3,249 matches
-
armonios integrată ansamblului, ei bine, în fața unei asemenea realități, chiar văzând-o aievea, să sparie gândul. Bunul, vulnerabilul, zbuciumatul Antoni Gaudí a fost un geniu nefericit, cum îi șade bine oricărui geniu. Cu imaginația sa proliferantă, terorizat parcă de un perpetuu horror vacuum, căutându-l și venerându-l neobosit pe Creator printre creațiile Firii, întruchipează și el, pe cât de personal pe atât de plenar, mândria și grandofilia spiritului hispanic. A pornit acest proiect în 1883, la 31 de ani. A avut
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
și marea" (Tot Paul Georgescu, exclama pe hârtie). în continuare, ce scrisesem eu atunci, - să fi fost o dedicație copiată, nu ar fi exclus. Cert este că stă scris: Prozatorului de mare revelație, Paul Georgescu, această Anabasis, Expediție în interior, perpetuă Duminică a muților, pe care domnia sa, cred, îl va înțelege cel mai bine, - bizară afinitate,... "subtilă revenire într-o cușcă spartă". Duminica muților apăruse în 1967. Dedicația e deci posibilă, - deși nu înțeleg... în 1957 lucram, - neangajat - la revista "Secolul
Cele trei fraze memorabile ale prozatorului Paul Georgescu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8815_a_10140]
-
securistul care i-a produs întâia traumă, prin odioasa ședință de umilință de după încercarea eșuată de trecere a frontierei, se află în plină derută existențială la Paris, unde s-a autoexilat. Golit de vlagă și de voință vegetează într-o perpetuă stare de contemplație. În mintea lui trecutul și prezentul se amestecă fără încetare, iar lipsa unui sens rațional al propriei existențe îi paralizează voința. Puțini prozatori contemporani ar putea să surprindă mai bine decât Gabriel Chifu lipsa de orizont a
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
2 martie 1888, Iacob Negruzzi propune Parlamentului să acorde un "ajutor viager" celui pe care îl numește "nenorocitul poet național Mihai Eminescu"3. Pentru întîia oară în istoria literaturii române, această formulă este atașată altui scriitor decît Vasile Alecsandri. "Secretarul perpetuu" Iacob Negruzzi era un diplomat abil. Lui i se datorează introducerea poetului la Junimea și la "Convorbiri literare", el se ocupase de felurite treburi pămîntene comune. Tot el a fost atent la semnalele barometrului de opinie, potrivit cărora "bardul național
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
a nuvelei trimite la acest "joc" al "înlocuirilor". Fiecare dintre cei trei naratori suferă de parțialitate informațională, solicitînd mereu completările și explicațiile celui imediat următor. Centrul textului migrează, prin urmare, în structuri diferite, perspectiva fiind, constant, redimensionată. Dl. Hyde, simbolul perpetuei "re-centralizări", prin sugestia lui metaforico-onomastică de "tăinuire", reprezintă nucleul către care se merge, "lucrul" încriptat ce urmează să se dezvăluie. Deschiderea criptei (Derrida a vorbit despre semnificația conceptului într-un eseu din anii șaptezeci, intitulat Fors și publicat în Georgia
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
de Romola Garai, însoțită de mașina sa de scris (o Korona, pentru cunoscători), trăind agonia războiului printre soldații răniți care sosesc mutilați de pe front. Ipostaza ușor ștearsă a aceluiași personaj convine însă dimensiunii sale retractile, trăind în continuitatea unei vinovății perpetue. Spre deosebire de lamentabilul Pearl Harbour (2001) al lui Michael Bay, regizorul a știut să nu transforme filmul într-o combinație de love story cu war story storcînd lacrimi cu nemiluita, menținîndu-se într-un registru sobru. Nu avem încleștări eroice, bubuieli de
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
intern". Așadar inadaptații, recalcitranții, cei care într-un chip sau altul, cu mai multă ori mai puțină consecvență , "au refuzat să se ralieze culturii oficiale". Cum ar veni, un "salon al refuzaților". Unii plecați din țară "definitiv", alții "navetiști", alții perpetuu marginalizați și izolați, "care au rezistat în primul rînd prin cultură". Dat fiind acest cîmp de forță inconformist, evident că interesul cade pe propozițiile ce semnifică neajunsurile, neîmplinirile, punctele nevralgice ale actualității. În bună parte avem a face cu un
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
numea romanticul De Sanctis pe Francesco Petrarca, opunîndu-l "primului poet", adică lui Dante), personajul lui Santagata, neîmpăcat cu declinul, departe de seninătatea atribuită îndeobște senectuții, șochează și se impune. Fiind devoalat, în romanul lui Santagata, psihicul chinuit de aegritudo, de perpetue porniri contradictorii al poetului capătă accente repercutante. Petrarca însuși îl avusese ca obiect (cum atestă versurile, Secretum, epistolele), dar, în spiritul valorilor culturale introiectate, păstrase cu grijă măsura, il decoro, decența convenienței. Urmînd firul unor senzații cazuale, al gîndurilor, repetînd
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
despre un tip de sordid aparte. Am vizitat două dintre hale în stare pură. Adică, neamenajate. Betonul de pe jos este acoperit, pe multe porțiuni, de băltoace. Apa, amestecată cu ulei de motor și cu noroi, formează un fel de mîzgă perpetuă. Geamuri întregi și geamuri sparte filtrează lumina soarelui sau a nopții într-un mod ciudat, îmblînzind-o parcă. O atmosferă stranie mătură întreg peisajul. Diferite unghiuri și cotloane adăpostesc puțină melancolie, nostalgie, resemnare. Resturi de șine, poate de tramvai, îmi poartă
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
despre un tip de sordid aparte. Am vizitat două dintre hale în stare pură. Adică, neamenajate. Betonul de pe jos este acoperit, pe multe porțiuni, de băltoace. Apa, amestecată cu ulei de motor și cu noroi, formează un fel de mîzgă perpetuă. Geamuri întregi și geamuri sparte filtrează lumina soarelui sau a nopții într-un mod ciudat, îmblînzind-o parcă. O atmosferă stranie mătură întreg peisajul. Diferite unghiuri și cotloane adăpostesc puțină melancolie, nostalgie, resemnare. Resturi de șine, poate de tramvai, îmi poartă
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
număr răspîndesc mai viu lucor, Precum soarele pămîntul, ele mintea luminează Cu cea rază ce purcede de l-al lumei urzitor. Acolo petrec în faimă geniile fericite, Care sunt de a lor muză nemurirei consfințite" (Pleiada). Dacă steaua materializează aspirația perpetuă a omului spre înălțimi, aceeași stea înseamnă și trasarea cu anticipație a destinului. De aceea, Asachi rămîne veșnic recunoscător propriei sale stele, după cum o spune într-unul din ultimele sale sonete, un fel de concluzie asupra existenței (Către planeta mea
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
semnificația și însemnătatea revoluției întreprinse de Paul Valéry în teoretizarea genezei poetice: este vorba de o radicală mutare de accent, de la abordarea biografică a operei, la receptarea ei ca proces nicicând încheiat, ca mecanism angajând un tip special de spunere, perpetuu atent să se mențină în zona poeticului, să nu cadă în proză. Și ce este, până la urmă, poeticul, în concepția valéryană? O rostire a cărei extremă abilitate constă în a evita obiectualizarea, menținându-se ca act demn să producă noi
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
Iar condiția de scriitor se vede nu numai din avatarurile publicării, ci și din febra chinuitoare a creației propriu-zise. Omul din subterană apare, deopotrivă, ca personajul prim și autorul care se scrie: "Ziua și noaptea se contopeau într-un amurg perpetuu purtându-mă printr-un oraș subteran pe care-l dărâmam și-l reclădeam neîncetat și-l populam cu mii de figuri familiare și necunoscute. Trebuia într-un târziu să ies eu și să ordonez la infinit ruinele, lanurile de blocuri
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
prezentăm fragmente din cronicile de întâmpinare scrise în Anglia și în Statele Unite în vara acestui an. Adam Novy, în The Believer, august 2007: }epeneag tratează personajele ca pe un set de contingențe ale căror euri sunt un flux de creație perpetuă. Omul cu flori apare atât la persoana întâi, cât și la persoana a treia, adesea în același capitol. Este atât temător, cât și agresiv, locvace și conștient de limitele limbajului, în mod pesimist conștient că va eșua și permanent optimist
Succesul unei traduceri by Magda Dragu () [Corola-journal/Journalistic/9263_a_10588]
-
el la imensa admirație electrizată a celor care îl ascultau? își putea permite să-și ia gloria peste picior, fiindcă și dacă ar fi împărțit-o la 10, tot i-ar fi rămas destulă pentru a satisface o vanitate în perpetuă alertă. Cred însă că adevăratul motiv pentru care nu făcea caz de sine însuși era conștiința lui că e deținătorul unui instrument uluitor pe care soarta i l-a dat în comodat. Ușurința cu care el ajungea la înălțimi la
Miracolul Pavarotti by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9282_a_10607]
-
un peisaj de o frumusețe melancolică, relegînd cu tradiția tarkovskiană a tăcerilor prelungite și a spațiului care vorbește în locul personajelor aflate într-o relație aproape simbiotică cu acesta. Fiecare act dobîndește greutatea aproape mistică a unei irecuperabile fericiri, a unei perpetue damnări. Frumusețea locurilor și inocența copilăriei creează fundalul unei suferințe absolute, dostoievskiene, care așteaptă o incertă alinare. Celor nouă lungmetraje aflate în competiție li s-au adăugat două medalioane, filmul lui Cristi Mungiu, 4, 3, 2 și două filme ale
Anonimul român între Dunăre și Mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9339_a_10664]
-
nopți la rînd, făcea și refăcea un poem, despre publicistul ce ținea pe o măsuță modestă un volum considerabil, scris de mînă, pe care l-a distrus cu două zile înainte de moartea sa. Despre creatorul de literatură care-și desăvîrșea perpetuu opera pe care nu o socotea însă niciodată desăvîrșită. Despre constanța și devotamentul în prietenie, despre devotamentul în prietenie, despre modestie și gestul incomparabil de a dărui, despre locuința sa care nu cuprindea decît o cameră ce semăna cu chilia
Amintirea lui Emil Botta by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/9371_a_10696]
-
miram. Am salvat, furîndu-i-le, cîteva fotografii și cîteva manuscrise pe care le-am publicat mai tîrziu. Puțin, prea puțin, îmi spuneam. Astăzi îmi dau seama că nu dorea să lase nimic imperfect în urma lui. Opera lui era o operă în perpetuă devenire. A trăit firesc, a murit liniștit, cu zîmbetul pe buze. în dimineața zilei de 24 iulie 1977, într-o duminică, vegheat de devotatul medic Radu G. Ioan, Emil Botta, prințul "întunecatului April" s-a stins șoptind "mă simt foarte
Amintirea lui Emil Botta by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/9371_a_10696]
-
este luată în considerare calitatea mijlocie a respectivelor bunuri. Pentru a nu există motive de interpretare Codul Civil prin articolul 1325 stipulează că „obligaŃia de a preda lucrul cuprinde accesoriile sale și tot ce a fost destinat la uzul sau perpetuu”. Până la predare vânzătorul are obligaŃia de a conserva lucrul. Modul de executare a obligaŃiei de predare al unui contract de vânzare — cumpărare comercială se poate realiza prin predarea reală atunci cand bunurile sunt puse efectiv la dispoziŃia cumpărătorului sau cărăușului sau
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_2693]
-
lumea însăși se poate concepe ca sistem complex de metafore, căci, în afară poate de numele secret al lui Dumnezeu la vechii evrei, nici un cuvânt nu denumește cu suficientă precizie un obiect anume, ci mai degrabă direcția lui existențială, tranziția perpetuă de la o formă la alta, în cursul căreia obiectul încetează să fie ceea ce a fost și începe să fie ceea ce nu era, adică trecerea lui prin nimic, denumită în mod obișnuit și, desigur, eronat, devenire. De aceea se afirmă cu
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
este cea de pe câmp?/ sau cea desenată/ pe coperta// dicționarului Larousse" (p. 36). Cu o viziune atât de luminoasă despre viață, moartea nu poate fi privită decât cu neliniște. În condițiile în care bâtrânețea însăși poate fi trăită într-o perpetuă stare de euforie, moartea este un plonjon în necunoscut, intrarea într-o altă stare, despre care nu prea există mărturii. Cum poate fi biruită teama de necunoscut? Poezia poate oferi o soluție acceptabilă pentru ca sinele să suporte mai ușor inevitabilul
Scrisul ca rugăciune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9442_a_10767]
-
multă poezie. Toate rostite în fața unui public neașteptat de numeros, precum și a unui primar, Neculai Onțanu, docil, discret, așa cum îi stă bine unei gazde căreia îi calcă pragul oaspeți de seamă. Se știe prea bine că partitura necântată e o perpetuă virtualitate ori o abstracțiune nefăcută familiară (adică neîntrupată în concret) prin folosință. Pentru multe centre muzicale europene muzica românească este fie o veșnică virtualitate, fie o abiotică abstracțiune. Iată însă că, din când în când, larvele virtualității ori abstracțiunii încep
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
sau minerale. Imaginarul arcimboldesc ajunge, în felul acesta, o friză de concepte plastice, mărturie a unei vocații integratoare, dar și o formă de a sancționa labilitatea privirii. Pentru că imaginea, așa cum o percepem noi, este un permanent joc al relativităților, oscilație perpetuă între parte și întreg. În funcție de distanță și de interes, fondul și obiectul percepției sunt în permanentă mișcare. Limbajul este evaluat implicit ca un șir nesfîrșit de reformulări, de reinvestiri și de reconsiderări. Formele însele, în ansamblu și în detaliu, nu
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
poți să-i modifici direcția? Nu ai face decît să aduci o undă de perturbare locală într-un ocean de fluctuații cu neputință de influențat. Și cum una din trăsăturile speciei umane este ca, suferind de un morb al amînării perpetue, să întîrzie mereu să-și clarifice moral dramele trăite, nu-ți rămîne decît să te resemnezi la rîndul tău. Nu tu ești chemat să faci dreptate în lume și cu atît mai puțin să-ți luminezi semenii. Doar n-o să
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
măgulitoare: puterea lumii nu se mai află în Europa. Acestei frustrări i se adaugă cortegiul de acuze pe care îl știm cu toții: cauza terorismului mondial nu sunt arabii, ci americanii, cu politica lor de protejare a Israelului și de umilire perpetuă a orgoliilor islamice. Rezultatul? Tragedia de pe 11 septembrie 2001, urmată de invadarea Afganistanului și a Irakului. În fine, misoginismul este pandantul psihologic al primelor două complexe, ura față de femeie ilustrînd o ură de sine pe care bărbații, proiectînd-o asupra partenerelor
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]