338 matches
-
cărților românești (Buda, 1821), p. 8. 26. paris Mumuleanu, op.cit., p. 1. 27. Logofătul Costachi Conachi, op.cit., pp. 327 328, 325 326. 28. D. țichindeal, op.cit., prefața, pp. XII-XIII. 29. V.A. Urechia, op.cit., II, p. 105. 30. I. Codru-Drăgușanu, peregrinul transilvan, ed. șerban Cioculescu (București, 1942), p. 56. 31. V.A. Urechia, op.cit., II, p. 105. 32. Cezar Bolliac, pagini alese, ed. Andrei Rusu (București, 1961), p. 167. 33. Nerva Hodoș-Al. Sadi Ionescu, publicațiunile periodice românești (București, 1913), I, p.
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
era ridicat regele germanic cu ocazia ceremoniei de urcare pe tron. Pecetluită (ceramică). Desemnează fabricarea de obiecte din pămînt ars prin turmarea realizată în atelierele unor olari care imprimau numele firmei lor pe fundul vasului cu ajutorul unui sigiliu, (lat. sigillium). Peregrin (statut). Statut al locuitorului de condiție liberă trăind în Imperiul Roman, dar fără nici un drept politic și civil în afara cetății sale. Pictografică (scriere). Cea mai mare parte a reprezentărilor gravate pe ceramică au o valoare decorativă. Dar, în anumite cazuri
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
după anul 284, întrucât în timpul martirajului, Epictect îi spunea lui Astion că de șaptesprezece ani îl are fiu duhovnicesc. După sosirea la Halmyris, cei doi au rămas în afara castrului roman, în cartierul marinarilor, ca doi cetățeni romani civili, adevărați peregrini. Acolo nu exista nimeni care să-i poată recunoaște. Iar după ce „sfinții, oameni ai lui Dumnezeu, și-au găsit locuință potrivită în orașul amintit, aduceau acolo mulțumire lui Dumnezeu prin faptele lor” iar atunci „puterea cerească a început să săvârșească
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cumva chiar junele insistase să-i revină lui sarcina.) L-am însoțit așadar vreo două-trei zile pe bizarul hidalgo mai ales în locurile de închinare la reperele veșniciei. La Bojdeauca din Țicău asta chiar mi s-a părut a face peregrinul: a cerut un scaun, s-a așezat în veranda din spate și, după ce m-am retras cuviincios, a rămas în transă, contemplînd dealurile Șorogarilor. Ăsta era Geo Bogza din Țara de piatră... În sfîrșit, Institutul Petru Poni. Ghid ne-a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Romei. În Europa medievală, domnia era exercitată mai mult asupra oamenilor decât asupra teritoriului. Teritoriile erau mai degrabă incerte decât precise. Chiar guvernarea locală era destul de instabilă și arbitrară. În Europa medievală, guvernul era personalizat, În așa masură Încât era „peregrin”. Adică, familia regală Își stabilea adesea reședința Într-o zonă și făcea vizite pe diversele domenii, luând tot anturajul guvernamental Împreună cu ea. Reprezentanți erau trimiși să colecteze chiria și taxele de la locuitorii acelei zone, creînd o relație mai personală Între
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cărora strămoșii totemici peregrinând prin țară, au lăsat În diferite locuri câte o piatră, un arbore sau un făt. „Concepția lor cosmogonică atribuie stabilirea ordinii În lume unui proces comun, Visul, care este evocat În povestiri și reprezentări alegorice ale peregrinilor unor demiurgi, cel mai adesea hibrizi, pe jumătate oameni, pe jumătate animale sau plante. Se zice că acești strămoși totemici ar fi instituit ritualurile și normele sociale, determinând În același timp aspectul actual al peisajului și impregnarea lui cu elemente
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
între o nouă expresie lingvistică, o nouă formă de exprimare poetică și o adâncire a stării de angoasă existențială de-abia conturată, ca mărturie a unei adecvări parțiale la real, în poezia de tinerețe. Alegerea miticului Ulise ca simbol al peregrinului răspunde dorinței de a conferi dimensiuni colosale, homerice, unei neliniști adânci, resimțită atât în esența ființei sale, cât și a neamului său condamnat la multimilenară rătăcire. Odiseea înscrisă în cele treizeci și cinci de poeme ale acestui ciclu se conturează în umbre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
ilustrată de Becerra. DOI MEDICI FILOSOFI: PARACELSUS șI CARDANUS Paracelsus este numele cu care a intrat în Istoria Medicinei, în Istoria Filosofiei, ca și în legendă, Philippus Aureolus Theophrastus Bombast von Hohenhaim (1493 - 1541) medic, filosof, alchimist, teosof, mag și peregrin. Paracelsus este mai mult decât un emancipat, el este un reformator. Numele adoptat este greco- latinizat. S-a născut în Elveția dar a umblat prin toată Europa, ajungând și în Transilvania. își începe instruirea într-o mânăstire benedictină și la
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
dintre forțele stingerii și cele ale Ființei (Mors, Sonet ( Pe negrele ape ), Alme sol...), dintre scepticism și creație (Quaerenti, Spre Nirvana...). Cugetările intitulate Din carnetul unui răstignit, scânteieri de gând pătrunzător, exprimă, aforistic, dialogul lui B. cu lumea. Însemnările unui peregrin sunt pagini de analiză asupra a ceea ce îl leagă sau îl înstrăinează de spațiul german al anilor de formare, o proză intelectuală, elevată, întrețesută cu trimiteri alese inspirat și vădind gust artistic. A tradus din Sappho, Pindar, Catul, Petroniu. SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
metabolism cotidian”, VR, 1989, 3; Simion, Scriitori, IV, 602-615; Țeposu, Istoria, 149-152; Tania Radu, Cuminecare cu uzo, LAI, 1994, 24; Andreea Deciu, Un călător de modă veche, RL, 1994, 30; Gheorghe Crăciun, Muzee și femei, VTRA, 1995, 9; Al. Cistelecan, Peregrinul anglo-transilvan, VTRA, 1995, 9; Mihai Dragolea, Exerciții epice la Atena, VTRA, 1995, 9; Al. Th. Ionescu, Aventura prozei scurte în anii ’80, Iași, 1995, 89-93; Perian, Scriitori, 163-179; Simuț, Critica, 178-184; Petrescu, Studii transilvane, 217-224; Regman, Dinspre Cercul Literar, 185-189
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
Madrid V. trimite la „Buletinul Instrucțiunei Publice”, care apărea la București, corespondențe promițătoare atât prin stil, cât și prin sfera de probleme îmbrățișate, privitoare la viața intelectuală din capitala Spaniei. În una, recenzând o antologie de literatură romanică, amintește și Peregrinul transilvan al lui Ion Codru-Drăgușanu, aceasta fiind prima referință critică despre cartea călătorului român. Scrie pentru revista „La Enseñanza” (1867) câteva articole în care dezbate, cu argumentația sumară avută la îndemână, chestiunea originii latine a românilor. Ulterior colaborează cu articole
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290593_a_291922]
-
acest caz, tot un singur episod poate servi drept oglindă a unui obicei cu siguranță mult mai răspândit decât transpare din documentația noastră ce cunoaște totuși cazuri analoage: cel al Pelerinului Proteus pentru care stă martor tot Lucian (De morte Peregrini) și cel al unui anume Neryllinus, căruia apologetul creștin Athenagoras Îi amintește cultul celebrat În Troada. O statuie a personajului dădea răspunsuri și săvârșea vindecări, iar În cinstea lui se celebrau sacrificii publice și se ofereau daruri prețioase (Solie pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tăioasă a vânturilor, o corabie care a izbutit, totuși, să vină spre noi. Dar în cea de a doua, care marchează și debutul dumneavoastră scenic? Piesa se numea, de fapt, „Încotro, dragul meu rătăcitor?“. Am încercat să vă propun un peregrin prin lumea lui lăuntrică, dar și prin lumile colindate. Să invoc spiritul lui necontenit însetat de armonii, rătăcirea lui nu în neant, ci datorată neastâmpărului de a investiga lumile din sine și din preajmă. Citindu-1 prin operă, am căutat să
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]