665 matches
-
politică turco-mongolă, nu exercita o autoritate permanentă, bazată pe instituții de tip feudal (prefeudal) asupra teritoriului locuit de români. Profitând de slăbiciunea stăpânirii exercitate de barbari, obștile românești au reușit să se coaguleze în formațiui politice, care recunoșteau suveranitatea hanului peceneg, cuman sau tătar. Se poate vorbi de fărâmițare prefeudală numai dacă socotim că teritoriile locuite de români făceau efectiv parte dintr-un stat autoritar, pe care îl conducea hanul turco-mongol. Astfel, putem vorbi de efortul făcut de populația românească în vederea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
trupelor. Campania din 1219 se desfășoară după reguli tot atât de bine puse la punct ca și campania din 1805, care a dus la victoria de la Austerlitz. Românii au fost în contact cu popoarele turco-mongole timp de mai multe secole, suportând suveranitatea pecenegilor, cumanilor și tătarilor, alături de care au fost obligați să meargă în multe dintre incursiunile acestora. Este cunoscută colaborarea româno-cumană în timpul celei de-a patra cruciade când, alături de trupele lui Ioniță Caloianul, au participat cumanii. În lupta de la Adrianopol, din 1205
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
În veacul XIII situația avea să se schimbe radical. Acum intra în uz expresia furor Teutonicus - calificativ ajuns în țară prin intermediul tinerilor care frecventaseră universitățile occidentale - și germanii începeau să fie desconsiderați, cehii erau numiți furibunzi, bețivi și îngâmfați, iar pecenegii - insignifianți și foarte răuvoitori 21. Imaginea germanilor și cehilor în ochii polonezilor și a celor din urmă în scrierile imperiale și boeme a oscilat în funcție de timpuri și de interese. Cronicarul saxon Thietmar de Merseburg (975 sau 977-1018) și-a arătat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ale unor schimburi comerciale, datorate relațiilor cu lumea bizantină. Comunitățile umane și cultura materială din Moldova Evului Mediu timpuriu s-au aflat sub influența bizantină de la Dunărea de Jos și au fost vulnerabile la impactul cu unele populații migratoare (slavi, pecenegi, uzi). În privința ansamblului informațional, datorită intervalului mare de timp avut în vedere (secolele VI-XI), am optat pentru împărțirea în trei etape istorice și cronologice, cu caracteristicile specifice fiecărei culturi, preferând să asociem elementele componente secolelor VIII-XI, pe baza similitudinilor
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
și, implicit, Bazinul Bârladului a fost preferat de băștinași). Autohtonii evitau spațiile vulnerabile, care nu permiteau stabilirea locuitorilor și practicarea în siguranță a ocupațiilor, dar și din alte cauze, nu doar exclusiv naturale, cum ar fi pericolul triburilor migratoare (slavii, pecenegii, uzii). Dacă, în privința așezărilor, remarcăm o anumită predilecție a populației pentru unele zone, care ofereau protecție, în cazul necropolelor aceste reguli dispar, întrucât descoperirile funerare au infirmat existența vreunei preferințe, mormintele fiind găsite în mai toate formele de relief. În
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
Pentru zona Moldovei nu s-au găsit exemplare întregi sau care pot fi restaurate, ci doar fragmente. Foarte rare, acestea sunt semnalate printre altele și la Dodești (pl. LIII/3, 4). Tipul VII: Căldarea (cazanul) de lut este atribuită migratorilor (pecenegi, cumani). Acest ultim tip este semnalat în arealul bazinului la Dănești (fragmente din pastă cu cioburi pisate, modelate la roată), Drăgești (fragmente decorate cu linii vălurite), Buda-Oșești și Viișoara-Todirești (Vaslui) (pl. LIV), precum și în alte așezări din Moldova (Chircești, Hlincea
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
migratorii turanici, de regulă pecenegi, potrivit obiectelor de inventar. Unele precizări, din punct de vedere etnic, au fost furnizate de acele piese mai intens folosite, precum zăbalele de la Bârlad-Moara lui Chicoș, Bârlad-Dealul Țuguieta, Pogonești și Umbrărești, ce au indicat prezența pecenegilor în mormintele nomazilor din bazinul amintit; ele nu au fost atribuite uzilor, întrucât aceștia au stat prea puțin pe teritoriul românesc. Posibil ca și celelalte morminte turanice de la Banca, Bârlad-Parc, Matca, Drăgănești și Grivița să fi aparținut tot pecenegilor. În pofida
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
de triburile slave, care au forțat pătrunderea și stabilirea lor în Balcani. Instalarea noilor veniți în teritoriul sud-dunărean a provocat întreruperea legăturilor comerciale dintre bizantini și populația veche românească. Revenirea stăpânirii bizantine, prin acțiunile întreprinse de unii împărați asupra slavilor, pecenegilor și cumanilor, readuce influența acestei civilizații asupra spațiului nord-dunărean. Potrivit unor opinii, invaziile migratorilor slavi și ale triburilor pecenege au determinat prezența unor tezaure monetare, ca urmare a nevoii de tezaurizare a monedei bizantine (tezaurele de la Obârșeni - Vaslui și Dolhești
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
și economică se remarcă în primele trei decenii ale secolului al XI-lea (la final de secol X - început de secol XI prezența masivă a follis-ilor anonimi), după care se produce o încetinire a circulației monedei, datorită invaziilor repetate ale pecenegilor (1032, 1034, 1036, 1046). Urmează o perioadă ce înregistrează atacurile uzilor (1064-1065) și pecenegilor (1091), între cele două evenimente spațiul est-carpatic fiind lipsit de monedă bizantină. Finalul secolului XI este marcat de intensificarea circulației monedei bilon. 4. AUTOHTONI ȘI ALOGENI
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
final de secol X - început de secol XI prezența masivă a follis-ilor anonimi), după care se produce o încetinire a circulației monedei, datorită invaziilor repetate ale pecenegilor (1032, 1034, 1036, 1046). Urmează o perioadă ce înregistrează atacurile uzilor (1064-1065) și pecenegilor (1091), între cele două evenimente spațiul est-carpatic fiind lipsit de monedă bizantină. Finalul secolului XI este marcat de intensificarea circulației monedei bilon. 4. AUTOHTONI ȘI ALOGENI. CONTACTE ȘI INFLUENȚE Pătrunderea în masă a nomazilor tiurci în spațiul carpato-danubian și, implicit
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
materiale. Nu sunt excluse eventualele schimburi dintre triburile migratoare și localnici (câteva obiecte, caracteristice nomazilor, fiind găsite în așezări și necropole autohtone), cum este cazul zăbalei fără curbă de la Simila-Zorleni sau a pintenului de la Dodești - Vaslui. Penetrarea ținuturilor nord-dunărene de către pecenegi (în prima jumătate a secolului al XI-lea) a impus grăbirea și definitivarea elementelor evolutive ale culturii Dridu. Ca argument al acestei teorii este situația de la Curcani - Ilfov, unde groapa mormântului unui călăreț nomad (posibil peceneg), din secolele X-XI, a
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
așezări, cum este cazul stațiunii de la Șuletea - Vaslui (ceramica Dridu și o monedă de la Constantin al IX-lea Monomahul, 1042-1055, dovedesc continuarea locuirii sitului chiar și în condiții vitrege, poate până la invazia uzilor), iar cealaltă de a se retrage din fața pecenegilor în zone ferite și sigure. Fenomenul depopulării anumitor zone din spațiul românesc, datorită pătrunderii triburilor migratoare (pecenegi, uzi), care a determinat și o scădere demografică în rândul băștinașilor, s-a înregistrat și în alte părți ale Europei, cum a fost
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
cele mai frecvente în mormintele spațiului bârlădean sunt vârfurile de săgeți și cuțitele. Primele sunt din fier, cu peduncul, de tipuri diferite, unele cu trei aripioare (la Banca), răspândite la slavi și unguri, dar prezente și la alte populații migratoare (pecenegii). Cuțitele, executate tot din fier, au lama dreaptă și păstrează pedunculul de fixare a mânerului (în siturile de la Banca și Grivița) - pl. LXXII/7, 8. Aceste exemplare sunt des întâlnite în mormintele turanicilor din Europa răsăriteană și centrală. Dintre elementele
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
demografice) și implicit a numărului așezărilor și locuințelor. Apogeul perioadei veacurilor VI-XI este înregistrat în intervalul final, cuprins între secolele X-XI, ca urmare a unei conjuncturi favorabile, un climat politic ceva mai liniștit, datorat unor relații pașnice cu migratori (pecenegii, uzii), precum și adaptarea la noile condiții a populației autohtone. Totodată, nu toată aria bazinului a fost afectată de prezența turanicilor, idee susținută de argumente arheologice ce indică preferințele acestora pentru un mediu propice creșterii animalelor, se pare zona actuală a
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
părți din corpul cailor), multe obiecte de harnașament (șa, zăbale, potcoave) și arme (vârfuri de săgeți, de lance, cuțite, arcuri), mai rar piese vestimentare (pandantive, aplice, catarame, verigi, nasturi globulari). Din punct de vedere etnic, cei îngropați au fost atribuiți pecenegilor și uzilor. În ansamblu, fenomenul generalizării înhumării nu s-a petrecut brusc, forțat, ci treptat, impus de influența civilizației romane și de adoptarea dogmei religiei creștine, încă din cursul secolului al VIII-lea, de către populația veche românească. Păstrarea anumitor elemente
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
la extremități două verigi și un fragment dintr-un vârf de lance din fier. Obiectele găsite (vasul cu semne alfabetiforme, zăbala și fragmentul de lance), ca de altfel și restul elementelor ritualice (ofrande animale, vase depuse ritual) denotă apartenența etnică (pecenegi) și datarea acestei descoperiri funerare (secolele X-XI). Cercetare E. Popușoi și N. Arnăutu au recuperat în 2003 obiectele de la primul schelet (zăbala și fragmentul de lance). L. Ursachi și C. Onel au participat la sondajul care a dezvelit cel de-
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
gotic i.e. indoeuropean ir., iran. iranian lat. latin lat. pop. latinesc popular magh. maghiar pol. polonez prus. prusian rom. romînesc rus. rusesc sanscr. sanscrit săs. săsesc sl. slav slov. slovac srb. sîrbesc tătăr. tătărăscul tc. turcesc osmanlîu trac. tracic turc. turcic (peceneg, cuman) ucr. ucrainean v.sl. vechi slav Despre numele de locuri, în general Statutul numelor de locuri Numele de locuri sau toponimele (cum sunt cunoscute în lucrările de specialitate mai noi) sunt numele proprii ale unor „obiecte“ sociogeografice (numite și topice
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de populațiile migra toare. Chiar dacă pe locurile fostelor cetăți dacice sau ale orașelor romane au fost, mai tîrziu, peste secole, construite alte așezări, acestea au fost numite, firește, altfel, pornind de la limba locuitorilor, în primul rînd romîni, dar și slavi, pecenegi, cumani, unguri etc. care populau aceste așezări. Astfel, cam pe unde era Sarmizegetusa este acum Grădiște (care, prin semnificația originară a bazei grădiște, „vale cu cetate, cu ruine de cetate“, amintește de vechea capitală a Daciei); Apulum a fost înlocuit
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Algoritmul etimologic necesar pentru identificarea acestor nume de loc moștenite este specific și necesită o pregătire lingvistică specială. Preluarea/împrumutarea unor toponimizări care s-au realizat în limbile populațiilor străine cu care poporul romîn a conviețuit de-a lungul timpului (pecenegi, cumani, slavi, maghiari, turci, greci, germani etc.) și integrarea lor în sistemul de nume al limbii romîne (adaptare fonetică, încadrare morfologică, tipologie toponimică). Exemple: Bistrița, Cernavodă, Dîmbovița, Ialomița, Milcov, Prahova, Putna, Snagov, Suceava (vechi slave), Bahlui, Călmățui, Caracăl, Covurlui, Teleorman
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Glad și Menumorut (consemnate de Anonimus) în teritoriul dintre Tîrnave, unde nu ajunseseră, în prima perioadă de cucerire, maghiarii, iar menținerea de către romîni a toponimelor slave Tîrnava (pe cînd maghiarii și sașii au preluat la venire, deci mai tîrziu, numele peceneg sinonim Küküllő, respectiv Kokel) confirmă continuitatea lor în teritoriu, indiferent de valurile de invadatori și stăpînitori temporari. Același fapt este mărturisit de alte nume de locuri vechi slave din zonă: Glogoveț (< v. sl. glogovîcî, „loc cu mărăcini, cu pădu cei
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și în limba romînă, obștile sătești tradiționale), Preslavul (omonim cu numele primei capitale a Bulgariei), Presaca (< v. sl. presĕka, „curătură, tăietură, poiană“, „loc de apărare“). Cernavoda (numele unei ape de lîngă Sibiu). Urmează, în aceeași regiune, toponimele care amintesc de pecenegi: Beșinău (< magh. besenő, „peceneg“), Hendorf (< săs. Hendraf < Hendorf = Heidendorf, „satul păgînilor“), Bezermen Szancsal (în săsește „Sîncelul peceneg“); de secui și de maghiari: Mănărada, Mănărăi, Mănirăuș, Măierău (cf. magh. *monyoró, *monyaró, *mangyaró > magyaró, „alun“); de sași: Șona (< germ. Schőnau, „lunca frumoasă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Celelalte populații care au conviețuit în anumite spații și pe o durată mai lungă sau mai scurtă sunt reprezentate în toponimia din teritoriul romînesc în proporție mai restrînsă și în forme mai puțin profunde decît slavii. Popoarele turcice (cumanii și pecenegii) au lăsat urme puține și nesigure onomasiologic și lingvistic în toponimia romînească: Peceneaga, Pecineaga, Pecineagul, Beșineu, Beșinou, Beșinova, Comána, Cómăna, Comani, Comăneasa, Uzul, Iași, Bahlui, Bohui, Călmățui, Covurlui, Vaslui. Stratul maghiar acoperă, cum e firesc, partea de vest a țării
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Caraș Severin, Hunedoara, Iași, Mehedinți). Forme polarizate sunt: Defileul Coziei, Gruiul Coziei, Munții Coziei, Cozieni, Mănăstirea Cozia. Toponimul vîlcean, atestat încă în secolul al XIV-lea, ar fi, la origine, după Iorgu Iordan, sinonim cu Nucetul, fiind la bază turcicul (peceneg sau cuman) koz, „nuc“. Omonimele, prea numeroase pentru a avea toate o bază turcică, ar putea porni de la sl. koza „capră“, căruia i s-a adăugat sufixul -je (care derivă adjective posesive din substantive) și desinența -a, putînd fi inițial
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cele două etimologii sunt la fel de posibile lingvistic, verosimile geografic (vezi numeroasele Aluna, Alunu, Aluniș, Alunoasa, Nucu, Dealu Nucului, Nucușor pe de o parte, Capra, Dealu Caprii, Piatra Caprii etc. pe de altă parte) și probabile istoric (atît slavii, cît și pecenegii și cumanii au con viețuit cu romînii timp de secole), ceea ce ne poate pune în fața unor fascinante omonime toponimice de origine diferită. Craiova Este numele unui municipiu din județul Dolj, a două pîraie, afluenți de dreapta ai rîurilor Cerna și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
turcice Buceci-Bucegi < bučak-buğag). Adjectivul deli, teli, „nebun“, este metaforic, conotațiile fiind „imensă, înaltă, deasă, întunecată“, cum se spune în formulele populare tradiționale, „codru verde, unde nimeni nu te vede“, „întuneric ca-n codru“. În cazul cumanilor și al rudelor lor, pecenegii, impresia acestui codru inaccesibil, de nepătruns, în care probabil că se ascundeau localnicii romîni la sosirea năvălitorilor, era nu numai „poetică“, ci și importantă pentru strategia, eforturile și pierderile umane pe care le presupunea atacarea romînilor ascunși în aceste păduri
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]