378 matches
-
și gustul fructului, care variază de la dulce la acru. Specia Citrus aurantium produce portocale amare utilizate pentru fabricarea băuturilor, marmelade și prajituri. Caracterizat prin fructul lui mare și fără semințe cu coacere precoce, cu orificiul ("buricul") așezat în zona opusă pedunculului. Nu este recomandat pentru sucuri.
Portocal () [Corola-website/Science/309804_a_311133]
-
lucioase. Semințele au formă alungită, cu capetele ascuțite, cu palee lucioase, de culoare cafenie-deschisă, măsurând 3-4 mm. Fructul este o cariopsă (fruct uscat , indehiscent , cu pericarpul lipit de sămânța unică), alungit-ovală sau eliptică, cu baza prelungită într-un rest de peduncul. Cariopsa la iarba de Sudan este protejată de 3 glume, dintre care 2 îmbracă cariopsa la exterior, sunt lucioase, coriacee, colorate în galben sau violaceu, alipit-păroase. Cele 2 glume externe îmbracă o a treia glumă internă, membranoasă. La rândul ei
Iarbă de Sudan () [Corola-website/Science/314112_a_315441]
-
se face prin insecte. Frunzele sunt lung-pețiolate, rotunde, ascuțite la vârf, iar pe fața inferioară se observă nervuri proeminente. Teiul produce flori, în număr de 2-10 pe ram, uneori și mai multe, de culoare alb-gălbuie, plăcut mirositoare, așezate pe un peduncul comun, concrescut aproape pe jumătatea lungimii lui, cu o bractee lungă în formă de limbă, de culoare verde-gălbuie. Fiecare floare este formată din 5 sepale care cad în momentul înfloririi, 5 petale, numeroase stamine și un ovar globulos. Fructul este
Tei () [Corola-website/Science/313837_a_315166]
-
care afectează pulpa fructului. Se aplică următoarele definiții: 1. Defecte ușoare (a) Crăpături sau fisuri terminale Fisurile ale pieliței cu lungimea mai mare de 10 mm, dar nu mai mare de 15 mm, la capătul opus cavității de prindere a pedunculului. (b) Mici perforații ale pieliței Pielița ruptă, deteriorată sau lipsă, pe o suprafață cu lungimea de maximum 7 mm, dar cu o lățime mai mare de 3 mm, fără ca pulpa fructului să iasă prin leziune, sau pe o suprafață cu
jrc4172as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89336_a_90123]
-
un diametru care depășește 10 mm. (g) Pete gri, roșu-cafenii sau cruste Petice groase și dure pe o suprafață totală al cărei diametru depășește 20 mm. (h) Fisuri Fisuri ale pieliței mai lungi de 15 mm în partea opusă cavității pedunculului sau fisuri care descoperă sâmburele. (i) Deformări datorate arsurilor de soare Deformări grave din cauza arsurilor de soare, care au ca rezultat lipsa efectivă a pulpei pe o parte a fructului unde coaja este lipită de sâmbure, fără să fie încrețită
jrc4172as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89336_a_90123]
-
Pe partea ventrală a botului se află 4 mustăți lungi, ovale sau turtite lateral, cu capetele franjurate. Pe parte posterioară a lor au anexe foliacee (asemănătoare cu o frunză). Mustățile depășesc buza superioară și ajung până la gură. Coada este heterocercă. Pedunculul caudal nu este turtit lateral. Ambele membrane branhiale se concresc între ele, în regiunea jugulară, făcând o cută (pliu) liberă deasupra sistemului branhial și sunt neatașate de istm. Corpul este acoperit cu cinci rânduri de scuturi osoase longitudinale: un rând
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
Gura mică, lipsită de dinți, este situată terminal la vârful botului. Cu ajutorul botului tubular, care funcționează ca o pipetă, acești pești absorb rapid apa în gură, aspirând în același timp nevertebratele mici (crustacee mici etc.) cu care se hrănesc. Coada (pedunculul caudal), lungă și subțiată, la unele specii ("Syngnathus") se termină cu o înotătoare caudală mică, la altele (căluții de mare) este lipsită de înotătoare și a devenit prehensilă, putându-se încolăci în jurul algelor sau altor obiecte. La singnatide toate înotătoarele
Singnatide () [Corola-website/Science/316666_a_317995]
-
sfârșitul lunii ianuarie până prin aprilie, și au flori cu cinci petale, cu diametrul de 1-3 cm. Culoarea florilor este de la alb ("hakubai") la roșu închis ("kōbai"). Frunzele apar la scurt timp după ce se scutură petalele. Fructul are o canelură de la peduncul până sus este mai puțin dulce decât prunele sau caisele europene. El coace simultan cu venirea sezonului ploios în Japonia, unde sezonul se numește , adică "ploi ume". Din fructul necopt se poate face vin, oțet sau "ume" murat în sare
Ume () [Corola-website/Science/315222_a_316551]
-
de 400 m studiat. Peștera adăpostește în Sala Mare urme de viață ale ursului de cavernă (amprente de gheare, vetre de odihnă). In sectorul Sălii Bivuacului s-au găsit resturi fosile de crinoidee. Materialul paleontologic este prezentat prin fragmente de peduncul și prin entroce disparate și apațin în exclusivitate speciei Encrinus cassianus Laube. Materialul fosil sugerează un mediu de sedimentare calm, bine aerat cu un transport liniștit și nu prea îndepărtat al acestor fosile de la locul de habitat la cel de
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]
-
concrețiuni. Urmează o galerie strâmta de 12 m, până în Sala Mare. Aici încep să apară concrețiunile specifice acestei părți a peșterii: cristale de calcit alb ce pe un fond de roșu, precum și formațiuni perlate de tipul coralite, cu broboane cu pedunculi lungi. Pe pereții sălii și în nișe se găsesc cristalictite, cristale de calcit arborescente, plăci subțiri cu cristale de calcit dispuse în benzi (tipul denumit „furnir"), precum și formațiuni de montmilch . cu microgururi. Sală Mare are o lungime de 23 m
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]
-
pentru o colonie au fost exterminați de aceștia prin intermediul unui virus acordat la genele clonelor, cu circa 150 de ani înaintea evenimentelor din "Brigăzile-Fantomă". Rasă extraterestră aparținătoare a Conclavului, ai cărei membri sunt îndesați, pestriți, cu pielea groasă și cu pedunculi oculari înconjurați de smocuri fibroase. Arrisienii au distrus colonia umană Everest. Ființe acvatice cu o cultură de sute de mii de ani și cu o matematică foarte avansată față de cea a pământenilor. Deși sunt extrem de urâți după standardele umane, sunt
Universul „Războiul bătrânilor” () [Corola-website/Science/323734_a_325063]
-
originea în lobul frontal al emisferei cerebrale, în special girusul precentral (ariile frontale 4 și 6), care coboară în capsula internă (trecând prin brațul anterior, genunchiul și brațul posterior al capsulei interne), apoi se îndreaptă caudal formând partea medială a pedunculului cerebral (unde se află în 1/6 medială a piciorului cerebral) prin care se extind caudal și se termină în substanța cenușie (nuclee pontine) din partea ventrală a punții. Împreună ele formează fasciculul frontopontin Arnold ("Tractus frontopontinus"). Fasciculul frontopontin a fost
Fibrele frontopontine () [Corola-website/Science/326708_a_328037]
-
sau radiația talamică centrală ("Radiatio thalami centralis") sau radiația somestezică, pedunculul talamic superior, pedunculul talamic dorsal este un grup de fibre nervoase care conduc impulsuri nervoase somestezice, conectând în dublu sens, nucleii talamici ventrali (nucleul ventral posterolateral și nucleul ventral posteromedial) cu girusul postcentral al lobului parietal. se află în partea
Radiația talamică superioară () [Corola-website/Science/326762_a_328091]
-
sau radiația talamică centrală ("Radiatio thalami centralis") sau radiația somestezică, pedunculul talamic superior, pedunculul talamic dorsal este un grup de fibre nervoase care conduc impulsuri nervoase somestezice, conectând în dublu sens, nucleii talamici ventrali (nucleul ventral posterolateral și nucleul ventral posteromedial) cu girusul postcentral al lobului parietal. se află în partea posterioară a brațului
Radiația talamică superioară () [Corola-website/Science/326762_a_328091]
-
("Radiațio thalami inferior") sau pedunculul talamic inferior ("Pedunculus thalami inferior"), pedunculul talamic ventral este un grup de fibre nervoase care trece prin partea sublenticulară a capsulei interne, si conectează nucleii talamici mediali și corpul geniculat medial cu cortexul lobului temporal și al insulei. constă în
Radiația talamică inferioară () [Corola-website/Science/326765_a_328094]
-
("Radiațio thalami inferior") sau pedunculul talamic inferior ("Pedunculus thalami inferior"), pedunculul talamic ventral este un grup de fibre nervoase care trece prin partea sublenticulară a capsulei interne, si conectează nucleii talamici mediali și corpul geniculat medial cu cortexul lobului temporal și al insulei. constă în principal din fibrele ascendente a radiații
Radiația talamică inferioară () [Corola-website/Science/326765_a_328094]
-
și strălucesc în violet sau roșu. Peste tot corpul și pe cap se observă numeroase pete negre, mici, neregulate. Lateral de a lungul corpului se află o dungă (mai rar 2-6 dungi) longitudinală, albă-gălbuie, care se extinde din spatele operculelor spre pedunculul caudal. Înotătoarea dorsală și caudală sunt traversate, la bazele lor, de o dungă mai închisă, formată din pete alungite. Țigănușul este un pește mic, cu o lungime obișnuită de 5-9 cm, maximum 11,5 cm (la femele s-a observat
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
labridă, "Conniella apterygia", nu are înotătoare pelviene, și face parte din grupul "Cirrhilabrus". Înotătoarea caudală trunchiată sau ușor rotunjită. Linia laterală este continuă, uniform arcuită sau descrie o curbă abruptă sub partea moale a înotătoarei dorsale sau este întreruptă pe peduncul caudal. Au de obicei 23-42 vertebre. Vezica înotătoare prezentă. Colorație: de obicei vie, de multe ori diferă în funcție de sex și se modifica cu vârsta. le sunt comune în apele calde și temperate, trăind la adâncimi mici sau mijlocii (de la țărm
Labride () [Corola-website/Science/330706_a_332035]
-
o familie de pești teleosteeni marini de larg, răspândiți în apele tropicale, subtropicale și temperate calde ale oceanelor Atlantic, Indian și Pacific, unele specii pătrund în apele salmastre și râurilor de coastă. Au un corp alungit, comprimat lateral, cu un peduncul caudal subțire. Corpul este acoperit cu solzi mici, subțiri, cicloizi. Linia laterală este completă, dreaptă în regiunea anterioară și posterioară, curbată în regiunea mijlocie și prevăzută cu plăci osoase (scutele), care prezintă țepi. Înotătoarea dorsală este continuă sau divizată într-
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
au o lungime totală sub 100 cm, dar unele cresc peste 250 cm. Forma corpului este extrem de variabilă. Cele mai multe specii au corpul înalt, puțin alungit și comprimat lateral (ex. "Selene"). Unele specii sunt alungite și fusiforme (ex. "Decapterus" și "Elagatis"). Peduncul caudal este subțire, îngust, mai rar de o lățime medie, și prezintă, la unele specii, o carenă laterală moderată sau carene perechi bilaterale sau șanțuri ventrale și dorsale. Capul este moderat alungit și rotunjit sau scurt, înalt și foarte comprimat
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
pe unele zone ale capului. La 2 specii solzii sunt ctenoizi (rugoși), la "Lichia" solzii sunt puternic lanceolați sau aciculari (în formă de ac) pe torace. La multe specii în lungul liniei laterale (mai ales în regiunea posterioară și pe peduncul caudal) se află plăci osoase proeminente numite scutele (solzi mai mari, groși și adesea ascuțiți). Scutelele sunt reduse la unele specii și absente la unele genuri. Linia laterală este completă, mai mult sau mai puțin curbată în sus în regiunea
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
bancuri foarte mari. Au corpul fusiform, puțin comprimat lateral, acoperit cu solzi cicloizi mărunți sau golaș. Unele specii au un corselet în spatele capului, acoperit cu solzi groși de talie mijlocie. Premaxilarele sunt în formă de cioc, falca superioară este neprotractilă. Pedunculul caudal este totdeauna subțire. Înotătoarea dorsală lungă, cu partea anterioară formată din raze neramificate, slabe. Multe specii au două înotătoare dorsale. Înotătoarea pectorală și vârfurile înotătoarei caudale mult prelungite. Înotătoarea ventrală (când este prezentă) cu poziție pectorală. Vezica înotătoare mare
Scombroide () [Corola-website/Science/330821_a_332150]
-
Icrele sunt pelagice și eclozează în alevini planctonici. Au o mare importanță economică, fiind pești comestibili. Sunt pești perciformi marini activi având corpul hidrodinamic, fusiform, puțin comprimat lateral, unele specii au o formă de cordea (familia "Trichiuridae"). Botul este alungit. Pedunculul caudal este totdeauna subțire. Corpul acoperit parțial cu solzi cicloizi mici, subțiri sau deseori golaș, fără solzi. Unele specii au un corselet în spatele capului, acoperit cu solzi groși de talie mijlocie. Înotătoarea dorsală de obicei lungă, cu partea anterioară formată
Scombroide () [Corola-website/Science/330821_a_332150]
-
Înotătoarele pelviene de obicei mici cu un spin și cinci raze moi, adesea reduse la un spin sau absente la adulții unor unor specii. Linia laterală unică sau dublă și se termină la baza înotătoarei caudale. Nu au carene pe peduncul caudal (cu excepția "Lepidocybium"). Au de obicei în jur de 35 vertebre, cu excepția "Gempylus" (48-55 vertebre), "Diplospinus" (57-64 vertebre) și "Paradiplospinus" (60- 67 vertebre). Câteva genuri, ca "Tongaichthys", au mai multe caractere scombride. Spatele de obicei brun sau brun închis, rar
Gempilide () [Corola-website/Science/330873_a_332202]
-
raze moi rudimentare mici ("Lepidopus") sau complet absente ("Trichiurus"). Înotătoare caudală este mică și bifurcată ("Lepidopus") sau absentă, corpul se subțiază treptat într-un vârf ascuțit ("Trichiurus"). O singură linie laterală simplă. Pielea este goală, fără solzi. Fără carene pe peduncul caudal. Au 58-192 vertebre (34-53 abdominale + 24-151 caudale). Corpul de obicei argintiu, ușor mai închis pe spate, cu nuanțe irizate, fără semne sau pete distinctive pe corp. Înotătoarele dorsală și anală cu o nuanță de galben pal. Înotătoarele pectorale semitransparente
Trihiuride () [Corola-website/Science/330883_a_332212]