665 matches
-
când își fac loc invaziile populațiilor turco-mongole. După o perioadă de relativă acalmie, cuprinsă între secolul al VII-lea, jalonată de venirea bulgarilor și a celui de-al doilea val avaric în Panonia și secolul al IX-lea, până la venirea pecenegilor, când ar fi fost de așteptat, pentru spațiul românesc, o influență bizantină mai puternică, care, însă, nu s-a produs , teritoriul românesc va intra sub dominația elementelor de stepă aparținând trunchiului de populații turco-mongole. Aceste populații sunt purtătoare ale unor
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
ne amintim că neamul rhos, varegii nordici, în expedițiile lor prădalnice până la Marea Caspică, în teritoriile supuse Califatului de Bagdad, apelau la schimburile comerciale numai atunci când bunurile la care râvneau nu puteau fi luate ca pradă, fiind apărate cu armele . Pecenegii care au lăsat urme în toponimie, ba, chiar cronicarii medievali le acordau un rol politic însemnat din moment ce menționează o Patzinakia pe locul de stepă al Moldovei și Țării Românești, iar în Transilvania pare să fi împărțit o pădure cu românii
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
fost scutită de raidurile prădalnice ale tătarilor, care, asemenea strămoșilor lor, gândeau că Cerul Albastru i-a făcut stăpâni peste lume. Turcii otomani nu aduc modificări de esență în raporturile suzeran-vasal. Să ne amintim că otomanii nu sunt decât rudele pecenegilor, cumanilor, uzilor, berindeilor, care în secolul al Xlea n-au migrat, așa cum se numeau, ghuzi-oguzi spre vest, îndreptându-se spre Iran și apoi spre posesiunile Imperiului Bizantin din Asia Mică. Conduși de Selgiuc, și-au luat numele, așa cum era obiceiul
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
parte se topesc în Imperiu sau se întorc la locurile lor de pornire. Dintre migratorii din primul val doar slavii au avut șansa supraviețuirii în fostele provincii care țin de Romania Orientală, cu excepția Daciei Decebaliene. Alții, precum avarii, bulgarii, pecenegii și cumanii dispar în masa slavă și maghiară, mai puțin în cea românească. Tradiția populară românească păstrează ca întemeietori ai poporului român pe Traian și Decebal și, chiar la cronicarii noștri, Traian este asociat cu primul Descălecat. Pe de altă
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Sfânta Vineri, Zmeul, Ileana Cosânzeana, Făt-Frumos, împărați, împărătese, fete de împărat, lumea mirifică a basmelor și poveștilor care fascina ascultătorii, întărindu-le convingerea în puterea și victoria binelui. În plan politic, discontinuitatea barbarilor, după distrugerea ringului avarilor, până la venirea ungurilor, pecenegilor și cumanilor, timp de mai bine de 100 de ani, se observă o regrupare a obștilor sătești, pe care le numim celule latinofone, și a Romaniilor populare spre țări, ca forme incipiente de organizare. Perioada de discontinuitate barbară, combinată cu
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
ci prin avari pot fi slavii admiși ca cei care preiau, pentru secolele VII - VIII, controlul la nordul Dunării. Dispariția ringului avarilor , sub loviturile date de franci, ar fi trebuit să ducă la creșterea rolului slavilor, cel puțin până la venirea pecenegilor, timp de aproape 100 de ani, însă, dimpotrivă, elementul care se afirmă politic, conform documentelor istorice, este cel românesc. Slavul dezarmat nu poate fi decât un „haidamac” cu sau fără balalaică, care duce dorul stepelor nesfârșite cu sălcii și mesteceni
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Balac-Valah erau bizantinii, dar la cronicarii lor numele de blacus-vlah și Vlahia apare mai târziu, slavii de răsărit nu erau încă organizați în ceea ce se va numi Rusia Kieveană, și nici creștinați, ungurii rătăceau în stepele dintre Don și Nipru, pecenegii de abia se puseseră în mișcare, dar ei vor fi percepuți ca a o Patzinakia în teritoriile românești , apusenii și papii care încă depindeau de împăratul de la Constantinopol nu erau interesați de acest spațiu, fiind ocupați cu năvălirile vichingilor
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
și cele reieșite din realitățile etno-demografice de la începuturile evului mediu. Dacă regele Alfred cel Mare (891-901), pornind de la însemnările lui Paulus Orosius, în Geografia sa, vorbește în limbajul arhaizat de Dacia , dacă Constantin Parfirogentul, care-i știe în amănunt pe pecenegi și pe unguri, nu amintește nimic nici de Dacia, nici de Balac, la mijlocul secolului al X-lea, în schimb o inscripție din insula Mării Baltice, Gotland, din secolul al XI-lea însă, amintește că varegul Rodfos a fost omorât de „Blakumen
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
-lea însă, amintește că varegul Rodfos a fost omorât de „Blakumen”, etnonim identificat cu vlahii din Moldova 65. Aveau vlahii atunci o organizare militară, altfel n-ar fi fost solicitați să participe la luptele dintre principii ruși din 1019, alături de pecenegi și de Sviatopolk, fiind denumiți în acel izvor istoric nordic Blőkumenn . Care era fizionomia sufletească a acestor vlahi în secolele al IX-lea și al X-lea ? Tabloul pe care-l înfpțișează D. Drăghicescu, în lucrarea amintită deja , nu este
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
stat, agonizând pe malurile Bosforului în așteptarea sfârșitului. Relațiile românilor nord-dunăreni cu turcii sau, mai exact, cu populațiile turcice, sunt mult mai vechi de secolul al IV-lea, cu cel puțin trei secole, când, în viitorul spațiu românesc vor pătrunde pecenegii, cumanii și uzii. O colaborare românocumană, într-o Cumanie existentă mai mult în documentele papale și maghiare decât ca realitate politică în spațiul românesc din sudul Moldovei și zona de câmpie din Muntenia, percepută de migratori ca o prelungire a
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
cumano-românească, care l-a dat pe Basarab, nume însemnând „tată stăpânitor”, întemeietorul sau urmașul întemeietorului Țării Românești după opinia unor istorici, care admit că Negru Vodă a fost un personaj real, descălecătorul de țară din 1290 . Lăsând deoparte faptul că pecenegii au fost înfrânți de cumani și cei rămași și-au găsit refugiu în Transilvania (îi găsim în toponime și în „silva Blacorum et Besinorum” - pă durea românilor și pecenegilor) și în Imperiul bizantin, că uzii au suferit cumplite epidemii după
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
personaj real, descălecătorul de țară din 1290 . Lăsând deoparte faptul că pecenegii au fost înfrânți de cumani și cei rămași și-au găsit refugiu în Transilvania (îi găsim în toponime și în „silva Blacorum et Besinorum” - pă durea românilor și pecenegilor) și în Imperiul bizantin, că uzii au suferit cumplite epidemii după care dispar în masa populațiilor balcanice, vom spune că populația numită polovțî, kâpceac și cumanii, lovită în două rânduri de mongolo-tătari, în stepele rusești de astăzi, nu a mai
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
atestă un trai modest, așezat, fără stridente deosebiri de avere, într-o societate care avea ca scop supraviețuirea, însă capabilă de devenire în momentul unui culoar istoric favorabil, culoar care, în momentul Dridu târziu, a fost ocupat pe rând de pecenegi, comani și apoi de mongolo-tătari. În momentul în care așezările românești, satele, sunt amintite în documentele interne, prin acte elaborate de cancelaria domnească, aveau o vechime apreciabilă, de cel puțin câteva sute de ani, mai ales pentru satele unde s-
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
aceste zone, trebuie atribuite numai unor triburi rămase și asimilate ori anemice infiltrări de supraviețuitori fugari. E foarte probabil că același destin i-ar fi așteptat și pe unguri, dacă ar fi rămas aici. Scăpând, însă, din Atelkuz de presiunile pecenegilor dinspre Răsărit și de loviturile bulgarilor țarului Simion din anii 885-898, din sud, și plecând spre nord, pentru a trece prin poarta munților Beschizi în Panonia, destinul a hotărât ca evenimentele din istoria românilor să se împletească, începând de la sfârșitul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
din anii 885-898, din sud, și plecând spre nord, pentru a trece prin poarta munților Beschizi în Panonia, destinul a hotărât ca evenimentele din istoria românilor să se împletească, începând de la sfârșitul secolului al IX-lea, cu cele ale ungurilor, pecenegilor și a cumanilor, veniți după ei, până la 1241, și din acest an și cu cele ale tătarilor. * Ungurii și-au avut leagănul primitiv în Ungaria Mare sau Baskiria, situată între munții Urali și Volga, vecină cu regatul Morduanilor, având limita
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
nord străjuită de râurile Cama și Bielaia, iar cea de sud de Samaria. Arabii le cunoșteau țara sub denumirea de Maggarije, bizantinii îi ziceau Lebedia, după numele voievodului predecesor lui Arpad, iar ungurii Dentia. Strâmtorați de lipsuri și presați de pecenegi, o mare parte din locuitorii acestei țări își părăsește patria și se așează, cam pe la anii 888, în regiunea dintre Nipru și râul Bug, cunoscută în istorie sub denumirea de Atelkuz. „Ei sunt păgâni - îi descrie Ricardus -, neavând nici o cunoștință
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
părăsi complet regiunea Atelkuz și se îndreptă pe la Kiev, spre Poarta Rusiei, numită și Vereszke, din munții Beschizi, și plecă spre Panonia, pe care o și ocupă. Curățind regiunea Atelkuz de ei, Simeon reveni din stânga Dunării și lăsă calea liberă pecenegilor, care se întind între anii 896-915, după încheierea păcii cu principele Kievului, Igor, peste întregul întins al Țărilor Române până în vecinătatea Panoniei. Un cronicar bizantin ni-i arată că locuiesc în această vreme „dincolo de Istru, în locurile de șes de la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pe Dunăre, unde găsim, alături de români, pe bulgari și cumani, chemați în ajutor de către voievodul Glad. Evenimentele se petrec în timpul domniei lui Arpad (896-907), înainte de cucerirea cetăților Gomor, Nograd și Nitra, cam prin anii 903-905. Din cele 13 triburi ale pecenegilor, tribul Gyula s-a stabilit în Transilvania, cale de patru zile de Ungaria, ceea ce corespunde cu regiunea de sud, cu centru la Alba Iulia, iar șesul din stânga Dunării, din Țara Românească, Oltenia și Banat, a fost ocupat de tribul Giaxihopon
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cucerire numai datorită intervenției din afară a lui Sviatoslav (rechemat în grabă de curierii trimiși de mama sa, Olga), de la gurile Dunării, din Pereiaslaveț (nu departe de Isaccea), unde se afla în drum spre Bulgaria. În anul 972, însă, șeful peceneg Kurca distruge întreaga oaste rusească, la gurile Niprului, în frunte cu Sviatoslav, când acesta se întorcea, sleit de puteri, în urma cumplitei înfrângeri suferite de la bizantini, la Silistra. În Transilvania, după răpunerea lui Glad, la pârâul Căpuș, ungurii, în înaintarea lor
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
frunte cu Sviatoslav, când acesta se întorcea, sleit de puteri, în urma cumplitei înfrângeri suferite de la bizantini, la Silistra. În Transilvania, după răpunerea lui Glad, la pârâul Căpuș, ungurii, în înaintarea lor spre răsărit, au întâmpinat rezistența opusă de români și pecenegi. Izvoarele maghiare menționează că tribul Gylas, opunându-se cu înverșunare timp de trei ani (1001-1003) lui Ștefan cel Sfânt, a fost până în cele din urmă învins, așezările sale din vecinătatea orașului Alba Iulia distruse, iar căpetenia lui, care purta numele
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Bătut în apropiere de balta Borcea, Kegenes trecu cu 20.000 de luptători la Durostorum și intră în serviciul împăratului bizantin, Constantin Monomahul, care îi dă trei cetăți pe malul drept al Dunării, pentru a apăra granița imperiului în contra celorlalți pecenegi. Tyrah îl urmărește în 1050 împreună cu 800.000 de oameni, dar înfrânt în bătălia de la Diakène, cade prizonier și e silit să primească creștinismul, la Constantinopol. Cu aceasta începe declinul puterii pecenegilor la Dunăre, mai ales că supraviețuitorilor care se
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Dunării, pentru a apăra granița imperiului în contra celorlalți pecenegi. Tyrah îl urmărește în 1050 împreună cu 800.000 de oameni, dar înfrânt în bătălia de la Diakène, cade prizonier și e silit să primească creștinismul, la Constantinopol. Cu aceasta începe declinul puterii pecenegilor la Dunăre, mai ales că supraviețuitorilor care se retrăgeau le-au ieșit în cale uzii, împingându-i complet în mlaștinile create de bălțile marelui fluviu. Apariția uzilor și, după aceea, a cumanilor pe teritoriul Daciei nu a însemnat și lichidarea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cetatea Dobâca de pe Someș, de către regele Solomon și verii săi Geza și Ladislau ei constituie încă o forță, fiind chemați în anul următor, 1070, de către principele Volâniei, împreună cu moldovenii și cu rutenii, împotriva regelui Boleslav al Cracoviei. În același an, pecenegii din Dobrogea cu principii Tatul la Silistra, Saccea la viitoarea Isaccea și Sestlav la Vicina, supuși sub suzeranitatea lui Isac Comnenul (dintre 1057-1059) sunt lăsați să apere granița de nord a imperiului (cu excepția principelui Selte, căzut cu toată hoarda sa
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
scobiți și a burdufurilor umflate” prin Bărăgan, după ce la început au distrus unitățile militare bizantine și bulgare, au fost în cele din urmă complet nimiciți de oștile imperiale ale lui Constantin Duca, cărora le veniseră în ajutor cetele înaintate ale pecenegilor, românilor și bulgarilor din Balcani. Supraviețuitorii au fost exterminați de o cumplită ciumă izbucnită îndată după bătălie. Astfel că, în Câmpia Română stăpâni rămăseseră tot pecenegii. La aceștia s-au adăugat, în anul 1078, cumanii înrudiți cu ei, cu care
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
oștile imperiale ale lui Constantin Duca, cărora le veniseră în ajutor cetele înaintate ale pecenegilor, românilor și bulgarilor din Balcani. Supraviețuitorii au fost exterminați de o cumplită ciumă izbucnită îndată după bătălie. Astfel că, în Câmpia Română stăpâni rămăseseră tot pecenegii. La aceștia s-au adăugat, în anul 1078, cumanii înrudiți cu ei, cu care au continuat să atace sudul Dunării și să ardă așezările până sub zidurile Adrianopolului, unde se încheie pacea sub Nichifor al III-lea Botaniates (1078-1081), prin
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]