568 matches
-
dar nu este exclus ca abatele Breuil să fi executat slab crochiul său. Așa cum îl vedem în fotografiile recente, "Marele Vrăjitor" este mai puțin impresionant. Totuși, el poate fi interpretat ca un "Stăpân al Animalelor" sau un vrăjitor care îl personifică. De altfel, pe o placă de ardezie gravată din Lourdes se distinge un om înfășurat într-o piele de cerb, cu o coadă de cal și purtând pe cap coarne de cerb. La fel de celebră, și nu mai puțin controversată, este
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
luni ce urmează în timpul celor 12 zile intercalare stăruie încă în Orientul Mijlociu și în Europa Orientală 37. Rolul regelui în akitu este insuficient cunoscut. "Umilirea" sa corespunde regresiunii lumii în starea de "haos" și "captivității" lui Marduk în munte. Regele personifică zeul în bătălia împotriva lui Tiamat și în hieros gamos cu o hierodulă. Dar identificarea cu zeul nu este întotdeauna indicată: așa cum am văzut, în timpul "umilirii" sale regele se adresează lui Marduk. Totuși sacralitatea suveranului mesopotamian este amplu atestată. Am
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ești dat mamei tale Nut, în numele ei de Sicriu" (Pir. 616). Un alt text o compară pe Nut cu un pat în care doarme mortul, așteptând să se trezească la o nouă viață (Pir., 741). Cele patru suprafețe ale sicriului personifică pe Isis, Nephtis, Horus și Toth; podeaua este identificată cu Geb, zeul Pământului, și capacul cu zeița Cerului. Astfel, mortul era înconjurat în sicriul său de personificări ale întregului Cosmos; cf. A. Piankoff, The Shrines ofTut-Ankh-Amon, pp. 21-22. Idei religioase
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a obține o anumită putere asupra lui. Valoarea magică a numelui și, în general, a cuvântului era, desigur, cunoscută încă din preistorie. Pentru egipteni, magia era o armă făurită de zei pentru apărarea omului, în epoca Imperiului Nou, magia este personificată de un zeu care îl întovărășește pe Ra în barca sa, ca un tribut al zeului solar 65, în fond, călătoria nocturnă a lui Ra în lumea subterană, coborâre periculoasă, semănată de numeroase obstacole, constituie modelul exemplar al călătoriei fiecărui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
propriu-zisă, adică organizarea "haosului" (tohu wâ bohu), este efectuată prin puterea cuvântului lui Dumnezeu. El a zis: "Să fie lumină", și a fost lumină (I: 3). Etapele succesive ale creației sunt săvârșite întotdeauna prin cuvântul divin. "Haosul" acvatic nu este personificat (cf. Tiamat) și, prin urmare, nu este "învins" într-o luptă cosmogonică. Această povestire biblică prezintă o structură specifică: 1) creația prin Cuvânt 3; 2) a unei lumi care este "bună"; și 3) a vieții (animale și vegetale) care este
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și regină (Ath. Pol., 3,5). Alegerea lui Boucoleion arată că epifania taurină a lui Dionysos le era încă familiară contemporanilor. S-a încercat să se interpreteze această unire într-un sens simbolic, sau să se presupună că zeul era personificat de către arhonte. Dar W. Otto subliniază pe bună dreptate importanța mărturiei lui Aristotel 10. Basilinna primește zeul în casa soțului ei, moștenitorul regilor - și Dionysos se revelă ca rege. Probabil că această unire simbolizează căsătoria zeului cu toată cetatea, cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
trăit doar 39 de ani, dar i-a trăit intens, lăsând în urma lui fapte, certitudini, îndoieli, vise, regrete, blesteme și binecuvântări. La peste patru decenii de la dispariția sa este încă un model pentru milioane de tineri protestatari, un idol romantic, personificat în filme de Omar Sharif și Antonio Banderas și mai recent de Benicio del Toro,in filmul "Che" realizat de cunoscutul regizor american Steven Soderberg, creator și al altor două pelicule consacrate lui Che "El argentino" și "Guerilla"! Despre personajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
nume, erau și vibrații și... cam atât! Puțin, știu! Dar... ele nu aveau chip! N-aveau cum oferi căldura ce-o primeam abia acum! Imperfecțiunea înțelegerilor și percepțiilor noastre face ca, dintr-un subconștient înțepenit (saturat de idei preconcepute), să personificăm în mintea noastră până și pe Dumnezeu! Așa că o să mă înțelegeți de ce bucuria mea era una mai intensă și devenise, în fine, conștientă: pentru că, de data aceasta, oamenii aveau o înfățișare, erau concreți, aveau... ochi, spuneau vorbe frumoase... Voi fi
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
jumătate deținutul folosește defecația ca pe un moment de repaus, ca pe un prilej de a-și mai trage sufletul pe drumul calvarului lui de lucrător în abatajul minei de aur. E singura lui viclenie în lupta cu forța statală personificată printr-o armată de milioane de soldați puși să-l păzească, de instituții și forme de organizare socială. Acestei forțe grandioase deținutul îi opune instinctul propriului său cur (...) Stând pe closet, te pomenești într-o bună zi, tu, fost deținut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
rechem la viață pe mine însumi. În jurul meu, tăcerea absolută - dominantă și melancolică - parcă mă ia de mână și mă rătăcește într-o lume iluzorie de false imagini care, pe măsură ce se constituie materialicește, ajung să mă tulbure de parcă ar fi personificate. Simt foșnetul senzual pe care-l produc în juru-mi, în timp ce se grăbesc să-mi umple mintea cu gânduri tandre, legate de clipe demult trăite. Memoria îmi e încă vie. Deseori, când mă descoperă în această stare de extaz adânc, Aia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
glumele și à propos-urile lui mult prea deocheate și mai fără perdea, dezlănțuite prin pădurea Pele șului, unde rătăceam cu toții Într-o vară, și asta numai și numai din pricină că masculul sau faunul, sau silenul, sau sati rul - ge niile silvestre personificând forțele sălbatice ale naturii - era Întărâtat pe atunci de carnea albă și ațâțătoare, prin farmecul ei lenevos și lasciv, a prietenei și colaboratoarei noastre; eu mai păstrând și astăzi aci, În fața mea, ca un presse-papier În aten ția musafirilor mei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
îndeplinirea misiunii, la începutul toamnei anului 1919, când nu peste multă vreme avea să-i vină și al cincilea copil, revine în București, să se stabilească definitiv. Ion Voiculescu, fiul scriitorului V. Voiculescu, într-un articol memorialistic, publicat în 1971, personificând întâmplarea, relatează momentul sosirii familiei dr. Voiculescu la Casa cu nr. 34, din str. Dr. Staicovici care din toamna anului 1919, cu o anumită excepție, va deveni locul unde familia dar mai ales tatăl său va trăi, va gândi, va
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
ș.a. După întoarcerea Universității clujene la matcă, încearcă, în 1946, să lanseze aici revista Euphorion, „caiet de critică și poezie editat de Cercul Literar“, ce își ia numele de la fiul fantasmal al lui Faust și al anticei Elena și care personifică, în viziunea lui Goethe, „sufletul poetului“. În 1947, i se conferă „Premiul scriitorilor tineri“ al Editurii Fundațiilor Regale pentru volumul în manuscris Poeți români (precedat de o Teorie a poeziei și încheiat cu o antologie a liricii românești, ambele manuscrise
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ca principali teoreticieni pe I. Negoițescu și Radu Stanca și ca punct de plecare convorbirea, din 20 decembrie 1829, a lui Goethe cu Eckermann: „Euphorion nici nu e un personaj în carne și oase, ci doar o figură alegorică. El personifică poezia, care nu e legată nici de timp, nici de loc și nici de vreo persoană“). I. Negoițescu dă fantasmalei ființe a lui Euphorion un substanțial trup cultural: „Ca fiu al Elenei și al lui Faust, în Euphorion s-au
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
eficace, întrucât ne deschide numeroase căi de explorare, atrăgîndu-ne, pe rând, atenția asupra multiplelor combinații pe care altminteri riscăm să le omitem. Analogiile Analogia personală constă în capacitatea elevului de a se transpune în situația și elementele problemei, de a personifica termenul problemei, modalitate pe care indivizii, de obicei nu o fac datorită unui control foarte rigid, unui comportament rațional excesiv. Exemplu: Sunt un /o... . Astazi mă simt ca... . Imaginează-ți că ești un caiet din propriul ghiozdan. Imaginează-ți că
Îndemânare şi creativitate : repere metodologice by Amalia Farcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1205_a_1937]
-
În favoarea „dreptei” - național-țărăniști și liberali. Ei Înșiși În curs de formare și rupți de certuri intestine, dar care au profitat nu puțin - și era drept să fie așa! - de pe urma aurei negative pe care o răspândea Încă cel ce părea a personifica, În absența fostului dictator, abuzurile și cinismul comunismului primitiv românesc. Vorbind despre cele trei nivele de realizare, de interpretare a „sensului existenței”, individual, familial și național, este evident că Iliescu le-a „realizat” pe toate trei: a continuat linia de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
său Bâzu Cantacuzino la victoriile obținute în aer, cei doi se întreceau nu mai puțin și la victoriile... terestre. Poate această putere de atracție cu care se născuse, însoțită și de o anumită neliniște interioară și căutare nesfârșită a Dragostei (personificată în ipostaze diverse) l-au făcut să contracteze de-a lungul vieții nu mai puțin de cinci căsătorii, toate terminate prin divorț. În 1938 se căsătorise cu Maria Ana Popescu, de care divorțează în 1948, pentru a se recăsători cu
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
în alb, după vechiul port, care, scoțându-și pălăriile pentru a-l saluta pe general, 65 redescoperiseră gesturi de o antică noblețe. Astăzi, acești oameni nu mai există, au murit probabil, ducând cu ei satul tradițional pe care încă îl personificau în 1968. În același timp cu uralele și omagiile, se ridica din mulțime privirea ce implora Occidentul, chemarea unui popor altădată liber, condamnat de istorie să rămână în orbita sovietică. Călătoria generalului de Gaulle s-a situat într-o epocă
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
desigur și suflet, pe care-l ia de la omul care a Îngrijit via și a vinificat, acela pe care vinul l’a avut În preajmă, direct ori indirect, tot timpul. Poate de asta vinul e singura băutură care a fost personificată Într’un zeu și tot el poate Îndeplini euharistia, adică să devină sângele lui Hristos. Coca Cola nu. Dar are suflet și vinul obținut În vreun combinat? Desigur că nu. Să mă ierte oenologii, cărora de fapt le apreciez zbaterea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
-i răspundă."54 Așadar, indivizii nu percep decât acele obiecte exterioare pe care structura internă a organizației îi învață să le caute. "Organizațiile nu pot reacționa decât la date sau probleme prealabil recunoscute". În timp, aceste obiecte exterioare vor fi personificate (iar pe masura ce vor fi cunoscute ele vor deveni și previzibile) și vor fi transformate într-un fel de relee ale organizației, care îi vor permite să reducă incertitudinea mediului. Dar aceste obiecte exterioare nu se vor lăsa folosite fără a
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
mai apare numit peștele, sau „duhul de mare” nu mai reprezintă în universul colindei o specie anume, ci încorporează doar atributele distructive ale animalelor asimilate haosului. Mihai Coman nu îl consideră nici măcar animal mitologic, „ci o stihie, o entitate vagă, personificată în chipul unei apariții supranaturale”. Doar în colinda Peștele și mreaja fetei, III, 50, tânăra primește un rol dinamic în inițiere, apropiindu-se sensibil de ritualul masculin: „Îndărăt se înturnară,/ Acasă mergeară,/ Furcă că-și ciopleară,/ Caier că-și puneară
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aparentei slăbiciuni a lui Iisus pe cruce și afirmarea valorii lumii materiale, respectiv a cărnii, în conexiune cu istoria mântuirii, fapt ce denotă un optimism clar cu privire la confruntarea cu puterile seculare (Imperiul roman)49. Tot Sf. Irineu este primul care personifică Providența divină în istorie în metafora mâna lui Dumnezeu. După ce înșiră manifestările biblice ale puterii lui Dumnezeu în sprijinul lui Ilie, Iona și al celor trei tineri aruncați în cuptor de Nabucodonosor (Daniel 3, 25), el recunoaște revelarea mâinii divine
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
imemorial și rătăcit în mit, niciodată, până la nașterea lui Iisus, Dumnezeu nu s-a făcut om pogorându-se în istorie. La vechii greci nici măcar zeii nu pot scăpa de tirania sorții (Moira), iar pasiunile lor amintesc de slăbiciunile umane. Unii personifică forțe ale naturii și sunt prinși într-un univers panteist care se regenerează periodic odată cu întreaga creație. Creștinismul este religia paradoxului, a Dumnezeului-om, a nașterii din Fecioară, a Învierii celui îngropat. Prin Întrupare, Hristos focalizează și valorizează istoria, îi
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
viețuire” în penumbra literei scrise și a individualității creatoare, irumpe în „prezentul istoric și cultural”, văzându-se deodată confruntată cu cele mai înalte repere și expresii, cele ale filozofiei, științei și artei post-renascentiste, occidentale. Dintre noi, „el” părea uneori a personifica viitorul mare poet tocmai prin această „masculinitate, gravitate” a motivelor și „ținutei sale poetice”, alături de Cezar, în timp ce Nichita părea încă „ezitând”, „feminin”, un adolescent fermecător atât de „mirat de existență” încât pare a întârzia să pășească peste pragurile ei grave
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
e oricum pretutindeni în lucruri, ca umbră a lor; a infiltrat în ele frica: în bicicletă, în coafat, în parfum, în frigider; a transformat cele mai banale obiecte neînsuflețite în niște amenințări. Obiectele aparținând celui urmărit au ajuns să-l personifice pe urmăritor. Desigur, urmăritorul apare uneori în persoană, la intervale precise de timp, calculate astfel încât amenințarea să persiste. Într-o asemenea zi - de prezență în carne și oase -, ochiul celui urmărit îl receptează pe urmăritor ca pe un amețitor vălmășag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]