935 matches
-
o luă la picior până în parcarea din spate și sări în mașină. Intră în mare viteză pe roșu, pe galben și pe toate scurtăturile pe care le știa. Văzu Packardul lui Audrey la intrare, trecu peste bordură și alunecă pe peluză. Lăsă motorul să meargă, scoase 38-ul, alergă la ușă și-o dărâmă cu umărul. Audrey era așezată pe șezlongul ei de la solduri, cu părul pus pe moațe și fața acoperită cu o cremă. Îl văzu pe Buzz și încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
strada Beaudry, numărul două sute treizeci și șase Sud, era o clădire în stil victorian, cu chirii modeste și fiecare solz de lemn decolorat de soare și crăpat. Buzz trase pe dreapta și văzu o femeie bătrână greblând frunzele căzute pe peluza la fel de îngălbenită de vreme ca și clădirea. Ieși din mașină și se apropie de ea. De aproape femeia se dovedi a fi o adevărată frumusețe apusă: cu o piele palidă, aproape transparentă, pomeți înalți și cel mai frumos păr castaniu-argintiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îl văzuse vreodată. Numai ochii nu se potriveau cu restul - erau prea vii și ieșiți din orbite. Buzz zise: — Doamnă? Fata bătrână se sprijini de greblă. Între dinții uneltei era prinsă o frunză. Părea să fie singura frunză de pe întreaga peluză. — Da, tinere. Ai venit să donezi ceva pentru cruciada surorii Aimee? — Sora Aimee nu se mai ocupă de mult de asta, doamnă. Femeia întinse o mână ofilită și artritică - o gheară de cerșetoare. Buzz îi puse câteva fise de zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
putea surprinde la ei ceva care să-i ofere scânteia necesară confirmării intuiției. Toate dosarele psihiatrice se încheiau în vara lui ’49, deși mai-marii sindicatului continuau să-l viziteze pe Lesnick. Ceva puțea aici. Tare de tot. Buzz parcă pe peluza din fața casei lui Loew, care era deja plină de mașini. Auzi voci în curtea din spate, se duse roată și îl văzu pe Ellis prezidând o adunare pe terasă. Șampania era pusă la rece într-un cărucior plin cu gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe Canon Drive -, dar mașina lui Buzz nu mai apărea, iar el era pe punctul de a năvăli pe ușă, cu pistolul în mână. Santa Monica, apoi înapoi spre Canon. Mal văzu un băiat ce livra ziare, aruncându-le pe peluzele caselor și în verande, și îi veni o idee. Trase mașina la trei case după locuința lui Claire și fixă imaginea verandei ei în oglinda retrovizoare. Băiatul aruncă ziarul, care lovi ușa. Ușa se deschise și o mână androgină pescui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
unchiul ei la sfârșitul 6 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE 1. Vezi mai multe în cartea Victoriei Dragu Dumitriu, Povești ale doamnelor din București, Ed. Vremea, București, 2004, pp. 69-97 și 121-126. unui congres internațional de agricultură: „Avea o peluză în fața casei, o splendoare, înconjurată de trandafiri pitici, nu știu câte mese... și, obligatoriu, a zis unchiul meu, doamnele să fie gătite în costum național... Taraful de lăutari era de cea mai bună cali tate, cel care a fost și la Paris
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
meu știa să pri mească, era un senior. Suzanne, care era prea mică să ia parte, se uita de la geam.“ La 80 de ani, ea îi mărturisea Manuelei că sus, de la acea fereastră, privise vrăjită lampioanele care luminau în noapte peluza și ascultase cu nesaț muzica lăutărească, pe care n-a mai putut s-o uite niciodată. În casa Manuelei am întâlnit-o de câteva ori pe Suzanne. Venea din când în când de la Paris să-și vadă rudele rămase în
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Drumul Crucii și ușile de lemn, ca la mânăstirile noastre. Vitraliul a fost tot opera mea. Clopotul de bronz, care cântărea o tonă, fusese adus de la München... Pe afară - scările ca se lor vopsite în culori calde, amfore autentice. Aveam peluze, flori minunate mov și pini superbi. Vederea se deschidea spre mare. Era splendid. — Cine îngrijește acum acel loc? — Din Lipari n-au mai rămas decât amintirile, în sufletele noastre și ale prietenilor care se bucuraseră cu noi de această creație
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Imediat au fost aduse ceaiul și pâinea prăjită, iar Burra Mem supraveghează despachetarea ceștilor și farfurioarelor, a tacâmurilor și farfuriilor, prima etapă în pregătirea petrecerii oficiale de mâine, din grădină. Două sute de persoane trebuie hrănite și servite cu băuturi, pe peluza din fața casei. Este o sarcină grea, fără îndoială. Dar ea are experiență în astfel de petreceri și este mai mult decât pregătită. Charlie ar fi mers cu pregătirile în linie dreaptă, dacă n-ar fi fost întreruptă de acel nesuferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ritualului un schimb de „rămas-bun“ și se purcede la o scurtă despărțire, înainte de vizita de răspuns. Sir Wyndham (nu ca persoană în sine, ci ca reprezentant englez) îl va primi pe nabab la reședința sa. Urmează masa de bun-venit pe peluza din spate, la care vor participa două sute de persoane. O sarcină cam grea. Nababul sosește încet și grandios. Precedat de o duzină de slujitori. Urmat de Cavaleria familiei de Fatehpur care poartă în acest sezon pantaloni roz, tunici albastre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
biroului domnului Spavin. Dar pentru că nu are nici un tablou, Jonathan se hotărăște să-l pună pe rege, pe care l-a cumpărat de la o dugheană din strada Berwick și l-a înrămat. Și iată că după primele luni petrecute printre peluze și străzi cu ploaie, adoarme cu imaginea colorată de mână a lui George al V-lea, rezistând tentației de a se ruga la el, de a-i cere bărbii vopsite să-i arate calea spre alcătuirea sinelui. Până în septembrie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de moșia de la Petrești, pe care Florian a modernizat-o după standardele europene din acele vremuri. Manuela își aducea aminte de o extraordinară petrecere câmpenească la moșie, dată de unchiul ei la sfârșitul unui congres internațional de agricultură: „Avea o peluză în fața casei, o splendoare, înconjurată de trandafiri pitici, nu știu câte mese... și, obligatoriu, a zis unchiul meu, doamnele să fie gătite în costum național... Taraful de lăutari era de cea mai bună cali tate, cel care a fost și la Paris
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
meu știa să pri mească, era un senior. Suzanne, care era prea mică să ia parte, se uita de la geam.“ La 80 de ani, ea îi mărturisea Manuelei că sus, de la acea fereastră, privise vrăjită lampioanele care luminau în noapte peluza și ascultase cu nesaț muzica lăutărească, pe care n-a mai putut s-o uite niciodată. În casa Manuelei am întâlnit-o de câteva ori pe Suzanne. Venea din când în când de la Paris să-și vadă rudele rămase în
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Drumul Crucii și ușile de lemn, ca la mânăstirile noastre. Vitraliul a fost tot opera mea. Clopotul de bronz, care cântărea o tonă, fusese adus de la München... Pe afară - scările ca se lor vopsite în culori calde, amfore autentice. Aveam peluze, flori minunate mov și pini superbi. Vederea se deschidea spre mare. Era splendid. — Cine îngrijește acum acel loc? — Din Lipari n-au mai rămas decât amintirile, în sufletele noastre și ale prietenilor care se bucuraseră cu noi de această creație
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pe gard, dar nu reuși. Avea nevoie de ceva de care să se sprijine. O bicicletă. De obicei rămâneau câteva în stativul de la intrarea principală. înfundându-și peruca în buzunar, Wilt ocoli barăcile constructorilor, trecu de cantină și tocmai traversa peluza de lângă laboratorul de limbi străine, când din întuneric răsări o lanternă care îi lumină fața. Era paznicul de noapte. — Hei, ce crezi că faci ’mneata aici? întrebă paznicul. Wilt se opri. — Eu... Eu m-am întors numai să-mi iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ce s-a întâmplat de fapt atunci, răspunse Betty. — Nici n-o s-o facă. A fost o minune că am scăpat fără să fim dați în judecată, zise Wilt. A aruncat-o pe doamna Portway exact prin acoperișul serei. Toată peluza era plină de sticlă... Iar doamna Portway n-a fost o femeie sănătoasă nici măcar în vremurile ei cele mai bune. — Nu-i femeia aceea cu artrită reumatică? Amărât, Wilt dădu din cap că da. — Și cicatricile alea de duelist de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
aleagă prima, iar ea optează pentru Stan și Bran, la capătul holului. Tom îl ia pe Buster, iar eu sfârșesc la mijloc, cu Groucho, Harpo, Chico, Zeppo și Margaret Dumont. Primul contact cu împrejurimile. Imediat ce despachetăm, ieșim să vizităm celebra peluză a lui Stanley. Timp de câteva minute, cad pradă unei avalanșe de senzații schimbătoare. Iarba moale, îngrijită, sub picior. Bâzâitul unei muște verzi pe la ureche. Mirosul de iarbă. Mirosul tufelor de caprifoi și liliac. Lalelele de un roșu aprins, plantate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Existența depășește capacitatea casei mari. Visez visul lui Tom și posibilitățile mă încântă. Șaizeci de acri de pădure. Un iaz. O livadă de meri neglijată, câțiva stupi abandonați, o cabană în pădure, pentru distilarea siropului de arțar. Și iarba de pe peluza lui Stanley - iarba aceea minunată, nesfârșită, care se întinde de jur-împrejurul nostru și de-acolo mai departe. N-o să prindă viață, îmi spun. Planul lui Harry nu poate să nu dea greș și, chiar dacă nu, ce motiv am să cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și, odată instalați, se scuză și dispare înăuntru. Are treabă de făcut, dar primii oaspeți plătitori din istoria lui Chowder Inn sunt liberi să trândăvească la soare cât vor. Timp de câteva minute, o urmăresc pe Lucy care aleargă pe peluză, aruncând bețe câinelui. La stânga mea, Tom citește o piesă de Don DeLillo. Mă uit în sus, la cer, și studiez norii trecători. Un uliu se rotește în raza vederii mele, apoi dispare. Când uliul se întoarce, închid ochii. În câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
demult. Are o arhitectură georgiană absolut fabuloasă, spune cineva către altcineva, trecând pe lângă mine spre intrare, iar pietrișul le scârțâie sub pași. Georgiană. Asta am vrut și eu să zic. Pornesc pe urmele muzicii și dau ocol casei, ajungând la peluza uriașă, unde evenimentul e În plină desfășurare. Partea din spate a casei e acoperită cu stegulețe, iarba e Împânzită cu corturi, pe o scenă cântă o formație, iar copiii țipă, sărind pe un castel-trambulină. — Emma ! Ridic ochii și Îl văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
printre pârâielile care se aud dinspre microfon. Mă uit În jur, cu mâna streașină la ochi pentru a mă feri de soare, Încercând să-mi dau seama cine sunt cei deghizați În costumele din jur. Îl văd pe Paul traversând peluza, Îmbrăcat În pirat, cu trei copii mici Împiedicându-i-se printre picioare. — Nenea Paul ! Nenea Paul ! țipă unul dintre ei. Ia mai sperie-ne o dată ! — Vreau o acadea ! zbiară un altul. Nenea Paul, vreau o acadeaaa ! — Bună, Paul ! zic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
zici că vrea s-o omoare. Și, cum a fost seara aia, te-ai distrat bine ? A, despre asta e vorba. Da, mulțumesc, spun după o pauză. — Cu tipul tău misterios. — Da, zic și arunc pe șustache o privire spre peluză, uitându-mă după Jack. — E cineva de la noi de la firmă, așa-i ? spune din senin Connor, și simt un junghi În stomac. De ce spui asta ? zic pe tonul cel mai firesc de care sunt În stare. — De asta nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
timpul să mă duc și să fac sex. Mă ridic și fac câteva Întinderi, pentru orice eventualitate. Apoi trag aer În piept adânc și, cu inima bubuindu-mi să-mi spargă pieptul, pornesc către casă. Tocmai am ajuns la marginea peluzei, când o voce stridentă de femeie Îmi străpunge urechea. — Uite-o ! Emma ! Heei ! Vocea Îi seamănă cu a mamei. Ce chestie ! Mă opresc scurt și mă Întorc, dar nu văd pe nimeni. Oi fi avut auzenii. O fi un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nu știu ce ar trebui să fac acum. — Păi, Îhm... cred că am să plec acum, spun, cu un tremur În glas. Mă duc. Haide, Jack. Avem treabă. Mă răsucesc pe călcâie, clătinându-mă pe picioare și pornesc Împleticindu-mă ușor pe peluză. Andrenalina Îmi pulsează În vene și sunt atât de Încordată că nici nu știu ce fac, sunt ca un automat. — Ai fost fantastică, Emma, aud glasul lui Jack În urechea mea. Extraordinară ! Absolut... evaluare logistică, adaugă puțin mai tare În clipa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nopțile la televizor, pare să se obosească mai rău decât mine, eu care verile bucureștene le pierdeam pe străzile stropite proaspăt după ora două. Așa am descoperit un fel de complicitate a noctambulilor. Bătrânul care lăsase mașina să stropească singură peluza șade la rigolă, gol până la brâu, sorbind dintr-o sticlă de vin, atât de bine camuflat în întuneric, că era să dau peste el. În conul de lumină al felinarului, florăresele își stropesc marfa din gălețile uriașe, cu culorile denaturate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]