465 matches
-
o greutate de 100 - 130 până la 150 kg, femelele sunt mai mici având înălțimea de 175 - 190 cm și greutatea de 90 - 110 kg.<br>Masculul are pene albe și negre în trecut erau foarte apreciate, pe când femela are un penaj de culoare mai spălăcită cenușie, puii având o culoare asemănătoare cu femela. Picioarele lungi ale struțului sunt de culoare cenușie, cenușiu albăstrui lipsite de pene, la mascul în perioada de împerechere picioarele sunt de culoare rozacee putând fi văzute de la
Struț () [Corola-website/Science/307423_a_308752]
-
comparat-o cu un cocoș. În mitologia greacă, pasărea alegorică seamănă ca formă cu vulturul (conform lui Herodot, Pliniu, Solinus și Philostrat; Lactantius și Ezekiel afirmau că phoenixul este mai mare decât un struț), dar se deosebește de acesta prin penajul splendid colorat, cu pete de purpură și aur (două culori nobile și cu o evidență a semnificației simbolică), ceea ce o face mai frumoasă decât cel mai minunat păun. Hesiod afirmă că durata de viață a păsării Phoenix este de 957
Pasărea Phoenix () [Corola-website/Science/302402_a_303731]
-
pete de purpură și aur (două culori nobile și cu o evidență a semnificației simbolică), ceea ce o face mai frumoasă decât cel mai minunat păun. Hesiod afirmă că durata de viață a păsării Phoenix este de 957 de ani. Cu toate că penajul phoenixului este considerat în mod unanim foarte colorat și pătrunzător, nu există un concens privit coloritul acestuia. Tacitus afirmă că penajul acesteia este fără egal, comparativ cu alte păsări. Ezekiel Tragicul afirma ca phoenixul are picioare roșii si ochi de
Pasărea Phoenix () [Corola-website/Science/302402_a_303731]
-
cel mai minunat păun. Hesiod afirmă că durata de viață a păsării Phoenix este de 957 de ani. Cu toate că penajul phoenixului este considerat în mod unanim foarte colorat și pătrunzător, nu există un concens privit coloritul acestuia. Tacitus afirmă că penajul acesteia este fără egal, comparativ cu alte păsări. Ezekiel Tragicul afirma ca phoenixul are picioare roșii si ochi de un galben-intens, însă Lactantius afirmă că ochii săi erau albaștri precum safirele și că picioarele sale erau acoperite în solzi aurii
Pasărea Phoenix () [Corola-website/Science/302402_a_303731]
-
regiuni mai reci, cum ar fi Himalaya și Groenlanda sunt, în general, mai mari, în timp ce cele din regiunile mai calde sunt mai mici.Ciocul este mare și ușor curbat.Are o alungită, puternică coadă, cea mai mare parte având un penaj negru, și un maro inchis. Penele de pe gât sunt alungite și ascuțite și bazele penelor de pe gât au culoare maroniu-gri. În afara dimensiunii sale mai mari,corbul comun diferă de verii săi, ciorile, prin un cioc mai mare și mai greu
Corb () [Corola-website/Science/302513_a_303842]
-
umane, corbul comun a fost un simbol puternic și un subiect popular de mitologie și folclor. În multe tradiții din Vest, corbii au fost mult timp considerați a fi păsări de rău augur, în mare parte din cauza simbolismul negativ al penajului lor negru și faptul ca mănâncă hoituri. În Suedia, corbii sunt cunoscuți ca fantomele oamenilor uciși, și în Germania, ca sufletele celor condamnați. Ca și în mitologia tradițională și de folclor, corbul comun a apărut frecvent în scrierile moderne, cum
Corb () [Corola-website/Science/302513_a_303842]
-
simbol al răului. Dar multe alte animale și păsări apar în mitologia iraniană și în mod special păsările reprezentau semne de bun augur. Cea mai vestită este Simorgh, o pasăre mare și puternică, Homa, pasărea regală a victoriei a cărei penaj împodobea coroanele și Samandar, phoenix-ul. Pari (Avestan: Pairika), considerată o femeie frumoasă dar totuși malefică în mitologia timpurie, treptat ea a devenit mai puțin rea si mult mai frumoasa până în perioada islamică când a devenit un simbol al frumuseții
Mitologia persană () [Corola-website/Science/299524_a_300853]
-
- Culme vestică a Masivului Ciucaș, în Carpații Orientali. Numele provine de la zăgan (Gypaetus bărbătuș, vulturul bărbos), o specie de vultur mare, cu penajul negru-cenușiu pe spate, coada și aripi, alb-gălbui pe cap, gât și partea ventrala și cu pene negre în formă de barbă sub cioc. Din păcate, aceasta superbă specie care populă Munții Ciucaș a fost vânata până la dispariție. Cele mai înalte
Zăganu () [Corola-website/Science/303569_a_304898]
-
specii descrise de Linnaeus în lucrarea sa "Systema Naturae" (1735), sub denumirea știintifică folosită și astăzi: Motacilla alba.[2] Codobatura este o pasăre suplă, de 16.5-19 cm lungime (subspeciile est-asiatice ating 21 cm) și 18 - 24 grame greutate. Culoarea penajului este alb-gri pe flancuri și spate, albă pe piept, abdomen și partea laterală a capului, neagră pe bărbie, gât și creștet. Există câteva alte subspecii, dintre care unele mai au apărut din cauza izolării geografice parțiale, cum ar fi subspecia britanică
Codobatură albă () [Corola-website/Science/312754_a_314083]
-
Phasianidae. Găina este o pasăre domestică, iar sub formă sălbatică mai trăiește în prezent în Asia de Sud Est, India , Indonezia și Europa. Este crescută pentru carne și ouă. Masculul găinii se numește cocoș. El este mai mare decât femela, are un penaj multicolor, o creastă și bărbie roșie, și pinteni puternici la picioare. În anul 2013, la nivel mondial existau aproximativ 52 de miliarde de găini, fiind cea mai des întâlnită pasăre din lume. Conform lui Dionisie Linția, renumitul ornitolog bănățean, ar
Găină () [Corola-website/Science/312809_a_314138]
-
și alte vietăți subacvatice, atâta timp cât pot ajunge cu gâtul la ele, fără să se scufunde complet. Chiar dacă au ciocul mic, unele rațe mai specializate pot înghiți și pești mari. La speciile nordice de rață, masculii de rață (rățoii) au un penaj mai extravagant, pentru a atrage femelele. Totuși, ei năpârlesc de acest penaj în vară, căpătând o înfățișare mai apropiată de cea a femelelor. Speciile sudice arată de obicei mai puțin dimorfism sexual. Unii oameni folosesc termenul de "rață" specific pentru
Rață () [Corola-website/Science/312088_a_313417]
-
să se scufunde complet. Chiar dacă au ciocul mic, unele rațe mai specializate pot înghiți și pești mari. La speciile nordice de rață, masculii de rață (rățoii) au un penaj mai extravagant, pentru a atrage femelele. Totuși, ei năpârlesc de acest penaj în vară, căpătând o înfățișare mai apropiată de cea a femelelor. Speciile sudice arată de obicei mai puțin dimorfism sexual. Unii oameni folosesc termenul de "rață" specific pentru femela adultă și "rățoi" pentru mascul. Termenul de "rățușcă" se folosește pentru
Rață () [Corola-website/Science/312088_a_313417]
-
cu toate acestea rațele care stau pe apă pot fi prinse de prădătorii marini. Rațele sălbatice sunt adesea vânate pentru mâncare sau pentru sport, prin împușcare. Au, de asemenea, multe folosințe economice; de la ele se folosesc carnea, ouăle dar și penajul (mai ales cel al masculului). Rațele sunt crescute adesea în ferme pentru hrană și penaj. Toate rațele domestice provin din strămoșul lor sălbatic, "Anas platyrhynchos", mai puțin rața leșească Rațele domestice sunt mult mai mari decât cele sălbatice, unele din
Rață () [Corola-website/Science/312088_a_313417]
-
sălbatice sunt adesea vânate pentru mâncare sau pentru sport, prin împușcare. Au, de asemenea, multe folosințe economice; de la ele se folosesc carnea, ouăle dar și penajul (mai ales cel al masculului). Rațele sunt crescute adesea în ferme pentru hrană și penaj. Toate rațele domestice provin din strămoșul lor sălbatic, "Anas platyrhynchos", mai puțin rața leșească Rațele domestice sunt mult mai mari decât cele sălbatice, unele din ele având 30 de centimetri de la bazin până la coadă. Un lucru înțeles greșit de către populație
Rață () [Corola-website/Science/312088_a_313417]
-
specia analizată, investiția parentală și funcția de reproducere nu țin de voință. Femela este echipată de mecanisme comportamentale care o fac selectivă și capabilă să asigure îngrijirea progeniturii. În mod similar, masculul este utilat pentru a face față competiției cu "penaj" și testosteron. Aceste legi generale sunt valabile și pentru specia umană. Aceasta se caracaterizează printr-o "investiția postnatală" cea mai mare dintre toate celelalte specii, din cauza stării de dependență profundă a nou-născutului. În astfel de condiții investiția prenatală a tatălui
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
Lebedele sunt un gen de păsări acvatice mari, aparținând familiei Anatidae. Pot fi recunoscute după gâtul curbat (au cel mai mare număr de vertebre cervicale dintre toate vertebratele) și după penajul alb (sau negru pentru unele specii). În România sunt întâlnite 4 specii: lebăda de iarnă ("Cygnus cygnus"), lebăda de vară ("Cygnus olor") și lebăda mică ("Cygnus columbianus"); în grădinile zoologice de la noi este des întâlnită lebăda neagră ("Cygnus atratus"). Cele
Lebădă () [Corola-website/Science/311659_a_312988]
-
mărime este "Cygnus olor". Trăiește în Europa și Asia Centrală, iar în America de Nord a fost introdusă. În sălbăticie sunt aproximativ 600.000 de exemplare. A treia specie este "Cygnus cygnus"; în sălbăticie sunt circa 180.000 de exemplare. În emisfera nordică, penajul speciilor de lebede este de culoare albă pură (cu excepția notabilă a "Cygnus atratus" din Austria care este complet gri închis, dar care este o varietate adoptată local a lebedei negre australiene), dar speciile emisferei sudice au colorație mixtă, alb și
Lebădă () [Corola-website/Science/311659_a_312988]
-
de obicei ca perechi, rareori în mici grupuri. Nimfele sunt păsări foarte pașnice care pot fi ținute împreună cu alte păsări pașnice cum ar fi perușii. Nimfele își iau timp cam două ore pe zi pentru a-și aranja și curăța penajul (își trage fiecare pană în parte prin cioc). Datorită faptului că sunt păsări care trăiesc în stoluri ei își desfășoară toate activitățile zilnice împreună, adică se orientează după celelalte păsări din stol; se spală împreună, mănâncă împreună etc. În grădinile
Papagal nimfă () [Corola-website/Science/312407_a_313736]
-
acestui piuit crește o dată cu vârsta puilor. La venirea lor pe lume, sunetul este aproape imperceptibil. Puii vor sta 5 săptămâni în cuib iar după 3 săptămâni după ce au părăsit cuibul vor mânca singuri și vor deveni independenți. Puii ajung la penajul și culorile finale după aproximativ 9 luni. Toate păsările au aceeași necesitate de bază de a avea un partener. Multe părți din comportamentul lor natural îl mențin păsările datorită partenerilor lor. Unele păsări tind să înlocuiască partenerul cu omul, dar
Papagal nimfă () [Corola-website/Science/312407_a_313736]
-
de a reține mare parte din temperatura corporală, fiind perfect adaptați la condițiile de frig extrem din zonele în care trăiesc. Au un înveliș consistent de țesut gras sub piele, un sistem vascular specializat în aripi și picioare și un penaj alcătuit din trei straturi. Speciile care trăiesc în zonele mai temperate au aripile mai lungi și zone lipsite de penaj la nivelul feței. Pentru a nu se supraîncâlzi, își petrec marea parte a timpului în apa rece. Greutatea unui pinguin
Pinguin () [Corola-website/Science/310149_a_311478]
-
trăiesc. Au un înveliș consistent de țesut gras sub piele, un sistem vascular specializat în aripi și picioare și un penaj alcătuit din trei straturi. Speciile care trăiesc în zonele mai temperate au aripile mai lungi și zone lipsite de penaj la nivelul feței. Pentru a nu se supraîncâlzi, își petrec marea parte a timpului în apa rece. Greutatea unui pinguin ajunge la maximum 14 kg. Ritualurile de curtare sunt foarte diverse, chiar dacă nu există un dimorfism sexual marcat. Majoritatea speciilor
Pinguin () [Corola-website/Science/310149_a_311478]
-
cu ciocul în foarfecă, specializate pe consumul semințelor din conuride molid; masculul este roșiatic, iar femela verzui-cenușie. De-a lungul plimbării constați cum un uriaș trunchi de molid este ‘bine lucrat’, ciopârțit, scobit de ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius); aceasta, cu penaj negru cu o pată roșie pe creștet, este cea mai mare dintre ciocănitorile din Europa; este o pasăre care cuibărește în scorburi săpate în trunchiuri de arbori cu lemn moale, molidul din înălțimile montane și salciile bătrâne de-a lungul
Pădure de molid () [Corola-website/Science/309162_a_310491]
-
care le-a realizat. Cele mai bune rezultate le-a obținut cu lucrările executate în perioada anilor 1870 - 1900. În ele se poate vedea redarea luminii și diferențele de calitate aproape tactilă a blănurilor diferitelor specii de vânat sau al penajului păsărilor pictate. Capacitatea lui Henția de a descrie în mod plastic materialitatea obiectelor nu numai prin dozarea luminii, ci și prin organizarea compozițiilor, poate fi observată în tabloul cu pești realizat în anul 1876. Această lucrare este una dintre cele
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
fulvus" care azi e dispărută din România și Moldova). Această specie a fost pe punctul de a dispărea în Statele Unite spre sfârșitul secolului XX, dar populația ei s-a stabilizat și în curând va fi scoasă de pe lista speciilor amenințate. Penajul unui individ imatur este maro pestriț, devenind maro uniform la adult. Capul este alb. Corpul ajunge la dezvoltarea maximă în 2-3 ani, înainte de maturitatea sexuală. Acesta specie se distinge de "Aquila chrysaetos", acvila de munte, prin capul și gâtul complet
Haliaeetus leucocephalus () [Corola-website/Science/309379_a_310708]
-
munte este una dintre păsările cele mai folosite la vânătoare, în Asia Centrală. La fel ca majoritatea pasărilor de pradă, femelele sunt mai mari decât masculii, putând ajunge la un metru lungime de la cioc până la coadă și doi metri anvergura aripilor. Penajul este castaniu închis, schimbându-se în auriu pe cap și gât, alb pe umeri și la extremitatea cozii. Între indivizii tineri, albul este mai abundent decât cenușiul, culori care se inversează cu vârsta. Această specie este inclusă între așa numitele
Acvilă de munte () [Corola-website/Science/309458_a_310787]