531 matches
-
mișcării eteriste, familia se refugiază la Chișinău și N. își continuă acolo învățătura, la școala Mitropoliei. După moartea tatălui (1823), se înapoiază la Iași și urmează o vreme la pensionul lui Mouton. În 1828, la Odessa, înscris tot la un pension ținut de un francez, e apelat Negry, nume pe care îl și adoptă într-o formă ușor modificată. La întoarcere avea să treacă prin pensionul lui Victor Cuénim. Plecat în Apus (1832) pentru a studia medicina, se lasă subjugat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288408_a_289737]
-
urmează o vreme la pensionul lui Mouton. În 1828, la Odessa, înscris tot la un pension ținut de un francez, e apelat Negry, nume pe care îl și adoptă într-o formă ușor modificată. La întoarcere avea să treacă prin pensionul lui Victor Cuénim. Plecat în Apus (1832) pentru a studia medicina, se lasă subjugat de frumusețea unor orașe ca Viena, Paris, Berlin, Veneția, Napoli, Florența. În 1841 era în țară și refuza să devină clironomul averii, impresionante, a tatălui vitreg
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288408_a_289737]
-
Puiu Faranga, fiu de boier, urmărește fascinat o țărancă la horă, jucând ciuleandra. Dansul popular îi apare ca o expresie a vitalității, absentă din sângele spiței lui vlăguite. Fata, Mădălina, e luată de la părinți și trimisă în străinătate, într-un pension, ajungând o domnișoară desăvârșită, cu care eroul se căsătorește. Iubirea lui ia însă o formă posesivă absolută, generând accese de gelozie feroce. Într-un astfel de moment își sugrumă soția. Ca să îl scape de închisoare, tatăl aranjează internarea lui într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
Anghel Saligny s-a născut În data de 19 aprilie 1854, În comuna Șerbănești, județul Tecuci (actualmente, județul Galați) și a murit la data de 17 iunie 1925, București. A urmat primele clase de școală la pensionul de copii din Focșani, Înființat de tatăl său, Alfred Saligny, liceul În Germania. Fiind inițial atras de astronomie, a frecventat cursurile Universității din Berlin. A lucrat, sub conducerea profesorului G. Mehrtens, la construcția căii ferate Cottbus-Frankfurt pe Oder și, sub
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Pop Teodor () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93124]
-
întunecă brusc...". Personajul este gata pentru un nou avatar și, implicit, pentru o nouă suferință. Una peste alta, restul narațiunii, care alternează scenele de iubire neîmplinită cu cele de moarte chinuitoare, este aproape lipsit de interes: numai bovaricele fete de pension (băieții, s-o recunoaștem deschis, fie nu prea mai vor, fie nu prea mai știu să citească), seduse mai curând de ideea de amor trăit la limita conceptibilului decât de vreun amorez cutezător, l-ar mai putea găsi valoros. Ar
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ar fi depășit posibilitățile creatoare ale momentului (să nu uităm că, și pentru ea, Jane Eyre reprezintă romanul de debut, implicînd o presiune creatoare semnificativă: dovada o constituie romanele redactate pînă la moartea sa din 1855, Shirley/Shirley, Villette/ Un pension de domnișoare și The Professor/ Profesorul acesta din urmă neterminat -, nici unul la nivelul debutului!). În plus, Anne și-a confirmat propriul talent epic, în 1848, cînd își publică cel de-al doilea roman, The Tenant of Wildfell Hall/Chiriașa de la
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
narațiuni merg, evident, spre finalități distincte, sugerînd chiar, la nivel subliminal, experiențe auctoriale diferite (lucrul nu ar trebui să surprindă: se știe că, în timp ce Emily a fost educată preponderent acasă, Charlotte a călătorit, urmînd cursurile de limbă franceză ale unui pension din Bruxelles). În prefața la ediția a doua romanului Jane Eyre, Charlotte Brontë iritată de reacțiile critice ale unor puritani victorieni, care văzuseră în natura revoltată a eroinei demitizarea unui tabu, cel al femeii supuse și marginale constată că moralitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
scrisori și, curînd, puținii bani pe care-i are se termină. Ca atare, doarme în Piața Trafalgar din centrul Londrei. Va fi arestată de poliție și, deși salvată de un văr patern (Tom Hare) și angajată, ca profesoară, într-un pension, Dorothy cunoaște noi și noi umilințe, îndreptîndu-se constant spre periferia unei societăți structural discriminatorii. În sfîrșit, prin manevra clasică de deus ex machina, Orwell o readuce (prin același Warburton) în Knype Hill pentru a-și relua rutina diurnă, singura, se
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Proză râzgâiată, inutilă, sub orice nivel, bună de palme. Cum puteam eu să fiu așa la aproape 20 de ani? O lume întreagă de Picki, Vicki și alte nume idiotizate de diminutive la modă, o iritare sentimentaloidă de domnișoară de pension. [...] Presupun că nu mi-am venit în fire decât după 30 de ani, pe la 40 începând să exist intelectual"384. Autorul rămâne în text; cititorul e nevoit să-l păstreze acolo, pentru că autoarea îl previne de la început care e programul
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
după care va lua loc la prăfuit pe rafturile Primăriei, alături de alte studii pe cît de costisitoare, pe atît de inutile. Cel mai bun lucru din acest studiu sunt pozele, și astea le păstrează, nu-i așa ?, orice domnișoară de pension. În rest, nu sesizez cu sprijinul acestei strategii o perspectivă de dezvoltare și armonizare urbanistică pe termen lung, care să ducă Iași-ul între marile orașe ale Europei, cu vocație de centru cultural european, centru de pelerinaj, centru de excelență
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
FARAGO, Elena (29.III.1878, Bârlad - 4.I.1954, București), poetă. Este fiica Anastasiei (n. Thomaide) și a lui Francisc Paximade. Învață un timp în pensioanele „Varlaam” și „Drouhet” din Bârlad (1884-1890). A fost directoare a Fundației „Alexandru și Aurelia Aman” din Craiova (1921-1954, azi Casa memorială „Elena Farago”) și inspectoare a azilurilor de copii. Este mama scriitoarei Coca Farago. Ca poetă, debutează în ziarul „România
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
de scris până jos... SFÂRȘIT" (p. 253). Judecată strict ca o încercare de roman, O pasăre pe sârmă e o încercare complet ratată. Dar ca telenovelă dâmbovițeană, opera Ioanei Nicolaie (cu teme înalte, conflicte pasionale, capitalism sălbatic și lirism de pension) ar merita o continuare.
O telenovelă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7383_a_8708]
-
magazii. Familia număra cinci bărbați, care administrau pământul, vitele și prăvălia: Voicu, Filipache, Ion, Costache și Constantin. Duceau un trai îmbelșugat, primind musafiri la zile mari. Ambițiile părintești nu au depășit veniturile bănești, așa încât fetele au învățat câțiva ani la pension, după care s-au măritat în București, Giurgiu și Constanța. Sultana, iubită de toți, era blândă și înțelegătoare. Intrase în familia Băcanilor cu zestre frumoasă și cu multă tinerețe. Singura fotografie care se păstrează înfățișează o femeie cu ovalul feței
Vasile Voiculescu – noi contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/5285_a_6610]
-
structura de rezistență a acestei cărți: lumea românească interbelică, privită cu o explicită simpatie. Expoziția jubiliara ca simbol al României europenizate în timp record, cursele de cai ce adună o splendida protipendada, vacanțele la mare, vizitele în saloanele marilor familii, pensionul Notre-Dame de Sion unde învăța Adriana, sora naratorului, sunt toate elemente ale unei lumi interzise cândva și idealizate astăzi. Alexandru George, Oameni și umbre, Editura Albatros, București, 1996, 516 pag., 8000 lei.
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
asocierii dintre prostituție și jaf. Am propus însă, cu altă ocazie, o explicație prin modelul metaforic (alegoric) al furtului sau înșelăciunii ca nuntă: în viziunea ironică, antifrastică, a limbajului familiar și argotic, în care cârciuma e numită biserică și închisoarea pension, nu e nefiresc ca relația dintre victimă și agresor să fie descrisă în termeni amoroși, iar victima să devină aspirantul pasionat al întâlnirii fatale. În vreme ce fraier și-a lărgit extrem de mult sfera de circulație, devenind un cuvânt familiar de bază
Husen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7042_a_8367]
-
copilăriei, Ștefan își pierde tatăl și rămîne în grija exclusivă a mamei. După doar două clase făcute la Colegiul Sf. Sava, acolo pe unde trecuse, cu ani în urmă, si Andreescu, Luchian este retras și înscris pentru studiile gimnaziale la pensionul Șeicaru, poate din pricina unei discipline mai severe pe care aprigă să mama, acum capul familiei, o credea tocmai potrivită firii excesiv de independente a fiului său mai mare. Din anul 1884, adică de la vîrsta de 16 ani, i se cunoaște prima
Stefan Luchian (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13881_a_15206]
-
a încetat vreo clipă să-și facă politica pe blogul personal. Aproape că am putea spune că a fost 9 luni la sanatoriu, la recuperare, dacă mizeria și sărăcia din astfel de stabilimente în România s-ar putea compara cu „pensionul” boieresc al detenției d-lui Năstase.", a scris CTP, pe Gândul.info. Jurnalistul a subliniat că închiderea lui Năstase în condițiile deja menționate n-a făcut decât să creeze imunitate și față de închisoare pentru "Sistemul Roș-Albastru". CTP concluzionează că "greucenilor
CT Popescu: Le-a trecut la toți răul de pârnaie by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/79842_a_81167]
-
trece nevăzută peste grădini, peste păduri, peste drumuri, peste întinsuri, peste ape, dar a trecut pe aci, pe deasupra geamului scund, și odată cu ea, timpul s-a oprit din mers." (subl. n.) Obsesia lunii la care priveau parcă vrăjite adolescentele de la pensionul de domnișoare Bolintineanu, după cum mărturisea Hortensia Papadat-Bengescu în autobiografia scrisă pentru revista "Capricorn" (și publicată mai apoi în "Adevărul literar și artistic", în 1937) "pe nopțile cu lună plină, sunt vegheri interzise în fața ferestrei prin care, cu câteva prietene fixăm
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
o minusculă cutie de fursecuri. Așa cum fusese împachetată în grabă de către buna mătușe Mariți, carenu-și putea veni în fire cu plecarea aceasta pe nerăsuflate. Pare că o văd încă în pragul ușii frângându-și mâinile. La Timișoara sosind, locuiesc la Pension Central, foarte bine și confortabil. Seara trebuia să cânt în Lugoj și pentru aceasta plecăm la ora șease după amiază, însoțită fiind de Alma Cornea, muzicantă și profesoară de pian la Conservatorul Sabin Drăgoi (Comunal) din Timișoara. Descindem la gară
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
demisionează, la 1 august 1882, și proiectul a rămas baltă. Știm din vechiul stoc de epistole ale Veronicăi că ea vorbise cu Emilia Humpel și că aceasta era de acord să-l angajeze pe poet profesor de limba germană la pensionul ei de fete din Iași. Nici acest proiect nu s-a înfăptuit, probabil tot din cauza reticențelor lui Eminescu. Deși o asigura în scrisori (ca într-una din 26 martie 1882) că vor locui în București împreună, "ș-apoi nu ne
Un excepțional eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16929_a_18254]
-
Cronicar "Verișoară, fată de pension" Cine și-ar fi închipuit că Samuel Rosenstock, născut în 1896 la Moinești într-o familie de evrei cu stare, școlit la București, emigrat în Elveția, cu un an înainte ca România să intre în război, și stabilit ulterior în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16324_a_17649]
-
toate astea, am fost toți, la început, Eluard, cred, Philippe ca și Soupault și André Breton puțin nedumeriți: nu era omul nostru..." Nu era și totuși era. Cel ce scrisese cîndva delicata și ironica poezie despre o verișoară, fată de pension, n-avea cum să se schimbe cu totul, în pofida teribilismului de care va da dovadă întreaga viață. De la Priboi la Versoix Cine ar fi crezut, chiar și cu o lună în urmă, că din stiloul republican al președintelui Iliescu ar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16324_a_17649]
-
anul 1977 plin de note spaniole practice nefolosite, indicații, ca hotele, pensiuni, care aici uneori se numesc hostales, gen: Hostal Regional, Calle del Principe, sau altul Benaventi, Calle Careteas unde e și o cafenea. Caretaș sau Sân Jaime, Calle Honoreta, Pension Lepanto, Hostal Residencia și multe altele. Nu mai țin minte unde am stat, era curat, într-o familie de intelectuali. Și prețurile, - 300 pesetas, 270 pesetas, prețuri pentru o noapte, de atunci... Nu știu de ce le notasem eu atât de
Cu scârbă și necesitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9495_a_10820]
-
epistolare. E vorba de un set consistent de scrisori pe care Cezar Petrescu le-a adresat Georgettei Ciocâlteu, a treia sa soție, cu peste două decenii mai tînără decît el, de care s-a îndrăgostit pe cînd era elevă de pension, în vîrstă de 19 ani. Corespondență se arcuiește pe o perioadă considerabilă, între 1932 și 1960, reflectînd nu doar ipostazele relațiilor celor doi protagoniști, al căror matrimoniu a durat zece ani, ci și împrejurările vieții scriitorului în contextul istoric, de la
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
foarte tînărul Barbu Știrbei), sau de glavir. Dacă primii primesc 200 de taleri pe an, plus casă și masă, profesorii de muzică fac pînă-n 500 de taleri anual, în aceleași condiții. Mănăstirea Ursulinelor, din Sibiu ajunge, în aceeași epocă, un pension de soi, unde învață fiica lui Constantin Varlaam, a lui Constantin Otetelișanu, nepoatele lui Pană Costescu, copilul baroanei de Montesquieu. Nume cu sonorități vagi, astăzi, dar care făceau pîrtie în vremea lor. În străinătate, sînt Zamfirache al lui Hagi Constantin
Actele timpului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8504_a_9829]