998 matches
-
al Sucevei odată cu întregul șir de clădiri care începea de la imobilul fostului Hotel „Langer”, până după colțul străzii, la fosta Școală Generală Nr. 2, actualul corp din spatele Curții Domnești al Colegiului de Artă „Ciprian Porumbescu”. (din volumul în lucru “Mistagogia penumbrei - Amintiri retro-nostalgice din Suceava de altădată”) Tiberiu COSOVAN Referință Bibliografică: Cafeneaua „La Varicea” / Tiberiu Cosovan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 62, Anul I, 03 martie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Tiberiu Cosovan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CAFENEAUA „LA VARICEA” de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 62 din 03 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349037_a_350366]
-
învârteau versurile citite mai devreme: “Așa ca o floare, ca un foc, ca un pas greșit,/ Pe întinsă, uitată zăpadă.” De ce nu oprise nimeni muzica? Aveam impresia că fiecare sunet se prefăcea în adâncul meu, într-un strigăt intens. Din penumbră, un bărbat s-a apropiat de mine. Era Fred. - Dansezi?, m-a întrebat el. - Da, i-am răspuns. Atunci, sub cerul limpede al dimineții, s-a auzit “From Sarah With Love”. Corina Diamanta Lupu București 6 aprilie 2015 Referință Bibliografică
LOGODNICUL MEU, FRED (ULTIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348677_a_350006]
-
Trebuia să mai rămână, trebuia să continuie...! Radioul până mai ieri îi fusese ulucul revărsării sufletului său în eter, dar de la o vreme, în prea puțin ungher i s-a înghesuit o prea multă comoară muzicală românească, de la strălucire înspre penumbră; televiziunea, până mai ieri fusese vitrină pentru cristalurile scumpe ale șlagărelor sale, dar de la o vreme ajunsese tejghea cu marfă. Întreaga cultură românească a fost, de fapt, drumul cu dale al conștiinței, darde la o vreme s-a croit în
MARCEL DRAGOMIR. S-A STINS UNUL DINTRE CEI MAI MARI MELODIŞTI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348696_a_350025]
-
în povestea ei. Aparent, foarte simplu! O poveste nici mai captivantă nici mai plină de neprevăzut decât altele de acest gen. Doar că, privind lucrurile din altă perspectivă, aceea pe care Francisca Stoleru o plasează intenționat într-un fel de penumbră vom regăsi înțelesuri mult mai demne de interes în această narațiune care deși ficțională este perfect veridică. În primul rând plecarea fetiței. Personajul este la o vârstă când tot ce o înconjoară poate părea miraculos și ademenitor. Ea va rătăci
FRANCISCA STOLERU, DINCOLO DE CUVINTELE SCRISE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349359_a_350688]
-
rostește sacadat Numele celui iubit? Se pricep bohemienii La cânt și la dragoste. Punctul sensibil și erogen, poetul-extremă și ambigen, Acolo androginul se simte bine. Un gângurit de copil rupe vraja. Lașii caută mereu pretexte, soarele se răcește, Copilărie - penurie- penumbră, Papilele gustative au fost depuse la morgă Pentru anchetă, o papilă a luat-o pe coridor, Aoi în curte, caută un gură-cască. Hrana este cărbunele alb. Adică, spune canibalul, măduva oaselor e foarte gustoasă, Asasinii au aceeași părere, au renunțat
ANOTIMPURI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349423_a_350752]
-
lui Ion Agârbiceani(1981); Timotei Cipariu(1994); Convergențe europene(1995); Aspecte și interferențe iluministe(1996); Estuar(1996); Reîntoarcerea la Iathaca(1998); Mihai Eminescu-contextul receptării(1999); Homo militans(2000); Figuri universitare clujene(2002); Inserții(2003); Istoria presei românețti din Transilvania(2003); Penumbre(2004); Identificări(2012); ș.a. A îngrijit și prefațat ediții din opera lui Ion Slavici, Octavian Goga, Lucian Blaga, Victor Papilian, Emil Isac, Ion Minulescu, Ion Agârbiceanu; Al Ciura, Victor Eftimiu, George Barițiu, Nicolae Oțălea, Vintilă Horea, Grigore Culger,Ștefan Manciulea
MIRCEA POPA-BILANŢ JUBILIAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347575_a_348904]
-
doina geros mă îndeamnă Și ornicul topindu-și clipele-n fum La tine să gândesc, (parc`ar fi toamnă). Gândurile se rotesc ca într-un dans Învăluite de-o mirată umbră, Atâtea-amintiri atârnă-n balans!... Poate ești aproape!.ești..în penumbră.!?.. Inima-mi, ceas curgător, pleacă-n trecut Să te găsească, așa, cum te știa: Pe frunte, blând, punându-mi un sărut, Potrivind, pretutindeni, armonia... ....................................................... Privesc fotografia prinsă-n ramă... Și,.. mă opresc plutind...dorul apare... Îmi e așa de dor
MAMĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350058_a_351387]
-
dizlocand aerul, eliminând... golurile, hăul/ răul, nimicul, spațiile inutile. Aș spune că deja a deschis poarta marii inițieri. De asta cred că are nevoie de ruși. Cu sau fără O'Conor, și el coboară „din mantaua lui Gogol”, are în penumbră niste codri și o „Mioriță”, rude bune cu Dostoievski, cu furtunile lui Aivazovski sau cu edecarii lui Repin. Poate că încă nu conștientizează. Vreme de 20 de ani a rezonat doar cu „bronzul” corzilor de pian. Poate că l-ar
DUMNEZEU ŞI ARTA, DE CEZARINA ADAMESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364903_a_366232]
-
și astăzi, m-a îndemnat să scriu critică ... XX. CARTEA CU PRIETENI XXXXIX- LAURENȚIU BELIZAN, de Ioana Voicilă Dobre , publicat în Ediția nr. 706 din 06 decembrie 2012. transcendență la capătul acestui șir de jinduiri se află un scaun în penumbra mesei se aude un clipocit nesfârșit de uimiri iar pe marginea patului refluxul aruncă speranțe deșarte din lucrurile atinse de ea țâșnește un fior sau poate fiecare poezie se-ntrupează pentru noi - cei orbi. dor indoor pe-acest tărâm oamenii
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
univers luna este un soare travestit și psihopat mi-e dor de amforele voastre străine de pătimi celeste și vreau să mai rămân în huma picturilor rupestre! metapoezie ... Citește mai mult transcendentala capătul acestui șir de jinduirise află un scaunîn penumbra mesei se audeun clipocit nesfârșit de uimiriiar pe marginea patuluirefluxul aruncă speranțe deșartedin lucrurileatinse de eatâșnește un fiorsau poate fiecarepoeziese-ntrupeazăpentru noi -cei orbi.dor indoorpe-acest tărâmoamenii se hrănesc cu versuriși poartă hlamidefăurite din bancnote fluideaici este kitschsă fii bogatîn acest
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
sporeau puterea de a seduce privirile turiștilor, tavanul era porționat el însuși pentru a derula secvențial temele, în forme antropomorfice, florale sau faunistice și suportând pe deasupra și mesajul imagistic al penelului artiștilor anonimi, toate fiind puse în valoare de o penumbră odihnitoare, nefrapantă și neostentativă și care era ocupat în principal cu teme din viața religioasă și etnografică a popoarelor de la care și-au împrumutat, pentru o mică “felie de eternitate” numele de pe firmament aproape toate construcțiile de această destinație din
LAPORTARI CU FIRETURI ŞI GALOANE CA LA C.C.AL P,C.R. ÎN LAS VEGAS !(IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366725_a_368054]
-
zilnic și numai atunci când pleoapa nopții bate ritmul oboselii extreme - pentru a mai putea îngriji de lighioanele din ograda și curtea proprie, adierea pâlpâitului de fitil al lămpii se strecoară vânturând aerul curat și rece al odăii, se înfrățește cu penumbra în dunga firului încheiat ce parcă joacă îndrăcit, fără astâmpăr. Pe un ecran nevăzut, personagiile de pe carpetă sau de pe flanelul de lânică începute în după amiaza asta se înfiripă o legendă, țesută și coniventă cu miracolul mișcărilor de mână ale
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
lui Tudor Arghezi” Climatul liricii argheziene rămâne îmbietor numai pentru un public restrâns. Spre deosebire de Eminescu care și-a pus sentimentele în poezie și a fost adulat încă de la începuturi, Arghezi pare să-și ascundă eul liric într-un con de penumbră, rămânând să fie descoperit de cititor. „Obscuritatea lui Arghezi decurge în primul rând din nerespectarea logicii formale.”(Șerban Cioculescu) . Adică fără a fi ilogic și irațional, el nu compune poema cu gradație logică, ci cu stări de conștiință succesive, cu
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
Cât de dor îmi e iubito Să te pot îmbrățișa... Te privesc iubire pură Cum alergi în calea mea, Cu aceiași pași, în zbor Eu mă îndrept spre tine; dor. Ne-ntâlnim ne îmbrățișăm Buzele rostesc cuvinte Banca aceea din penumbră Ne îndeamnă la iubire. Stăm la umbra răcoroasă A copacilor din parc... Patru ochi se iau la ceartă Privirile îi împac. După clipe de tăcere ... Buzele rostesc cuvinte, Ochii tăi ce-s rupți din aștrii Cer o pace în iubire
ATÂTA DOR de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365688_a_367017]
-
Acasa > Strofe > Valori > CARTEA CU PRIETENI XXXXIX- LAURENTIU BELIZAN Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 706 din 06 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului transcendență la capătul acestui șir de jinduiri se află un scaun în penumbra mesei se aude un clipocit nesfârșit de uimiri iar pe marginea patului refluxul aruncă speranțe deșarte din lucrurile atinse de ea tâșnește un fior sau poate fiecare poezie se-ntrupează pentru noi - cei orbi. dor indoor pe-acest tărâm oamenii
CARTEA CU PRIETENI XXXXIX- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365748_a_367077]
-
Limba operei literare este artă Categoria expresivității poetice are sensul de calitate fundamentală ce caracterizează limba artistică la modul general. Analizând această situație de-alungul istoriei stilistice, pornind de la retorică, practicată în perioada Renașterii, și până la stilistica structuralistă, dar aflată în penumbra unor denumiri variate și studiată din perspective diferite, expresivitatea literar-artistică nu poate fi izolată de factorii ce condiționează și defines funcția ei în comunicarea artistică. Acești facori sunt de natură estetică, lingvistică și psihologică. Potrivit factorului lingvistic, expresivitatea poetică își
LIMBA OPEREI LITERARE ESTE ARTĂ, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366164_a_367493]
-
acest domeniu de fragilă consistență decât distincția netă și definitivă. Ceea ce nu înseamnă că sugestia ar pulverize afirmația. Doctrina simbolistică a “vagului “ trebuie depășită. În poezie indeterminarea are sau trebuie să aibă o funcție determinatoare. Evident, așa zisa imprecizie de penumbre din poezia lui Nichita este departe de a reprezenta o insuficiență artistică. Sugestia nu este contrariul exactității. În poezie irizările aproximează mai bine obiectul în loc să-l reducă. Calitatea artistică a poeziei nu se confundă însă cu sugestia și nici cu
CONTEAZĂ CE SPUNE POETUL ŞI NU CUM SPUNE? SAU ŞI UNA ŞI ALTA? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361728_a_363057]
-
doua treapta de contact cu personajele, atunci când li s-a traversat aparența, ele ne fac a bănui că sunt, de fapt, funcții, nu entități, într-un mesaj ce comunică mai mult (și mai multe) decât s-ar părea. Tacit, din penumbrele-i semnificative, textul ne avertizează că perspectiva drumului spre tainele sale e vastă. Deocamdată, însă, reținem doar că, împreună, personaje și evenimente construiesc un carusel amețitor, hilariant și, în cele din urmă, întristător, disforic. La acest nivel, acționează, așa-zicând
DASCĂLII, DASCĂLII DE MARIAN DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351285_a_352614]
-
un greiere uită să se stingă aburul pământului se ridică, construiește un nor prind în mine clipe târzii toamna suspină, încă îmi întide o mână e rece, e albă, e senină frigul bate mai întâi cu răcoare o dungă de penumbră, tușează ochii tăi mă strâng brusc în mine cumpănă de umbre se vede spre fântână pași repezi duc ulița în urechile noastre încă nu-i noapte ceva se rostogolește-n țărâna casei ... într-un târziu lipit de pământ, trenul mă
NOIEMBRIE de VIOREL MUHA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351344_a_352673]
-
știu sau poate mai exist/ Aripile de cer m-au părăsit/ Hulubul alb se roagă să nu moară/ Văzduhul fagurii nu-mi mai întinde/ La porți durerea, rânjitoare sclavă/ Încă lovește hohotind suavă/ Albastrul odinioară paradis/Ce grea povară palidă penumbra/ În inimă, călătorită țara, goală/ De visu-n doi neputincios învins/ Care-a uitat și ce-a mai vrut să ceară/ Când timpul ca pe un mort frumos/ L-a plâns!”) luciditatea asumării condiției proprii și încrederea în legea unității contrariilor
ROMÂNIA LITERARĂ LAURENŢIU ULICI. PRIMA VERBA. DIFERENŢE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351392_a_352721]
-
-ului din prezent, cu imagini și cuvinte proaspete, care să vegheze la falsitățile din viața asta pământeană... Unii scriu din vocație, alții... pentru că au nevoie acută de evadare în interior... căutând un dialog cu sinele, la masa tăcerii absolute, în penumbra unei complezențe... așa, de dragul politeții și respectului față de literele cele jucăușe din cale afară... Cu drag, Cătălin Referință Bibliografică: Cătălin, de la mal de Dunăre... / Corina Lucia Costea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 338, Anul I, 04 decembrie 2011
CĂTĂLIN, DE LA MAL DE DUNĂRE... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351477_a_352806]
-
microfonului. Acordurile umpleau camera, ea începu să cânte un blues lent. Vocea sa încînta auzul oaspeților. Nu-i venea să creadă... Bărbatul își scoase ochelarii și pălăria. O privea fix. Frisoane de emoție ii străbăteau trupul. Nu-l distingea din cauza penumbrei. Când numărul ei se termină, coborâ de pe scena. Contextul i se părea firesc. "Ghetre Albe" făcu un semn și orchestra abordă ritmuri ușoare, insinuante. Se ridică de la masă, îndreptându-se spre ea. Femeia încetă, o clipă, să respire când se
O NOAPTE DE VIS... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350852_a_352181]
-
o cătănoaie! O biată fată din sat. MIRCEA CEL BĂTRÂN Ași vrea s-o aduceți, să vorbesc cu ea! Apoi cu glas stins.). Dumnezeule puternic! Iartă! De am făcut greșit o faptă! COZIA ( Apărând în alb ca o nălucă în penumbra sitarului.). Ai făcut destule! Mărite! Și-acum iertare ceri la cele sfinte?! MIRCEA CEL BĂTRÂN Războaie de-am purtat Și sânge mult de s-a vărsat, Am făcut să scap această țară, Să nu simtă a jugului povară! COZIA Sânge
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351538_a_352867]
-
îți zicem Mircea cel Bun, Somnul de ți l-am tulburat mă doare, Dar să ști că prin această vale A trecut și Măritul Traian Împărat! MIRCEA CEL BĂTRÂN Și...pentru asta m-ai tulburat!? COZIA ( Palidă se retrage în penumbra cortului. I se vede doar fața.). Mă ierte voievodul, eu doresc să-i spun Că e bines ă mărească biserica începută De domnul Radu, ctitor și bun Cârmuitor în Valahia decăzută. E loc pentru o mare mănăstire Să fie pomenire
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
apropie, vine! Nu uita ce ți-am spus Domn de Dumnezeu uns, Unde vei vedea lângă Olt o stâncă Și unde apa e mai adâncă Temelia mănăstirii să fie săpată, Acolo voi fi și eu îngropată. Dispare cu totul în penumbra cortului. ). Scena 2. ( Mircea cel Bătrân se trezește buimăcit de somn. Se ridică pe jumătate în patul domnesc și strigă la străjeri.). MIRCEA CEL BĂTRÂN Arest! Străjeri ! A fost cineva pe aici? A fost vreo fată? CETAȘUL VORBURĂ Intră cu
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]