449 matches
-
tucani ji lari ilari îmi venea în minte, privind toate acele ciori vopsite, cu paiele ieșind prin cîte-o crăpătură, cu ciocurile șui, butucănoase ca ale tucanilor și ale păsărilor-rinocer, în formă de ac, ca ale păsărilor colibri, unele cât bondarii. Penajele erau și ele răsuflate, decolorate: ce fusese odată albastru de Prusia și verde ca smaraldul în cozile păunilor, ruginiu-vulpe în ale fazanilor, ce fusese curcubeu în penajul papagalilor și al păsării-paradisului devenise acum același maroniu pe cenușiu sau fusese atât
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ale păsărilor-rinocer, în formă de ac, ca ale păsărilor colibri, unele cât bondarii. Penajele erau și ele răsuflate, decolorate: ce fusese odată albastru de Prusia și verde ca smaraldul în cozile păunilor, ruginiu-vulpe în ale fazanilor, ce fusese curcubeu în penajul papagalilor și al păsării-paradisului devenise acum același maroniu pe cenușiu sau fusese atât de strident retușat încît ți se părea că privești acele poze de nuntă colorate cu creionul sau obrajii înșelător îmbujorați ai ofticoșilor. Hotărât, nu ne plăceau, așa că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pare, pentru totdeauna în urbea transilvană de pe Someș, în primul rând pe insulițele cu arbori tăiați (căsăpiți, ca să fiu mai exactă) care pigmentează râul dinspre centrul orașului către marginea vestică. Sunt rațe de două soiuri: unele mai puternic colorate, cu penaj verde lucios (smaragdin), iar altele cenușii. De jucat însă se joacă mai toate. Uneori, stau în preajma gurilor de canal pe unde se revarsă în Someș dejecțiile din centru, de obicei însă dorm, se cufundă și se ciufulesc pe insulițele despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
să știi cum e sa stai pe farfurie în poziția pană? Dar de-o vulpe care să-ți țină noaptea de urât, ce-ai zice? Sau de o partidă de vânătoare cu alice de mistreț... crezi că ți-ar rezista penajul? Cotcodac, te mai gândești? În fine, șantajul. Bine, surato, tu ai ales. Dar să nu vii la mine să te plângi că Amarie te-a prins cu corupția-n cioc, că ți-a făcut dosar penal etc. Va fi prea
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
nu se teme de nimic. E gata să înfrunte toate primejdiile din lume: niște dragoni, o hoardă de barbari saxoni, atacul câtorva iguanodoni. Ceea ce o sperie-i doar acest, cochet în rest, oac-oac-oachiț-chiț“. PITRILPITIPILILITIPIL: „Pasăre fabuloasă cu ciripit și cu penaj incandescent, de care doar prințesele au parte și care poate fi văzută, uneori, în herburile lor. Specie dispărută. Ultima ar fi fost zărită în 1666, în largul insulei Pitrilpitipililitipil, de unde propriu-i nume“. După un asemenea bestiar fabulos, parcă îmi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
comite impudoarea să trimit prin această traducere fidelă la murăturile din iernile noastre) și care îmbrățișau gingaș prăjiturile din pasta de orez colorată în roz. Alături, se întindeau, tremurând cumva în modestie, uguisu-mochi. Pufușorul și culoarea lor verde pal imitau penajul privighetorii japoneze, după al cărei nume au și fost botezate. Fără să vreau, gândul îmi fugi la fastuoasa Poveste a lui Genji, unde iubita răvășită în dulcea așteptare, plină de nesiguranță, asculta întotdeauna vocea privighetorii pierdută în noaptea de primăvară
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
lui Froggy Parker. — Da, a continuat Beatrice pe tonul acela tragic, am avut vise, viziuni uluitoare. Și-a apăsat ochii cu palmele. Am văzut râuri de bronz lingând maluri de marmură, păsări gigantice Înălțându-se În eter, zburătoare pestrițe cu penaj fosforescent. Am auzit o muzică nepământeană și o izbucnire de trompete barbare... Cum? Amory chicotise. — Ce-ai spus, Amory? — Am spus, continuă, Beatrice. — Asta a fost tot, doar că s-a repetat mereu - grădini ce exhibau culori pe lângă care astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
rolul din telenovelă și se apucă de chiromanție și lansându-se în câteva aventuri extraconjugale care însă, deveneau din ce în ce mai dezamăgitoare. Și, timp de un an, Naji i-a răspuns doar cu zâmbete, ca și când Irene ar fi fost o pasăre cu penaj multicolor, care era acolo doar ca să-l distreze și să-l încânte. Cine-ar fi putut să știe că, la un moment dat, și el avea s-o încânte pe ea ? Nu cred c-o să mă asculte, i-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
prețiozitate. Schimbul de replici citat nu reprezintă un accident stilistic. Plimbându-se cu barca pe lac, Robert și Diana fac și alte considerații poetico-filozofice, de o solemnitate care intră în contradicție cu banalitatea lor de fond. Diana exclamă: „Ce frumos penaj are pasărea aia!“ Iar Robert comentează ca un înțelept: „Da. Sunt sigur că ar merita să-ți închini viața descoperirii frumuseții atâtor lucruri din lume. Probabil îți trebuie o eternitate și numai să descoperi și numele păsărilor. Orice ai face
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lată, de culoare roșie sau aurie. Arătau ca adevărați generali dintr-o armată imperială. Pe cap, purtau pălării cu boruri mari, în panglica cărora era înfiptă nelipsita pană de păun, ei înșiși părând a fi asemenea acelor păsări mândre de penajul cu care natura le-a înzestrat. Nici mireasa și nici mirele nu ieșiseră din corturile lor. Tradiția îi obliga pe însurăței să apară într-un anumit moment, care însemna de fapt și declanșarea festivităților. Bulibașa, știind că poruncile sale sunt
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Bătăi și sunete pătrund pînă la mine, înăuntru. În veacul tinereții Doctorul nu vrea să creadă. V. tînăr m-am înconjurat de statui. Pasărea șarpe, imensă, s-a așezat lîngă mine și mîna mea, pe spatele său, se plimbă mîngîind penajul solzat. De ce se miră Doctorul cînd el însuși a spus că viața e uitare? „-Există, o știi prea bine și uitarea durerii. Programată în noi.” -îi spun. Și el rostește: „-Știu. Fără ea am înnebuni uciși de răutatea amintirii sau
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
în mînă, cu porți prin care erau transportate bărcile, cu debarcadere și, ancorate de ele, pontoane, invizibile din locul în care stăteam eu, legănîndu-se pe apă clubul construit din beton și lemn, vopsit an de an cu alb, lebădă cu penaj nou, atît de frumos, atît de elegant, atît de inaccesibil. Apartenența la club nu era un lucru imposibil pentru noi, cei de pe cealaltă parte a rîului, ci, pur și simplu, era ceva la care nu aspirasem niciodată. Privind în urmă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
vorbă, rața știe/ Cea mai prima meserie/ Că e doctor în chimie / ...Dar degeaba osteneala/ Pe cel prost nu-l prinde școala”. Dialog: „N-aș răspunde la anchetă/ Că pentr-un răspuns onest/ Stai cu anii la arest”. Curcanul: „Înfoind penajul, gata de bătaie/ El era stăpânul de necontestat/ ...Că umflat în pene el vroia să zboare/ Din curte modestă în ...Academie”. Dobitocul: „A intrat degrabă-n Front,/ A lătrat, s-a gudurat/ Și l-au ales deputat/...Ia cuvântul la
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
a crede despre asta: că așa se poartă, că asta este moda, că este avut în vedere frumosul, că fiecare se îmbracă pentru sine și altele. Dincolo de aceste bune intenții declarative e vorba în primul rând de a da culoare penajului având ca scop dorința de a atrage. Plecând de la utilizarea hainelor pentru protecție s-a ajuns la folosirea lor pentru impresie. Ba chiar hainele ajung uneorimai mult să dezgolească decât să îmbrace. Îmi place! Îmi displace că îmi place! Dar
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
să modific proiecția pe care lumea o are în conștiința mea, să-i rearanjez sistemul de valori astfel încât propria existență să-mi apară ca justificabilă. Se pare că în toate limbile pământului există înjurături considerate a fi apanajul (uneori și penajul) masculilor. Ceea ce indică o violență sublimată ce răbufnește în limbaj. S-ar impune a vorbi ceva și despre sensul ontologic al înjurăturilor. ٭ Civilizația occidentală conduce la diverse forme de înstrăinare a individului; spre exemplu, datorită autoturismelor personale oamenii se înghesuie
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
nevoită să-l contemple zilnic În oglindă, trupul lui Oliver fu scuturat de fiori reci. Față de o astfel de ființă, el ar fi trebuit să simtă nu repulsie, ci milă. În fond, oricine putea păți ceva la fel. Zgribulindu-și penajul de pe umeri, Oliver stătu treaz toată noaptea, gândindu-se prin ce mijloc ar putea-o aduce pe Olivia la Înfățișarea sa obișnuită. Totul Însă depindea de ea și de puterea de atracție a lunii, care, smulgându-i părul din rădăcină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că e În joc propria sa viață, masterandul reacționă pe loc, foindu-se pe scaun. Ramurile Încărcate de frunze și de flori foșniră neliniștit și aici, și dincolo de presupusul geam (după zodiacul chinezesc, Oliver era născut În Zodia Scorușului), iar penajul de pe piept și creștet căpătă o strălucire orbitoare. „Iată că totuși mișcă”, spuse profesorul, frecându-și mâinile de satisfacție. Practicanzii apludară. „Dar ce credeați?” vru să exclame Oliver, dar gâtlejul lui transformă vorbirea umană Într-un fel de cârâit, acompaniat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tăcut pe Cartea Sfântă, pe care masterandul o ținea deschisă pe genunchii săi. „Pesemne, totuși, vine toamna. Frunzele picură din ram, În curând pe fața mea vor rămâne doar crengi și riduri. A sosit timpul să-mi schimb frunzișul În penaj, altfel voi dârdâi la iarnă... Dimineața și seara e deja răcoare. Poate că În loc de pijama ar trebui să-mi pun pe spate un halat”, medita Oliver. „Sigur că da, o să vă aducem și halat, dar mai Întâi ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
gândi să treacă granița dintre cele două regnuri, transformându-se Într-un copac. Învățătura sa nu trebuia să rămână Între ramuri, ea trebuia transmisă lumii prin viu grai. De aceea trupul Oliver, lepădându-se de frunze, se acoperea și de penaj. Planând În aer, Oliver avertiza printr-un croncănit umanitatea de răul ce sălășluia Înlăuntrul ei. Sfârșitul lumii vechi era aproape. O lume nouă și umbra unui nou Mesia creșteau la orizont. Adevărurile noii lumi, Oliver le propovăduia prin ciripit. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aplecându-se și lepădându-și frunzele peste femeia-sicriu și peste femeia-uter, conversând cu omul de paie Braic sau stând țeapăn În mijlocul salonului, Înconjurat de asistenți. Era un Oliver Înalt, trist, cu ochii adânciți În sine. Pe creștetul său acoperit de penaj auriu, creasta de cocoș strălucea ca o aură. Trecând pe lângă el, Noimann se aștepta să audă un cârîit, un cucurigu lung (deja mijeau zorile) sau un scurt lătrat de câine, dar dinspre locul unde stătea masterandul se auzea doar foșnetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
jupoi pielea de pe spinarea marilor speranțe, consiliez diavolul ca pe o bătrînă cămătăreasă... Restiui și eu, În felul meu, așa cum spuneam, cerului marea-i singurătate. Am băut, am dansat, ne-am jucat În taină cu sexul, ne-am Înfiorat de penajul principiilor eterne, am vestit lumii prin cîntec de cocoș scoarța de măr domnesc a dogmei, am desenat pe pîntecul femeilor scene din viața și moartea poetului anonim, am privit prin gaura cheii măștile celui mai Îndepărtat viitor, am cîntat la
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
să poftiți! Ca explicație suplimentară pentru oprirea neprogramată în acel loc de pe imensa autostradă, afișându-și, printr-un un surâs larg, dantura sa orbitor de albă, indică obstacolul imaginar, imposibil de trecut cu vederea, al masivului păduros, ce-și unduia penajul verde de pasăre uriașă, până departe, pe creasta zimțată fumuriu a Munților Violeți. Un individ blond, cu căpățâna cioplită parcă în unghiuri dificile, precum la statuile de piatră din Insula Paștelui și, de la gât în jos, având mușchii reliefați peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de Lună, rază curată ce se înmulțește prin sine însăși. Profesorul încremeni de uimire față de cele auzite. Apoi, se înfoie de entuziasm și își ridică amândouă brațele către streașine de frunzișuri, pe unde săgetau zborurile multicolore de păsări cu falnice penaje. Gata să se prosterne dinaintea Vânătorului O'Piatră, Profesorul glăsui: O!... limbă magică, aurită fii de gloria științei! Vânătorul așteptă ca Albert să se reculeagă din faza lui de proslăvire. Nu e așa, Albert rosti el cu dezmierdare că tâlcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și zise sentențios: Tată, bine faci îndemnându-l să plece! Soarele e trecut de dricul Cerului. Adăstând în pădurea noastră fermecată, prisosul spiritului lui Albert ar atrage primejdia stârpirii lui însuși, precum și alte devastatoare urmări și năpaste. Vânătorul clătină din penajul multicolor a încuviințare. Îi strânse amândouă mâinile în palmele sale și-i îmbrățișă întreaga făptură. Se îndreptă cu măreție spre copacul spintecat de sulița lui, pe care o culese printr-o smucitură. Urmat imediat de unduirile Fetei, Vânătorul porni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un lujer subțire și strălucitor de flacără. Cadrul vinețiu-lucios al oglinzii de Murano se învioră și el, stârnind luarea-i aminte, care i se deplasă spre contururile ce zămisleau din străfundurile proiecției ei limpezi. Prin claritatea cleștarului de Murano, fără penaj și fără deghizament de vopseluri, se zări căutătura familiară, ghidușă, triumfătoare a Vânătorului O'Piatră. Simți cum îi urcă în inimă insuflarea fraternității, dar numai o fracțiune de timp. Instantaneu, îndărătul Vânătorului, desluși conturul acela: un cap cioplit în unghiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]