KorAP: Find »[drukola/base=pericardic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...29 >

715 matches

Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583

colecistita acută, pneumonia, nevralgia intercostală. FORME ETIOLOGICE ALE PERICARDIEI LICHIDIENE Principalele cauze sunt reprezentate de: forma idiopatică, virală, uremică, neoplazică, reumatismală, purulentă. IDIOPATICĂ Este de obicei virală, fiind forma cea mai frecventă la tineri. În cele mai multe cazuri, cantitatea de lichid pericardic este mică, lichidul este seros, foarte rar hemoragic. Poate fi însoțită de miocardită. Evoluția este rapid regresivă de obicei în 1-2 săptămâni. Testele serologice pot susține diagnosticul. TUBERCULOASĂ Însămânțarea pericardică bacilară are loc fie de la leziuni pulmonare, mediastinale de vecinătate

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
mai frecventă la tineri. În cele mai multe cazuri, cantitatea de lichid pericardic este mică, lichidul este seros, foarte rar hemoragic. Poate fi însoțită de miocardită. Evoluția este rapid regresivă de obicei în 1-2 săptămâni. Testele serologice pot susține diagnosticul. TUBERCULOASĂ Însămânțarea pericardică bacilară are loc fie de la leziuni pulmonare, mediastinale de vecinătate, pe cale heterogenă sau limfatică. Lichidul pericardic este de obicei sero-hemoragic, cu prezența de limfocite în procent mare. Clinic sunt prezente semnele de impregnare TBC, subfebră, astenie, transpirație, inapetență, scăderea ponderală

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
foarte rar hemoragic. Poate fi însoțită de miocardită. Evoluția este rapid regresivă de obicei în 1-2 săptămâni. Testele serologice pot susține diagnosticul. TUBERCULOASĂ Însămânțarea pericardică bacilară are loc fie de la leziuni pulmonare, mediastinale de vecinătate, pe cale heterogenă sau limfatică. Lichidul pericardic este de obicei sero-hemoragic, cu prezența de limfocite în procent mare. Clinic sunt prezente semnele de impregnare TBC, subfebră, astenie, transpirație, inapetență, scăderea ponderală. Radiografia cord-pulmon poate evidenția leziunile pleuro-pulmonare. Punerea diagnosticului etiologic se sprijină pe evidențierea bacilului Koch în

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
de limfocite în procent mare. Clinic sunt prezente semnele de impregnare TBC, subfebră, astenie, transpirație, inapetență, scăderea ponderală. Radiografia cord-pulmon poate evidenția leziunile pleuro-pulmonare. Punerea diagnosticului etiologic se sprijină pe evidențierea bacilului Koch în cultură sau inocularea la cobai. Biopsia pericardică poate arăta prezența granulomului TBC. REUMATISMALĂ Apare în reumatismul articular acut, de obicei la tineri având evoluția spre vindecare. De obicei apare ca o pancardită. SEPTICĂ - BACTERIANĂ Este rară. Poate apare pe cale hematogenă în cursul unei septicemii, pe cale directă sau

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
apare pe cale hematogenă în cursul unei septicemii, pe cale directă sau contiguitate. Germenii cei mai des incriminați sunt: streptococul, stafilococul, pneumococul, germeni gram negativi. Pericardita purulentă apare de obicei la persoane tarate, cu imunitate scăzută, cu tratament imunosupresiv, neoplazici etc. Lichidul pericardic este purulent, cu prezența de leucocite și bacterii. Poate evolua spre pericardită constrictivă. Mortalitatea este ridicată. Pericarditele purulente în ciuda tratamentului antibiotic au un prognostic rezervat. NEOPLAZICĂ Clinic poate evolua asimptomatic. De obicei, este vorba de o formă secundară unei localizări

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
pericardită constrictivă. Mortalitatea este ridicată. Pericarditele purulente în ciuda tratamentului antibiotic au un prognostic rezervat. NEOPLAZICĂ Clinic poate evolua asimptomatic. De obicei, este vorba de o formă secundară unei localizări pulmonare, neoplasm mamar, esofagian, limfoame maligne, mai rar mezoteliom pleural sau pericardic [24]. De obicei, lichidul este sero-hemoragic sau hemoragic, examenul citologic evidențiază celulele neoplazice, iar examenul histopatologic din fragmentul pericardic pune diagnosticul de certitudine. Etiologia pericarditelor neoplazice 1. Metastaze; - plămân; - căi respiratorii; - limfom; - leucemie. 2. tumori primare; - benigne; - teratoame; - fibroame; - lipoame

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
De obicei, este vorba de o formă secundară unei localizări pulmonare, neoplasm mamar, esofagian, limfoame maligne, mai rar mezoteliom pleural sau pericardic [24]. De obicei, lichidul este sero-hemoragic sau hemoragic, examenul citologic evidențiază celulele neoplazice, iar examenul histopatologic din fragmentul pericardic pune diagnosticul de certitudine. Etiologia pericarditelor neoplazice 1. Metastaze; - plămân; - căi respiratorii; - limfom; - leucemie. 2. tumori primare; - benigne; - teratoame; - fibroame; - lipoame; - angioame. - maligne; - mezotelioame; - sarcoame. INFARCTUL MIOCARDIC ACUT ȘI SINDROMUL POST-CARDIOTOMIE Poate apare în primele zile după IMA sau în

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
maligne; - mezotelioame; - sarcoame. INFARCTUL MIOCARDIC ACUT ȘI SINDROMUL POST-CARDIOTOMIE Poate apare în primele zile după IMA sau în cazul sindromului postcardiotomie la ~ 2-10 săptămâni după o intervenție chirurgicală pe cord (se pare că este o reacție autoimună la lezarea țesutului pericardic). Testele de laborator indică semne de inflamație nespecifică. Pericardita după infarctul miocardic acut apare de regulă după 1-3 zile de la debut, probabil datorită interacțiunii dintre epicardul necrotic și pericard. Frecvența ei a scăzut după introducerea terapiei de reperfuzie precoce miocardice

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
DRESSLER Apare de obicei la 2-3 săptămâni după infarctul miocardic acut sau după o operație pe inimă. Are o componentă autoimună fiind asociată uneori cu pleurezia. UREMICĂ Apare mult mai frecvent în insuficiența renală cronică decât în cea acută. Lichidul pericardic este un exudat de obicei fibros sau hemoragic. Frecvența 6-10% din pacienții cu insuficiență renală înainte de începerea hemodializei. Frecvent are caracter hemoragic. HEMOPERICARDUL Poate avea cauză traumatică sau reprezentată de infarct miocardic acut cu ruptura cordului, disecția aortei, după operații

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
HEMOPERICARDUL Poate avea cauză traumatică sau reprezentată de infarct miocardic acut cu ruptura cordului, disecția aortei, după operații de chirurgie cardiacă sau pulmonară, implantarea de cateter pentru pace-maker permanent, puncționarea accidentală a cordului sau a unui vas coronarian după puncția pericardică, tratament anticoagulant incorect condus. EVOLUȚIA PERICARDITEI ACUTE Există anumiți factori care influențează modul de evoluție al unei pericardite și anume: etiologia, cantitatea de lichid și în special viteza de acumulare pericardică, evoluția spre cronicizare, importanța afecțiunii miocardice, momentul și corectitudinea

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
a cordului sau a unui vas coronarian după puncția pericardică, tratament anticoagulant incorect condus. EVOLUȚIA PERICARDITEI ACUTE Există anumiți factori care influențează modul de evoluție al unei pericardite și anume: etiologia, cantitatea de lichid și în special viteza de acumulare pericardică, evoluția spre cronicizare, importanța afecțiunii miocardice, momentul și corectitudinea tratamentului Evoluția poate fi variată, de la reversibilitate completă la evoluție spre cronicizare și apariția pericarditei constrictive. Dintre pacienții cu pericardită acută idiopatică, care răspund bine la tratament inițial, 15-30% suferă o

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
apariția pericarditei constrictive. Dintre pacienții cu pericardită acută idiopatică, care răspund bine la tratament inițial, 15-30% suferă o recădere după terminarea tratamentului. Majoritatea pericarditelor acute se vindecă fără sechele. Factorii de prognostic nefavorabil sunt: - evoluția simptomelor timp îndelungat, - imunosupresia, - revărsatul pericardic >20 ml, - lipsa răspunsului terapeutic la medicație antiinflamatoare nesteroidică. TRATAMENT Considerații asupra tratamentului pericarditelor: 1. regim hiposodat cu limitarea ingestiei de lichide; 2. administrarea cu prudență de diuretice; 3. tonicardiace; 4. tratament etiologic; 5. hepatoprotectoare; 6. evacuarea lichidului pleural; 7

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
timp de 3 luni. Administrarea intrapericardică de corticosteroizi este o alternativă terapeutică mai eficientă. Cazurile ce nu răspund la terapia prezentată, cu recidive frecvente, necesită pericardectomie chirurgicală [19]. Terapia de evacuare sau de prevenire a acumulării lichidiene: 1. Drenajul lichidului pericardic (pericardocenteză) 2. Pericardotomie minimă - subxifoidiană - fereastră pleurală stângă 3. Excizia - extirparea parțială a pericardului (pericardectomia). TRATAMENTUL TAMPONADEI CARDIACE Este o urgență medicală și este reprezentată de puncția pericardică (pericardocenteza). Cadru clinic și indicații: - scăderea Tas <100 mmHg sau cu >30

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
Terapia de evacuare sau de prevenire a acumulării lichidiene: 1. Drenajul lichidului pericardic (pericardocenteză) 2. Pericardotomie minimă - subxifoidiană - fereastră pleurală stângă 3. Excizia - extirparea parțială a pericardului (pericardectomia). TRATAMENTUL TAMPONADEI CARDIACE Este o urgență medicală și este reprezentată de puncția pericardică (pericardocenteza). Cadru clinic și indicații: - scăderea Tas <100 mmHg sau cu >30 mmHg față de cea anterioară; - creșterea frecvenței respiratorii >30/min; - prezența pulsului paradoxal, - creșterea presiunii venoase centrale (PVC) > 150 mm H2O, - creșterea rapidă a opacității cardiace la radiografia cord-pulmon

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
sau cu >30 mmHg față de cea anterioară; - creșterea frecvenței respiratorii >30/min; - prezența pulsului paradoxal, - creșterea presiunii venoase centrale (PVC) > 150 mm H2O, - creșterea rapidă a opacității cardiace la radiografia cord-pulmon, - la examenul ecocardiografic prezența unei mari cantități de lichid pericardic. PERICARDOCENTEZA Este indicată când se apreciază pe imaginea ecografică în diastolă că sunt >200 ml lichid pericardic. Disecția de aortă reprezintă principala contraindicație de efectuare a pericardocentezei, iar contraindicații relative sunt reprezentate de coagulopatii, tratament anticoagulant, trombocitopenia <50 000/m3

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
venoase centrale (PVC) > 150 mm H2O, - creșterea rapidă a opacității cardiace la radiografia cord-pulmon, - la examenul ecocardiografic prezența unei mari cantități de lichid pericardic. PERICARDOCENTEZA Este indicată când se apreciază pe imaginea ecografică în diastolă că sunt >200 ml lichid pericardic. Disecția de aortă reprezintă principala contraindicație de efectuare a pericardocentezei, iar contraindicații relative sunt reprezentate de coagulopatii, tratament anticoagulant, trombocitopenia <50 000/m3, cantitate mică de lichid localizată posterior. Nu trebuie drenat mai mult de 1 litru de lichid pericardic

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
pericardic. Disecția de aortă reprezintă principala contraindicație de efectuare a pericardocentezei, iar contraindicații relative sunt reprezentate de coagulopatii, tratament anticoagulant, trombocitopenia <50 000/m3, cantitate mică de lichid localizată posterior. Nu trebuie drenat mai mult de 1 litru de lichid pericardic odată, pentru a evita apariția dilatației acute a ventriculului drept. Ghidarea acului sau cateterului de pericardocenteză se face optim sub control fluoroscopic sau echografic [18]. TEHNICA (MARFAN) Pacientul va fi sedat, monitorizat ecg, tensiune arterială, alura ventriculară, eventual PVC. Se

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
unghiul xifocostal stâng. Acul se introduce la un unghi de 45 grade și se progresează în direcția umărului stâng. În tot acest timp se injectează xilină și periodic se aspiră. După ce se trece de rezistența pericardului, la intrarea în cavitatea pericardică se aspiră lichid. După puncționarea cu acul, este de preferat să se lase în pericard, prin tehnica Seldinger, un cateter de drenaj din teflon care nu lezează inima [26]. Dacă se extrage lichid cu aspect sanguinolent, pentru a exclude originea

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
26]. Dacă se extrage lichid cu aspect sanguinolent, pentru a exclude originea cardiacă, se pot executa următoarele: - Determinarea hematocritului care trebuie să fie mai mic decât cel al sângelui pacientului, - sângele din pericard este defibrinat, deci nu coagulează. Din lichidul pericardic extras se efectuează examen chimic (reacția Rivalta, dozarea de proteine, glucoză), examen citologic și bacteriologic. Pe lângă calea de abord xifoidiană se mai pot utiliza: - calea apicală (în spațiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară, - calea parasternală stângă (în spațiul IV

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
pericarditei (exemplu antibiotic, antiinflamator, antituberculos, citostatic etc). TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL PERICARDITEI LICHIDIENE 1. Pericardotomia minimă subxifoidiană se face sub anestezie locală sau generală. Se practică incizie subxifoidiană (~10 cm), se secționează linia albă și deasupra diafragmului se evidențiază bombând sacul pericardic. Se poate face în prealabil o puncție la acest nivel cu vizualizarea lichidului sau direct o incizie mică, cu oprirea lichidului și introducerea unui tub de dren cu drenaj aspirativ (~20 mmHg). Se poate practica excizia unui fragment pericardic ce

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
sacul pericardic. Se poate face în prealabil o puncție la acest nivel cu vizualizarea lichidului sau direct o incizie mică, cu oprirea lichidului și introducerea unui tub de dren cu drenaj aspirativ (~20 mmHg). Se poate practica excizia unui fragment pericardic ce se trimite pentru examenul histopatologic. Lichidul pericardic aspirat va fi trimis pentru examenele cunoscute. Este tehnica cea mai utilizată. 2. Drenajul (fereastra) pleuro-pericardică stângă este mai puțin utilizată și constă în practicarea unei toracotomii minime antero-laterală în spațiul V

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
puncție la acest nivel cu vizualizarea lichidului sau direct o incizie mică, cu oprirea lichidului și introducerea unui tub de dren cu drenaj aspirativ (~20 mmHg). Se poate practica excizia unui fragment pericardic ce se trimite pentru examenul histopatologic. Lichidul pericardic aspirat va fi trimis pentru examenele cunoscute. Este tehnica cea mai utilizată. 2. Drenajul (fereastra) pleuro-pericardică stângă este mai puțin utilizată și constă în practicarea unei toracotomii minime antero-laterală în spațiul V intercostal stâng. Se face o pericardotomie mică prefrenică

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
Drenajul (fereastra) pleuro-pericardică stângă este mai puțin utilizată și constă în practicarea unei toracotomii minime antero-laterală în spațiul V intercostal stâng. Se face o pericardotomie mică prefrenică și excizia unei rondele (fragmentul excizat poate fi trimis pentru examenul histopatologic). Lichidul pericardic drenează astfel în cavitatea pleurală. Se instalează un tub de drenaj pleural. Metoda nu este practicabilă în pericarditele purulente datorită riscului de diseminare pleuro-pulmonară. Datorită posibilității de ocluzionare a zonei de pericardotomie prin aderență pulmonară această tehnică poate deveni ineficientă

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
conservarea nervului frenic stâng). PERICARDITA CRONICĂ În evoluția unei pericardite acute, cu rezorbția exudatelor fibrinoase, proliferare conjunctivă, pot apare aderențe între pericard și pleură, diafragm, mediastin, perete toracic. Aceasta este pericardita adezivă. Îngroșarea cu fibroză a pericardului, cu dispariția cavității pericardice și posibilitatea de evoluție spre calcificare a pericardului caracterizează pericardita constrictivă (cu evoluție spre calcificare extensivă). Plăcile calcare pot pătrunde în masa miocardică. Este afectată atât umplerea diastolică cât și sistola. De asemenea, este descrisă o pericardită lichidiană cronică cu

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
pericardita constrictivă (cu evoluție spre calcificare extensivă). Plăcile calcare pot pătrunde în masa miocardică. Este afectată atât umplerea diastolică cât și sistola. De asemenea, este descrisă o pericardită lichidiană cronică cu persistența a luni de zile a lichidului în cavitatea pericardică. Pericardită este considerată cronică, dacă are o evoluție mai lungă de 6 luni. PERICARDITA CONSTRICTIVĂ Fuziunea celor două foițe pericardice determină dispariția cavității pericardice. Apar ca și în pericardita lichidiană, scăderea debitului cardiac, creșterea presiunii venoase sistemice și pulmonare, tahicardie

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]