776 matches
-
te Întorci În timp, crede-mă, dragul meu! Ceea ce vrei tu să regăsești nu mai există nicăieri altundeva decât În mintea ta... Rozul, verdele, albul fulgeră În goana bicicletei, corole roz-albe, vișini japonezi, magnolii, cireși Înfloriți În grădini, și ea pedalează fără nici o grabă, pentru că e prea frumos afară ca să se grăbească. De pe pod vede Rinul verde, până departe, spuma albă, ridicată peste ecluze, copacii albi, Înfloriți pe dealurile verzi, aude clopotul catedralei, și legată la ochi ar ști să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o scurtă plimbare prin parcul plin de animale și opere de artă, Înainte să pornească pe drumul lung spre casă. Rozul, verdele, albul fulgeră În goana bicicletei, corole roz-albe, vișini japonezi, magnolii, cireși Înfloriți deasupra imenselor geamuri limpezi. Iar tu pedalezi fără nici o grabă pentru că e prea frumos afară ca să te grăbești, de pe podul pe care treci acum, vezi Rinul verde până departe, vezi spuma albă, ridicată peste ecluze, vezi copacii albi, Înfloriți pe dealurile verzi, auzi clopotul catedralei. Peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
roșii, repirația înțepătoare și-l ținea pe Sampath de parcă nu avea de gând să-i mai dea vreodată drumul. În cele din urmă, bărbatul fusese alugat de proprietarul gheretei de ceai, care ieșise și aruncase cu pietre după el. Sampath pedalase până departe și se oprise în mijlocul unui câmp să-și revină. La fel de nemișcat ca plantele din jurul lui, absorbind liniștea și verdeața. Oh, dar cu maimuțele era altfel, își zise fără voia lui, privindu-le cum treceau prin bucătăria mamei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
15 Era cam șase dimineața și deja vânzătorul de ziare din Shahkot distribuia povestea prin tot orașul. Ajungea cu o bufnitură pe verande și în tinde, se izbea de uși și trecea prin ferestre. În scurt timp, vânzătorul de ziare pedală pe lângă casa inspectoratului sanitar șef, care stătea așezat pe un scaun de nuiele pe verandă, anticipând bucuros sosirea ziarului, iar cana de ceai pe care tocmai și-o turnase scotea aburi delicați și aromați în fața sa. Ei bine, omul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
liniștit pe verandă, încercă să-i arunce ziarul direct la picioare. Se lansă ca o rachetă, despicând aerul și aterizând cu o bufnitură în tava de ceai. — Serios, ești prea plin de zel, strigă medicul după silueta care se îndepărta pedalând rapid și se așeză trist să citească știrile zilei în lipsa ceștii sale reconfortante de Darjeeling. — Rama Rama Rama Rama Rama, murmură el citind despre abuzurile maimuțelor, frecându-și picioarele unul de celălalt pentru a se încuraja în fața unor știri atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
bine. Tata ar conduce congresele de partid și mama ar sta alături de el, ținându-l de braț. Apoi signor Giovanni și signora Maria, Paolo și Francesco s-ar muta la noi și ar renunța să fie capitaliști. Signor Giovanni ar pedala pe bicicletă în apartament împreună cu unchiul și, cine știe, poate că unchiului i-ar fi de folos. Atunci a intrat în cameră tata. Când tații se întorc seara acasă, ei au muncit toată ziua. În filmele americane vezi cum dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Am încuviințat cu o mișcare din cap și m-am grăbit să mă urc pe bicicletă. În scurt timp, se strânsese iarăși lume în jurul meu - căci puțini avuseseră prilejul să vadă așa ceva - și toți doreau s-o încalce și să pedaleze. Eu am potrivit astfel ghidonul, încât la fiecare apăsare pe pedale el se lăsa în jos și pe urmă se ridica din nou. Era, cum s-ar zice, un supliment de distracție și oamenii râdeau și erau de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Sau să nu dea Înapoi. — Nu-mi stricați ziua, spuse Marcel. — Vin doi friți pe biciclete, spuse Red. Dinspre vest. — Curajoși băieți, spusei. — Encore un coup manqué, interveni Onie. — Aveți careva chef să vă ocupați de ei? Nimeni n-avea. Pedalau Încet, aplecați În față, și bocancii le erau prea mari pentru pedale. — Eu l-aș Încerca pe unu’ cu un M-1, spusei. Auguste Îmi dădu arma și așteptai ca primul neamț să treacă de blindat și de copaci, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
seama că e bună. Faaiin! râse - cine o să-l scape de conștiinciozitatea asta de liceu? Poate... he-he, are el un gând, o treabă. Salopeta e unsuroasă, grea. O descheie și sare din ea ca un șarpe tânăr. La opt jumătate pedalează încă pe lângă zidul roșu al fabricii. Nici o grabă. Însă la nouă descălecă în fața porții. Poarta scârțâie parola de întâmpinare. Aleea îngustă șerpuie printre daliile unse de soarele roșu. Cel de la capătul uliței. Lângă zid, sub fereastra scundă străjuie trandafirii. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
După un timp, Hattie începu să apeleze la Pearl ca să-i domolească temerile. Nu poate să ne învinovățească pe noi, nu-i așa? Sigur că nu. Nimeni nu a insinuat că ar fi fost vina ta, nu? Nu. Alteori, Hattie pedala pe altă notă: N-o să se arate deloc. Haide să plecăm la Londra. Haide, vreau să merg la teatru. La teatru? Să plecăm la Londra și să tragem la un hotel. Hattie, nu putem! De ce nu? Suntem libere, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în nici un caz nu are voie să fie incisivă, sau să supere pe cineva. În momentul în care conducătorii sistemului vor evita elegant să dea răspunsuri la anumite întrebări, jurnaliștii își vor da seama că nu este cazul să mai pedaleze pe anumite teme sau direcții. În majoritatea cazurilor se răspunde întrebărilor jurnaliștilor. Aceste răspunsuri trebuie să fie adevărate, precise, clare și inteligibile. Există situații în care un singur jurnalist încearcă să monopolizeze dialogul, punînd prea multe întrebări, care intră în
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
târziu, mi-am cumpărat una, eram foarte mândru și de bicicleta mea și de mine. Am început să fac zeci de kilometri cu ea zilnic. Ieșeam în marginea orașului și pândeam cicliștii care se antrenau. Mă luam după ei și pedalam cât puteam de tare. Uneori reușeam să-i însoțesc câțiva kilometri. Pe urmă așteptam alții. Seara, mă întorceam frânt. Îmi storceam maioul de transpirație, făceam un duș și mă culcam fericit. Această pasiune a eșuat în umilință. Într-o zi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cartiere întregi fără nici o mașină. Numai susurul unduitor al roților de bicicletă, într-o valsare sărbătorească: femei în toată firea, ducând senin coșuri cu legume pe ghidon, domni severi plutind laolaltă cu copilașul blondiu atașat la spinare, nimfete-n blugi pedalând cu virilă determinare, dar și frumuseți cu rochiile-n vânt, dezgolind vederii, cu nonșalanță sportivă, desuuri orbitoare. Nu ziceți că, la câte-o traversare, când le acordai prioritate, te trezeai că-ți mulțumesc cu un zâmbet larg, care-ți umplea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nu te-aștepți la prea mult, am vândut bicicleta unui învățător din Țigănești. Mi-a dat a zecea parte din preț ca arvună și arvunită a rămas pe vecie. Câte odată îl visez, că se mai întâmplă și așa ceva, cum pedalează pe bicicleta mea printre nori. Bicicleta strălucește de mama focului, magazia de vise conservând ca nimeni altcineva închipuirea. Dar dacă chiar zboară ?! Ne-am urcat în tren cu banii cusuți în căptușala hainelor. De la Galați iată-ne coborînd de pe vapor
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
bătaie? Îl prinse de brațul subțire și-l trase înapoi pe șosea, spre mașină. Daniel, clătină ea din cap, tu n-ai știi să joci așa ceva nici dacă te-ar ține legat într-o mașină de curse și ar bloca pedala de accelerație. Mark tot mai șchiopăta și avea încă fața brăzdată de contuzii, dar altfel părea aproape vindecat. La două luni după accident, unor străini le-ar fi părut un pic cam greoi și înclinat spre teorii ciudate, dar nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-l privea absentă. Slujba ta. — Oh! Își apăsă bretonul cu mâna dreaptă. Sunt agent de relații cu clienții la... Se opri, mirată de propriile cuvinte. De fapt, sunt între slujbe. Șefii tăi te-au dat afară? Din cauza asta? Genunchiul ei pedala pe sub masă ca la o mașină de cusut. — N-am avut de ales. Trebuia să stau aici. Fratele meu e mai important. Știți, suntem doar noi doi. Weber dădu din cap. Explicațiile se revărsau din ea. Am niște mici economii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe bicicletă, de-a lungul cheiului. Fără jachetă, îmbrăcat numai într-o haină. Apoi, într-o altă zi, numai în cămașă cu mînecile suflecate. Țin minte acea zi, pentru că fără nici o explicație ori anunț, am văzut dintr-o dată pe altcineva pedalînd alături de el, cineva care contrasta izbitor cu figura familiară a instructorului nostru obișnuit. Străinul era un bărbat masiv, după cum se vedea bine chiar de la distanță, și dacă instructorul își atîrnase jacheta sport de ghidon, cu ușurătate, străinul se afla în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
deșert și asprite în coajă, încât de departe se zăreau ca tendoanele lui Matusalem, sprijinind o corolă în freamăt. Omar mai fusese la Abarkouh o singură dată, însoțit de bunicu-său, dar atunci se dusese cu bicicleta. Era o nesăbuință să pedalezi într-o zi ca aia, era ca și cum te-ai fi învoit să fii copt în deschizătura unui cuptor. Dar el nu avea timp. Ajunsese la chiparos în plină amiază și își simțea sufletul amărui și înecăcios, precum o otravă sub
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
uitaseră. Printre casele risipite precum zarurile pe o tablă de joc se despleteau drumuri care înălțau praf, iar Omar, de la fereastra bistroului, văzu două motociclete, apoi o furgonetă cu mobilă și, în cele din urmă, o femeie în rochie verde, pedalând pe o bicicletă. Topometriștii își simțiseră foamea râcâindu-le în stomac: N-am putea să mâncăm de prânz? zise cel care purta șapcă. Nu știa când trecuseră două ore. Mai întâi stătuseră sub salcâm, după asta fugiseră de căldură. Ustensilele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
el să fie ruinat. Dorea să-l vadă pe Abelman victorios; ar fi văzut în acea victorie o anumită justificare. De când citise scrisoarea de la Abelman, mintea ei trebuie să fi analizat situația din toate unghiurile. În fiecare minut în care pedala pe bicicleta de interior sau sălta pe planșetă, sistemul ei logic îi spunea probabil tot mai convingător că Abelman trebuie să câștige procesul. Nu ar fi fost doar victoria lui Abelman, ci și a ei. Toate indicațiile și avertizările cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
á rébours”, fără transcendent, „primatul grotescului asupra goticului”, „metamorfoza mecanomorfă”, „substituirea (de tip absurd) om-animal”, sînt — toate — proprii creației lui Urmuz. După paranteza stalinistă a anilor ’50, o parte a criticii care-l va „recupera” pe autorul Paginilor bizare va pedala - pe culoarul unui marxism estetizat - asupra caracterului „antiburghez” al scrierilor sale. Matei Călinescu vede în „problema incomunicabilității” urmuziene „o formă a crizei spirituale în cadrul capitalismului modern” (op. cit, p. 82). Avangarda, afirmă criticul, „l-a utilizat pe Urmuz ca să lovească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
doar să alerge pe tapisroulant, crescând viteza și panta din ce În ce mai mult, ca să elimine prin sudoare și efort orice gând, orice remușcare. Urcă pe aparat. Covorul Începu să se miște, iar Antonio Îl programă la timpul maxim admis. Începu să alerge, pedalând din picioare. Alerga de parcă ar fi trebuit să ajungă undeva sau să fugă de ceva care Îl urmărea. Încă mai avea unghiile roșii de sânge. Ținea capul plecat. Nu voia să se privească În enorma oglindă de pe perete, nici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dumneata. Așa că Încearcă să nu adormi la loc. Închise, Își scoase căștile și le aruncă pe scaunul de alături, lîngă mobil. CÎnd tocmai depășea rapid ruinele vechii abații, Lucas se Încrucișă, fără să-i dea atenție, cu o fată care pedala de zor pe o bicicletă albastră cu un far ce lumina intermitent, cu fusta fluturînd În vînt, avînd În minte vestea pe care urma să i-o dea lui Ronan și care avea să le schimbe viața. Or să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de asemenea apă, Michel știe că la căderea serii va trebui să le ude. Continuă să citească Tout l’Univers, sau cărți din colecția Cent questions sur; Michel absoarbe cunoștințe. De asemeni, pleacă adesea cu bicicleta pe drumurile de țară. Pedalează din toate puterile, umplându-și plămânii cu mireasma eternității. Eternitatea copilăriei este o eternitate scurtă, dar el Încă nu știe; peisajul defilează. La Charny n-a mai rămas decât o băcănie; Însă dubița măcelarului trece miercurea, cea a negustorului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
coridor lung de douăzeci de metri traversa apartamentul, până la un salon din al cărui balcon se deschidea o vedere panoramică asupra orașului alb. Peste ani, devenit un cvadragenar blazat și acrit, va revedea această imagine: el, Bruno, la patru ani, pedalând din toate puterile pe o tricicletă de-a lungul coridorului Întunecat, până la deschiderea luminoasă a balconului. În acele momente atinse probabil culmea fericirii sale pământești. În 1961, bunicul muri. În condițiile climei noastre, un cadavru de mamifer sau de pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]