2,088 matches
-
necugetat), el simbolizează increatul, virtualitatea pură, latența neprimejduită de vreo „concretizare” în ordinea fenomenală. Inexistentul, odată ieșit din condiția lui, suportă capriciile și rigorile ce apasă lumea viului; spiritul, deschis imprudent către materie, intră și se transformă în ea, devenind „perisabil”. Sinteza nu e, de această dată, dintre cele mai fericite - poate pentru că ea este complet inutilă, „superfluă”: melcul însuși, eroul acestei mici, înduioșătoare drame, reprezintă o sinteză, o sferă în care principiul masculin și cel feminin s-au îmbinat. A
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
firească a oricărui om care descoperă că îmbătrânește, ea înseamnă punerea în discuție a structurii sale poetice. Căci B. este unul dintre marii poeți ai instantaneului, ai stării lirice de o clipă. Emoția lui e întotdeauna legată de o circumstanță perisabilă, care ocupă adesea primul loc în arhitectura unui poem. Literatura română cunoaște destul de puțini poeți atât de hărțuiți de teama de singurătate precum acest poet împrăștiat în istorie. La vârsta senectuții, B. a descoperit iremediabila singurătate a marilor pasiuni. De când
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
este în același timp anterior creației și coextensiv lumii, imuabil și în devenire. Identitatea Trupului, etern trecător, este și mai cunoscută. Sinecdocă banală pentru omul însuși, preferabilă în unele situații sîngelui și oaselor, trupul reprezintă sfera inferioară și coruptibilă a perisabilului. Subiectul Întrupării nu este prima, ci a doua persoană a Sfintei Treimi. Și cea mai bună dovadă, în treacăt fie spus, că omul este triadic și ternar este faptul că Dumnezeu este trinitate. Tripartițiile mitice ale ordinii sociale (de tipul
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
fac rău credibilității nimănui. Aceste noi virtuți sînt și performanțe care se adaptează schimbărilor de mediu. Pentru toleranță există medii. Fiecare mediasferă suscită o nouă economie a monumentalului și efemerului, fugacitatea variabilă a semnelor pune în valoare diferit, în funcție de epocă, perisabilul, spontanul, schimbătorul, mobilul (în caracterele personale, ca și în formele de expresie). Cineastul, de exemplu, are o morală a imaginii care nu e cea a videastului, fiindcă celuloidul are o rezistență și un cost care forțează respectul și economia, în timp ce
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Maiestate, protocolul ne trimite la Lacul lebedelor, sărim peste concert"). Ca și clădirile puterii (bănci și palate), care se înșiră de la cele din marmură la cele din piatră și apoi cărămidă refuzînd placajul, documentele noastre oficiale caută cele mai puțin perisabile suporturi, printr-un fel de instinct termodinamic, dacă putem spune așa: pasibil de o lectură în termeni de entropie și negentropie. La urma urmei, puterile instituite nu au drept rațiune de a fi, legitimitate profundă și funcție socială reproducerea identică
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
el mai bine primit de N.R.F. și Academia de arte frumoase, iar video-arta i-a făcut să surîdă pe "adevărații artiști"; fiecare generație joacă din nou sceneta disprețului, care este mai adesea una a nepotrivirii. Sensul avangardei este parti pris-ul perisabilului și al neseriozității. Ca și cum fiecare modernitate care joacă pe ce se pierde cîștigă. Victoria postumă a tragediei asupra misterului, a vodevilului asupra tragediei, a fragmentului asupra discursului, a corespondenței asupra tratatului, a distihului asupra epopeii. Facilul durează mai mult decît
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
fragilizarea lui. Industria este un accelerator al deteriorării și cultura un protector al permanenței, e unul dintre paradoxurile noțiunii de industrie culturală (și al practicilor sale). Industria distruge ceea ce cultura trebuie să păstreze. Una nu poate trăi decît fabricînd lucruri perisabile și cealaltă numai smulgînd timpul rămas timpului care trece. Un produs e realizat pentru a fi înlocuit fiindcă în scurt timp nu va mai fi la modă; o operă poate fi conservată fiindcă va cîștiga la capitolul calitate învechindu-se
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
67): „El este cel viu, nu este Dumnezeu afară de El”. (SOI) În opoziție cu idolii sau zeii care nu există, All"h posedă plinătatea existenței (pe care o și dăruiește fapturilor 77), iar în opoziție cu lumea creată, care este perisabila, El este „Cel Viu” prin excelență. Semnificații de bază: existent prin sine, viu. 2.1.2.3. al-Qayyóm: SOI „Cel Veșnic”; ASM „Veșnicul”; GG „Ființătorul”; Marr „Subsistens”; RB „le Subsistent”; DM „Celui qui subsiste par lui-meme”; YA „Self-subsisting, Eternal”, Arb
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
aparține lumii lucrurilor, fiind trecător și schimbător în felul acestora. Sufletul coboară din lumea sa proprie, a Ideilor spre a se întrupa, unindu-se temporar cu un corp, pentru a da naștere acelui mixt, compus, care este omul. Din cauza caracterului perisabil al trupului și a naturii superioare a sufletului, uniunea nu poate fi durabilă, fiind oricând amenințată a se desface. Cât timp însă această unitate corp-suflet durează ea se cheamă viață; ruperea unității lor, ce duce la separarea sufletului de corp
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
al reflecției filosofice la începuturile sale (să ne amintim doar de Heraclit și de eleați) îl constituie prezența simultană a ceea ce se descoperă și a ceea ce se ascunde. Cum se articulează cele două? Cum se explică coexistența pluralului și a perisabilului cu unicul și eternul? Or, cel puțin un lucru devine clar: faptul că punctul de articulație al celor două îl reprezintă sufletul. El e menit a corespunde eternității și în același timp a asuma răspunderea tuturor celor ce sunt în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a născut! Deocamdată a apărut doar o selecțiune a celor mai bune pagini din Cartea I, la editura Frămeaux și asociații. Două CD-romuri, o broșură. Va urma... în fața acestui tablou sumbru, lucrurile bune par rare și, ceea ce-i mai rău, perisabile, trecătoare. De asemenea, oamenii duc o existență limitată în timp, finalmente foarte scurtă în raport cu eternitatea. De ce să nu transformăm răstimpul petrecut pe această planetă în prilejuri de jubilații? Cum? De exemplu, bucurându-ne de tot ce ni se întâmplă și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lene și nerăbdare, din nu mai puțin prosteasca marotă de a fi la curent cu toate noutățile, în loc să profităm de neprețuitul privilegiu de a-l putea citi pe Iorga în original, ne pierdem vremea cu toate pedantele mofturi, atât în perisabile, ale unor literați francezi, dintre care unii neagă pasiunile și conștiința, alții inventă ceva ce poartă neperceptibilul nume de „aliteratură”, iar alții își fac o fală din a fi urinat pe mormântul lui Chateaubriand! Crispări ale neputinței! A-l citi
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
managementului prin obiective, care va fi de acum înainte una dintre temele lui favorite. Partea a doua se ocupă cu analiza managementului cadrelor superioare. Cadrele superioare constituie sursa esențială a unei organizații, cea mai rară, cea mai scumpă, cea mai perisabilă, cea care necesită a fi reînnoită permanent. Randamentul muncii este în mare parte determinat de felul în care este organizată și condusă munca angajaților. Iată de ce prima întrebare pe care și-o formulează Drucker este următoarea: ce înțelegem prin managementul
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
individului anterior oricărui act al său de voință prin simpla sa participare la natura umană. În schimb, pentru Sever, descendenții lui Adam se nasc muritori, dar nu și păcătoși; însă natura lor compozită le conferă în mod firesc un caracter perisabil. Din aceste premise opuse iau naștere în mod inevitabil cristologii antitetice. Pentru Sever, Logosul indestructibil și nepieritor, întrupându-se, devine în mod firesc alterabil și muritor; pentru Iulian, această condiție fiind consecința păcatului și nu a naturii umane ca atare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
un fel de glas firesc „precum pământul / care rostește frunzei”. Cu Limuzina de ceață (1982) se intră într-o altă etapă de creație: o poezie discursivă, nu totdeauna convingătoare, își face obiect din contradicțiile vieții de toate zilele, din latura perisabilă a existenței. Tonul crispat imprimă comunicării o gravitate sumbră. Soclul de umbră (1986) conturează un profil liric clasicizant, ale cărui caracteristici sunt discreția, melancolia, eleganța, pudoarea, voința de claritate. SCRIERI: Alb pelerin, București, 1977; Efebul din lumină, Cluj-Napoca, 1979; Limuzina
GOGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287304_a_288633]
-
limite, în parte reale, alteori doar aparente. Astfel, pe lângă cele menționate deja (pretenția nejustificată de măsurare a socialului, întrebări ipotetice), de mai mică importanță, trebuie relevate două foarte importante: 1) Se impută sociometriei că are ca obiect o realitate foarte perisabilă și, prin urmare, fără prea mare relevanță predicțională. În domeniul afinităților, al simpatiilor și antipatiilor, cu deosebire la copii și adolescenți, suntem pe terenul „nisipurilor mișcătoare”. Într-un interval de timp relativ scurt, configurația preferințelor se schimbă uneori radical. Există
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
oricărui act de voință al său, prin simpla sa participare la natura umană. în schimb, pentru Sever, descendenții lui Adam se nasc muritori, dar nu și păcătoși; natura lor compozită îi face însă, în mod firesc, să aibă un caracter perisabil. Din aceste premise opuse iau naștere, în mod inevitabil, cristologii antitetice. După Sever, Logosul indestructibil și nepieritor, întrupîndu-se, devine în mod firesc alterabil și muritor; după Iulian, deoarece ultima condiție este consecința păcatului și nu a naturii umane ca atare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > HARRY ROSS - GÂNDURI REBELE (14) - AFORISME (5) DESPRE FERICIRE Autor: Harry Ross Publicat în: Ediția nr. 1819 din 24 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului • Fericirea este cel mai perisabil dintre sentimente: astăzi e și mâine nu-i. • Să te bucuri de tot ceea ce ai - iată culmea fericirii. • Unii au averi și-s nemulțumiți, alții sunt lipiți pământului și nu se plâng niciodată. • Biblia: „Fericiți cei săraci cu duhul”. Vrem
GÂNDURI REBELE (14) – AFORISME (5) DESPRE FERICIRE de HARRY ROSS în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381291_a_382620]
-
asupra aceleiași existențe materiale și simbolice. Așa cum sculptura, în speță forma, se naște ca un act simbolic în vădită opoziție cu amorful substanței pe care o absoarbe spre a o redefini, fotografia este vehiculul prin care lumea reală, ezitantă și perisabilă în discursivitatea ei cotidiană, se proiectează în spații incoruptibile, înfrînge temporalitatea și respiră vizibil aburul transcendenței. Dacă prin această sculptură, ingenuă sau pură - adică lăsată aproape de starea genuină a materiei sau, dimpotrivă, distilată formal pînă la obținerea unor geometrii infailibile
O sculptură în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15005_a_16330]
-
certifice imensa bogăție a virtualității. Glosînd pe marginea culorii, a construcției suficientă sieși, a imaginarului ca materie primă pentru lumea reală, Vasilica Chifu își deconspiră, de fapt, coordonatele unei existențe morale. Desprinderea de contingent, refuzul modelului și inaderența la ordinea perisabilă sînt tot atîtea modalități de a defini o aspirație unică: spre incoruptibilitatea materiei, spre transcendența formei, spre polisemia visului.
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
a înfățișat atunci lui Nabucodonosor (Dan. 2, 31.45) reprezenta simbolul împărăției întregii lumi” (II, 12). Istoria în patru timpi a omenirii nu este decât repetarea aceluiași model, de natură terestră, încarnat pentru prima dată de Imperiul Babilonian. Acestui model, perisabil, terestru, i se opune adevăratul model, veșnic, ceresc. Cu toate acestea, ambele ϑβΒ≅4, deși fundamental incompatibile, coexistă și se tolerează reciproc în cadrul istoriei, în cel mai firesc mod. Potrivit visului lui Nabucodonosor, distrugerea statuii - adică sfârșitul stăpânirii pământești - este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
tratează din perspectivă anticristologică: persecuția, martiriul, atitudinea credincioșilor față de puterea politică, răbdarea, așteptarea vigilentă a celei de‑a doua parusii, a cărei iminență este respinsă de autor. Acesta se înscrie pe linia tradiției metafizice ioanice care opune împărățiile succesive și perisabile ale acestei lumi împărăției veșnice a lui Cristos. Imperiul Roman este ultimul avatar al principiului „pământesc”. El conține in nuce viitorul imperiu al Anticristului, fără însă a se confunda cu acesta. Dimpotrivă chiar, el încarnează această realitate misterioasă, katechonul, despre
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dobândit”. Ea se câștigă printr‑un efort susținut, care constă în exersarea permanentă a virtuților. De fapt, precizează Lactanțiu, omul este ființă muritoare, creată pentru nemurire. Numai trupul este muritor prin natură, sufletul nu încetează să existe odată cu „carapacea” sa perisabilă. Nu este greu de recunoscut în această concepție, dihotomia antropologică proprie platonismului, cunoscută desigur tuturor cititorilor lui Lactanțiu. Raționamentul se continuă astfel (7, 5): De vreme ce omul este alcătuit din două lucruri, trup și suflet, primul fiind pământesc, al doilea, ceresc
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
anagogic. Același simbol al celor „patru fiare” de la Dan. 7, reprezentând, la primul nivel de interpretare, cele patru imperii puternice care au dominat lumea rând pe rând, simbolizează, la nivel anagogic, de această dată, vanitatea tuturor lucrurilor, caracterul derizoriu și perisabil al oricărei acțiuni omenești: „Prin statuia pe care o vede în vis Nabucodonosor, [profetul] ne arată vanitatea lucrurilor prezente și lipsa lor de consistență. Nimic nu este trainic, nimic nu rămâne, totul este trecător, totul se degradează și ajunge la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
jacea de samur, cu nasturi de mârgâritari, za taleri 200” și „3 rochii: 2 de sarasir, una de hatal cu flori de fir, grea, za taleri 250”... Protejată de legiuitori mereu atenți la integralitatea ei valorică, căci unele „bunuri” erau perisabile („Zestrile prețuite pre bărbat rămân de sânt, ori de vor muri dobitoacele muerii carele ie-am dat zéstre, ori de va hi stricat și va hi ponosit hainele; prețuirea deplină întoarce bărbatul îndărăt, iară zestrea carea nu iaste prețuită la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]