3,006 matches
-
Mai târziu, în camera ei, în patul larg, cu plapuma trasă până sub bărbie, Carmina adormi cu greu, o deranja aerul închis din cameră, avea impresia că se sufocă, simțea că-i pătrunde în păr și în carne ca o pecete de neșters, dar într-un târziu, când reuși să respire normal, somnul o găsi împăcată, liniștită, ieșită din starea depresivă care o mânase spre casa părinților ca spre un liman mult dorit, unde va găsi alinarea, uitarea. Firește, nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a făcut un scop în sine din ordonarea geometrică a cuvintelor. Este și cazul sonetelor și gloselor din volumul Ideograme lirice (Eminescu, București, 2008). Într-un stil declamativ-glorificator, folosind vocabularul „oficial“ al poeziei („cântec“, „vestală“, „tezaur“, „tâmplă“, „clopot“, „izvodit“, „destin“, „pecete“, „sfânt“, „astru“, „veșnicie“, „petală“, „talisman“, „spadă“, „galeș“ etc.), Vasile Mustață dezvoltă o retorică goală a extazului, care sună a poezie fără să emoționeze: „Ascult izvoare line și torente, / Emoția răsfrântă cu migală / Și toată suferința ancestrală / Remodelată-n sonuri opulente
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un mugure de floare, mormânt în tulpina mușcatelor. Este Dragoste! Șarpele încălzit la piept, perpetuu destin biblic. Lași o fereastră deschisă și Adam se va întoarce în propria coastă; bați în cuie fereastra, Adam va putrezi în intenții; însemnat cu pecetea mușcăturii eterne, nu se va întregi niciodată. Cu cât mai multe ferestre închise, cu atât mai inutil episodul în care Eva își va afișa complicitatea. Este îndeajuns să treci pur și simplu prin livada fructului oprit și vei fi învinuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
toți, dați-mi pistolul! De ce mi-ați luat pistolul? Apăăăăă! Aaaaaaaaaa... Maiorul Marcu s-a prăbușit precum o piatră ruptă de pe un versant înalt. Deasupra Bârgăului s-a stârnit furtună. Însemnele monahale se desprindeau precum filele dintr-o carte descleiată. Pecețile călugăriei se ștergeau una câte una de pe hoitul obez. Gradele maiorului de securitate se exfoliau de pe epoleți foițe de ceapă; insignele, ca niște fâșii de inimă putredă, se scuturau a întomnare târzie. Sub stejar, un morman de oase: 19 cranii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
desigur pe cele din domeniul procreării, care se exprimă în procentele de natalitate. Copiii moștenesc experiența celor mai bătrâni și hotărârile părinților lor, ei formează generația în devenire, cea care ulterior va prelua conducerea și care își va putea imprima pecetea, cea care este în fază de acumulare de capital uman. După cum scria acum câteva decenii Alfred Sauvy "sunt preferabili oamenii tineri în fața unor figuri îmbătrânite decât contrariul". Tinerețea înseamnă entuziasm, dinamism, creativitate, spirit de inițiativă, noutate. Între bunici, părinți și
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
de umărul drept ba ciul Martin Baumgartner, iar mingea roșie de vin din cucur bă ta de sus lucea ca o bombă. Bășicuțe mărunte alergau Întruna de-a lungul tubului, spărgîndu-se repede. Baum gar tner oprea vinul cu degetul mare, pecete la capătul de jos al țevii, iar cînd Îi dădea drumul, valul umplea Într-o secundă paharul, făcea deasupra o spumă albă, apoi roz, ca, după domolirea sfîrÎitului, să ajungă la acea Încruntare ca de apus de soare. — Nagyon frig
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
greu tras de limbă cu privire la episoade de cea mai mare Însemnătate din trecutul lui și al celor apropiați, abia În acel an, Încurajat pesemne de dispariția cenzurii, pre cum și de Îndeletnicirea mea de jurnalist, a cutezat să rupă două peceți de pe ceea ce ținea ferecat În el: povestea lui Weisz și propria sa poveste, a lui Valeriu Ruba, din anul 1944. Din drama lui Weisz din acel an nu mai pot fi deslușite prea multe. Tata și cu el legaseră o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ele de toți pereții. Plec În America! Din clipa aia, Weisz nu a mai văzut-o, iar la cei din preajma lui nu a ajuns niciodată vreo știre despre ea. Chiar dacă o fi căpătat vești cu timpul, le-a Închis sub peceți grele. Omul s-a ținut de cuvînt căsătorindu-se cu Maria, iar fetei care s-a născut În anul următor i-a pus tot numele de Clara, ca dova dă că nu trăgea nici o nădejde s-o mai revadă pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
graiul slobod să strige numele care-i vine la Îndemînă. Într-o luni, la vreo două săptămîni după Paști, curtea primarului din Pișcari s-a umplut de jandarmi, de portărei, de oameni ai legii care s-au apucat să pună peceți și semne de-ale tribunalului pe casă, pe grădină, pe acareturi și animale, pe toată averea lui. Inimă largă, omul girase Împru muturile tuturor sărmanilor satului, iar acum sosise scadența. Avuseseră loc amînări peste amînări. Pomean a Încercat să se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cumva clienții ei polonezi meșteresc arme pentru Anglia. Estimp, de la Pomean nici o veste. Părinții căutau s-o Încurajeze În scrisorile lor cum că trăiește ori se bate pe undeva, că, dacă ar fi mort, familia ar fi căpătat carte cu pecete roșie și chenar negru de la Împărăție. Poate-i prins, poate-i fugit În Regatul României asemenea altor bărbați tineri. Se teme să scrie de acolo ca să nu le facă lor vreun rău. La mai bine de doi ani de la sosirea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
senin, dumnezeiește ceea ce i-a fost scris. Iuda își împlinește și el, până la capăt, misiunea. Scurtul dialog, precedat de sărutul lui Iuda, pecetluiește două destine indisolubil legate unul de altul. Matei însă nu se oprește aici. Tocmai am vorbit despre pecete și destin. Destinul presupune un final, un punct terminus care-i conferă sens, care-l aureolează întru câtva. La Matei, pentru prima dată, Iuda apare pocăindu-se, apoi curmându-și singur viața. Fragmentul este puternic și sugestiv. Propun următoarea traducere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lumina primită la botez. Pentru Origen (poate părea paradoxal, dar aceasta este viziunea elitistă asupra creștinismului, specifică secolelor II-III63), numai cei desăvârșiți, numai cei perfecți păcătuiesc iremisibil împotriva Sfântului Duh. Fiul este condescendent față de nedesăvârșiți. În schimb, cei desăvârșiți poartă pecetea Duhului, care, odată întinată, declanșează un dezastru psihologic și ontologic. Atanasie: Scrisoarea a IV-a către Serapion a) Critica teoriei origeniene prin schimbarea macazului exegetic În cazul lui Atanasie, contextul se schimbă. Toată viața și teologia lui sunt marcate de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
toate șansele de iertare și răscumpărare până în ultima clipă a vieții. De aceea, nimeni nu trebuie judecat pripit, „înainte de vreme”, căci până și cel mai teribil blasfemator poate avea o sclipire de pocăință la un moment dat. Moartea, singură, pune pecetea asupra unui destin. Atât timp cât omul trăiește, el se poate căi, așadar poate dobândi mântuirea. Păcatul iremisibil nu-i privește și nu-i afectează decât pe cei care, până în clipa morții, se încăpățânează să se opună Duhului. Deznădejdea, cum se vede
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
biblion) pecetluită în mână. Amănuntul care atrage atenția savantului german se află în 5,1: „și am văzut în mâna dreaptă a Celui ce ședea pe tron o carte scrisă pe dinăuntru (esothen) și pe dinafară (opisthen), pecetluită cu șapte peceți”. Prin simpla, dar foarte importanta precizare că avem de-a face cu un document scris „pe dinafară” și „pe dinăuntru”, suntem îndemnați să vedem în cele ce urmează două niveluri și două etape ale Revelației: primul nivel, „exoteric” (etapa intermediară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vedem în cele ce urmează două niveluri și două etape ale Revelației: primul nivel, „exoteric” (etapa intermediară); al doilea nivel, „ezoteric” (etapa finală). Lucrurile sunt confirmate de următorul fapt: conținutul textului dinăuntru nu poate fi revelat decât după desfacerea ultimei peceți, a șaptea. Așadar, până în acest moment, viziunile sunt scrise pe fața exterioară a cărții (de fapt, este vorba despre un sul împăturit). Iată grila de lectură derivată din interpretarea lui Bornkamm: - Capitolele 6,1-8,1: partea din afară, nepecetluită; - Capitolele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Târfe”; „Nunta Mielului”; „Lupta eshatologică dintre oștile cerești și cele pământești”). Structura secțiunii apocaliptice a textului (4,1-22,6) este determinată de faptul că aceeași perioadă eshatologică apare prevestită de trei ori: într-o formă sumară, prin viziunea celor șapte peceți (6,1-8,1); prin sugestie, fragmentar (8,2-14,20); într-o formă finală și completă (15,1-22,5). Sumara descriere din 6,1-8,1 trebuie înțeleasă ca o listă - vizibilă pe partea din afară a sulului pecetluit - a conținutului textului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
completă (15,1-22,5). Sumara descriere din 6,1-8,1 trebuie înțeleasă ca o listă - vizibilă pe partea din afară a sulului pecetluit - a conținutului textului pecetluit (pe dinăuntru), care va fi dezvăluit abia după ruperea celei de-a șaptea peceți (secțiunea 8,2-22,5)139. * Apocalipsa lui Ioan, deși preia multe dintre „toposurile” apocalipticii iudaice, este o scriere originală. Câteva trăsături specifice: 1. la nivel formal: lipsa pseudonimiei; autorul își afișează aproape ostentativ contemporaneitatea cu cititorii; neutralizarea așa-ziselor vaticinia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
istoric aproape că nu se face simțit; rolul îngerului hermeneut (angelus interpres) este foarte redus; 2. la nivel de conținut: accentuarea figurii Mielului jertfit; numai în urma intervenției Mielului istoria începe „să curgă” (Mielul e singurul capabil să rupă cele șapte peceți); originea viziunii se află în Isus Cristos; scopul direct, programatic al autorului Apocalipsei este de a-i susține pe creștini în timpul persecuțiilor (teza a fost uneori pusă la îndoială); o serie de viziuni privesc soarta întregii lumi, altă serie, numai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
spus ?! se răsti la mine bătrânul. Păcatul neascultării nu putea fi șters chiar dacă s-ar fi jertfit tot ce a creat Dumnezeu, fiindcă totul făcea corp comun cu omul ți-am mai spus o dată ! iar omul și-a pus singur pecetea păcatului asupra lui și asupra a tot ce făcea corp comun cu el păsări, animale... Numai sângele Lui Dumnezeu L-a putut spăla. Pe om și păcatul lui. Ce să mai spun ! Aflasem de ce trebuia să mă bucur, aflasem de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că ele sunt rodul aceluiași devota și iscusit condei. Cu alte cuvinte, conțin particularități proprii ale autorului, Împlinind În chip armonios un fel de familie, În care copiii seamănă Între ei și toți la un loc seamănă cu părintele lor. „Pecetea”, prin urmare, oferă cititorului, ceea ce În arte, În general, este un fapt esențial. Cele mai importante caracteristici ale prozei lui Vasile Ilucă pot fi considerate, În plan arhitectural, ca structura de rezistență a unui edificiu, care, finalizat, capătă o Înfățișare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ai stat În spital, Petrică? - a Întrebat Nicu. ― Vreo zece zile, fiindcă nu a fost atins osul. După vindecare, am revenit lângă Toader și ceilalți... Întâmplarea asta a fost Începutul frăției noastre. Cele ce au urmat au Întărit-o, dar pecetea definitivă a pus-o ultima misiune În care noi doi am fost Împreună. ― Cum s-a Întâmplat? - a Întrebat Despina, prinsă până În ultima fibră de situațiile prin care au trecut cei doi... ― Apoi, atunci Îi drept că ne-am legat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ochii mari. Profesorul a ieșit din cabinet și, În scurtă vreme, s-a Întors cu... ― Cu cine? - a răsunat Întrebarea rostită În cor. ― Cu... Cu omul care abia și-a Încheiat povestea... Toate privirile s-au Îndreptat spre Nicu, cu pecetea Întrebării În ele: „Chiar așa a fost?” Nicu a răspuns cu glas vibrat și privirea Înrourată: ― Așa a fost, dragilor. Așa a fost... ― Și atunci... Acolo, pe front, nu l-ai recunoscut, tati? - a Întrebat Despina. ― Nu. Au fost mai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
te joci, măi tovărășele! Că de te joci, devii domn cât ai zice pește! Și ești trecut la chiaburi! Și ești îngrădit!.. Și lichidat!.. Și judecat! Ca atare, luați bine seama la spusele mele! Că altfel vă puteți alege cu pecetea de vrăjmași periculoși, cu toate urmările pentru întreaga familie până în al șaptelea neam. Prin urmare, toate grânele se transportă la arie! Cotele de lână, de carne și de lapte se predau ritmic la termenele prevăzute în somații! Că clasa muncitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
rândul acestora. La acestea se mai adăuga și arșița nemiloasă a soarelui care-și trimetea potopul de raze încinse direct în creștetele culegătorilor cât era ziua de mare, plus cnutul nemilos al vătafului care te tatua pentru toată viața, sau pecetea bumbacului, cum o numeau lucrătorii. Aceștia mai încasau adesea și pentru nelegiuirea de a-și obloji rănile și zgârieturile sângerânde cu tampoane de bumbac. Și mai rău o încasau când erau depistați la plecarea spre casă cu te miri ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Abia într-un final ne dăm seama că răul cel mare este în noi înșine care și-a întins mrejele pretutindeni în societate, adevărate tentacule ale unui singur sistem vicios ce ne șubrezește demnitatea în fața străinătății și ne înfierează cu pecetea de europeni de rangul doi. Asta trebuie să ne preocupe și să ne doară în mod deosebit ca și dreptatea de azi, că cea de acum treizeci-patruzeci de ani aproape că nu ne mai folosește la nimic, poate doar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]