1,265 matches
-
stătea, Înțepenit Întru eternitate, Punctul Fix. Pământul se Învârtea, Însă locul unde firul era agățat era unicul punct fix al universului. Deci nu atât către pământ mi se Îndrepta privirea, ci Într-acolo, sus, unde se oficia taina nemișcării absolute. Pendulul Îmi spunea că, totul mișcându-se, globul, sistemul solar, nebuloasele, găurile negre și toate cele născute din marea emanație cosmică, de la primii eoni până la materia cea mai vâscoasă, un singur punct rămânea, pivot, pilon, sprijin ideal, făcând ca universul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
substanță, eternitate, nici beznă nu-i și nici lumină, eroare nu-i și nu e adevăr. Mă făcu să tresar o convorbire, clară și nonșalantă, dintre un băiat cu ochelari și o fată care, din nefericire, nu purta așa ceva. „E pendulul lui Foucault”, zicea el. „Primul experiment Într-o pivniță În 1851, pe urmă la Observatoire și apoi sub cupola Panteonului, cu un fir de șaizeci și șapte de metri și o sferă de douăzeci și opt de kilograme. În fine, din 1855
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Întâlnirii aceleia - prima și ultima - cu Unul, cu En-Sof, cu Indicibilul. Cum să nu cazi În genunchi dinaintea altarului certitudinii? Eu priveam cu reculegere și teamă. În clipa aceea eram convins că Jacopo Belbo avea dreptate. Când Îmi vorbea de Pendul, puneam emoția lui pe seama unei aiureli estetice, a cancerului aceluia care Începea să prindă formă Încet, nelămurit În cugetul lui, transformând pas cu pas, fără ca el să-și dea seama, jocul În realitate. Dar dacă avea dreptate În legătură cu Pendulul, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de Pendul, puneam emoția lui pe seama unei aiureli estetice, a cancerului aceluia care Începea să prindă formă Încet, nelămurit În cugetul lui, transformând pas cu pas, fără ca el să-și dea seama, jocul În realitate. Dar dacă avea dreptate În legătură cu Pendulul, poate că erau adevărate și toate celelalte, Planul, Complotul Universal, și făcusem bine că venisem acolo, În ajunul solstițiului de vară. Jacopo Belbo nu era nebun, pur și simplu descoperise În joacă, cu ajutorul Jocului, adevărul. Însă experiența Numinosului nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ele Împing către Înalt nervurile puternice, iar pe acestea, respinse de cheia bolții, că fixează la bază coloanele, bolta fiind În schimb un tot și un nimic, efect și cauză În același timp. Însă Îmi dădui seama că a neglija Pendulul, spânzurat de boltă, și a admira bolta era ca și cum te-ai abține să bei apă din izvor ca să te lași fermecat de albia lui. Corul de la Saint-Martin-des-Champs exista numai pentru că putea să existe, În virtutea Legii, Pendulul, iar acesta exista pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
seama că a neglija Pendulul, spânzurat de boltă, și a admira bolta era ca și cum te-ai abține să bei apă din izvor ca să te lași fermecat de albia lui. Corul de la Saint-Martin-des-Champs exista numai pentru că putea să existe, În virtutea Legii, Pendulul, iar acesta exista pentru că exista corul. Nu poți scăpa de un infinit, mi-am zis, fugind către un alt infinit, nu poți scăpa de revelația identicului iluzionându-te că poți Întâlni diversitatea. Tot fără să-mi pot lua ochii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
naosului. Le simțeam ca pe niște metafore sapiențiale, mult mai pline de Înțelesuri și de aluzii decât pretindea În mod prefăcut textul inscripțiilor ce le Însoțeau. Zbor de insecte și de reptile din jurasic, alegorie a lungilor migrații pe care Pendulul le rezuma desenându-le pe jos, arhonți, emanații perverse, iată-le căzând asupră-mi, cu lungile lor pliscuri de archeoptericși, aeroplanul lui Breguet, al lui Blériot, al lui Esnault, și elicopterul lui Dufaux. Așa se intră În Conservatoire des Arts
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ce le-a dorit expuse evlaviei vizitatorilor, vegheat la stânga de o statuie a Libertății, model redus al celei pe care Bartholdi o proiectase pentru altă lume, iar la dreapta de o statuie a lui Pascal, se deschide corul, unde oscilațiile Pendulului sunt Încoronate de halucinațiile unui entomolog bolnav - clești, mandibule, antene, fragmente inelare, aripi, gheare -, un cimitir de cadavre mecanice care ar putea să reînceapă să funcționeze toate În același timp - magnetouri, transformatoare monofazate, turbine, grupuri convertoare, mașini cu abur, dinamuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
unui entomolog bolnav - clești, mandibule, antene, fragmente inelare, aripi, gheare -, un cimitir de cadavre mecanice care ar putea să reînceapă să funcționeze toate În același timp - magnetouri, transformatoare monofazate, turbine, grupuri convertoare, mașini cu abur, dinamuri, iar În fund, dincolo de Pendul, În galerie, idoli asirieni, caldeeni, cartaginezi, Baali uriași cu pântecele altădată Încins, fecioare din Nürnberg cu inimile lor țintuite-n cuie și pusă la vedere, cele ce fuseseră odată motoare de aeroplan - o nemaiântâlnită cunună de simulacre care zac În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
galerie, idoli asirieni, caldeeni, cartaginezi, Baali uriași cu pântecele altădată Încins, fecioare din Nürnberg cu inimile lor țintuite-n cuie și pusă la vedere, cele ce fuseseră odată motoare de aeroplan - o nemaiântâlnită cunună de simulacre care zac În adorarea Pendulului, ca și cum fiii Rațiunii și ai Luminilor ar fi fost condamnați să păzească Întru eternitate Însuși simbolul Tradiției și al Sapienței. Iar turiștii plictisiți, care-și plătesc cei nouă franci ai lor la casă și duminica intră gratis, pot oare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
puțin Înapoi, te găsești, apoi Îți schimbi locul și te pierzi. Acel teatru catoptric fusese aranjat ca să-ți răpească orice identitate și să te facă să te simți nesigur de locul tău. Ca și cum ți-ar fi zis: tu nu ești Pendulul, nici În locul Pendulului. Și nu te simți numai nesigur de tine, dar și de obiectele situate Între tine și o altă oglindă. Desigur, fizica Îți poate spune ce se Întâmplă și de ce: pui o oglindă concavă care concentrează razele emise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
găsești, apoi Îți schimbi locul și te pierzi. Acel teatru catoptric fusese aranjat ca să-ți răpească orice identitate și să te facă să te simți nesigur de locul tău. Ca și cum ți-ar fi zis: tu nu ești Pendulul, nici În locul Pendulului. Și nu te simți numai nesigur de tine, dar și de obiectele situate Între tine și o altă oglindă. Desigur, fizica Îți poate spune ce se Întâmplă și de ce: pui o oglindă concavă care concentrează razele emise de obiect - În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
răspunzător de lume și de fundamentalul ei defect, avea forma unui șarpe și a unui leu, iar ochii lui aruncau o lumină de foc. Poate că Întregul Conservatoire era o imagine a procesului nelegiuit prin care, din plenitudinea principiului prim, Pendulul, și din strălucirea de fulger a Pleromei, din eon În eon, Ogdoada se destramă În fâșii și se ajunge astfel la regatul cosmic, În care domnește Răul. Dar atunci acest șarpe și acest leu Îmi spuneau că drumul meu inițiatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
larg de vedere, capta imaginile exterioare. Calculând parcursul pe care-l făcusem urcând, am Înțeles că periscopul Îmi permitea să văd exteriorul ca și cum aș fi privit prin vitraliile de sus ale corului de la Saint-Martin - ca și cum aș fi privit atârnat de Pendul, ultima viziune a unui spânzurat. Mi-am adaptat mai bine pupila la imaginea aceea albicioasă: acum puteam vedea rue Vaucanson, spre care dădea corul, și rue Conté, care prelungea ideal naosul. Rue Conté dădea În rue Montgolfier, spre stânga, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
al lui Jacopo Belbo. Mi-amintesc (și-mi aminteam), ca să dau un sens dezordinii creației noastre greșite. Acum, ca și alaltăieri seară În periscop, mă retrag Într-un punct Îndepărtat al minții ca să scot de acolo o istorisire. Ca și Pendulul. Diotallevi mi-o spusese, primul sefirot e Keter, Coroana, originea, golul primordial. El a creat mai Întâi un punct, care a devenit Gândul, unde a desenat toate figurile... Era și nu era, Închis În nume și scăpând numelui, nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ca să-și amintească cifrul. Bunăoară: Imelda, Hai Vendicato Hiram Empiamente Assassinato*. Și pe urmă, de ce trebuia Belbo să gândească În termenii cabalistici ai lui Diotallevi? El era obsedat de Plan, iar În Plan introduseserăm atâtea alte componente, rozacruceenii, Sinarhia, Homunculii, Pendulul, Turnul, Druizii, Ennoia... Ennoia... M-am gândit la Lorenza Pellegrini. Am Întins mâna și am Întors cu fața fotografia pe care o cenzurasem. Am Încercat să alung un gând nelalocul lui, amintirea acelei seri În Piemont... Am apropiat fotografia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ecuator? Poate că apa ar curge drept În jos, fără vârtej, sau n-ar curge deloc? Pe atunci n-am dat prea multă importanță problemei, dar sâmbătă seara mă gândeam că totul o fi depinzând de curenții telurici și că Pendulul o fi ascunzând acest secret. Amparo era de neclintit În credința ei. „Nu contează ce anume se Întâmplă În cazul empiric”, Îmi spunea, „e vorba de un principiu ideal, ce se verifică În condiții ideale, prin urmare niciodată. Dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
seama de caracterul erotic al universurilor automatice, de mașina ca metaforă a corpului cosmic și de jocul mecanic ca evocare talismanică. Începuse să se drogheze cu Abulafia și probabil că intrase deja În spiritul proiectului Hermes. Cu siguranță, văzuse deja Pendulul. Lorenza Pellegrini, nu știu prin ce soi de scurtcircuit, Îi promitea Pendulul. Primele dăți simțisem o greutate În a mă readapta la Pilade. Încet, Încet și nu În toate serile, În mijlocul mulțimii de chipuri străine, le redescopeream pe cele, familiare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
corpului cosmic și de jocul mecanic ca evocare talismanică. Începuse să se drogheze cu Abulafia și probabil că intrase deja În spiritul proiectului Hermes. Cu siguranță, văzuse deja Pendulul. Lorenza Pellegrini, nu știu prin ce soi de scurtcircuit, Îi promitea Pendulul. Primele dăți simțisem o greutate În a mă readapta la Pilade. Încet, Încet și nu În toate serile, În mijlocul mulțimii de chipuri străine, le redescopeream pe cele, familiare ale supraviețuitorilor, chiar dacă erau Încețoșate de efortul recunoașterii: erau, care copywriter la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
eu Însumi, dacă aș avea timp”. „E frumos?” „Tulburător. Triumful mașinii Într-o biserică gotică...” Ezită, mai puse În ordine niște hârtii de pe masă. Apoi, ca și cum s-ar fi temut să nu dea o importanță excesivă destăinuirii sale: „Acolo e Pendulul”, zise. „Care pendul?” „Pendulul. Se numește pendulul lui Foucault”. Îmi explică Pendulul, așa cum l-am văzut sâmbătă - și poate că sâmbătă l-am văzut așa pentru că Belbo mă pregătise pentru această viziune. Atunci probabil că nu m-am arătat prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aș avea timp”. „E frumos?” „Tulburător. Triumful mașinii Într-o biserică gotică...” Ezită, mai puse În ordine niște hârtii de pe masă. Apoi, ca și cum s-ar fi temut să nu dea o importanță excesivă destăinuirii sale: „Acolo e Pendulul”, zise. „Care pendul?” „Pendulul. Se numește pendulul lui Foucault”. Îmi explică Pendulul, așa cum l-am văzut sâmbătă - și poate că sâmbătă l-am văzut așa pentru că Belbo mă pregătise pentru această viziune. Atunci probabil că nu m-am arătat prea entuziasmat, iar Belbo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
avea timp”. „E frumos?” „Tulburător. Triumful mașinii Într-o biserică gotică...” Ezită, mai puse În ordine niște hârtii de pe masă. Apoi, ca și cum s-ar fi temut să nu dea o importanță excesivă destăinuirii sale: „Acolo e Pendulul”, zise. „Care pendul?” „Pendulul. Se numește pendulul lui Foucault”. Îmi explică Pendulul, așa cum l-am văzut sâmbătă - și poate că sâmbătă l-am văzut așa pentru că Belbo mă pregătise pentru această viziune. Atunci probabil că nu m-am arătat prea entuziasmat, iar Belbo s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
frumos?” „Tulburător. Triumful mașinii Într-o biserică gotică...” Ezită, mai puse În ordine niște hârtii de pe masă. Apoi, ca și cum s-ar fi temut să nu dea o importanță excesivă destăinuirii sale: „Acolo e Pendulul”, zise. „Care pendul?” „Pendulul. Se numește pendulul lui Foucault”. Îmi explică Pendulul, așa cum l-am văzut sâmbătă - și poate că sâmbătă l-am văzut așa pentru că Belbo mă pregătise pentru această viziune. Atunci probabil că nu m-am arătat prea entuziasmat, iar Belbo s-a uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o biserică gotică...” Ezită, mai puse În ordine niște hârtii de pe masă. Apoi, ca și cum s-ar fi temut să nu dea o importanță excesivă destăinuirii sale: „Acolo e Pendulul”, zise. „Care pendul?” „Pendulul. Se numește pendulul lui Foucault”. Îmi explică Pendulul, așa cum l-am văzut sâmbătă - și poate că sâmbătă l-am văzut așa pentru că Belbo mă pregătise pentru această viziune. Atunci probabil că nu m-am arătat prea entuziasmat, iar Belbo s-a uitat la mine ca la unul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Ai fugit În loc să dai cu pietre, ți-ai luat licența, n-ai tras. Și totuși, acum câțiva ani eu mă simțeam șantajat până și de dumneata. Bagă de seamă, nu-i nimic personal aici. Cicluri generaționale. Iar când am văzut Pendulul, anul trecut, am Înțeles totul”. „Totul, ce?” „Aproape tot. Vezi, Casaubon, până și Pendulul e un fals profet. Dumneata Îl privești, crezi că-i unicul punct fix În cosmos, dar, dacă-l desprinzi de pe bolta Conservatoire-ului și te duci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]