5,114 matches
-
sau meseriașii angajați de sat - fierari, potcovari, olari, tâmplari sau dulgheri. La 1776, prin Codicele lui Grigore Alexandru Ghica, sătenii erau obligați să aibă astfel de funcționari, munca lor fiind răsplătită, de regulă, în produse. De exemplu, în satul Bogdana, paznicii de câmp primeau câte un snop din fiecare claie de grâu - claia având 30 de snopi (Stahl, 1998, vol. II, pp. 48-52). Influența Regulamentelor Organice asupra structurilor de organizare din satele românești s-a menținut, afirmă Stahl, până în 1864, odată cu
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
a trebuit tânărului Feodor, inima lui s-a aprins după fetișcana ce locuia cu bunicii ei, la numai două ulițe distanță de familia lui. Când se Întorceau de la școală se abăteau deseori pe la livada CAP-ului și-l rugau pe paznic să le dea câteva piersici sau alte fructe de sezon. Paznicul bătrân Îi trimitea fuguța să-și culeagă singuri, dar să nu cumva să rupă crengile că nu-i mai lăsa niciodată. Atunci se avânta Feodor legânduși cămașa de școală
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
ce locuia cu bunicii ei, la numai două ulițe distanță de familia lui. Când se Întorceau de la școală se abăteau deseori pe la livada CAP-ului și-l rugau pe paznic să le dea câteva piersici sau alte fructe de sezon. Paznicul bătrân Îi trimitea fuguța să-și culeagă singuri, dar să nu cumva să rupă crengile că nu-i mai lăsa niciodată. Atunci se avânta Feodor legânduși cămașa de școală bine la brâu și umplea sânul cu cele mai frumoase piersici
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Calendar 1995 1996, 97, 98... Lipsește timbrul tânăr de altădată, când iubeam cu întinderi largi, cu lună. Ascultam cum sună 7 iunie a praznic. Era ziua mea zveltă și frumoasă ca o prințesă spunea uneori Nichita, poetul nostru cel mare: paznic alb, grăbit, întins ca un arc. I-ascult glasul în fiecare an, bucuriile au îngălbenit, cu fiecare toamnă. În veacul măsurat de ceasuri reîntoarse în vârsta mea. Prințesa-zeiță! Doar ea mai râde la fereastră, lăsând cerul păscut de stele însângerate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
încălzească cu supa aceea din coji de cartofi adunate de la groapa de gunoi a comandamentului lagărului. Dus la un moment în biroul comandantului, pentru un interogatoriu, P.H.L. a găsit camera acestuia plină de fum, din cauza unei sobe improvizate. De fapt, paznicii sovietici nu știau să facă sobe! Drept care s-a oferit să rezolve problema. Într-o vacanță studențească învățase de la un unchi cum se construiesc sobele de cărămidă și teracotă, cu acele camere comunicante denumite „fumuri”. După ce l-a scăpat de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
sincer, nu mi-a plăcut niciodată să vorbesc despre lucruri triste. Virgil Năsturel fu primul dintre cei cinci năpăstuiți care s-a prezentat la primărie cu exact 37 de minute înainte de ora stabilită. Și acest fapt l-a aflat de la paznicul Potîngă, proțăpit în ușa primăriei ca o momîie. Ce cauți, mă, aici? îl întrebă acesta cînd Virgil dădu să intre. Păi... m-a chemat dom' Nicanor. Aha!... făcu Potîngă, ca și cum ar fi fost în cunoștință de cauză. Imediat după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în cunoștință de cauză. Imediat după aceea însă strîmbă din buze de parcă ar fi mîncat aguridă, scoase capătul de țigară din colțul gurii și întrebă: Ce? M-a chemat domnul Nicanor, repetă mai rar și mai tare Virgil, crezînd că paznicul n-a înțeles, ori n-a auzit. Așaaa... Te-a chemat, vasăzică... Pe tine, mă? Pe mine. Nu pe tat' tu, ori pe mă-ta? Nu. Aici? Aici. Și de ce? Nu știu. Sssst!... Ai făcut ceva? întrebă Potîngă cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fie absolut convins. Bine, bine, zise Virgil sătul de dialogul cu Potîngă. Coborî scările și se așeză pe o bancă din fața primăriei. Chiar atunci trecu pe lîngă el străinul pe care-l văzuse în ziua trecută cu aparatul de fotografiat. Paznicul luă poziție de drepți și strigă de departe: Să trăiți! Bun noroc, zise străinul, aruncînd o privire fugară spre Virgil. Apoi urcă scările, și intră glonț în primărie. Să trăiți, dom' președinte! mai salută o dată Potîngă cînd străinul trecu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pune în pericol orice navă din cele pe care le avem. Soluția? Aștept. Profesorul: în afară de întălnirea cu tinerii urmează să reluăm un ciclu de Conferințe Internaționale despre Pămănt, Soare, Univers, natură, om. Ai spus că participi? Evelin: Dacă postul de paznic de la Observator este ocupat... Aurora: Sunt sigură că vor fi întălniri memorabile. Evelin: Vreau să vă rog ceva... Aurora: Ce anume? Evelin: Vreau să ies în oraș. Profesorul: Adam și Eva te vor conduce. Evelin: Nu, vreau să fiu singur
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
există. Adam: Literatura S.F. vorbește de roboți cu față umană; au coduri și programe independente, se încarcă singuri cu energie, alții o fac pe pompierii, dau alarma și sting focul. Alții anunță inundațiile și viiturile apelor. Deci, roboții pot fi paznici buni. Unii roboți sunt și buni cărăuși; un robot poate căra pănă la 150 kg păine, apă sau zăpadă cu o viteză de 77 km pe oră, poate urca pe scări greutăți sau să le coboare. Eva: Ultimul tip de
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
voi mai visa la prezența unui martor. Declar că nu l-am văzut niciodată pe insul care era să fie în discuție. Declar că de azi înainte voi scrie numai despre oameni pentru a căror existență poate garanta chiar și paznicul de la Alimentara. Dixi! CA ÎN TREN... Profesor-navetist, savurez zilnic frumusețea sălbatică a dealurilor din Podișul central al Moldovei în tovărășia bunului meu prieten, profesor de matematică, Titus R. Cum nu știm să împletim pulovere, fulare și alte accesorii atât de
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
pe șantier un roman intitulat Cu mască și fără mască. Radu Mercea nu pregeta să-și înșire meritele, oridecâteori avea ocazie, adică, cu vorbele lui, să și „laude marfa”: pe unul l-a „făcut” ziarist, altuia i a „dat casă”, paznicului i-a aprobat un ajutor bănesc („prin sindicat”) în preajma „sărbătorilor de iarnă”, pe femeia de serviciu a trimis-o într-o stațiune (tot „prin sindicat”) ca să-și trateze niște boli femeiești, unui reporter care își rupsese piciorul „pe teren” (după
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
sufletească. Amintindu-și de școala medie, a refăcut filmul începutului de gazetar. La Gazeta de perete a scris primul reportaj. Era ceva cu un țapinar din munții Bucovinei. Navetist fiind, este surprins în tren cu un sac plin. Milițianul vigilent, paznic la integritatea „avuției poporului”, ridică amenințător din sprâncene: Nu cumva erau niscai capete de scânduri furate? Aș! La percheziție s-a constatat că erau cărți, cărți pentru muncitorii care trăiau sus, în munte, săptămâni la rând. Acum le returna la
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
prinzi” pe „șef”. Că oricât s-ar lăuda cu nasul lui de vânător, devine adesea „vânat”. Dar și atunci, știe să braveze, să o facă pe sentimentalul, pe omul de suflet care „ajută”, „participă”, compătimește... Surprinzând într-o zi pe paznicul instituției scoțându și o piatră din pantof, își dă seama că se înșelase crezând că acesta poartă ciorapi negri... Aș! Era culoarea lui „naturală”, dobândită în timp (cu câtă demnitate a rasei!), prin ignorarea totală a apei și a săpunului
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
biroul lui Beșleagă, da, se înțelege, tot când a fost chemat, ei, bine! a lăsat un cățel! Este adevărat, nu i-a deranjat nici o hârtie de pe masă, cu toate că a rămas în încăpere până târziu, după ora închiderii. L-a eliberat paznicul de la Paza Contractuală. Numai Beșleagă nu a știut nimic... - Dom'le, asta nu se mai cheamă teatru, este absolută idioțenie! O fi vrând el să fie exemplu pentru toți, dar să n-o facă pe idiotul! Că nu ține! Și
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
deja, trebuie să intervin, și, deși merge la școală, îl voi instrui eu..." Papá, toți vor să fie tâlhari și mă pun să fac de pază mereu, pentru că sunt mai mic.... Bine, fiul meu, mai bine; mai bine să fii paznic decât tâlhar... Nu, nu este mai bine; tâlharii se distrează mai bine! "Of, această educație socio-infantilă, ce găsește în ea don Fulgencio? Este teribil! Într-adevăr teribil!" Și acum, trecând prin piață, aude cum o mamă îi spune fiului ei
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Nu se poate vorbi de civilizație într-o societate în care individul nu-și respectă obligațiile. Nu poate fi armonie acolo unde individul nu respectă dreptatea și pe semenii săi. Se spune că în România, dacă s-ar pune un paznic lângă fiecare individ pentru ca acesta să nu facă ceva ilegal, după cel mult 24 de ore, paznicul ar fi corupt și ar săvârși o faptă imorală sau ilegală, împreună cu cel pe care a fost pus să-l păzească. Dincolo de aspectul
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
poate fi armonie acolo unde individul nu respectă dreptatea și pe semenii săi. Se spune că în România, dacă s-ar pune un paznic lângă fiecare individ pentru ca acesta să nu facă ceva ilegal, după cel mult 24 de ore, paznicul ar fi corupt și ar săvârși o faptă imorală sau ilegală, împreună cu cel pe care a fost pus să-l păzească. Dincolo de aspectul ilar al unei eventuale asemenea situații, imoralitatea din societatea noastră se datorează și lipsei de asumare a
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
mașini.Troianul care a blocat circulația e uriaș.Este la nivelul taluzului. Ne orientam greu.Aici sunt blocate un TIR din Turcia,2 autocare și un Tico. La ferma agricolă,găsim cu greu o fereastră luminată.Intr-o cameră (rezervată paznicilor) de 3m x 6m sunt adapostiți 12 bărbați și o femeie roșcată.Sunt doar 2 paturi pentru 6 persoane.Ceilalti dorm pe jos . Intr-un godin arde focul.Vântul a căptușit geamurile cu zăpadă.Stăm pe spațiile mici de lângă foc
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
adânc.La întoarcere,Bellarius și frații ei o crezură moartă și o duseră într-un crâng umbros.Aici o acoperiră cu flori și cu frunze aromate.Când se trezi,Imogen,închipuindu-și că a visat,glăsui: -Se făcea că sunt paznicul unei peșteri și pregătesc demâncare unor ființe cumsecade - gen klingonieni;dar cum de-am ajuns aici,acoperită de flori? Neștiind drumul spre peșteră porni în direcția portului,cu gând de-a merge la Roma. Nivelul 6.Intre împăratul roman Cezar
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
că scrie rupător, dar se distanțează de precauțiile pe care și le iau cei care, bieții de ei, vor să fie pe placul tuturor celor care-i citesc - pompieri și dentiști, arhitecți și sondori, cântăreți de muzică folk și grădinari, paznici și actrițe de dramă, prostituate și somități universitare Îștiu, uneori termenii sunt sinonimi, dar să trecem). El nu ține neapărat să se așeze în albia unui gust impus de critică, a unei tendințe, a unei mode. Dă impresia că scrie
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ascultă, se așeză modest și-i povesti visul său din ajun, cu arătările care-l cojeau și-l îmbucătățeau mărunt-mărunt fără să se uite la el, cu un aer așa, nonșalant. Gaspadin dădu din cap, mustăcind: — Ăștia sunt arhonții, Julien, paznicii vămilor cerești care te ronțăie pentru că nu le-ai plătit ce li se cuvine. — Și ce li se cuvine? — Nu știu. Tu trebuie să știi. Tu te-ai înhăitat cu ei. Nur Iulian se uită rapid la el să vadă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
dezesperant de eurocentric și nu-mi plac deloc femeile exotice, ci doar europencele brune sau șatene; o formă de infirmitate pe care nici măcar nu caut să mi-o depășesc. — Nu trebuie să-i admiri, Shaganè. Cunoșteam bine rasa celor doi paznici ai mei. Cea dintâi, Karin, era o prădătoare cu aparat Leica și zâmbet letal... o scoopette. în jungla neexplorată antropologic a aglutinării jurnalistice din Bruxelles, „capitala Uniunii Europene“, trăiește și vânează, cu metode situate dincolo de morala umană, această specie aparte
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
o debara obscură și atârnă la uscat fotografiile. Multe fotografii. Dar (din nou probabil) nu le arată nimănui. Fiindcă nu are curaj. În realitatea sa este foarte ușor să fii trimis într-un loc unde camerele au pereții capitonați, iar paznici îmbrăcați în halate albe încearcă (până la un punct, pe urmă devin irascibili și pot cauza mult rău) să își păstreze calmul. A, da, aveți dreptate. Să nu uităm că a existat și un pictor. Un antemergător temporal, dacă putem spune
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
eveniment, apoi află (avocații apar și atunci când trebuie, nu numai invers) că Lady Esmeralda trecuse toată averea pe numele său. Înainte de vinde domeniul, luă legătura cu cea mai mare casă de licitație din oraș și, sub privirile severe ale unor paznici înarmați până-n dinți, mută întreaga colecție de tablouri în subsolul unei clădiri impunătoare, acolo unde avea să stea până în ziua cea mare (așa cum titraseră ziarele). Toate tablourile fură vândute cu o repeziciune uimitoare, iar știrea făcu înconjurul orășelului. Firește, toată lumea
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]