778 matches
-
genunchi ridicându-i puțin rochia, ca din greșeală. Mersese prea departe. Simona nu mai rezistă: Domnule Gicu, parcă ai venit să înveți engleză! Tonul ei lăsa a se înțelege că el nu ar mai avea dreptul la replică. Totuși Gicu pedală pe un argument cât se poate de ieftin: Îmi place foarte mult de dumneavoastră, domnișoară, și încercă să o sărute. Acest gest puse capac. Simona îi arătă ușa și-l somă să o închidă pe dinafară. De ce vă supărați? încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
un om aflat la răscruce de vânturi! Propun să ne întâlnim la spital, în camera de gardă, mâine la orele 17 când sunt de serviciu. De acord? Bine, spuse ea acceptând cu greu, folosind, vrând-nevrând, un ton conciliant, bănuind că pedalând pe aceeași parte a medaliei ar fi pierdut mai mult teren. Voi fi prezentă mâine la orele 17. Un singur lucru vreau să înțelegi: fără scene! preciză doctorul. Depinde numai de tine! Acum te rog să mă scuzi, mă așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
un miriapod, o auzi pe Vera spunând. Aceștia Își continuară discuția despre insecte. Intrând În luminiș, Marlena nu văzu nici un fel de urme ale dublului ei gurmand de noaptea trecută, În schimb văzu altceva foarte ciudat: un bărbat din trib pedala pe o bicicletă fixă, cu sârguința unui sportiv care se antrenează. Și Heidi dormise mai mult decât ceilalți. Întorcându-se de la latrina din junglă, și ea Îl văzuse pe bărbat pedalând. Apropiindu-se, observase că bicicleta era cuplată la bateria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
schimb văzu altceva foarte ciudat: un bărbat din trib pedala pe o bicicletă fixă, cu sârguința unui sportiv care se antrenează. Și Heidi dormise mai mult decât ceilalți. Întorcându-se de la latrina din junglă, și ea Îl văzuse pe bărbat pedalând. Apropiindu-se, observase că bicicleta era cuplată la bateria care alimentase televizorul. Ia uită-te la asta, Îl auzi pe Moff vorbind În spatele ei și tresări. Moff Îl salută din cap pe biciclist și se duse mai aproape să inspecteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la bateria de mașină de doisprezece volți. Și Încă o baterie de rezervă mai Încolo. Se duse În fața bicicletei. —Foarte tare. Bărbatul de pe bicicletă zâmbi auzind tonul admirativ. —Și de ce nu-l cuplează direct la televizor? spuse Heidi. Și să pedaleze cât timp vor să se uite. Nu e o idee bună, zise Moff. Orice creștere a vitezei și a forței de frecare ar duce la explozia componentelor interne ale televizorului. Televizoarele sunt sensibile. E mult mai bine să reîncarci bateria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și-l invită pe Moff să-i ia locul. — Și-așa n-am fost la sală aseară, Îi spuse Moff lui Heidi În timp ce se urca pe bicicletă. Așa că pot să mă antrenez un pic acum de dimineață. Și Începu să pedaleze cu zel, cum fac bărbații când debordează de testosteron. În mijlocul luminișului și În partea din față a taberei ardea focul În vatra de piatră, iar o oală cu fiertură fierbea molcom pe niște pirostrii făcute dintr-o portieră stricată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și Întinse ambele mâini. Își Îndreptă privirea sticloasă În sus și strigă: Să ne rugăm! Prietenii mei erau Încă lipiți de ecranul televizorului, gata să primească iluminarea prin noi știri despre ei Înșiși și ce mai făceau. Cei mai puternici pedalau cu schimbul ca să Încarce bateria care nu era folosită. Fețele lor erau Întoarse În aceeași direcție și, astfel ocupați, nu-l văzură pe Pată Neagră intrând În căsuța din smochin a lui Dwight și a Roxannei. Nu-l văzură scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vreo criză națională? Dădu drumul la televizor. Nimic. Oricare ar fi fost motivul, măcar nu avea nici o legătură cu el. 17tc "17" Încep să se producă miracoletc "Încep să se producă miracole" D e câteva zile, prietenii mei din junglă pedalau cu rândul pe bicicletă pentru a ține Încărcate bateriile. Zi și noapte, urmăreau știrile pe diferite canale de satelit: BBC, CNN, Star din Hong Kong, TV Myanmar Internațional, și cel pe care Îl credeau cel mai documentat, Global News Network. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
al unui copil - adulții reacționau exagerat În orice context și, În timp ce lucrurile erau Într-adevăr Înfricoșătoare, principala ei grijă era să se asigure că nimeni nu Îi va face rău cățelului. Prietenii mei erau extenuați după o zi lungă de pedalat pe bicicletă, ceremonia transei, exaltarea apropiatei salvări, iar acum un salt Într-un abis la fel de adânc precum cel care Îi Împiedicase să părăsească Locul Fără Nume. Fără a mai avea de adăugat ceva, s-au Îndreptat fiecare spre salteaua lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
așa de neliniștitor. Membrii tribului nu ascultaseră niciodată cântece de dimineață atât de frumoase. În ciuda acestui cor de păsări, tabăra părea neobișnuit de tăcută. Moff se Îndreptă spre televizor. Era mort definitiv. Îndată, Vaselină sări pe generatorul-bicicletă și Începu să pedaleze. Ceilalți membri ai tribului adunară combustibil pentru focul de tabără și plecară după mâncare. Erau bucuroși să-și Îndeplinească sarcinile de rutină, obiceiurile zilnice ale vieții. La prânz, s-a considerat că una dintre baterii era suficient de Încărcată pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pantă, pe care te prăbușeai ca un avion în picaj. Ne mutam apoi pe Dorobanți, la „Varșovia“ (unde te întâmpinau cele mai soioase fețe de masă) și „Primăvara“ (nu găseai niciodată bere acolo, doar votcă „Săniuța“). Apoi, până la Hotel Dorobanți, pedalai doi kilometri de pomană, spre Dacia și Eminescu. Acolo, la intersecția Marilor Clasici, te pomeneai iar cu-o grămadă de birturi sub nas: „La Ciupercuțe“ (unde halbele duhneau a Dero), „Turist“ (cu berea cea mai diluată din București, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
străbătuse vârstele și epocile cu-același zâmbet larg și-aceeași șapcă albă pe cap, călare pe bicicleta „Turist“. Doar șaua și-o mai reglase, fiindcă îi crescuseră picioarele. Supraviețuitorul ăsta zglobiu nu putea trece neobservat. Trebuia să-l vezi cum pedalează continuu în jurul piațetei, indiferent de vreme, cu mașinile claxonând din toate părțile, ca să-ți dai seama că ceva nu e-n regulă. Uneori îi sărea lanțul, cădea pe burtă sau în cap, se ridica, o lua de la capăt cu pedalatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
său ochi: clipeam amândoi în același timp, înregistram fiecare mișcare din corpul minții lui Bidileanu, o aduceam în fața privirii, goală și încremenită, și-o savuram. Mă simțeam bine, ca un pungaș intrat într-un ospiciu. Surpriza mă răscolea. Când nu pedala în gol, în ritmul bicicletei sale indestructibile, mintea lui Bidileanu scornea poezii. În fiecare seară, exact la ora 23.15, cu o imaginație care aproape că mă împingea la bănuieli. Le scria încet, calculat (dura aproape o jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cod al demenței micului biciclist, care, la rândul lui, masca adevăratul cod, cel care spunea povestea reală? Cine era Bidileanu Ovidiu: un proletcultist romantic, adormit douăzeci și trei de ore și-un sfert, cu jumătate de creier trimițându-l să pedaleze pe străzi? sau un sportiv neînțeles, vioi și treaz, cu cealaltă jumătate dispusă să-l facă să toarne poezii? Oricât mă străduiam eu să-l plimb dintr-o parte într-alta, Lepidopteros nu-mi putea răspunde la întrebări. Mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se ridicau; dacă nu, se lăsau în jos. Ea vine cu alte chestii, de mecanică diafană. O femeie cântând cu arcușul la niște raze de lumină; un ceasornicar creator de planete și sisteme solare pe masa de lucru; doi bărbați pedalând printre ape pe-o bicicletă-gondolă; un grup de măicuțe în vârful unui turn, țesând pe geamuri mantia lumii, cu ape, pământuri, copaci și case. Pe-ăsta ar trebui să-l știi, l-a pictat în 1961 și e modelul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îl ignoram mai mult, cu-atât apăsa mai tare. Îl aspirasem ca pe-o imagine defectă, ciuntită, pătată de trecerea anilor; îmi scăpa mereu printre degete. Degeaba încercam eu să-l păstrez intact, încremenit în soarele și vegetația lui 1976: pedalam în gol, ca Bidileanu, cu pantalonii trei sferturi suflecați deasupra genunchilor, fără să avansez vreun metru. Clădirile se despicau, tencuiala cădea, zidurile zburau în cuburi de praf, lovite de bile uriașe de fontă, în timp ce acoperișurile de țiglă trosneau sub brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
știu de câte ori l-am păcălit. E cobaiul ideal. Îl cunosc ca pe buzunarele mele, și-l stimez cam la fel. Iar Bidileanu probabil că la ora asta se plimbă cu Sputnik -ul prin cartier. Ăsta iese și iarna cu bicicleta, pedalează frenetic prin nămeți, înainte să se răstoarne sau să cadă-n cap. Un fost coleg de facultate, un vecin maniac și nebun - nu-i de-ajuns să te convingi că există amândoi?“ „Deloc. Ce există pentru tine nu-nseamnă automat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
participau și pasagerii din dreapta la acțiune. Scenele începeau și se terminau în același fel: „Du-te-n pula mea!“ Fiecare pleca apoi la mașina lui și coloana se punea în mișcare. Orașul mai fusese împânzit de niște bicicliști demenți, care pedalau frenetic, făcând slalom printre mașini. Purtau șepci și gecuțe de fâș, colorate cu numele firmei care îi arunca la bătaie. Agitații ăștia pe două roți cărau pizze și sandwichuri, ziare și cărți, mape de corespondență și colete cu acte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dă dependență. Și că dependența asta n-ar fi chiar neprovocată.“ „Vreți să spuneți nevinovată.“, m-a corectat inginerul, sorbind din ceșcuță. „Nu. Neprovocată. Știți foarte bine ce vreau să zic.“, l-am stârnit, apoi am apăsat și mai tare pedala: „De-aia nici n-o să beau o cafea, aici. Nici măcar diluată cu spumă de lapte.“ Am împins cana deoparte, aburind de mirosuri italienești, austriece, turcești sau ce-or mai fi fost. Plus ce-mi băgaseră înăuntru. De data asta, inginerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lumii. Nu-i plăcea să se trezească la realitate. Eu l-am moștenit pe bunicul Gheorghe din acest punct de vedere. 09 iulie 1998 Fericire simplă: un pahar în plus de Bordeaux blanc, cumpărat în Franța după o oră de pedalat pe bicicletă, un disc bun cu Patricia Kaas, un articol bine scris, din acelea care te pun pe gânduri, citit în Le Monde. Tot atâtea pericole din viața unui om singur. Cioran propunea ca remediu la această stare de "disperare
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
plicuri recomandate pentru Canada. Este mult mai ieftin să le expediez cu Poșta Franceză. Depășesc un șir lung de mașini, oameni care se întorc, marcați de disciplina pe care ți-o dă plictisul și rutina, de la boulot. Eu, pe bicicletă, pedalând cu spor și voioșie. Cald, figuri descompuse. Brusc, îmi dau seama cât sunt de liber, dar și cât sunt de marginal. Plus o întrebare banală, dar inevitabilă: orice formă de libertate liber asumată se plătește cu excluderea din corpul social
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
din Geneva. Cartier bogat, așezat, burghez din casă-n casă, din familie în familie, din moștenire în moștenire. Inundat de verdeață, cu vedere spre lacul Léman, spații largi, aerisite. Un miracol, dacă ținem seama de criza de locuințe de la Geneva. Pedalând temeinic pentru a urca pante destul de abrupte, mă gândesc că acest cartier va fi ultima "redută" în care se vor refugia veritabilii genevezi în fața invaziei străinilor ca mine și ca alții. Acum pare o glumă, dar e o realitate plauzibilă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pâine crocantă etc. Gertrud era adepta cumpătării. Consuma puțină carne; prefera însă multe feluri de pește. Fructe de pădure. Brânzeturi diverse. Kesso (brânză cu smântână). Pâine foarte puțină sau chiar deloc. Făcea zilnic sport. O auzeam dimineața când încăleca și pedala pe bicicleta ei medicinală (fixată în parchet) vreme de cel puțin jumătate de oră. Și, în vremea asta, eu, care dormeam la primul etaj, săream din pat, mă rădeam și făceam un duș. Apoi coboram la micul dejun. De obicei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
După un timp, Hattie începu să apeleze la Pearl ca să-i domolească temerile. Nu poate să ne învinovățească pe noi, nu-i așa? Sigur că nu. Nimeni nu a insinuat că ar fi fost vina ta, nu? Nu. Alteori, Hattie pedala pe altă notă: N-o să se arate deloc. Haide să plecăm la Londra. Haide, vreau să merg la teatru. La teatru? Să plecăm la Londra și să tragem la un hotel. Hattie, nu putem! De ce nu? Suntem libere, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
doar să alerge pe tapisroulant, crescând viteza și panta din ce În ce mai mult, ca să elimine prin sudoare și efort orice gând, orice remușcare. Urcă pe aparat. Covorul Începu să se miște, iar Antonio Îl programă la timpul maxim admis. Începu să alerge, pedalând din picioare. Alerga de parcă ar fi trebuit să ajungă undeva sau să fugă de ceva care Îl urmărea. Încă mai avea unghiile roșii de sânge. Ținea capul plecat. Nu voia să se privească În enorma oglindă de pe perete, nici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]