546 matches
-
estetica subiectivistă a lui Rémy de Gourmont) au contribuit, cu mijloacele lor, la acest proces. În decupajul periodizant pe care îl propune lucrarea de față, avangarda istorică autohtonă a fost segmentată în trei faze distincte de evoluție (deși, firește, orice periodizare e mai mult sau mai puțin arbitrară). Primul „val” are drept bornă inaugurală anii de dinaintea Primului Război Mondial, respectiv ruptura față de simbolism (în literatură) și impresionism (în pictură). Principalii protagoniști: scriitorii Ion Vinea, Tristan Tzara, Adrian Maniu, Jacques G. Costin, grupul teribilist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
momentul de climax, dar mult mai apropiată de sursele ei intelectuale - se caracterizează printr-o dominantă fantasmatică, „nocturnă”, care imprimă compozițiilor poetice și plastice un caracter „centripet” în jurul unui nucleu obsesional profund. Cu tot gradul ei (poate inevitabil) de arbitrar, periodizarea în speță o urmează, în linii mari, pe cea propusă de către Ion Pop în studiile sale de sinteză... „integralistă” dedicate avangardei literare românești (Avangardismul poetic românesc, 1969, Avangarda în literatura română, 1990 ș.a.). Totodată, ea își propune să introducă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
teorie literară, nr. 1, 1983, pp. 35-37 Cizek, Oscar Walter, Eseuri și cronici plastice, Editura Meridiane, București, 1967 Constantinescu, Pompiliu, Scrieri, Ediție îngrijită de Constanța Constantinescu, cu o prefață de Victor Felea, vol. V, Editura Minerva, București, 1971 Cornea, Paul, „Periodizarea ca «lectură» a datului istoric și strategie zonală”, în Regula jocului. Versantul colectiv al literaturii: concepte, convenții, modele, Editura Eminescu, București, 1980 Cotorcea Livia, Avangarda rusă, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2005 Crăciun, Gheorghe, Aisbergul poeziei moderne, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
istorie recentă. M-am pomenit exclamînd de unul singur : „Da, da, așa e ! Da, bineînțeles !”. Motivul bucuriei mele nestăpînite îl constituia o operațiune cît se poate de abstractă și academică, în aparență, pe care am putea-o numi, pe scurt, periodizare istorică. Ce-i de jubilat la așa ceva ? vă puteți întreba. Ei bine, este ! Urmărind avatarurile temei sale, materializată în planuri, construcții și politici urbane, autoarea (Adriana Diaconu) trecea cu un firesc fermecător peste epoci, perioade și evenimente, demonstrînd cît se
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
derulat, și lumea imediată cu avatarurile ei, peste care se așază, evident uneori, subtil alteori, stratul cultural. Deși, așa cum afirmă poetul - în nr. 11/2012, al revistei Cafeneaua literară -, se consideră indiferent la etichetările generaționiste sau la fenomenele critice de periodizare canonică a literaturii române, în poemele sale, după cum atestă volumul de față, postmodernismul se întâlnește cu neoexpresionismul. Primul e decelabil - între altele - în limbajul lipsit de solemnitate, al cotidianului, înregistrat fragmentar, fără cosmetizări sterile, printr-o aglomerare de date prozaice
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cunoașterea sociologică a modei sunt bine-venite și foarte bine realizate. Sunt decupate din discursul științific asupra modei patru etape, delimitate cronologic: 1871-1890 (perioada evoluționismului); 1890-1960 (perioada clasică); 1950-1990 (perioada fondatorilor); din 1990 până în prezent (perioada contemporană). Se înțelege că această periodizare nu este "patul lui Procust", ci o construcție flexibilă, dar care ajută la înțelegerea fenomenului modei. Consider meritoriu faptul că autoarea găsește în opera lui Charles Darwin rădăcina teoriei pudorii, cea mai veche teorie despre moda vestimentară, despre motivația purtării
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
a evoluției subiectului. Din acestă perspectivă, lucrarea de față își propune să inventarieze și să clarifice aria semantică a conceptelor, să sublinieze direcțiile de studiu și progresele sociologiei modei. Tocmai de aceea, din rațiuni metodologice, în primul capitol propun o periodizare a istoriei sociologiei modei. Am evidențiat astfel etapele de studiu, principalele direcții de cercetare (antropologică, istorică, sociologică, psihosociologică, semiotică), publicații, lucrări semnificative. Am subliniat distincția dintre "modă" și "vestimentație" și am argumentat necesitatea integrării unor concepte, precum "gust", "înfățișare" și
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
figurile emblematice ale sociologiei începutului de secol XX, "moda a avut un statut marginal printre intelectuali" (cf. G. Lipovetsky, 1987/2002, 25). Voi prezenta în continuare, în ordine cronologică, parcursul științific al fenomenului modei. Din rațiuni metodologice, recurg la următoarele periodizări: etapa evoluționismului (1871-1890), etapa clasică (1890-1960), etapa fondatorilor (1960-1990) și etapa contemporană (din 1990 până în prezent). Am delimitat aceste cadre temporale pe criteriul orientărilor teoretice dominante, la un moment dat, în sociologie, psihosociologie, antropologie și în științele comunicării. 1.2
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
-i ca protagoniști pe Al. Vianu și pe amicul său Erusalimski), să reținem că, în anul imediat următor, L. Boicu a realizat un studiu și a întocmit raportul preliminar consacrat metodologiei specifice istoriografiei sovietice în abordarea problematicii istoriei Rusiei, precum: periodizare, dezvoltare economico-socială, evoluție politică, formarea ideologiei moderne, absolutismul rus, politica externă etc. Raportorul a insistat, mai cu seamă, asupra perioadei 1825-1861, asumată spre aprofundare ca segment analitic contributiv la înfăptuirea proiectului științific, exprimând opinii ferme, pe alocuri, prudente însă acolo
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
căror erori le-a îndreptat în note. N. Bălcescu, după cum am văzut, concepea evoluția societății de la o fază la alta, adică de la o orânduire inferioară la una superioară, pe baza legii progresului, opera sa îngăduindu-ne să întrezărim schema unei periodizări istorice, ale cărei faze ar coincide cu ceea ce numim astăzi comuna primitivă, sclavagism, feudalism, după care - credea el (și aici se înșela) - plebeianizmul urma să ajungă la putere. Principalul obiect al operei lui N. Bălcescu l-a constituit feudalismul, pentru
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cronologică a fenomenelor istorice poartă în sine o bună doză de convenționalism. II. Principalele etape ale politicii externe țariste între <anii> 1825 și 1861 Desfășurarea politicii externe țariste în epoca dată și însăși logica expunerii ne-au îndemnat la o periodizare a materiei. Periodizarea este mult înlesnită de individualizarea unor etape, distincte chiar la un examen sumar. Cea dintâi are ca punct terminus anul 1829. Este o fază a politicii externe țariste, dominată de redeschiderea crizei orientale, în care principalele probleme
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
istorice poartă în sine o bună doză de convenționalism. II. Principalele etape ale politicii externe țariste între <anii> 1825 și 1861 Desfășurarea politicii externe țariste în epoca dată și însăși logica expunerii ne-au îndemnat la o periodizare a materiei. Periodizarea este mult înlesnită de individualizarea unor etape, distincte chiar la un examen sumar. Cea dintâi are ca punct terminus anul 1829. Este o fază a politicii externe țariste, dominată de redeschiderea crizei orientale, în care principalele probleme le constituie cea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
redeschide, în 1853, criza orientală. Ultima etapă, 1853-1861, este dominată de înfrângerea Rusiei, decesul Sfintei Alianțe, modificarea sistemului de alianțe și eforturile Petersburgului de revenire în primul plan al relațiilor internaționale, revenire prilejuită și de „chestiunile” română și italiană. Această periodizare se aplică nu numai implicațiilor europene ale politicii externe țariste, ci și celor asiatice, pentru că diplomația țaristă a gândit sau i s-a impus să gândească și să acționeze într-o legătură logică a angajamentelor pe planuri diferite, nu numai
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pe autor sau autori de efortul precizărilor (costisitoare sub raportul timpului). Limitele cronologice inferioară și superioară ale lucrării, anii 1825 și 1861, nu constituie momente de cezură în politica externă a Rusiei țariste. Ele sunt convenționale, dar se încadrează perfect periodizării generale a istoriei Rusiei. Totuși, acest din urmă motiv nu este suficient de convingător pentru opțiunea noastră. Socotim că s-ar fi cuvenit să luăm ca date limită anii 1815 (cel mult 1821) și 1863 (anul insurecției poloneze și al
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
aflate în conflict: tocmai viziunea lui Max Weber asupra modernității. 24 Teoria modernă a încercat de asemenea să înțeleagă prezentul din perspectiva trecutului; a se vedea eseul lui Condorcet asupra etapelor istorice, cele trei etape istorice din teoria lui Comte, periodizarea istoriei propusă de Marx, genealogiile și istoriile comparate la Nietzsche și masivele tratate istorice ale lui Weber luate în discuție în Antonio și Kellner, în curs de apariție. În acest sens, Foucault este un teoretician modern, ca și Baudrillard în
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
nou, al cărui idiom straniu cultura română și-l însușește greu. Mihai Zamfir și Matei Călinescu se delimitează primii dintr-o serie de autori interesați, în formule și în intervale temporale diferite, de implicațiile decadentismului și ale sinonimelor sale ideologice. Periodizarea decadentismului, etapă necesară în afirmarea unui teritoriu stabil al cercetării, presupune, implicit, deschiderea unui nou set de ramificații ce suprapun istoria literară unei istorii a culturii în care datele fixe își negociază permanent autoritatea, deoarece creațiile remarcabile ce dau greutate
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
rămîne asociată unor evenimente relativ precise și ușor de reperat. Nu același lucru se întîmplă atunci cînd se atinge al treilea palier al construcției mitice; acela al nonistoriei. Timpul la care se face referință nu mai este legat de nici o periodizare; scapă cronologiei, face inutil orice efort al memoriei. Noțiunea de "înainte" devine absolută, eliberată de orice dependență de succesiunea secolelor și a mileniilor. Viziunea Vîrstei de aur se confundă întru totul cu aceea a unui timp nedatat, incomensurabil, care nu
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
analiză mai atentă ne determină însă să manifestăm multe rezerve. De altfel, ea a și fost părăsită de psihologie și pedagogie. Pe de altă parte, urmînd această ipoteză, Ferrière nu a făcut nici un pas înainte în cunoașterea copilăriei; a păstrat periodizarea pe care o propusese J. A. Comenius, precum și caracterizările pe care le întîlnim la predecesorii săi și care, după propria sa afirmație, "ghiciseră copilăria". Din analiza pe care a întreprins-o, se desprind, totuși, două concluzii proprii educației noi: a
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
nu se sprijină nici pe o psihologie empirică (așa cum întîlnim la Claparède și Montessori); ea este desprinsă dintr-o neomitologie antroposofică, în care educatorul apare ca un grădinar creator de forme, ca un preot și ghid spiritual (cf. 9, 144). Periodizarea vîrstei de creștere a ființei umane, în etape de cîte șapte ani, nu este nouă, dar la baza ei nu stă cercetarea psihologică, ci interpretarea antroposofică. Întemeindu-se tot pe "știința spirituală", Steiner a elaborat o teorie didactică cu elemente
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în această activitate se dobîndește, experiența" și (impreună cu cunoștințele și deprinderile) "se schimbă structura personalității, relația ei cu lumea, în diferitele domenii ale acesteia și cu sine" (9, p. 17). Potrivit teoriei "acțiunilor mintale", "nivelurile" de dezvoltare intelectuală, precum și periodizarea acestora în funcție de vîrstă sînt substanțial determinate de conținutul noțiunilor și acțiunilor mintale pe care copilul și le formează spontan sau prin instruire. Deși nu lipsită de interes, fie numai și pentru faptul că opune concepției lui Piaget un alt punct
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Întregul fiind partea părților din care este format’’. Astăzi este bine cunoscut faptul că fiecare organism sau corp reprezintă un microcosmos energetic integrat în macrocosmosul universului, unul cu altul într-un permanent schimb de varietăți energetice și bioenergetice. Este cunoscută periodizarea istorică a existenței pe Pământ în binecunoscutele epoci studiate pe băncile școlii. Dar, și apare acest dar, fiecare epocă s-a născut în anumite condiții, s-a dezvoltat și a murit, transmițând următoarei epoci cuceririle făcute de-a lungul existenței
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
antrenament; capacitatea de a realiza, într-o sinteză de ansamblu, tot ceea ce s-a dobândit prin antrenament; După același autor, principiile care permit dozarea încărcăturii (efortului) sunt: continuitatea antrenamentului; progresivitatea încărcăturii; multilateralitatea și polivalența pregătirii; alternanța ciclică sau ciclitatea; individualizarea. • Periodizarea pregătirii sportive Pregătirea pentru obținerea unor performanțe superioare determină periodizarea antrenamentului. Se deosebesc trei perioade fundamentale (Dragnea, 1996, p. 284): perioada pregătitoare, în care se concentrează atenția asupra formei sportive; perioada competițională, în care se urmărește obținerea rezultatelor maxime; perioada
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
tot ceea ce s-a dobândit prin antrenament; După același autor, principiile care permit dozarea încărcăturii (efortului) sunt: continuitatea antrenamentului; progresivitatea încărcăturii; multilateralitatea și polivalența pregătirii; alternanța ciclică sau ciclitatea; individualizarea. • Periodizarea pregătirii sportive Pregătirea pentru obținerea unor performanțe superioare determină periodizarea antrenamentului. Se deosebesc trei perioade fundamentale (Dragnea, 1996, p. 284): perioada pregătitoare, în care se concentrează atenția asupra formei sportive; perioada competițională, în care se urmărește obținerea rezultatelor maxime; perioada de tranziție sau a odihnei active. * Ierarhizarea gradului de pregătire
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
patru ori); a treia, timpul patriarhilor (Gen 17 ș.u.; cuvântul apare de zece ori în cadrul alianței cu Abraham); ultima, experiența de la Muntele Sinai (Ex 25 ș.u.; termenul nu apare, dar ideea este aceeași). a) Modele de astfel de periodizare mai găsim în Biblia ebraică, ca de exemplu în Dan 7, în care escatologia este prezentată prin succesiunea celor patru împărății. Această periodizare este foarte diferită de modul în care atât izvoarele cele mai vechi („jahwistul” și „elohistul” [Soggin 1987
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Sinai (Ex 25 ș.u.; termenul nu apare, dar ideea este aceeași). a) Modele de astfel de periodizare mai găsim în Biblia ebraică, ca de exemplu în Dan 7, în care escatologia este prezentată prin succesiunea celor patru împărății. Această periodizare este foarte diferită de modul în care atât izvoarele cele mai vechi („jahwistul” și „elohistul” [Soggin 1987, cap. 8]), cât și Deuteronomul și Dtr (Soggin 1987 capp. 9 și 14) vorbesc despre tradițiile antice. Și în Cronici, după cum vom vedea
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]