KorAP: Find »[drukola/base=pericardic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...28 >

679 matches

Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408

cea mai redutabilă a pericarditei hemoragice asociate dializei, a fost discutată mai sus. Pericardita purulentă este o complicație foarte rară, însă severă. În unele cazuri, pericardita purulentă poate fi cauzată de către o infecție stafilococică, evidentă o dată cu analiza lichidului de drenaj pericardic; necesită anitbioterapie prelungită (3-4 săptămâni) [Singh et al., 2003]. Pericardita constrictivă poate fi consecința (rară) a pericarditei lichidiene asociate dializei sau chiar o primă manifestare clinică a bolii pericardice. Semnele clinice ale pericarditei constrictive pot fi confundate cu cele ale

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
cauzată de către o infecție stafilococică, evidentă o dată cu analiza lichidului de drenaj pericardic; necesită anitbioterapie prelungită (3-4 săptămâni) [Singh et al., 2003]. Pericardita constrictivă poate fi consecința (rară) a pericarditei lichidiene asociate dializei sau chiar o primă manifestare clinică a bolii pericardice. Semnele clinice ale pericarditei constrictive pot fi confundate cu cele ale insuficienței cardiace congestive. Investigația care face discriminarea fină dintre cele două afecțiuni este reprezentată de cateterizarea inimii drepte. Tratamentul de elecție este pericardiectomia [Nakamoto et al., 2001]. Tratament Intensificarea

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
pericarditei recurente, unii pacienți beneficiază de trecerea în program de dializă peritoneală [Rutsky și Rostand, 1987; Ventura și Garella, 1990; Nicholls, 2001]. Tratamentul medicamentos. Studiile controlate care au examinat eficiența antiinflamatoarelor nesteroidiene sau a corticoterapiei (sistemice sau intrapericardice) asupra colecției pericardice au arătat ineficiența acestei medicații. Drenajul chirurgical. Instalarea tamponadei cardiace poate fi rapidă, în absența unor semne premonitorii. De aceea, cuantificarea ecocardiografică a cantității de lichid (și a creșterii acesteia) este esențială. Practica medicală curentă recomandă instituirea drenajului subxifoidian ori de câte ori

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
și în absența semnelor de alterare hemodinamică. Prezența semnelor de tamponadă cardiacă indică drenajul chirurgical de urgență. Pericardiostomia subxifoidiană reprezintă procedura de drenaj de elecție. Se realizează cu anestezie locală și implică lăsarea unui tub de dimensiuni mari în spațiul pericardic. Instilarea locală de corticosteroizi s-a dovedit ineficientă și chiar periculoasă, crescând riscul de infecție. Pericardiectomia anterioară a fost în general părăsită, având în vedere riscurile anesteziei generale și ale toracotomiei, dar și eficiența ridicată a pericardiostomiei subxifoidiene. Pericardiocenteza oarbă

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
Corola-publishinghouse/Science/92079_a_92574

fi rupturi ale cuspelor valvulare, rupturi ale cordajelor tendinoase și la dezvoltarea de fistule între cavitățile inimii sau la formarea de abces perivalvular. Invazia țesuturilor poate să determine anomalii de conducere cum ar fi bloc atrioventricular total, și la revărsat pericardic. Protezele valvulare constituie un risc crescut pentru endocardită. Cateterele intravenoase și sondele de pace-maker pot dezvolta vegetații aderente și infecția se poate extinde și la țesuturile învecinate. Vegetațiile predispun la embolism, mai ales dacă sunt mari și mobile. Clinic, embolismul

Tratat de chirurgie vol. VII by BRÎNDUŞA ŢILEA, HORAŢIU SUCIU, IOAN ŢILEA (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92079_a_92574]
Corola-publishinghouse/Science/736_a_1115

în timpul examinării ecocardiografice făcută de cardiolog. Ventilația mecanică limitează obținerea unei ferestre acustice de bună calitate în special în cazul ventilației cu PEEP înalt. Protocolul FÂȚE poate fi întrerupt în orice moment în care se identifică o problemă clinică (lichid pericardic, lichid pleural) care trebuie rezolvată, transductorul ecografului ghidând realizarea manevrelor terapeutice și evitarea complicațiilor (traumatisme ale organelor subdiafragmaticeă. Învățarea tehnicii FÂȚE este accesibilă non-cardiologilor, indicată în special pentru terapie intensivă și medicină de urgență, specialități ce vin zilnic în contact

CONFERINTE ÎN MEDICINA DE URGENTA by Diana Cimpoeşu (2010) [Corola-publishinghouse/Science/736_a_1115]
Corola-publishinghouse/Science/751_a_1207

se pot aprecia cu relativă ușurință; internă neexteriorizată, care se produce într-o cavitate seroasă, (clasica „hemoragie internă”): hemoperitoneu (prezența patologică a sângelui în cavitatea peritoneală), hemotorax (acumularea sângelui în cavitatea pleurală, în cantități variabile), hemopericard (colecție hematică în cavitatea pericardică care poate determina tulburări ale funcției cardiace chiar în cantități mici), hemartroza (prezența patologică a sângelui într-o cavitate articulară). internă exteriorizată, când hemoragia se produce într-un organ cavitar iar sângele se elimină pe căile de comunicare naturală cu

Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Cristian Lupaşcu (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1207]
diagnosticul acestor hemoragii interne, un rol important este ocupat de examenele imagistice: radiografia, echografia, computer-tomografia, rezonanța magnetică nucleară. În prezența unor semne clinice și imagistice de revărsat într-o cavitate seroasă, diagnosticul calitativ de certitudine este adus de puncție (pleurală, pericardică, peritoneală, articulară) care poate avea rol explorator sau evacuator (terapeutic) în cazul hemotoraxului și al hemopericardului, reducând insuficiența respiratorie și cardiacă. Cea mai modernă metodă de diagnostic este explorarea endoscopică, care poate fi: pleuroscopică, laparoscopică, artroscopică, etc. Pe această cale

Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Cristian Lupaşcu (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1207]
Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556

a cordului. Folosirea gheții în acest scop s-a dovedit a avea urmări nefavorabile: leziuni termice epicardice, paralizia nervilor frenici, creșterea incidenței aritmiilor postoperatorii și a complicațiilor pulmonare (82, 83). Din acest motiv este de preferat irigarea continuă a sacului pericardic cu soluție salină rece. Ventarea activă a cordului pe durata clampării aortei este foarte importantă pentru realizarea unei bune protecții miocardice. Evitarea distensiei ventriculului stâng este esențială pentru prevenirea ischemiei subendocardice și asigurarea unei bune distribuții a soluției cardioplegice. Pentru

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
trunchiului venos brahiocefalic stâng. Dacă leziunea interesează joncțiunea cu vena cavă superioară atunci refacerea continuității venoase se va face folosind un petec de venă safenă sau de pericard. Tamponada cardiacă Deși la majoritatea pacienților apărea în perioada perioperatorie un revărsat pericardic, tamponada cardiacă care să necesite reintervenție se întâlnește în 3-6% din cazuri (48). Închiderea pericardului previne aderența cordului la suprafața posterioară a sternului, facilitând astfel sternotomia în cazul reintervențiilor. Mai mult decât atât, unii chirurgi consideră că pericardul protejează grafturile

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
decât atât, unii chirurgi consideră că pericardul protejează grafturile venoase. Cu toate acestea, închiderea pericardului poate induce o poziție vicioasă a grefoanelor folosite la revascularizarea miocardului ceea ce duce la compromiterea fluxului sanguin și apariția ischemiei miocardice. Sângerarea postoperatorie în cavitatea pericardică poate duce la apariția tamponadei cardiace. Acumularea de sânge și cheaguri în sacul pericardic comprimă inima și impiedică umplerea normală a cavităților cardiace. Semnele clasice ale tamponadei cardiace postoperatorii sunt date de creșterea și egalizarea presiunilor de umplere. Presiunea în

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
pericardului poate induce o poziție vicioasă a grefoanelor folosite la revascularizarea miocardului ceea ce duce la compromiterea fluxului sanguin și apariția ischemiei miocardice. Sângerarea postoperatorie în cavitatea pericardică poate duce la apariția tamponadei cardiace. Acumularea de sânge și cheaguri în sacul pericardic comprimă inima și impiedică umplerea normală a cavităților cardiace. Semnele clasice ale tamponadei cardiace postoperatorii sunt date de creșterea și egalizarea presiunilor de umplere. Presiunea în atriul drept, presiunea blocată în capilarul pulmonar, presiunea în atriul stâng și presiunea diastolică

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
creșterea presiunii transmurale cresc șansele apariției ischemiei miocardice. Semnele tamponadei cardiace: 1. Hipotensiune; 2. Creșterea și egalizarea presiunilor de umplere din cavitățile dreaptă și stângă; 3. Răspuns exagerat al presiunii sanguine la presiune inspiratorie pozitivă; 4. Întreruperea bruscă a drenajului pericardic; 5. Lărgirea umbrei mediastinale pe radiografie; 6. Microvoltaj pe ECG. Diagnosticul diferențial trebuie făcut cu IMP, infarctul de ventricul drept, disfuncția severă de ventricul stâng de alte cauze. Ori de câte ori este posibilă, este indicată efectuarea unei ecocardiografii transtoracice sau transesofagiene care

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
Pacienții se prezintă pentru sindrom de debit cardiac scăzut, insuficiență cardiacă refractară manifestate prin dispnee progresivă, ortopnee, fatigabilitate (49). Venele jugulare sunt dilatate, zgomotele cardiace sunt rareori asurzite, radiologic, opacitatea cardiacă nu este mărită. Diagnosticul este ecocardiografic, evidențiindu-se revărsatul pericardic. Mecanismul de apariție al tamponadei cardiace tardive nu este pe deplin elucidat, dar în etiologia ei au fost incriminate tratamentul anticoagulant, sindromul postpericardiotomie, drenajul mediastinal prelungit, pericardita infecțioasă. Tratamentul constă în drenaj pericardic sub ghidaj ecografic. Rata de recidivă este

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
mărită. Diagnosticul este ecocardiografic, evidențiindu-se revărsatul pericardic. Mecanismul de apariție al tamponadei cardiace tardive nu este pe deplin elucidat, dar în etiologia ei au fost incriminate tratamentul anticoagulant, sindromul postpericardiotomie, drenajul mediastinal prelungit, pericardita infecțioasă. Tratamentul constă în drenaj pericardic sub ghidaj ecografic. Rata de recidivă este scăzută. Pacienții sub tratament anticoagulant pot necesita drenaj subxifoidian cu evacuarea lichidului cloazonat. Sindromul postcardiotomie A fost descris pentru prima dată în 1953 după operațiile pe cord închis și a fost recunoscut ca

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
Dressler după infarctul acut de miocard. După operațiile pe cord deschis, incidența lui este de 18% și descrește o dată cu înaintarea în vârstă (50). Etiologia nu este bine precizată, dar a fost incriminat un mecanism autoimun. Boala poate progresa spre revărsat pericardic și inconstant spre pericardită constrictivă. Bolnavii se prezintă pentru febră, durere de tip pleural, slăbiciune, frecătură pericardică. Uneori, poate apărea revărsat pericardic sau pleural și dureri la deglutiție. Simptomatologia se instalează de obicei în prima lună postoperator și mai frecvent

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
descrește o dată cu înaintarea în vârstă (50). Etiologia nu este bine precizată, dar a fost incriminat un mecanism autoimun. Boala poate progresa spre revărsat pericardic și inconstant spre pericardită constrictivă. Bolnavii se prezintă pentru febră, durere de tip pleural, slăbiciune, frecătură pericardică. Uneori, poate apărea revărsat pericardic sau pleural și dureri la deglutiție. Simptomatologia se instalează de obicei în prima lună postoperator și mai frecvent în prima săptămână, dar poate apărea și după trei luni de la intervenția chirurgicală. Poate fi prezentă o

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
50). Etiologia nu este bine precizată, dar a fost incriminat un mecanism autoimun. Boala poate progresa spre revărsat pericardic și inconstant spre pericardită constrictivă. Bolnavii se prezintă pentru febră, durere de tip pleural, slăbiciune, frecătură pericardică. Uneori, poate apărea revărsat pericardic sau pleural și dureri la deglutiție. Simptomatologia se instalează de obicei în prima lună postoperator și mai frecvent în prima săptămână, dar poate apărea și după trei luni de la intervenția chirurgicală. Poate fi prezentă o ușoară leucocitoză, iar ECG poate

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
serie de măsuri care să prevină instalarea acesteia. Stabilitatea hemodinamică poate fi obținută prin: poziție Trendelenburg crește întoarcerea venoasă și prin urmare presarcina, utilizând în acest scop gravitația, ceea ce permite menținerea debitului cardiac atunci când vârful inimii este ridicat din cavitatea pericardică; rotația mesei de operație minimalizează necesitatea manipulării cardiace și ajută la expunerea peretelui lateral al ventriculului stâng; administrarea de nitrați crește perfuzia coronariană; administrarea de vasopresori și/sau inotropi mențin presiunea arterială și debitul cardiac. Unii consideră că folosirea beta-blocanților

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
celui interventricular posterior din artera coronară dreaptă. Sutura la piele a marginii diafragmatice a pericardului mărește de asemenea gradul de expunere pentru vasele localizate pe peretele inferior al cordului. Următoarele tehnici de dislocare a cordului coroborate cu firele de tracțiune pericardică, poziția Trendelenburg și rotația mesei de operație asigură o bună expunere a ramurilor marginale din artera circumflexă și a arterei descendente posterioare în condițiile reducerii manipulării cordului și menținerea stabilității hemodinamice: incizia transversală a pericardului în partea inferioară se extinde

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
expunere a ramurilor marginale din artera circumflexă și a arterei descendente posterioare în condițiile reducerii manipulării cordului și menținerea stabilității hemodinamice: incizia transversală a pericardului în partea inferioară se extinde până la nivelul diafragmului; se plasează comprese umede, calde în sacul pericardic posterior; nu se plasează fire de tracțiune sau suspensie la nivelul marginii drepte a pericardului; se deschide cavitatea pleurală dreaptă și se ridică marginea dreaptă a sternului creându-se în acest mod spațiu pentru rotarea și dislocarea cordului fără compresia

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
situat la dreapta liniei mediane. În acest moment, mijlocul bandeletei textile este atașat de pericardul parietal posterior, iar cele două capete libere ies din cavitatea toracică. Prin tracționarea bandeletei, punctul de fixare se va deplasa anterior, ridicând cordul din cavitatea pericardică. Pentru expunerea suprafeței inferioare (diafragmatice) a cordului cele două capete libere ale bandeletei sunt dispuse de o parte și de alta a inciziei și tracționate în direcție cranială. Pentru expunerea ramurilor marginale din artera circumflexă, ambele capete libere sunt trecute

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583

PERICARDUL a. Pericardul parietal conține fibre de colagen, fibre elastice, celule mezoteliale (seroase). Este lipsit de vase sanguine și sărac în vase limfatice. Fibrele elastice permit o extindere limitată a pericardului fibros în caz de acumulare de lichid în cavitatea pericardică; b. Pericardul visceral acoperă suprafața inimii aderând la miocard. FUNCȚIILE PERICARDULUI 1. Mecanică - limitează dilatația inimii, - menține debitul cardiac față de variațiile frecvenței cardiace, - asigură o cavitate închisă, 2. Funcția de membrană - asigură protecția inimii, 3. Funcția ligamentară - de menținere a

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
suprafața inimii aderând la miocard. FUNCȚIILE PERICARDULUI 1. Mecanică - limitează dilatația inimii, - menține debitul cardiac față de variațiile frecvenței cardiace, - asigură o cavitate închisă, 2. Funcția de membrană - asigură protecția inimii, 3. Funcția ligamentară - de menținere a poziției inimii. Fiziologic, cavitatea pericardică conține 20-50 ml de lichid [32], fiind mai mare cu 20% decât volumul cordului [8]. Presiunea intracardiacă este egală cu cea pleurală și mai mică decât cea atmosferică și crește odată cu creșterea volumului ventriculilor, efectul compresiei fiind preponderent pe ventriculul

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
de lichid [32], fiind mai mare cu 20% decât volumul cordului [8]. Presiunea intracardiacă este egală cu cea pleurală și mai mică decât cea atmosferică și crește odată cu creșterea volumului ventriculilor, efectul compresiei fiind preponderent pe ventriculul drept. Afectarea cavității pericardice are implicații atât asupra umplerii diastolei cât și a debitului cardiac. O cantitate mai mare de lichid pericardic sau îngroșare este necesară pentru a comprima o inimă hipertrofiată față de una normală. CLASIFICARE 1. Acute (fibrinoase - uscate) și exudative, având o

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]