1,092 matches
-
neînțeles, provoacă această irezolvabilă criză. În pofida unor clipe de exaltantă amăgire, sentimentul final este acela de regret, părerile de rău luând o tonalitate de fină elegie. Intuiția psihologică a prozatorului nu e lipsită de subtilitate, iar scrisul său rotunjit face perceptibilă o gamă de nuanțe. În spiritul cultivat la „Viața românească”, I. rânduiește o serie de „documente omenești” (Colecție, „Viața românească”, 1928). Sunt „fișe pentru un viitor roman”, întocmite cu o luciditate de moralist părăsit de iluzii. Scepticismul notațiilor, ce își
IONESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287586_a_288915]
-
din anii 1930, ci doar ca urmare a pericolului acut al înfrângerii, dup) ce r)zboiul a început. Dac) un popor reprezentând unul din cei doi poli ai lumii tolereaz) în prezent conduc)tori incompetenți, el își asum) riscuri clar perceptibile. S) presupunem c) liderii Statelor Unite și ai Uniunii Sovietice sunt aleși, avându-se în special în vedere sarcinile pe care vor trebui s) le îndeplineasc). Alte ț)ri, dac) doresc, pot s) beneficieze de luxul de a selecta liderii care
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
nu a dovedit o vocație deosebită. Epica sa e plată, convențională, greu lizibilă, chiar dacă, intermitent, animată de o anume vervă și asezonată cu ingrediente și procedee proprii romanului popular, de consum. În mod special fragilizează textul obediența (discretă, dar net perceptibilă) față de comandamentele ideologice ale regimului și perpetuarea, penibilă, a unor clișee ale realismului socialist. În Inspectorul de teren (1980) este vorba de viața unui activist administrativ-economic al regimului comunist, de șantiere și industrializare, dar - pentru înviorarea acțiunii - și de inundații
GEORGESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287221_a_288550]
-
evidență tocmai prin „diformitatea sa compusă din elemente absolut normale”. Roșcatul este copilul „real”, Bec-Laurențiu-Dezideriu-Gabriel e o reprezentare a „virtualului”, timpul și spațiul real pe care aceștia le străbat sunt doar niște „răscruci”, ceea ce contează sunt modificările structurale, adesea greu perceptibile, ale entităților sufletești. Narațiunea este un drum prin labirint unde fiecare nod schimbă perspectiva asupra lucrurilor ca în tot atâtea universuri posibile, o infinitate de lumi reale și posibile conținute în firele de praf. „Realul” cititorului devine doar unul dintre
DRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286882_a_288211]
-
un poet al stărilor contrare, dar nu extreme. El nu pendulează între panică și extaz, ci alunecă doar de la îndoială la uimire, stăpânește adică un univers al contrariilor pașnice. Predica focului (1993) pare să anunțe o nouă etapă, cea ironică, perceptibilă mai puțin în limbaj (neașteptat de aspru, chiar sarcastic pe alocuri), și mai degrabă în plăcerea distanțării de sine și de ceilalți, distanțare ce ia forma adecvat-carnavalescă a ascunderii într-o alteritate, în cazul dat, Axios Tracul, prezență poetică atât
DUMBRAVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286901_a_288230]
-
prestanță, desuetudine, tirade de vibrantă încărcătură a trăirii exprimă patrioticele simțăminte. Construită cu o tehnică sigură, piesa se susține mai ales prin rostirea cultă, cu mireasmă de letopiseț. Un limbaj colorat, cu replici vioaie și duhlii, și o ironie fină, perceptibilă și în poznașele jocuri de cuvinte, sunt argumentele comediei bufe, „aproximativ istorice”, Ciubăr vodă (montată pe scena unor teatre din Chișinău și Iași). Fanfaronada ubuescă a grotescului crai, chefliu și muieratic, poate înveseli (tot astfel înfruntarea lui, nu din cuțite
FAIFER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
în scrisul său, F. e un hedonist al caracterologiei și un filolog estet, întârziind pe file (fie și îngălbenite sau netăiate) spre a distila și inhala, într-un spațiu de intime cărturărești vigilii, mișcări sufletești și arome ascunse, uneori abia perceptibile, captate printr-un fel de hipertrofiere a antenelor. În Efectul de prismă (1998), culegere de articole pe teme civice, cărturarul părăsește biblioteca (dar o păstrează ca reper) spre a coborî în cotidian, surprins cu un ochi când ironic-ludic, când sceptic-melancolic
FAIFER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
civilizația și cultura armeană, M. publică Istoria Bisericii Armene (1934), după arhiepiscopul Husik Zahrabian, și Sfânta liturghie a Bisericii Armene (1937). Lucrare cu o impresionantă densitate de informații, Istoria armenilor (I-II, 1923-1926) nu e lipsită de oarecare calități narative, perceptibile mai ales în pasajele de evocare a tragediilor ce au însângerat istoria poporului transcaucazian. Ca publicist, M. stăpânește o bună limbă românească, vioaie, clară, fără fiorituri de stil. Intervențiile lui, prompte și de bun-simț, se bizuie pe credința în menirea
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
de mare înflorire din vremea școlii antiohiene și a comentariilor lui Chiril, exegeza creștină tinde să se închidă în sine și, vlăguită parcă, să se întoarcă la autorii din trecut și să reia tezele lor. Această vlăguire era deja oarecum perceptibilă la Teodoret din Cyr a cărui producție enormă nu se caracteriza și printr-o bogăție de idei pe măsură, ci prin repetarea acestora la nesfârșit. Importanța mai scăzută a producției exegetice creștine din secolul al cincilea are drept cauză și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să conchidă, încă de la primul său volum de povestiri, printr-o afirmație corectă în esență, că „avem, deci, un Borges al nostru” (Marian Popa). Verva ludică și virtuozitatea stilistică nu sunt exploatate gratuit ori tehnicist, ci sunt dotate cu o perceptibilă gravitate de fond: prozatorul are o „atitudine de estet fundamentată moral, întrucât traduce o acută ultragiere spirituală” (Mircea Iorgulescu), nu este un „formalist”, ci un moralist și un umanist lucid, dublându-și performanțele de virtuozitate cu un mesaj uman, sobru
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
Întoarcerea bărbaților (1991). Aici acțiunea se concentrează în jurul Doamnei, a cărei imagine devine extrem de pregnantă prin modul în care este receptată de cei din jur. Este evident că scriitorul, ieșit de sub influența lui Mihail Sadoveanu și a lui Liviu Rebreanu, perceptibilă în primele romane, adoptă tehnica de construcție romanescă a lui Camil Petrescu. Ca și în Patul lui Procust, Doamna din Întoarcerea bărbaților focalizezază atenția tuturor personajelor masculine, rezultatul fiind un portret mozaicat. Romanul surprinde atmosfera de o irepresibilă debusolare, caracteristică
GHILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287263_a_288592]
-
pe străzi cu pași mari, / Găleata soarelui se ciocnește de turn” - Câmpul. În Semne pe scut vara devine, prin imaginea razei transformate în pulbere, „un anotimp pierdut”, asemeni anilor tinereții. Odată cu instalarea sentimentului de singurătate, apar accente elegiace și modificări perceptibile la nivelul structurilor vizuale, încă destul de luminoase și de văratice un timp, dar marcate acum de tristețe, reflectând apropierea de apusul existenței: „Doar o statuie-n ceață a mâhnirii, / Nimic alt nu va rămâne-n urmă” - Elegie. O altă latură
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
Contemporanul”, „Limbă și literatură”, „Arcade”, „Euphorion”, „Saeculum”, „Rostirea românească”, „Sibiul universitar”, „Tribuna” (Sibiu), „Rondul de Sibiu”, „Tribuna învățământului”, „Colocvii” ș.a. Studiul din volumul de debut, Tudor Arghezi. Imaginarul erotic (1980), construcție critică pe cât de solidă, pe atât de suplă, face perceptibilă - într-o contradicție totală cu opiniile anterioare - prezența permanentă și complexă a erosului în opera argheziană, ca ferment și simbol iradiant, dar și ca factor structurant arhetipal. Distingând în creația poetului trei ipostaze ale iubitei, sugerate prin metafora miresei (virtuală
GUŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287391_a_288720]
-
de adânc corespunde viziunea pesimistă a naturalismului cu felul în care el își reprezintă existența umană. Arta scriitorului e aceea a acumulării calme de amănunte aparent insignifiante, dar reușind să inculce treptat, în chip copleșitor, sentimentul scurgerii vieții. Poezia, greu perceptibilă imediat, crește și se impune progresiv, prin măreția ansamblului. „Frazele, considerate singure - scrie G. Călinescu -, sunt incolore ca apa de mare ținută în palmă, câteva sute de pagini au tonalitatea neagră-verde și urletul mării.” Ion înseamnă o revoluție și față de
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
apărut pentru prima oară pe străzile ghetourilor și În campusurile universitare cu mai mult de o generație În urmă. Totuși, În mod curios, sentimentele generației anilor ’60 au dat naștere unui experiment social curajos, ale cărui contururi erau de-abia perceptibile pentru noi, În anii tinereții. Se pot găsi multe explicații În ceea ce privește faptul că europenii par să se Îndrepte pe drumul spre o nouă eră. Dar dintre toate explicațiile posibile, una e cea mai probabilă. Este Însăși visul american, altădată idealul
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de mare înflorire din vremea școlii antiohiene și a comentariilor lui Chiril, exegeza creștină tinde să se închidă în sine și, parcă vlăguită, să se întoarcă la autorii din trecut și să reia tezele lor. Această vlăguire era deja oarecum perceptibilă la Teodoret al Cyrului, a cărui producție enormă nu se caracteriza și printr-o bogăție de idei, ci prin repetarea acestora la nesfîrșit. Importanța mai scăzută a producției exegetice creștine din secolul al V-lea are drept cauză și faptul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
reprezentant de marcă al naționalismului românesc în literatură"? Deși o angajare de alt tip decît cea comunistă, era totuși o angajare. Adică o producție cu un substrat tendențios, care depășea conceptul de artă pură, semnificația estetică propriu-zisă, printr-un ușor perceptibil filigran programatic. Dacă mulțimea răzvrătită nu era de natură proletară, ci moțească, împrejurarea nu deranja prea tare propaganda comunistă, întrucît "țărănimea muncitoare" făcea parte - nu-i așa? - din tagma exploataților, aliat natural al "clasei muncitoare", care juca rolul "conducător". Iar
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
are loc o pauză înfiorată în desfășurarea vieții curente, trecutul invadează prezentul, îl dizolvă și absoarbe, iar realitatea ajunge să trăiască doar pe oglinda aburită a amintirilor. Câteva notații privind cadrul natural și reținând de obicei o mișcare lentă, abia perceptibilă, precum căderea unei frunze, adierea vântului, alunecarea norilor, restaurează cu delicată grijă curgerea întreruptă a timpului. Pe motive întâlnite și la alții S. are însă, din capul locului, o viziune, care va da o fizionomie originală operei sale, eliberată treptat
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
familiară, în ciuda rusticității. Nicăieri în descripții nu apare acel homerism livresc, întâlnit, de pildă, la Calistrat Hogaș. E altceva și decât natura edenică, luxuriant romantică eminesciană. Chiar în cea mai înfiorată singurătate, viața nu încetează să fie prezentă, se face perceptibilă prin infinite zvâcniri, o mulțime de șoapte și zvonuri cuceresc auzul, ceea ce îl face pe prozator să nu își poată fixa atenția pe amănuntul muzical și să aibă o senzație copleșitor simfonică. Evocarea naturii degajă un lirism solemn, având simplitatea
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Într-o ediție concentrată, selectivă, a fost publicată în 2000 sub titlul Dicționarul esențial al scriitorilor români. S. nu operează o distincție netă între critică și istorie literară, socotindu-le aspecte ale aceluiași proces de examinare a operei. Ideea este perceptibilă încă din Progresii, ce are drept motto un citat din G. Călinescu: „Punctul de plecare al criticului și al istoricului literar este opera ca realitate artistică”. Chiar și titlul pare călinescian, amintind de conceptul de organicitate a literaturii române, pe
SASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
mesaj politic. Dar timbrul nu îi este la îndemână și sunt introduse, câteodată, revărsări căutate sau epigonice, în canonul ideologic al epocii. Poezia patriotică a lui S., de asemenea conformistă, vrea să fie una a transparențelor subpământene, a mișcărilor abia perceptibile, glorificând cu exaltare și cu o imagistică vânjoasă continuitatea și durabilitatea în veac a neamului. Stângace, câteva poezii de dragoste (Minune, Ochii tăi, Poveste) presupun doar, fără să le poată traduce adecvat, ardențe lirice interioare. În Lupta cu îngerul (1996
SELEJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289608_a_290937]
-
flexionare, fonetica textului, toate purtătoare intrinseci de valențe artistice. Aceste elemente asigură fluiditatea și savoarea limbii, dau o cadență poematică expunerii, creând o atmosferă arhaică, specială, capabilă să restituie o lume revolută, prefăcând-o într-o prezență animată și colorată, perceptibilă senzorial. Astfel, Letopisețul Țării Moldovei rămâne nu numai scrierea care marchează începutul istoriografiei în limba română, dar și cea dintâi operă originală cu caracter literar. Textul are valoarea lucrului vechi, originar, care crește cu vremea, și a devenit un tezaur
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
tehnica au făcut salturi gigantice în ultimele decenii iar ceea ce a determinat și schimbarea modului nostru de viața. Astfel s-a schimbat și raportul copil-familie. Invazia universului nostru cu informație transmise prin imagine percutează sensibilitatea copilului oferindu-i fenomene direct perceptibile de multe ori fără relații logice. Aici noi părinții trebuie să intervenim, să ne strecuram chiar prin dialog permanente cu copii noștri ale căror reacții trebuie să le aflam și să le confruntăm cu perspectiva zilei de mâine. Copiii trebuiesc
OPTIMIZAREA RELAŢIEI PĂRINTE-COPIL. In: Arta de a fi părinte by Rita Burduja () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1422]
-
blândă se citește în jocurile cu moartea (Jocuri), în versurile religioase, ludic-ermetice (Dansuri). Poezia se zbate între tăcere și țipăt și trece nestingherită din regimul gratuității ludice în cel al tragicului. O anumită influență bacoviană (tristețea, motivul ploii, simplitatea melodioasă), perceptibilă în ultimele două culegeri, se identifică mai clar în Biserica ploii (2001) sau în Spălarea apei (2001), unde moartea e sinonimă cu spaima de vid. Dacă lirismul se concentrase, S. optând pentru un gen de notație impresionistă a unor instantanee
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
din luna aprilie 1891, ministrul plenipotențiar al Germaniei la București, Bülow, Îl avertizase pe șeful diplomației de la Berlin că politica externă românească oscilează Între Tripla Alianță și Rusia; vezi <ref>T. Pavel, op. cit., doc. XCV, p. 244-247.</ref> </footnote>, devenea perceptibilă odată cu vizita lui Carol I și a moștenitorului Tronului, Ferdinand, la Petersburg (În iulie 1898), ca urmare a invitației lui Nicolae al II-lea. Dincolo de primirea călduroasă rezervată acestora, țarul, Încercând să atenueze asperitățile din trecut, avea să-i Încredințeze
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]