352 matches
-
ai înnegrit ca pământul. Ce-i puțin lucru să cari toată ziua basamac la neisprăviții ăștia de mușterii? O femeie mai te spală, mai te calcă, mai îți face o mâncare ca lumea, că om ești și dumneata! Noaptea se perpelise pe scânduri. Afară ploua. În odăi se făcuse frig. De mult nu mai dormise lângă o femeie. Patul nu i se păruse niciodată atât de tare. Aglaia avea dreptate. Și-ntr-adevăr, muierea nu se lăsase, umblase câteva săptămâni, se sfătuise cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
coadă! - Trei-trei... 53 Jocul se îadîrjea. Se apropie și ucenicul. Șeful îi spuse, văzîndu-l jinduit: - Tu nu te-arunci? Ori n-ai marafeți? -Ba am. Îi făcură loc. Gheorghe strânse leii de aramă și-i aruncă în fundul nădragilor. Oacă își perpelea nepăsător tălpile la para focului Prin genunchii sparți ai pantalonilor soldățești i se vedea pielea negricioasă. Dogoarea plăcută u făcea somn. Începu să cânte ca să-și sperie lenea: Foaie verde trei spanace, Fă-mă, Doamne, ce moi face, Fă-mă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îl înghionti Paraschiv, batjocoritor. Doar de-atîta-mi ești? Celălalt nu răspunse. Se rezemă de zidul rece. Cel tânăr simțea încă pe obrazul sfâșiat inelele comisarului. Îi țiuiau urechile și ar fi dormit. O durere ascuțită de dinți îl făcu să se perpelească încă mult timp. Au ațipit târziu. La miezul nopții, auziră iar lacătul. Săriră buimaci și înspăimîntați în sus. - Tot așa, Paraschive! spuse repede ăl bătrân. Dacă nu ne dovedesc, n-au ce ne face... Ucenicul simți o mândrie care-i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai întrebase anul trecut tot așa, dar ea uitase. • Deschidea poarta, pășea biiinișor în țărâna ogrăzii și auzea cocoșii Marghioalei dând țipăt. Să fi fost la amiază când se întorceau muncitorii de la treburi și căscau ucenicii frizerului, pe scaune, afară, perpelindu-se în focul primăverii. Umbra babei, cât jumate curte. - Te lungiși, Chirițo! spunea Marghioala în dodii, ca și când ar fi lăsat-o să înțeleagă că din pricina vremii se întindea, că trăgea moartea de ea, vorbe de-ale lor, de bătrâni, cine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
acrișor... Am ales un sos de citronelă, iar Hugo un chilli dulce. Bucătarul a întors creveții și apoi legumele de câteva ori în vasul wok4 care era negru ca tăciunele de atâta arsură; imediat se auzi sfârâitul ingredientelor care se perpeleau. După un minut, adăugă tăițeii, pe care îi amestecă din câteva mișcări rapide cu bețele, după care lăsă totul să se înăbușe. Când turnă sosul, citronela sfârâitoare, în combinație cu celelalte ingrediente, făcu să se ridice un singur nor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
În aerul încins al nopților, când dinspre stepa răsfățată de Lună venea dogoarea mistuitoare a răcoroaselor cadâne, când dinspre nevăzute stâne urca doar aburul amețitor al oilor adormite în mandra, amestecat cu aspra suflare a ierburilor arse și geamătul câmpiei perpelite sub chemări de patimi, porneau toți trei, călare, spre satele din depărtare: Ceairlighiol, Caraiapular, Veischioi și multe altele, tainice ascunzători cu trupurile minunilor care se ofereau doar pentru că ei miroseau a mare, aveau brațe vânjoase și plecau în zori, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
s-ar fi îndreptat direct spre erg, n-ar fi ajuns la marginea lui decât pe la mijlocul dimineții, când soarele va fi fost foarte sus. Asta îi dădea o bună marjă de siguranță, așa că descălecă, aprinse un mic foc la care perpeli cu greu ultimele resturi din antilopa ce începea să miroasă urât, își făcu rugăciunile de dimineață, cu fața spre Mecca, spre est, de unde trebuiau să sosească dușmanii săi, și, după ce acoperi bine cu nisip resturile focului, mâncă cu poftă, apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să trăiești sperând... e alta, dragule. ― Să ne bucurăm că acum vom fi aproape unul de altul, chiar dacă nu ne vom putea vedea după dorința noastră. ― Așa are să fie, scumpule... Dar, până să ne spunem cât de mult ne-am perpelit unul de dorul celuilalt, uite aici ți-am adus de mâncare. Ai venit cale lungă și sunt sigură că ți-i foame. Spunând acestea, a ridicat marginea șervetului cu broderie nouă, dezvelind strachina cu tochitură, străjuită de o mămăliguță încă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
nu-l putu lămuri. Digby se simți din nou copleșit de neliniștea vagă pe care-o Încercase În ajun cînd Îl văzuse pe Poole. Acum aștepta cu nerăbdare obișnuita vizită matinală a lui Johns. Dar Johns nu veni; Digby se perpeli În pat Încă o jumătate de ceas, apoi sună clopoțelul. Era ora la care i se aduceau de obicei hainele, dar femeia de serviciu care răspunse la chemarea lui Îi spuse că nu primise nici o dispoziție În acest sens. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
față de Michel. În definitiv, era fratele lui, iar el era mai mare cu doi ani. „Trebuie să faci ceva cu Annabelle, repeta el; ea abia așteaptă, e Îndrăgostită de tine și e cea mai frumoasă fată din liceu.” Michel se perpelea pe scaunul lui, răspundea: „Da.” Săptămânile treceau. Michel șovăia vizibil În pragul vieții adulte. Singura modalitate de a-l trece ar fi fost totuși, pentru amândoi, s-o sărute pe Annabelle; el Însă nu era conștient de asta; se lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
storcător de fructe, deci e greu de crezut c-o să-i pese, a surâs otrăvit oponentul său. — OK, a cedat Padre C. Supun la vot modificarea propusă de colegul nostru, pentru care, vă reamintesc, În alte vremuri l-am fi perpelit pe rug. O dată, de două ori, de trei ori! Amin, a spus el, izbind cu osul În masă. — Sună bine, a admis rabinul. Legat, argumentat, solid. Are zvâc. Poate fi o religie OK. — Așa scurt? a Întrebat imamul. N-ar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se tot întinsese, se înfierbântase și se înrăise și se întorcea, desfăcută, dilatată, miriapod, meduză leșinată. Mesele, dulapurile, pereții, planșetele, ferestrele, cuierele, jaluzelele, telefoanele, scaunele, birourile, pupitrul, aprinse lent, temeinic, minut cu minut. Așteptare zadarnică : nimeni nu apăru. Naivul se perpelise până seara, mereu acolo, în același loc. Cu ochii pe ziar : „Unanimă adeziune, Magistrală Expunere, Înfăptuire neabătută“... Dimineață după-amiază, venise repede altă dimineață după-amiază de miercuri. Ziarul, în același loc : „întregul popor... realizări fără precedent... unitate de nezdruncinat... omul nou
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
același manual spune clar că Dumnezeu e răzbunător și pedepsește aspru pe cei care nu i se închină. Focul și pucioasa va ști de capul lor. Aoleu! Norocul e, că doar pe ceea lume te așteaptă astea . Până atunci ne perpelește Băsescu, Boc, Udrea și tot neamul lor cel neadormit. Dacă Dumnezeu este atât de răzbunător, de ce oare ne tot dăm de ceasul morții să aflăm de unde „au luat lumină" unii ca iubitul, neprețuitul și bețivănitul nostru conducător. I-a fost
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
fund. În lumina acelei priviri care-i radiografiază fără părtinire și fără emoție, oamenii se zăpăcesc și mulți uită ce au de spus. Doar și-au pregătit de acasă cuvântarea, unii chiar cu lacrimi; s-a învârtit și s-a perpelit sufletul în ei ca frigăruia pe cărbuni încinși, de teamă și de rușine unii nu mai au somn, își scriu autobiografia romanțată, alții fac liste cu creioane colorate, rupându-le apoi și mai rușinați, doar la spovedanie nu te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în când, cei din jur auzeau cu claritate doar cuvântul „Liuba”. A stat așa vreo cinci zile...” Ce-i cu tine, băiete?” l-a întrebat într-una din zile colonelul. „In loc să te bucuri că pleci acasă, tu te perpelești ca un îndrăgostit?”. La auzul acestor cuvinte, nenea Jănel o făcut ochii mari, întrebându-se: „De unde știe colonelul că eu și cu Liuba ne avem dragi?”... N-o spus nimic, însă. S-o ridicat în picioare și o plecat capul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ovreiul?... Luați-i, dar... Dar ce, moș Dumitre? Ce? au întrebat într-un glas cei doi. Păi, ovreiul tot ovrei rămâne - a intervenit Pâcu, făcându-i cu ochiul lui moș Dumitru. Ce-o spus? Hai, spuneți odată, nu ne mai perpeliți atâta. Spuneți: îi albă ori îi neagră? Din două, una. Că ne-o ajuns inima în gât - s-a milogit Alecu Slobodă. Ia te uită ce bățoși se țin flăcăii! s-a prefăcut a se minuna Pâcu. Se țin, dar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
casei... „Ce-i cu tine, bre.?” Il întreb eu. „Am visat că îi cutremur iar”...„Culcă te, omule! Că tu, în loc să te gândești că...ai fimeie tânără lângă tine, dormi butuc și mai și visezi bazaconii, bătute-ar!...Eu mă perpelesc...și tu sforăi de se zgâlțâie pereții...” Intr-o noapte, fimeia nu avea somn deloc...De, ca fimeia stătută... Se învârtea în pat ca șarpele pe jăratic. Bărbatul sforăia de nu se auzea nici în cer nici în pământ. In
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Murmură cu privirea spre norii mânioși ce se vâltoreau peste capetele lor: ― Poate să fie numai o modă trecătoare, dar poate să fie și o durere străveche, care apasă sufletele ca o pâclă năbușitoare. Cine știe? 5 Grigore Iuga se perpelea în pat fără somn. Răsfoise gazetele de seară și nu reținuse nimic. Gândurile îi rătăceau tulburi, neostoite, răscolind amintiri, amărăciuni, planuri, speranțe și izgonind mereu liniștea sufletului. Stinsese becul de pe noptieră de câteva ori și tot de atâtea ori îl
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bați tu joc de durerile mele!... Fire-ar... ― Of, Doamne, Doamne, rău mă mai chinuiesc, măi Melentie, și nu mai vine moartea să mă ia și să ne scape pe toți! Că de cum s-a lăsat toamna zac și mă perpelesc și mă rog lui Dumnezeu să aibă milă de bieții copilași, că mi se rupe inima cât sunt ei sărăcuții de golași și de flămânzi... Aoleo, aoleu... nu mai pot, mă năbuș... Uite cum mi s-au răcit mîinile!... Aoleu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de pământ, iar pe față parcă purta o mască de lut. Bătrânul vizitiu Ichim l-a cules dintre picioarele țăranilor, bucătăreasa Profira a așternut cearșaful alb pe canapea și i-a aprins la căpătâi o lumânare a cărei flacără se perpelea între ferestrele sfărâmate. Profira se trudea să curățe puțin pământul de pe hainele și figura mortului. Primarul Ion Pravilă, aflat acolo printre alți oameni, îi zise domol: ― Lasă, muiere, lasă-l să se odihnească așa cum a orânduit Dumnezeu... Voia să spună
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Și-acum Catarinella îl chinuia ca pe hoții de cai; inimile sângerau, dar toți din sat cine știe ce n-ar fi făcut ca să aibă o rudă în suita sau în slujba episcopului. Pradă tristeții, simțea că se sufocă, drept care se tot perpelea. Ca și cum o groază de păianjeni s-ar fi apucat să țeasă o pânză dar fără să aibă idee de ce va ieși. Se împingeau violent, rodeau, țâșneau iuți pe firele întinse, se rostogoleau amețitor într-o prefăcută încleștare asemenea unui dans
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
bălos Stareț ticălos și nerușinat, departe de călugării aceia băgăreți și pizmași. Desigur, din Placanica aproape că se poate simți răsuflarea părinților și a fraților; e de-ajuns o rafală de vânt ca să-i aducă mirosul de supă cu crutoane perpelite pe foc, gătită de Catarinella cu ou, molură sau mentă, ca să simtă răsuflarea lui taică-său ce se-ntoarce de pe-o parte pe alta de oboseală... O închipuire, dar caldă, comodă, din care de-atâtea ori a prins puteri
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lor în timpul drumului. Un convoi vesel și zgomotos, înarmat cu toate cele pentru a face față unor eventuale întâlniri nedorite. Imediat după căderea serii s-au oprit la hanul poștei, iar acolo, în fața șemineelor aprinse, unde hangița pusese să se perpelească pulpe de porc, începură să vorbească, să bea, să povestească aventuri adesea născocite de dragul de a se ului unul pe altul. Tommaso nu se lăsa mai prejos, participa și el la o astfel de întrecere, exagera, amesteca născocirile lui cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
datorită faptului că în tainițele temniței sporesc proviziile alimentare și monedele de aur trimise lui fra' Tommaso, pe care conform regulamentului paznicii trebuie să i le încredințeze. Pentru noi a devenit o sursă rentabilă, să-l lăsăm deci să se perpelească și să ne furnizeze contribuția proprie, fiindcă sunt ani buni de când îi asigurăm un loc de dormit și o farfurie de mâncare. Cu aceste cuvinte, cu un hohot de râs batjocoritor, adunarea luă sfârșit și lui Tommaso i-a fost
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
domn prijeluiește un spectacol foarte hazliu: uriașul se furișează din nou, pe nesimțite, printre doamne și se lăfăie un timp în mijlocul lor, întocmai ca piosul Solomon printre cele o mie de ibovnice ale sale, deși junele Lothario încă se mai perpelește prin apropiere. Dacă întrezăresc și alte balene, vînătorii îi lasă de obicei în pace pe acești Mari Turci, care-și cheltuiesc prea mult energia ca să mai aibă destulă grăsime. Cît despre odraslele pe care le zămislesc, ele trebuie să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]