932 matches
-
Fluierar de munte 4. Descrierea speciei Este o pasăre limicolă de talie medie spre mica, ce se deosebește prin comportament și forma alungită, înainte ca penajul să poată fi observat: adoptă o poziție orizontală, gâtul scurt, coada lungă, picioare scurte, pendulându-și tot timpul posterior, mai ales după mișcări scurte, rapide și aterizări. Părțile superioare ale corpului au culoarea maronie, iar burta și pieptul sunt albe, cu un intrând alb delimitat de zona carpiană a aripii și banda neagră de pe
PLAN DE MANAGEMENT din 23 ianuarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/284152]
-
gerul din marfa muzicală de vânzare. E o artistă sensibilă, fină, generoasă, o artistă frumoasă, elegantă, dar cu toate acestea nu e ușor pentru nimeni să își prindă curaj de a iniția o discuție cu ea...! De teamă să nu penduleze conversația între frenezia cunoașterii a cât mai mult despre artistă și predispoziția ei la timiditate și discreție! Cum să întrebi ceva o artistă pentru care tace lira și o lasă pe ea, se oprește susurul fântâniței și dă voie vocii
NICO MUZICA, ÎNFLORIND VIAŢA! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382096_a_383425]
-
puțin. Lavinia tresări, cu gândurile rupte în mod brutal. Reuși totuși să aibă un surâs blajin pentru prietena ei când prinse între degetele fine farfurioara oferită. - Cât e ceasul? - Aproape cinci, se răsuci Letiția spre ceasul masiv ale cărui limbi pendulau cu un clămpănit discret. - Nu mai e mult! Luă cu vârful linguriței dulceață cât un bob de fasole, îi inspiră aroma, o duse la buze, după care închise ochii și se lăsă legănată. Într-un târziu, după ce se sătură să
DULCEAŢĂ DE TRANDAFIRI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379343_a_380672]
-
PACE, de Elenă Negulescu , publicat în Ediția nr. 1520 din 28 februarie 2015. Pe chipul țării încununat cu flori Slovele istoriei pulseză-n trei culori, Spice-aurii, pe trup frumos de țară Ocean aurifer în matcă- i milenara. Atât de grăbit ne pendulează timpul Când bobu-n câmp petrece anotimpul, Cu primăvară mugurii se-vor desface Iar cerul albastru e semnul de pace. Trec anii, n- am să mă satur, nicicând, Fulgerul, dragostea, zborul să cânt , Din seva cuvântului crez îmi voi face Iar
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
copii vin să se joace, Iar cerul albastru e semnul de pace. Citește mai mult Pe chipul țării încununat cu floriSlovele istoriei pulseză-n trei culori,Spice-aurii, pe trup frumos de tarăOcean aurifer în matcă- i milenară.Atât de grăbit ne pendulează timpulCând bobu-n câmp petrece anotimpul,Cu primăvară mugurii se-vor desfaceIar cerul albastru e semnul de pace.Trec anii, n- am să mă satur, nicicând,Fulgerul, dragostea, zborul să cânt ,Din seva cuvântului crez îmi voi faceIar cerul albastru e
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
nu ni se furnizeze dovezi concludente că oamenii se tot împuținează pe măsură ce populația lumii crește: pe unii (găinari, tâlhari, violatori, criminali, scandalagii, teroriști, torționari) ni-i pune sub ochi presa mereu în goană după senzaționalul la modă, acel senzațional ce pendulează neobosit între dezagreabil și oribil, pe alții ni-i scoate în cale păcătoasa asta de viață. Dar dacă pe primii ai posibilitatea să-i ignori (fie sărind peste cele mai penibile pasaje din presa scrisă, fie ferindu-ți privirea de
NEOAMENII S-AU ÎNMULŢIT CĂ NU MAI E CHIP DE TRĂIT... de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381028_a_382357]
-
straturile minții. Sperăm să recoltăm ceva de soi Din gânduri vechi, zăcând prin cele noi, Se luptă-n ele demonii cu sfinții. Potirul vieții-l dăm pe gât îndată, Uităm, subit, rezerve să păstrăm. Licoarea ne seduce, delirăm În soarta pendulând, debusolată. Ruine-atârnă de sub giulgiul nopții, Sunt resturi vii ce-au mai rămas din noi, Coșari febrili din lada de gunoi A celor păgubiți de umbra morții... (din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) Referință Bibliografică: PENDULUL SORȚII
PENDULUL SORȚII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381195_a_382524]
-
fost-a, până ieri...... IX. I-AM CERUT IUBIRII..., de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2275 din 24 martie 2017. I-am cerut iubirii să renască Dintr-un ciob de vis, instantaneu, Dar m-am poticnit de-același pleu, Pendulând aceeași udă iască. Să aprind, zadarnic vreau, scânteia, Roasă-s pân` la oase de amurg, De sub tălpi, ghețarii mi se scurg, Gerul împânzește azi femeia. Am uitat când flăcări la revere Conturau simțirea-surogat - Un conflict nebun, alambicat, Unde focul drepturile
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
un rug ( Ignorând destinul ignifug, Până și jăraticul răsună...). (din volumul "Suflete de ceară", Editura Armonii Culturale, Adjud, 2016) Citește mai mult I-am cerut iubirii să renascăDintr-un ciob de vis, instantaneu,Dar m-am poticnit de-același pleu,Pendulând aceeași udă iască.Să aprind, zadarnic vreau, scânteia,Roasă-s pân` la oase de amurg,De sub tălpi, ghețarii mi se scurg,Gerul împânzește azi femeia.Am uitat când flăcări la revereConturau simțirea-surogat -Un conflict nebun, alambicat,Unde focul drepturile-și
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
straturile minții. Sperăm să recoltăm ceva de soi Din gânduri vechi, zăcând prin cele noi, Se luptă-n ele demonii cu sfinții. Potirul vieții-l dăm pe gât îndată, Uităm, subit, rezerve să păstrăm. Licoarea ne seduce, delirăm În soarta pendulând, debusolată. Ruine-atârnă de sub giulgiul nopții, Sunt resturi vii ce-au mai rămas din noi, Coșari febrili din lada de gunoi A celor păgubiți de umbra morții... (din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) ... Citește mai mult În
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
spor prin straturile minții.Sperăm să recoltăm ceva de soiDin gânduri vechi, zăcând prin cele noi,Se luptă-n ele demonii cu sfinții.Potirul vieții-l dăm pe gât îndată,Uităm, subit, rezerve să păstrăm.Licoarea ne seduce, delirămîn soarta pendulând, debusolată.Ruine-atârnă de sub giulgiul nopții,Sunt resturi vii ce-au mai rămas din noi,Coșari febrili din lada de gunoiA celor păgubiți de umbra morții...(din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015)... XI. ATINȘI DE FRICI, MAI
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
plâns, Câte arome de necunoscut, Pe geana sorții i s-au așternut, Ce reverii la Iad l-au condamnat Și-n întuneric l-au abandonat, Cum s-a dezis de-un conținut abstract, Când cu destinul a semnat contract Și, pendulând cu rânjet de bufon, S-a rătăcit, stupid, în abandon, Iar într-o viață, jalnic i s-au scurs Vetuste clipe, demne de recurs, Febrile ore-n remușcări târzii, Aleatoriile bucurii, Cum l-a scăldat un vânt elegiac Cu izul
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
de tăceri și plâns,Câte arome de necunoscut,Pe geana sorții i s-au așternut,Ce reverii la Iad l-au condamnatși-n întuneric l-au abandonat,Cum s-a dezis de-un conținut abstract,Când cu destinul a semnat contractși, pendulând cu rânjet de bufon,S-a rătăcit, stupid, în abandon,Iar într-o viață, jalnic i s-au scursVetuste clipe, demne de recurs,Febrile ore-n remușcări târzii,Aleatoriile bucurii, Cum l-a scăldat un vânt elegiacCu izul sumbru ori
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Pășind blând în tic-tac de ceasornic alene Timpu-n loc zăbovind fără-a ține măsură Atârnând somnoros, încurcat între gene. Chiar și dorul de ducă ghemuit stă cuminte Tot sperând o plecare, tot visând un senin, Încropind traiectorii din banale cuvinte, Pendulând ba-n teluric, ba-n înaltul divin. Aș dori o mireasmă desenând zbor de flutur Și-o iubire-ar dori sufletul să-i dea ghes, Când divinul mă nalță, de teluric mă scutur, Dar eu nu pot grăbi floarea roz
A L AISE de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1916 din 30 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381371_a_382700]
-
an. Mă scutur de vise neîmplinite în fiecare clipă. Curcubeul trăirilor mă înconjoară. Știi... Înfloresc pentru tine. IRUMPERE Lacătul negru s-a spart și pe lume au inundat CULORILE. Numai sensul iubirii a rămas alb. CĂLĂTORIE Între Alb și Negru pendulează sufletul meu. Vasul iluziilor mă poartă pe marea vorbelor nerostite, încă. Aștept să se ivească, în zare, portul speranțelor împlinite. Mă mai aștepți? INDIGO Mă oglindesc în mine că într-un lac adânc. Privesc... Corabia speranței albă, alunecă ușor. Păsările
PICTURI LIRICE de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381461_a_382790]
-
șoselei și drumul curge ca un râu. Râul se va vărsa într-un altul și, în final, va ajunge în mare, fără chip de întoarcere, în timp ce drumul ăsta e afluentul milităriei, drumul va fi afluentul Eliberării.” (citat de la p.45) Pendulând între planul terestru și cel spiritual, autorul introduce mai multe personaje, fiecare găsindu-și situarea lui spațio-temporală, iar numele lor sunt coordonate de fixare pe această hartă a cărții - Pistolarulnumărulunu, Comandantul Unității, Locotenent-Colonelul, Maiorul, Căpitanul, Cicatrizatul, Locotenentul Celalb, Tina, Maioreasa
VIZIUNEA SUPRAREALISTĂ A LUI HORIA MUNTENUŞ ÎN ROMANUL „DINCOLO DE STELELE RECI” de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381462_a_382791]
-
Pășind blând în tic-tac de ceasornic alene Timpu-n loc zăbovind fără-a ține măsură Atârnând somnoros, încurcat între gene. Chiar și dorul de ducă ghemuit stă cuminte Tot sperând o plecare, tot visând un senin, Încropind traiectorii din banale cuvinte, Pendulând ba-n teluric, ba-n înaltul divin. Aș dori o mireasmă desenând zbor de flutur Și-o iubire-ar dori sufletul să-i dea ghes, Când divinul mă nalță, de teluric mă scutur, Dar eu nu pot grăbi floarea roz
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
acum la căldurăPășind blând în tic-tac de ceasornic aleneTimpu-n loc zăbovind fără-a ține măsurăAtârnând somnoros, încurcat între gene.Chiar și dorul de ducă ghemuit stă cuminteTot sperând o plecare, tot visând un senin,Încropind traiectorii din banale cuvinte,Pendulând ba-n teluric, ba-n înaltul divin.Aș dori o mireasmă desenând zbor de fluturși-o iubire-ar dori sufletul să-i dea ghes,Când divinul mă nalță, de teluric mă scutur,Dar eu nu pot grăbi floarea roz de cireșSteluța
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Acasa > Literatura > Comentarii > LUCIAN STROCHI - GHEORGHE ANDREI NEAGU - AESOPICAE Autor: Lucian Strochi Publicat în: Ediția nr. 2251 din 28 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Un autor mai mult decât talentat, histrionic, șotios, pendulând între un naturalism bine temperat și un fantastic cu origini livrești, dar cu deschideri fertile, insolite și insolente în imaginar este Gheorghe Andrei Neagu, revendicat, ca orice autor ce se respectă, de mai multe zone culturale și revendicându-și la
AESOPICAE de LUCIAN STROCHI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380898_a_382227]
-
devină zdreanța cu care se învelește alt spirit, altă formă, în fond un suflet din acel grup de suflete din care și eu fac parte, abia acum recunoscându-le prezența în spatele muntelui de întrebări, iar eu, unul din firele ei, pendulându-mi fragilitățile deasupra unui turn de răspunsuri ilizibile. Victore, de ce am întâlnit acea ființă? De ce nu mai pot anima trupul acesta neghiob în trăiri fără firele de capăt ale țesăturilor uneori prea stridente. Le înțepi tu sigur, sau le smulgi
AŞ MÂNCA DE FOAME AMINTIRILE (FRAGMENT DE ROMAN) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374338_a_375667]
-
-i aparține lui, libertatea, lejeritatea exprimării împotmolindu-se în cuvinte grotești. Dincolo de scânteia, Angelina Nădejde, găsim o poveste. O poveste în versul clasic, liber sau versul metric și silabic personalizat. Ea ne trimite în aceeași lume măcinată de lacune, dar pendulează între scrierea clasică și cea modernă. Pentru poetă important este mesajul pe care vrea să îl transmită. Construcția care se creează în noi este mai importantă decât a vizualiza o rigoare a prozodiei. Întregul volum este o continuă comunicare a
O NOUA CARTE DE ANGELINA NĂDEJDE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374469_a_375798]
-
noi...// în întuneric/ și case fără de ferestre spre bucurie/ se sting în tăcere, oameni./ Speranța nu bate niciodată la ușile lor; / a rămas zidită vie, dincolo de prag.// Uitați printre noi) Angelina ne trimite în aceeași lume măcinată de lacune existențiale pendulând între scrierea clasică și modernă. ”Printre nămeți murdari, ai unei lumi nătânge,/ Plecat-am să colind cu leru-i, Doamne, ler,/...// Plecat-am să colind în închisori de suflet,/ Acolo unde-s îngeri pe viață condamnați/ Să-și ducă viață singuri
O NOUA CARTE DE ANGELINA NĂDEJDE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374469_a_375798]
-
în raport elemente specifice vieții cotidiene cu cele care țin de imaginar: pregătirile pentru ședință, ochelarii, discursul, toate acestea sunt puse în legătură cu universul suspendat al celorlalte lumi, un univers labirintic în care punțile devin căi de acces, în care individul pendulează între ipostaze ale existenței. Dacă până acum evadarea se făcea dinspre cotidian spre imaginar, aducem în discuție poezia cu care se deschide volumul menționat anterior, Cioburi de orhidee în templul cuvintelor. Aici una dintre ființele sublime ale absolutului alege coborârea
“ÎMPĂRATUL DE CEARĂ”, CRONICA PREZENTATĂ LA COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374922_a_376251]
-
se-ntoarce într-o oră. O oră și fu răstimpul pe care biata de ea îl petrecu bântuită de temeri și de presimțiri rele, până când Domnul Director catadicsi să revină acasă. Dar acea oră i se păru femeii o veșnicie. Pendulând între impulsul de a suna la sora lui, cu riscul de a o scula din pat, și imboldul de a aștepta în tăcere deznodământul misterioasei sale incursiuni nocturne, nu se putu stăpâni să nu evoce amintirea unei alte nopți de
PORTRETUL FĂRĂ OCHI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375300_a_376629]
-
de la început până la sfârșit, iar tentația lecturii în limba franceză devine o necesitate, o curiozitate și chiar o plăcere pentru cunoscătorii acestei limbi melodioase. Poeta este adânc ancorată în lumea satului, pe care o percepe în chip nostalgic, uneori dureros, pendulând între trecut (”satul bătrân”) și o posibilă renaștere, ca o regenerare perpetuă. O discretă filozofie asupra vieții transpare din nostalgia după copilărie sau adolescență, după dorul de ”copila trecutului”, care ar fi vrut să pună piedică timpului nemilos. În alte
CLEPSIDRA VIEȚII – NISIP STRECURAT ÎN SUFLETE… ”43” – OLGUȚA LUNCAȘU TRIFAN DE PROF. PETRONELA ANGHELUŢĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371856_a_373185]