645 matches
-
vorbește cu păsările, el; marele Brașov, un ratat, vorbea și el cu papagalul, că se căcau pi ei de plictiseala, acolo în creierii munților, iar eu de dorul Valeriei, la care te uiți tu acum, cum și-o pune cu Pelicanul. D-aia, parcă îmi pare rău că nu mi-am băgat pipa Militarului în cur, că de multe ori, dimineața, când nu avea țigări, Pelicanul îi lua pipa și punea în ea toate chiștoacele rămase de seara, ca să tragă un
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
eu de dorul Valeriei, la care te uiți tu acum, cum și-o pune cu Pelicanul. D-aia, parcă îmi pare rău că nu mi-am băgat pipa Militarului în cur, că de multe ori, dimineața, când nu avea țigări, Pelicanul îi lua pipa și punea în ea toate chiștoacele rămase de seara, ca să tragă un fum. Valeria n-am iubit-o de fapt niciodată. Cred mai repede că mi-am dorit-o foarte tare în pat, poate doar pentru faptul
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Răbdarea se antrenează, my friend, e ca oricare alt sport în care, dacă vrei să fii bun, trebuie să te antrenezi. Prima mea întîinire cu răbdarea am avut-o în adolescență, pe vremea când stăteam pe blat în cameră cu Pelicanul la căminul de tristă amintiri pentru mine și de maximă plăcere de penetrație în Valeria pentu el. Dar fără nici o legătură cu întîmplarea de atunci. La IATC se dădeau filme interzise pentru marele public, practic erau vizionari pentru studenți, iar
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
respective nu se intra decât pe bază de control riguros al legitimațiilor de student, iar eu nu posedam încă așa ceva. Aveam informația, dar nu aveam accesul. Singura soluție era să intru dis-de-dimineață când începeau cursurile folosind un tertip inventat de Pelicanul care venea într-o viteză turbulentă, agitat ca dracu', întrebîndu-l pe portar dacă i-a lăsaj cineva un text la poartă de care are nevoie superurgent, că intrii în repetiție generala în două minute, ce două, deja de două minute
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de care are nevoie superurgent, că intrii în repetiție generala în două minute, ce două, deja de două minute, și nemernicul ăla de coleg precis a uitat să vină la timp cu textul. "Ești sigur că nu a urcat?" insista Pelicanul, "fir-ar al draculu de boboc, că mă dau ăștia afară clin spectacol din cauza lui!".. "N-a urcat, don' Șerban, că nu m-am mișcat de aici"... "Cum domne', unul cu haină de camuflaj, cu plete și cu o bărbuță
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Bre, nea Gogule, ești sigur că n-a urcat deja și eu stau ca prostul și-l aștept pe aici?" Deja injectat, nea Gogu se jură: Îl știu, don' Șerban, se poate, da' nu cred că l-am văzut." Atunci Pelicanul o lua pe scări în sus, iar eu îmi făceam apariția cu sufletu la gură și cu un teanc de hârtii în mână pe care le mai și scăpăm pe jos, întrebînd: "Șerban a urcat?" "Hai, domne', odată că a
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
și cu un teanc de hârtii în mână pe care le mai și scăpăm pe jos, întrebînd: "Șerban a urcat?" "Hai, domne', odată că a început repetiția", mă certa portarul, ajutîndu-mă chiar să-mi adun paginile căzute pe jos, în timp ce Pelicanul începea deja să urle în coborâre, să mă urce cu șuturi în cur în debaraua clasei, unde urma să-mi petrec toată ziua ascuns, până la începerea filmului. Odată intrat, lucrurile se simplificau, trebuia doar să nu ies din debaraua în
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
urle în coborâre, să mă urce cu șuturi în cur în debaraua clasei, unde urma să-mi petrec toată ziua ascuns, până la începerea filmului. Odată intrat, lucrurile se simplificau, trebuia doar să nu ies din debaraua în care mă încuia Pelicanul, adică să am răbdare, adică să-mi controlez mintea și să decid să rămân nemișcat pe durata orelor de curs, înfruntînd și violența încercărilor nereușite de a deschide cu orice preț ușa aia, care era, evident, închisă cu cheia de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cu ea, nici măcar nu știam dacă există vreo chimie între noi, și eu o și vedeam nevasta mea. Pe Valeria am detestat-o când am încetat să o mai iubesc. Cred că doar din cauza faptului că m-a înșelat cu Pelicanul. Pe Moni am devorat-o și am făcut-o să mă părăsească, dar conștient că dacă nu aș fi împins-o eu, ea tot m-ar fi părăsit. Cu Manu probabil că aș fi fost și astăzi dacă nu ar
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
într-adevăr mi-era frig. Când am ieșit din baracă, nu mai era acolo. M-am ofticat că nu reușisem să-i smulg măcar un număr de telefon. Dar cum la barza chioară îi face Dumnezeu cuib, mi-o aduce Pelicanul în seara următoare direct pe terasa unde încingeam petreceri în fiecare noapte. Atunci am aflat că în ziua cu privitul orizontului luase hotărârea să se despartă de fostul soț, așa că i-am astâmpărat eu pofta de răzbunare pe viață, fiind
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Avea niște ochi imenși, supradimensionați și de ochelarii cu dioptrii gigantice. Cred că erau albaștri. În film, prim-planurile ei smulgeau suspine din sufletele spectatorilor, revista Cinema dedicîndu-i de nenumărate ori pagina dublă din mijloc. Când ne-a făcut cunoștință Pelicanul, am zâmbit amândoi, de se întreba de unde ne știm. Filmau împreună la Constanța o producție de epocă și locuiau în Mamaia. Bănuiesc că exista un flirt între ei după ocheadele pe care i le arunca Pelicanul. Sau poate nu, pentru că
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ne-a făcut cunoștință Pelicanul, am zâmbit amândoi, de se întreba de unde ne știm. Filmau împreună la Constanța o producție de epocă și locuiau în Mamaia. Bănuiesc că exista un flirt între ei după ocheadele pe care i le arunca Pelicanul. Sau poate nu, pentru că el se cam uita după toate gagicile care treceau prin fața ochilor lui. Am stat mult de vorbă în seara aia. Era târziu în toamnă, așa că nu s-a adunat prea multă lume la mine. Nu ca
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
autorul decorurilor filmului). El este secondat de o femeie goală, cu pielea ca de bronz, rasă pe cap (ca, de altfel, mai toate femeile din film) și având pe coapse și pe piept inscripții ebraice și semne cabalistice obscure. Un pelican completează triada Inițiatorului. Personajul e purificat într-o etuvă de cristal de stâncă, pe când, într-un vas de cuarț, fecalele sale sânt transmutate în aur. Nouă inserturi, ca nouă sertărașe în corpul Venerei, corespund poveștilor celor nouă personaje-statui, bărbați și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ca de obicei. Bucățica blondă stă la o masă de vizavi cu Încă două tipe futabile În civil. Mă bate gândul să mă duc să le salut, dar o văd pe Drummond că-și flutură aripile prin jur ca un pelican, iar Gus și cu mine decidem că n-o să avem nici un strop de liniște până nu ne ducem la rahatul ei de curs. Nu văd sensu modulelor ăstora. O pierdere ca dracu de timp, dacă vrei să știi ce cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și Edward Weiss), deși surprind scene din natură, sînt doar pasteluri delicate, dar fără adîncimea celei de a treia dimensiuni simbolice: iaz de vară / stînjenei galbeni se-apleacă / În umbre amurg / un cormoran planează / un pic deasupra apei amurg / un pelican plonjează / și prinde un pește! liniște / zăpada acoperă piatra / sub stelele iernii ciorile se adună / În mijlocul pinului... / adiere de iarnă clar de lună În august - / pe o creangă subțire / vrabia Își freacă ciocul un crab / apare dintr-o crăpătură... / soare
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
în care se revărsa lateral grăsimea tălpii, ca icrele într-un pântec de crap culcat. Afară de reliefurile masive ale articulației, excrescențe ca niște începuturi digitale noi, destinate să complecteze metatarsul prelungit în interiorul călcăturii, confortabilă pentru un echilibru mai stabil, de pelican, picioarele sucite ale Prezidentei, rămase cu 50 de ani în urma obrazului, acoperit cu o glandă nazală erectilă și revărsată dintre sprâncene pe buze zâmbitoare ca un lupus cu înmuguriri de conopidă, aveau obezitatea chinuită chineză, ca și cum trupul ei, umflat de la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pietrificat, Stamate abia avu puterea să se lege singur"78. În plus, captivitatea din planul existenței domestice este mai accentuată prin corzi emoționale decât prin imobilizările formale. Elementul de coeziune interioară al familiei urmuziene, ce amintește, în registrul ironic, de "pelicanii" din teatrul lui Strindberg, este invariabil "sentimentul puternic și neînvins de tată"79, "sentimentul patern"80, care zădărnicește mereu eforturile de eliberare din chingile relațiilor de cuplu. În afara enunțurilor ironice, preponderente între strategiile de eclipsare a sensului real intenționat, alegoria
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
făcută În așa fel Încât să nu fie nici o Îndoială că profilul din spatele măștii aparține unui evreu. Graficienilor ălora de la Der Stürmer le place la nebunie să deseneze un nas mare, iar cel de aici era un adevărat plisc de pelican. M-am gândit că era lucru curios să găsești așa ceva În biroul unui respectabil om de afaceri. Făcându-și apariția din celălalt birou, tânărul anemic Îmi oferi explicația acestui fapt: — Nu mai durează mult până te primește, zise el, adăugând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
i-a plăcut să-l felaționeze cu-adevărat pe Richard Gere În Pretty Woman că nu s-a mai putut abține. „Mai feminină decît Marilyn și Brigitte Bardot la un loc”, Audrey, mai feminină decît frate-său ori decît un pelican, Julia. În plus, amîndouă au fost ambasadoare UNICEF. Astfel de alăturări de lucruri, ființe sau fenomene În scopul stabilirii similitudinilor te umplu de uimire, de comparații, te fac să izbucnești În lacrimi ca spectator, ca ființă. Le mauvais goût méne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
în spiritul unei democrații culturale, cu invitația alegerii între modernism și postmodernism: "Cum postmodernismul coexistă în acest moment cu modernismul din care își trage sevele și cu care se află, cum e normal, în contradicție, "omul recent" mai poate alege: Pelicanul sau Babița?!"1 Decizie extrem de înțeleaptă, care, totuși, îndeamnă, mai degrabă, ținând cont de pledoaria cărții, spre Babiță, căci Pelicanul pare deja intrat în desuetudine, de vreme ce a fost "depășit" de Babiță. Cert e că la Urmuz avem de a face
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
din care își trage sevele și cu care se află, cum e normal, în contradicție, "omul recent" mai poate alege: Pelicanul sau Babița?!"1 Decizie extrem de înțeleaptă, care, totuși, îndeamnă, mai degrabă, ținând cont de pledoaria cărții, spre Babiță, căci Pelicanul pare deja intrat în desuetudine, de vreme ce a fost "depășit" de Babiță. Cert e că la Urmuz avem de a face cu o falsă dilemă, fiindcă nimic nu garantează că Pelicanul și Babița sunt alternative, încât alegerea să aibă sens. Din
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mai degrabă, ținând cont de pledoaria cărții, spre Babiță, căci Pelicanul pare deja intrat în desuetudine, de vreme ce a fost "depășit" de Babiță. Cert e că la Urmuz avem de a face cu o falsă dilemă, fiindcă nimic nu garantează că Pelicanul și Babița sunt alternative, încât alegerea să aibă sens. Din acest punct de vedere, Urmuz, în plină avangardă, era mai "postmodernist" decât contemporanii noștri, căci el avea conștiința absurdului, deci și a unui absurd al alegerii. Și dacă avangardistul Urmuz
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
decât contemporanii noștri, căci el avea conștiința absurdului, deci și a unui absurd al alegerii. Și dacă avangardistul Urmuz poate avea amestec în postmodernismul de azi, Daniel Corbu ne invită, de fapt, să alegem deopotrivă între avangarde, modernism și postmodernism, Pelicanul și Babița fiind aglutinabile în aceeași paradigmă culturală, căreia un Alexandru Mușina 2, de exemplu, ia zis modernism, tocmai spre a evita disjungeri precare. Așa sar legitima și curiozitatea că, pe teren românesc, postmodernismul optzecist și nouăzecist s-a manifestat
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dacă ne-o îngăduim cu avangarda clasică. Cel puțin de cel românesc, fiindcă cel occidental a intrat deja în adormire, recunoscându-și, indirect, vagi apucături neoavangardiste. Iar dacă e să revin la îndemnul lui Daniel Corbu privitor la alegerea între Pelican sau Babiță, aș zice că, în spirit postmodernist, n-ar trebui să neglijăm nici formele tradiționaliste. Dar pentru o distanțare "pragmatică" va trebui, probabil, să gândim sub spectrul altui concept, mai îngăduitor, care în nici un caz nu poate fi post-postmodernismul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
and ed. J.A.B. van Buitenen (Chicago: Chicago University Press, 1985). Creel, A.: „Dharma and justice: compartive issues on ommensurability” (Paper read at Honolulu: Society for Asian and Comparative Philosophy Research Conference 1985). Danto, A.. Mysticism and Morality (Harmondsworth: Pelican, 1972). Eliot, T.S.: The Waste Land (London: 1922); (London: Faber & Faber, 1935). Gandhi, M.K.: MyVarnashrama Dhama (Bombay: Bharatiya Vidya Bhavan, 1965). : The Selected Works of Mahatma Gandhi (Ahmedabad: Navajivan Publishing House, 1968). Jaini, P: The Jaina Path of Purification (Delhi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]