354 matches
-
Giles zâmbi și-și trecu mâna prin părul soției sale, mângâindu-i-l ușor. Firește, o adora din tot sufletul. Îi datorez toată fericirea mea lui Hunter. El a plănuit totul. Este uimitor. Soțul tău a fost Cupidon pentru noi... pețitorul nostru. — De acord, soțul meu este un sfânt, am spus. OK, de ajuns. În clipa aceea, Lauren se Întoarse spre mine și se uită drept În ochii mei. Coada de cal Îi flutura spre umeri, În briza oceanului: — Vezi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
rămas. Trecutul ne amenință permanent cu exemple. În liniștea bisericilor, bătrânii își rememorează nebuniile tinereții. Timpul ne vămuiește mai întâi dorințele. Timpul nu părăginește decât cărțile cu malformații congenitale. Timpul este mai aspru cu arta decât a fost Ulise cu pețitorii Penelopei. Timpul se teme de piramide, iar destinul de Oedip. Prezentul este vertebra dintre bunici și nepoți. Noi, marii risipitori ai vieții, cerșim, în final, firimituri de supraviețuire. Senectutea nu trebuie să fie un recviem al iubirii. Hârtia transferă și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
artiști. Mass-media încearcă să suplinească arta cu tot soiul de afrodisiace. Cu timpul, capodopera intră într-o cămașă mitologică. Arta trebuie să fie un ghimpe în coasta neantului. Artistul are, de multe ori, soarta lui Femios. Obligat sau nu, cântă pețitorilor. Muzica autentică este acompaniamentul major spre absolut. Fără puțină obrăznicie, talentul nu - și poate croi drum spre consacrare. În artă, excrementele nu au statut de îngrășăminte. Avangardiștii sunt artiștii suciți care vor să mănânce mere din cireș. Arta are în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decît dispreț. 8. Avem o soră micuță, care n-are încă țîțe. Ce vom face cu sora noastră în ziua cînd îi vor veni pețitorii? 9. Dacă este zid, vom zidi niște zimți de argint pe ea; dar dacă este ușă, o vom închide cu o scîndură de cedru. 10. Eu sunt un zid, și țîțele mele sunt ca niște turnuri; în ochii lui am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
și limbajul vechi al țăranilor noștri care sunt deja dați uitării, că doar ne modernizăm, ne emancipăm și trebuie să uităm că suntem români. Gheorghe Boancă Stavarache B....ă Stavarache s-a îndrăgostit de fata pădurarului. Tot a trimis el pețitor, dar fără nici un rezultat, că nu era, sărmanul om, dispus să dea singura lui copilă în sat străin și departe de casa lui. Pe flăcău, focul dragostei îl cuprindea tot mai tare. A stat de vorbă cu tânăra de câteva
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
casei cu mâinile pline de aluat și pestelca de făină. „Da’ ce faci tu, Catrină? Uite, oamenii au venit, așa cum ne-am înțeles și tu...” „Apoi m-am apucat și eu să fac un cuptior de plăcinte. Că de, avem pețitori. Hai, intrați, că acușica îs coapte plăcintele”...Moș Toader s-o uitat la mătușa Rarița și amândoi la Zoița... „Ce fel de gospodine îs aiestea?” au gândit ei...Dar n-o avut ce face și au intrat. In casă, nici
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a-i vedea așezați. Mai frică i-e de Gogu, că atâta a amânat însurătoarea până ce i-a cam trecut vremea. Despre Nadina n-are nici o grijă; o fată ca ea nu poate rămâne nemăritată, pentru că n-ar lăsa-o pețitorii. Miron Iuga s-a uitat atunci mai bine la ea și a răspuns că da, așa este... Până peste vreo trei luni, când s-a întors Grigore din Germania, bătrânul Iuga s-a gândit deseori la Nadina, viitoarea stăpână a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bătu în ușă Jean: ― Vino, monșer, nițel, să te cunoască și soră-mea, că ți-a făcut Lenuța o reclamă, de parc-ai fi moaștele de la Mitropolie! Doamna Alexandrescu, dorind să fie agreabilă familiei lui Jenică, se străduia să găsească pețitori Tanței, mai ales că bătrânii erau foarte preocupați de soarta fetei, care n-avea altă zestre decât frumusețea de la Dumnezeu. Ochise deocamdată pe Titu și-l lăuda că plătește corect chiria, că nu e haimana, că umblă numai între boieri
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
urmă! ― Bine zici, Petrică, bine! încuviință Chirilă umil. 2 Titu Herdelea se pomeni într-o bună zi cu preotul Belciug din Pripas. Era îmbrăcat bine, cu palton nou, antereu nou, barba tunsă frumos, în sfârșit curat și gătit ca un pețitor, cum nu-l văzuse niciodată pe acasă. ― Mi-am luat congrua pe șase luni și am venit, că tot mi-era frică să nu mă strângă Dumnezeu și să nu mai apuc să văd și eu țara noastră! zise Belciug
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
așteaptă Făt-Frumosul: tatăl său, un gentilom ușuratic, risipise averea familiei la jocuri de noroc și cu femei de moravuri ușoare. Mama sa, suferindă, nici nu se mai poate da jos din pat. Tânăra fusese în mai multe rânduri umilită, când pețitorii dăduseră bir cu fugiții de îndată ce aflaseră ce zestre urma să primească fata. Așadar, Maud renunțase la a-și aștepta Făt-Frumosul. În loc să cultive virtuțile creștine ale "datoriei, cinstei și resemnării", tânăra se răzvrătise și hotărâse ca, "fie ce-o fi, să
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Există narațiuni populare în care ursitoarele sortesc noului născut să se-nsoare cu mama lui. Moașa dezvăluie mamei taina și aceasta, pentru a dejuca destinul, îl trimite pe copil în țări cât mai îndepărtate de casă. Mama lui are mulți pețitori, dar îl acceptă numai pe fiul ei. Forța fatalității, autoritatea infailibilă a destinului reprezintă nodul fundamental din narațiunea Copilul ursit să se căsătorească cu mama lui [B.P. Hasdeu]. Elena Niculiță-Voronca include în Datinile și credințele... o poveste în care "un
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
pe masă [...] mărul se deosebește mult de alte mere. În el sunt băgați de regulă, vro doi-trei taleri [...] Și fiecare ban trebuie să fie nou. La vederea acestor obiecte, toți cei din casă se conving deplin că oaspeții aceștia sunt pețitori. Toți o știau, că mărul e semnul încredințării, iar plosca de rachiu se golește după încredințare. Căci, în aceste părți, încredințarea se face printr-un măr. Pețitorii dau fetii, în mână, un măr înzestrat cu bani; dacă ea primește mărul
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
acestor obiecte, toți cei din casă se conving deplin că oaspeții aceștia sunt pețitori. Toți o știau, că mărul e semnul încredințării, iar plosca de rachiu se golește după încredințare. Căci, în aceste părți, încredințarea se face printr-un măr. Pețitorii dau fetii, în mână, un măr înzestrat cu bani; dacă ea primește mărul, încredințarea se face numaidecât." În societatea tradițională, dacă în intervalul de timp în care tinerii erau logodiți, părțile se răzgândeau, mărul împreună cu darurile primite erau înapoiate. "Darul
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
dracul. După ce o biruie, o preface în stană de piatră, urmând să rămână așa până ce-l va învinge cineva. Se găsește un salvator. Acesta îl închide pe drac prin șiretlic într-un butoi cu vin. În basmul Fata cu trei pețitori [Ispirescu], un împărat cu trei feciori ia de suflet o fată, sărmană de părinți. Se făcu fata înțeleaptă și frumoasă, iar toți trei feciorii, fără să știe unul de celălalt, au cerut-o de nevastă. Împăratul le spune să plece
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Un flăcău frumos și înstărit merge în pețit să "găsească pă unde ar fi fete de el". El a aflat că "într-o comună", la o babă se află o fată pe placul lui. Condiția esențială, pe care o punea pețitorilor, era ca s-o păzească noaptea; cel care nu reușea, era ucis. Flăcăul merge mai întâi să vadă fata, se convinge că-i frumoasă și nu spune nimic; se duce seara la pețit. Baba îl amenință că, dacă a doua
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
un șarpe. La întrebarea dacă vrea să fie a lui, că numai așa îi va da cămașa, ea răspunde afirmativ. Într-o altă zi, fata iar a venit la scăldat, iar el i-a zis că duminică îi va trimite pețitori: nu uita și te du întruna la biserică. Duminică i-au venit pețitorii: "o broască mare și un balaur strașnic, și Ioniță în chip de basma albă pe un cal sur". Fata acceptă cererea, se fixează nunta duminică, iar mirele
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
îi va da cămașa, ea răspunde afirmativ. Într-o altă zi, fata iar a venit la scăldat, iar el i-a zis că duminică îi va trimite pețitori: nu uita și te du întruna la biserică. Duminică i-au venit pețitorii: "o broască mare și un balaur strașnic, și Ioniță în chip de basma albă pe un cal sur". Fata acceptă cererea, se fixează nunta duminică, iar mirele nu cere o altă pregătire pentru nuntașii lui decât să fiarbă mult lapte
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
nici bărbatul cu femeia, nici vitele nu se dau atunci la înmulțit; e tare mare zi... "A dat de mierea ursului se zice când un tânăr a început a umbla după femei." "Urs de visează fata, au să-i vie pețitori. Ursul e curtezan." Ursul este prezent și în basmele altor popoare. Omul cu pielea de urs [Basme năzdrăvane, Frații Grimm] prezintă câteva secvențe din viața unui soldat destinat să poarte o blană de urs șapte ani de zile. El este
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
eroului grec Leonida e pentru efect comic dar ilustrează și un fapt istoric împămîntenirea alogenilor; Coana Efimița este cea care îl aprobă admirativ, eufemizînd relaționarea verbală, dependentă fiind, în postura sa de consoartă, așa cum dependent era poetul Eufemiu de bogații pețitori ai Penelopei. Prefectul județului din Scrisoarea pierdută impune prin prenume (Ștefan, Fănică) ideea de putere diriguitoare (gr. coroană), apariția (epifanie) în lume a unei forțe ordonatoare, perspectivă situată oximoronic față de numele de familie derivat de la interjecția tip-tip, sugestie a
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
bine structurată. Momentul temporal ales nu este întâmplător primăvara, autorul are o predilecție pentru acest anotimp al revirimentului naturii, al plenitudinii firii și al iubirii (cf. Povestirile din Canterbury). Vulturița, personajul principal în această alegorie, trebuie să-și aleagă perechea, pețitorii sunt trei vulturi care primesc sfaturi de la celelalte păsări în legătură cu tainele dragostei, dar în final va decide să nu opteze pentru niciun candidat, deoarece nu este hotărâtă. Întrunirea păsărilor seamănă cu un spectacol atent regizat, acest fin amor respectă reguli
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în Bucovina se continuă ritualul "ursirii" și în ziua de Anul Nou. Dis-de-dimineața, fetele merg la o fântână, scot 4 găleți de apă și beau nouă guri de apă din cea de-a patra găleată, crezând că vor avea atâția pețitori câți oameni vor veni în acea zi, la fântână. Pentru a fi iubite de feciori, fetele iau pâine și sare și merg la o fântână, în zorii zilei de Sfântul Vasile, zicând: "Bună dimineața, apă albastră! / Fă-mă mândră și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
O împărăteasă rămase grea, gustând dintr-un merișor de aur și născu o fată. Când se făcu mare, împăratul dede sfoară în țară că o va mărita numai după acela care-i va ghici semnele ei de pe trup. Printre ceilalți pețitori se înfățișă și un cioban, care zice: "Preamărite împărate și împărăteasă, fata măriilor voastre are soarele în piept, luna în spate și doi luceferi în cei doi umeri.""148 În imaginarul tradițional, legătura ontologică dintre ființa umană și ființa universală
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mamei sale. Atunci ea l-a întrebat: "Te-a întrebat careva ce musafir avem în seara asta?" "Nu", a răspuns el. Du Boulay (1976:399) descrie de asemenea cum proiectul unei căsătorii era păstrat secret. Un preot care juca rolul pețitorului pentru una din familii s-a întîlnit cu viitorul mire, un zidar. În cafeneaua din sat, ei au discutat despre prețuri și materiale necesare renovării bisericii. După un timp, preotul a spus: "Vino la mine acasă să stăm de vorbă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
băutură, îl întîmpină singur afară și fără multă ceremonie ține să ciocnească un pahar cu el. Pe același Făt-Frumos și pe Zmeu, care se ceartă, împăratul îi împinge cu mâna și-i dă afară. Tocmeala apoi între el și voinicii pețitori e din cele mai gustoase. Tot ce privește existența Zmeului e de o rară poezie și dezvăluirea felului cum se nasc miturile în popor e făcută cu un fin umor, căci spectatorul asistă și la drama reală a Zmeului și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
spune: "Ițic, tu nu ai ce căuta la noi, vreau să-ți dau un sfat: Cumpără-ți un tun și fă-te de sine stătător"." Și cîte din astea n-am mai auzit în Dorohoiul, vai, mult prea îndepărtatei adolescențe! Pețitorul apără fata propusă de el de criticile tînărului: Soacra nu-mi place, spune acesta, este o persoană rea și proastă. Doar nu vă căsătoriți cu soacra, o vreți pe fiică. Da, dar nu mai este tînără și frumoasă. Nu cotează
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]