485 matches
-
Lenorei, ca și cum ar fi văzut acolo în pupilă ceva interesant, și o netezea mereu pe gât în stânga, unde vâna sta încordată subt carnea albă, grasă. Elena, totuși, nu se mișcase. Zisese numai cu glasul ei grav ca și al bronzului pendulei: ,,Mamă!" și cu oarecare nerăbdare poruncitoare - dar nu-i venise în ajutor, ca și cum azi nu avea îndatoriri ci drepturi. Dacă cel puțin Mini ar fi știut despre ce e vorba! De la intrare, dimineața, se mirase văzând porțile mari ale curței
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de obicei alcătuiește un simț aparte, care își pierde acest înțeles de atingere. Mini azi nu vedea, ci pipăia totul cu ochii pentru a se feri sau apropia, după nevoie, de lucruri sau oameni. In hali, în afară de simpatia ei pentru pendulă și pian, îi plăcuse să se razime de pereții uleiți și albi. Geamurile o satisfăceau. în schimb orice stofe, orice sculpturi, tot ce era țesut din fire multicolore sau reliefat, orice complicație, dar mai ales forma multiplă a ființelor și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de copil, cu bandelete unse în bizare mixturi, având legată la coapsă o altă păpușă lemnoasă cu cap hibrid de foetus. . Așa cum privise pe o iconografie a Egiptului o mumie cu prunc. Erau acum în dreptul Palatului. Mini se uită la pendula mare și la ceasul ei de mână. O captivă ora. Mika-Le și ceilalți se dizolvară în timp. Erau acum cu toți miimi de secundă din pulsul care bătea orele desfășurate asupra orașului. Pe când Mini locuia câmpiile largi, sufletul ei trebuia
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
aghiotant, geamăn mai mic. La doi pași de noi, țăcănitul unei mașini de scris. Egal, nervos. Egal. Adormeam uneori, cu capul pe câte-un Balzac sau pe câte-un Proust, chirciți în cotloanele lumii noastre, tulburate doar de zgomotul unei pendule din alt timp, care ne trezea dintre indieni și cowboy și ne chema în prezentul cu bomboane Pez și miros de cafea răzbătând din direcția țăcănitului ritual. Lea se ridica, ne ciufulea drăgăstos pe fiecare și dădea drumul la pick-up
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
deși băuse cu precauție, i se păru că cerul și pământul au o rotație a căror mișcare era greu de stăvilit. Se culcă. Cât a dormit nu a putut să-și dea să seama. Trezit de cele două bătăi ale pendulei din dormitor, încercă să facă câțiva pași până la fereastră. Află că afară era încă noapte. Care noapte? Peste una trecuse fără să știe când și cum. Adormi din nou. Era prea obosit pentru a se lansa în presupuneri. * Nunta continuă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de iarnă. Frig, singurătate și senzația unei morți iminente localizate la suprafața trupurilor, împiedicînd orice reunire. Nimic nu mai răzbate dincolo de pelicula aceasta invizibilă cu toate că strigătul pe care-l izolează trebuie să fie sfîșietor. Singure secundele, bătute ghilotinat de vechea pendulă, reverberează între siluetele noastre oțelite, parcă; părem a fi așa, înmormîntați în imobilitate ca în propria noastră distrugere, două statui părăsite de orice alăturare a viului. V. tînăr, usturîndu-mă ochii. Acoperindu-mi fața cu palmele. Ochii își iau zborul lăsînd
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
sinistre în nopțile cu lună plină. Capitolul VIII CAMERA BĂTRÂNULUI SE UMPLUSE de obiecte stranii. De mobilier și alte nimicuri se lepădase rând pe rând, uitându-le până și rostul. închise ochii și urechile încăperii, trăgând zăvoare și obloane. Întoarse pendula cu fața la perete. Sparse clepsidra, cu un sentiment de vinovăție că pune capăt zilelor unei viețuitoare. își șterse instinctiv mâinile de nisipul scurs din trupul de sticlă. încăperea Bătrânului era aglomerată până la refuz. Spiritul lui meticulos și ordonat, de arhivar, nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
gîndit. Și atunci ce pot eu să-i cînt silniciei, acum doar Închipuit În brațele subțiri ale femeii!? Povestea ar fi simplă, dacă nu ar complica-o metafora: „Împins de o oarecare poftă de viață, la a treisprezecea bătaie a pendulei am ieșit afară spre liniștea mamei care nu mai contenea cu jalbele la primărie și plîngerile-n vecini. De cîte ori bate pendula așa mă lovește și fătul ăsta-n burtă! Nici de ceas nu mi-e trebuință. El nu greșește
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
dacă nu ar complica-o metafora: „Împins de o oarecare poftă de viață, la a treisprezecea bătaie a pendulei am ieșit afară spre liniștea mamei care nu mai contenea cu jalbele la primărie și plîngerile-n vecini. De cîte ori bate pendula așa mă lovește și fătul ăsta-n burtă! Nici de ceas nu mi-e trebuință. El nu greșește nici o dată.” Ieșisem deci, În lume, mă plimbam cu fala mamei scrisă pe umărul stîng. Oameni cît să nu zărești acareturile, mulți
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
greșește nici o dată.” Ieșisem deci, În lume, mă plimbam cu fala mamei scrisă pe umărul stîng. Oameni cît să nu zărești acareturile, mulți mascați, alții cu fețe boite, cîțiva cu tichii pline de clopoței... Priveam carnavalul..., acasă dădusem cu ruj pendula, Îi lipisem pene multicolore de papagal, ornasem timpul... Unii care se trăgeau din pești au spus că nu e bine, alții care socoteau Întunericul pe degete au spus: "dimpotrivă...!" Pendulam Între două opinii. Umbra Îmi era și ea În carnaval
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Valuri de sînge mi se rostogolesc În vene, lungi drumuri Îmi stau adînc Înfipte-n inimă. Dintr-un somn de pelin mă trezesc și limba mi se gudură-n gură, o, cît de sălbatic mă lovesc de timpul Înțepenit În pendulă!... Mă vindec de boala cuvintelor tocmite-ntr-o doară, călindu-le-n flăcări, scăldîndu-le-n smoală... Vine diavolul sub Înfățișarea unui zeu tînăr, cu nume de Înger fiorentin, se culcușește la picioarele mele, face penitență, execută mortificări, intră repede În isterism
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Din acest ritual, ce implica oarecum beatitudinea, pe la miezul nopții, venea să-l smulgă îndemnul alarmat și categoric al doamnei, purtând capotul ei roz peste cămașa de noapte din mătase verde: Albert implora ea somnoroasă, arătând cadranul de bronz al pendulei elvețiene, care nu se mai oprise de două sute de ani Albert, ai să prostești de atâta inactivitate intelectuală și fizică și de atâta lipsă de odihnă. Vino și te culcă! Altfel... Nu mai continuă, lăsând în suspensie și în echivoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
acum nu mai putea să tacă, e adevărat că o întârziere de două sau trei zile, dacă o numărăm și pe cea de azi, e o nimica toată pentru majoritatea femeilor, dar organismul ei fusese mereu exact, matematic, regulat, o pendulă biologică, ca să spunem așa, dacă ar fi avut cea mai mică îndoială nu l-ar fi pus la curent pe Marçal, și acum ce să facă, tatăl ei așteaptă un răspuns, tatăl ei o privește mirat, nici măcar n-a zâmbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu prea ai. — Ba am, uite că am, bombănea domn’ Tolea, meșterind la casetele alea noi și holbându-se la ochiul roșu de pe ecranul casetofonului. Apoi timpul se încâlcise, doctorul se evaporase, cândva, muzica agoniza, tot mai puține lămpi și pendula bătuse, iar și iar, cine să audă. ...Vezi că noi avem treabă, dom’ Bazil. Noaptea asta... șoptește dom’ Tolea la urechea lui Vasile, peste vreo două nouă ore, când se trezesc unul lângă altul, pe covor, privindu-se atent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nespălată, fără chiloți, pe sus s-o ia, cu tot cu pat, cu cameră, cu tot ce-o găsi pe-acolo, s-o ia și să i-o pună doctorului pe masă. Undeva, deasupra sa, de parcă veneau direct din cer, auzi bătăile pendulei din biroul șefului, colonelul Ghiță. Patru bătăi, lungi, vuitoare, sumbre, cum bătuse clopotul din dealul Episcopiei când a fost să moară episcopul ăl bătrân. „Când s-a ales, mai apoi, Valerian, parcă și clopotele sunau altfel, mai vesele, mai de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lui Aznavour. Se hotărâse. Avea să-și pună blugii aceia reiați, cumpărați în Egipt în urmă cu doi ani, în ultima lor ieșire. O bluză albă și cu pălărioara crem se potriveau de minune cu noua ei înfățișare. Se îmbrăcă. Pendula de pe hol bătu de zece ori. Mai avea deci jumătate de oră până să iasă. Opera era la o aruncătură de băț. Nu făcea, pe jos, mai mult de un sfert de oră până acolo. Se mai privi încă odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
declanșeze nicio reacție atunci când le atingea fără voie și se opri în fața ceasului-pendulă, care ticăia monoton. Fără să se gândească, să-și motiveze gestul, luă din lădița verde ceea ce știa că trebuie să fie acolo: ciocan și cuie. Pe peretele pendulei bătu, la distanțe diferite, cui după cui și când se terminară înfipse piroane, scoabe, sule cizmărești, spirale, șpițuri și la sfârșit, după ce tot peretele placat cu lambriuri de cireș fu încărcat de țepii oțeloși, înfipse cu forță un târnăcop. Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
așezării peste lume a sfârșitului zilei, să mai încerce o dată deslușirea semanticii obscure a arătărilor. Și se prefăcu dezinteresată atunci când luă contact din nou cu același violoncel care leșina în direct, fără sfârșit, la radio, cu clonții timpului mestecat de pendulă, cu scena acelor personaje cvasinecunoscute, un hibrid între ea și nedeslușirile din interiorul ei, o parțialitate pe care voia să o așeze ca în jocul de puzzle, lângă alte lingușitoare curiozități, descâlcite, descifrate, definitiv așezate în matricea existenței. Și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pui de lup, din depărtări înghețate, în noaptea supărată pentru că e făcută să fie noapte, să poarte acest nume, să se aștearnă adânc peste o lume moartă. Tăcerea e cioclul nopții. Noaptea-cioclu, noaptea-sicriu, noaptea care nu curge stă asemenea mecanismului pendulei cu zâmbetul împietrit la ora bombei de la Hiroshima 815. Îmbrăcată în alb, Mama își primea oaspeții. Mima ceea ce făcea Mama în camera cealaltă, vedea prin gaura cheii, prin deschizătura de jos a clapetei, pe unde doar pisica putea veni sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
străzii ochi care pândeau. Ființele aveau puterea de a se scufunda în materie. Le-am surprins privindu-mă noaptea din tavan sau dintre cărți. Ochii s-au mutat în podele, în tronul toaletei, în oglinda de la baie. Când am întors pendula, în limba de bronz clipea un ochi. Nu apăreau când străbăteam străzile împreună cu Mama. Nici atunci când, ținută în lesă, culegeam coacăze. De fapt, căutam ochi să-i străpung cu acul de păr. De spaimă, am străpuns odată un tablou: erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
coapte, cerul are tăcerea grâului, gândurile sunt greieri prin grâu. Acolo. Dar, se vede, ori a visat, ori nu a crezut nimeni, pentru că se trezește singur. Privește! Grâul spărgea coaja pământului și-și ițea capul înspicat, mișcându-se ca o pendulă spre cer. Un spic, un snop, un lan țâșniră sub tălpile noastre prin asfaltul șoselelor, prin podeaua caselor de la marginea orașului. Mașinile poliției și cele ale pompierilor căutau să se retragă, dar nu mai găseau șoseaua. Zadarnic salvările își activaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
rândul său în jurul propriei sale axe și, asemenea elicei, nu i se mai văzu forma, ci doar rotația. Am rostit și eu și Mioara înspăimântați o mantră pentru a ieși din miraj. În spatele perdelei simfonice se află uvertura, așa cum în spatele pendulei se odihnește vidul. Se pot schimba între ele oricând, uvertura luând locul concertului simfonic și vidul măsurând timpul. Răsturnare sau întoarcere a valorilor la locul cuvenit. Când are loc schimbarea și de ce, mintea mea fiind timbrul lipit pe scrisoarea către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
i se sparse în cap și Mioara căzu la pământ. Vuia viteza timpului prin urechi, vuia timpul în viteză luminoasă, lumina timpului însuși. Î ntâi văzu ușa. Bibelourile încă mai stăteau sub cerul liber, cărțile erau pe rafturi de aer. Pendula, asemenea, pironită pe cer, a clipit și văzu așternându-i-se încet la picioare podeaua. Un perete, încă unul. Dacă mai închide o dată ochii, întâi o aud, apoi o văd pe Mama. N-a fost așa. Mioara era singură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prâbușit ăn singurâtatea și neputința mea de-a face ceva, și plănsul ăncepuse sâ-mi urce ăn gătlej ca un nod dureros. ,, MÎ ții ăn tensiune, spune odatî, ce se ăntămplase cu Ema ta!” ,, La douâsprezece și jumâtate fix Ăexact cănd pendula din sufragerie bâtea jumâtatea de orâă, telefonul a țărăit lung, sinistru. Am ridicat receptorul ăncet, cu găndul de-a amăna vestea cumplitî, pentru cî presimțeam cî nu e o invitație la o cinî romanticî. O voce gravî m-a anunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mi beam cafeaua, ochii mei s-au oprit și asupra bisericii ce avea la doi pași de ea, ca un prunc lângă mamă, clopotnița. Am văzut chipul palid al spânzuratului mișcându-se Într-o parte și alta, ca limba unei pendule. M-am decis să scurtez cu cel puțin o săptămână șederea mea În casa bătrânilor. Îmi plăcea să privesc ruinele castelului, cândva o construcție semeață, plină de strălucire și de forfotă nobiliară, pe care vrăbiile, și guguștiucii o vizitau tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]