819 matches
-
batem pas de defilare pînă ne plictisim. Iar cînd isprăvim, să trecem la măsurat dormitorul cu bățul de chibrit, ca expresie a întregii utilități și decențe de care mai sîntem în stare. noiembrie 2004 Metafore Plus hiperbole, parabole, epitete, comparații, personificări. În ce constă arsenalul postelectoral de procedee literare la care recurg magnații fotbalului? Cu toate că Traian Băsescu a cîștigat alegerile, Gigi Becali rămîne printre noi. Nu mai pleacă din țară, așa cum promisese că va face în caz de eșec. Păi, unde
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
s-ar produce o dată cu procesul individualizării/ psihologizării teatrului, care va impune ca o consecință inevitabilă și dispariția corului de pe scenă, rolul acestui element esențial urmând să fie jucat fie de un personaj-raisonneur, fie de însăși conștiința "scindată" a protagoniștilor. Ca personificare a conștiinței și a rațiunii umane, corul era menit să vehiculeze "sensul liric" (citește: metafizic) al întregii drame, aducând "esența", "ideea", la plenitudine și vitalitate, într-o viziune organică și cuprinzătoare. În cor se condensează de fapt "întreg lirismul situației
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Așadar: în măsura în care oglindește viața, literatura împrumută în mod necesar și obligatoriu trăsăturile melodramei. Dar tot atât de adevărat e că melodrama oferă vieții tiparul ideal, o formă perfectă, de neverosimilă puritate. Se înțelege acum și mai bine de ce personajul feminin (femeia fiind personificarea principiului vieții, element-cheie al imaginarului erotic) rămâne indispensabil în melodramă, unde joacă adesea rolul principal (e drept, tot ca proiecție a "privirii îndrăgostite"). Michael R. Booth afirma că eroina este centrul emoțional ("the emotional chore"), ochiul uraganului ("the storm centre
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
al obsolescenței, vădind o receptivitate mai curând "antiestetică", de burghez pragmatic (nu trebuie uitat că, în textul originar, impresiile sunt ale călătorului în căutare de confort și odihnă, după o boală grea!). În concluzie, teatralizarea convențională a fragmentului memorialistic cu ajutorul personificării și al dialogului abstract dintre narator și Cetate (de care sunt legate și tradiția Carnavalului, și numele ilustrului Giaccomo Casanova, ilustrul doctor în arta iubirii) nu schimbă deloc miezul moral al reflecțiilor. Transformarea e nesemnificativă. Merită să reținem numai că
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
prevăzut, pentru că femeia, deși își recunoaște greșala, nu înțelege cu nici un chip să renunțe la vreunul dintre cei doi bărbați, cât timp sentimentele nutrite față de fiecare în parte îi par complet diferite: în Andrei pretinde a iubi pe bărbatul puternic, personificare a forței și a "misterului", pe Jean compătimindu-l pentru nenorocirea de a nu fi cunoscut niciodată "fericirea unei iubiri împărtășite". De aici drama: Andrei o vrea pe Mab numai pentru el, pe când femeia, pretinzând că-l iubește, nu renunță
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Vrancea, un tip de femeie "prezent în toată proza lovinesciană, adesea sub același clișeu obsesiv, al unor gesturi și fraze-tip (s.n.)"208 de aceea Diomo îi spune, la un moment dat: "Tu ești Lulù, simbolul vieții și al plăcerii". Personificare mirabilă a "eternului feminin", Lulù nu manifestă totuși tendința subordonării la psihologia rasei, precum "franțuzoaica" Mab, "napoletanca" Igeea sau "moldoveanul" Andrei. "Roabă a realității", trăind exclusiv în prezent, ea suferă doar "ascendentul senzațiilor", care o determină să găsească în amor
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sta în vocativ substantive denumind viețuitoare individualizate de om prin substantive proprii sau substantive denumind aceste animale: „- Țibă! Hormuz; na! Balan; nea Zurzan; dați-vă în lături, (cotarle)!...” (I.Creangă, p. 170) sau orice substantiv înscris într-o relație de personificare: „Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci/Și gândirilor dând viață suferințele întuneci.” (M. Eminescu, I, p.130), „Codrule, codruțule, ce mai faci, drăguțule?” (M.Eminescu, I, p. 123), „Vino iar în sân, nepăsare tristă;/ Ca să pot
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un ‘copil’ ci o ființă umană înscrisă în această categorie, sau pentru atitudinea subiectului vorbitor față de ea, sau pentru felul său de a fi. De altfel, diferite conotații stilistice dezvoltă în mod implicit toate substantivele provenite din adjective sau prin personificări și care tolerează numai dezinența -ule: urâtule, răule etc., dobitocule, măgarule etc. iar, în funcție de context, și alte substantive cu această dezinență: eroule, puiule, pigmeule etc. Unele substantive prezintă o formă de vocativ omonimă cu nominativul-acuzativul-genitivul-dativul nearticulat, ca o a treia
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Și toată această lume care ne înconjoară nu reprezintă altceva decât percepția pe care prin cele cinci simțuri omul o are împrejurul său asupra mulțimii de forme ale vieții, fenomenelor astrale și terestre. Acestea au primit reprezentări abstracte, simboluri și personificări. Curcubeul este adesea Dumnezeu sau o legătură a acestuia cu noi. Răsăritul și apusul, lumea pietrelor, plantelor și animalelor se înlănțuiesc cu trecerea anotimpurilor și deplasarea astrelor pe firmament 95. Toate reprezintă puterea sfântă a naturii, fie micro sau macrocosmos
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
stillness 1111. Limba poesiei utilizează cuvintele altfel, în principal ele devin în discursul liric metafore. Este o exprimare eminamente simbolică, simbolul desprinzându-ne în afara ființei și aruncându-ne să ne pierdem în neant. Utilizate figurativ cuvintele cuprind comparații, metonimii, sinecdote, personificări care susțin idei, reprezentarea fizică și ocultă a lumii. Dacă e să privim invers lucrurile metafora nu e apanajul exclusiv al poesiei, cu toate că la origine limbajul artelor este metaforic. Ritmul, rima și metrica susțin deopotrivă arta poetică. Când Baudelaire se
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sufletului se află în jurul sferelor concentrice ale celor patru elemente, deasupra cerului de foc. Globul e ca și o planetă purtând imaginea străveche a atmei ce se roagă la soare, ceea ce demonstrează că sufletul, mandala nu e totuna cu soarele. Personificare a inconștientului, atma e ceea ce ne aparține în relație cu simbolul izvorului vieții și al totalității definitive umane. Dificultățile hermeneutice au tulburat înțelegerea primilor creștini în a deosebi soarele care răsare de Cristos. Oricum însă importante nu sunt mandalele ce
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
v. II, Temele romantice: Luna) va genera fie și prin contemplare levitația, anularea „simțului gravitației pe pământ”. Antinomica soarelui, care putea adăposti în castele translucide pe zeii Daciei, luna se restrânge la dimensiunile umane, devenind un adăpost al visării romantice. Personificarea anticilor care văzuseră în Selene o zeitate magnifică, plimbându-se între nori de argint, apare transcrisă în registru eminescian de serafică blândă, idee platoniciană, „amanta lui Dumnezeu (Lucifer)” conform unei însemnări pe manuscris. Contemplată „prin streșina de codru”, luna apare
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
seara înăbușitoare de vară legată, prin asociație, de bâzâitul muștei cenușii. Toate aceste exemple, pe care le-am desprins din contextul lor, pot fi interpretate și altfel, și anume în sens animist. Depinde doar dacă acționează logica asociativă stau, dimpotrivă, personificarea permanentă. Despre poezia religioasă, catolică sau evanghelică, am putea crede că este inevitabil metaforică - și așa și este în mare parte. 257 Totuși, Isaac Watts, scriitorul neoclasic de imnuri, obține un efect impresionant, mișcător si în același timp măreț, din
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de a exorciza... Ornamentul... este ceva sustras Timpului ; este o simplă prelungire, fixă si stabilă. *43 Antropologii găsesc în culturile primitive atât animism cât și magie. Animismul încearcă să-și apropie, să îmbune, să convingă și să se unească cu personificările spiritelor - cu morții, cu zeii. La rându-i, magia, precursoare a științei, cercetează legile puterii emanate de cuvintele sacre, de amulete, de vergele și de baghete, de imagini și de relicve. Există, pe de o parte, magia albă - a cabaliștilor
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de mai sus, adică faptul că în mod obișnuit se înțelege că e vorba despre agregarea opiniilor unor indivizi concreți, nu cred că această eroare trebuie prea mult subliniată. Apoi, în exprimări cum sunt cele de mai sus, nu atât personificarea și reificarea sunt de condamnat, cât prezumția unanimității opiniilor la scară națională. Ceea ce în rare cazuri se întâlnește. Mai mult, în lipsa unor date concrete (sondaje) nu putem fi siguri dacă există chiar un curent de opinie predominant. O altă eroare
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
J. W. Goethe, Faust IĂ: „O parte sunt dintru acea putere Ce numai răul Îl voiește, Însă mereu creează numai bine. Astfel cum tot ce voi numiți păcat, Distrugere și rău E Însuși elementul meu”. Spre deosebire Însă de Mefistofel, personificarea pulsiunilor tenebroase ale inconștientului, Margareta este simbolul virtuților morale ale frumosului și binelui, al purității și perfecțiunii, pe care Faust le vede În felul următor (J. W. Goethe, Faust IĂ: „Frumoasă-i, Doamne! ce copilă! N-am mai văzut asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este un delir care apare ca o prelungire și o prelucrare tematică a unei convingeri mistico-magice. Aspectele mai sus prezentate se raportează la anumite modalități de prezentare și explicare a suferinței psihice. În cazul posesiunii demoniace, asistăm la o bizară personificare a nebuniei, considerată ca ceva străin, care este interiorizat de către persoana umană Împotriva voinței sale. În concluzie, se poate spune că nebunia oferă un cadru larg de aspecte ale umanului, dintre care se diferențiază „tablouri particulare”, În raport cu aspectul și semnificația
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de improvizație generatoare de procedee noi: forma liberă a prozodiei, monologul și dialogul, alternarea fanteziei cu elemente de grotesc, coexistența caracterului arhaic (cifre fatidice, formule magice, conjurații demonice etc.) cu cel nou (scene, limbaj din viața obișnuită). Alături de tropi, de personificare, iterație, invocație, blestem („Aibă mersul racului / Și casa gândacului / Și odihna vântului”), se întâlnesc gradații ascendente și descendente, enumerații ș.a. Predominante sunt exprimarea metaforică și abundența structurilor comparative. Bolii i se poruncește să iasă și să piară „Ca roua de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286736_a_288065]
-
din 1966, pictorul Val Gheorghiu subliniază: „Lucrările dispuse ca într-o veselă colonie de făpturi negre, dialogând vioi și ironic, te ademenesc ca o cimilitură, ca o poveste populară spusă când de bătrâni, când de tineri. Este vorba de o personificare a vaselor țărănești, de o animare a materialului la treapta unor înțelegeri artistice”. În alte lucrări artistul recurge la translația viziunii decorative despre care am amintit în zona figurii umane și a portretisticii, tratate în termenii reprezentării la limita dintre
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
astfel forme de viață ale satului românescă Lucrările dispuse ca într-o veselă colonie de făpturi negre, dialogând vioi și, te ademenesc ca o cimilitură, ca o poveste populară, spusă când de bătrâni când de tineri.Este vorba de o personificare a vaselor tărănești, de o animare a materialului, la treapta unor înțelegeri artistice. Val Gheorghiu, 1966 La Ion Antonică, compozițiile păstrează o sugestie expresionistă de exemplu: în tensiunea sufletească a femeii din Maternitate, respingând dulcegăria, înscrie cu aplomb un gest
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
-și păstreze adevăratul nume, în anonimatul disciplinarilor. Tuturor celor pe care îi aborda, chiar și pentru scurt timp, le spunea numele său, Zurin, fericit, fără îndoială, că-l recucerise după ce fusese multă vreme doar un număr matricol. Această dorință de personificare îl determinase să povestească ce i se întâmplase. . Rănit în lupta de la Brest-Litovsk, fusese prins de nemți, petrecuse mai bine de o lună în spatele sârmelor ghimpate, izbutise să evadeze, să se alăture trupelor noastre și acolo, într-o mișcare în
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
În care ființa noastră este implicată emoțional și nu colportează doar informații seci de proces verbal constatativ. Ca procedeu artistic complex, alegoria vorbește simultan pe două planuri. Ea uzează, ca orice text literar, de toate figurile de stil consacrate (metafore, personificari, comparații etc.) pentru a descrie lucruri si fapte concrete sau pentru a nara Întîmplări reale sau verosimile. Toate acestea Însă trebuie să sugereze permanent un alt plan, de cele mai multe ori acesta fiind acela al noțiunilor abstracte sau al simbolurilor moral
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Încredere În puterea lor de a o transmite și altora. În privința prezentării obiectului-emoție În haikuadică, corbul, privighetorile, cîntecul și libelula citate mai sus mi se pare deosebit de semnificativ că numirea lui este totdeauna directă. Haiku-ul evită metafora, comparația sau personificarea. Nimic nu este asemănător cu altceva În cel mai reușit haiku. Așa cum Bashō a spus: Învață despre pin de la un pin; Învață despre bambus de la bambus. Învață, adică, ceea ce este un pin, nu cu ce se aseamănă asta se pare
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ci unul sensibil, depozitînd un tîlc profund, capabil să producă În observator o iluminare, o viziune. Starea de nirvana. Forța obiectului este dată de unicitatea sa incomparabilă și ea pălește atunci cînd sînt folosite figurile de stil, precum metafora, comparația, personificarea, care, edulcorînd obiectul, atentează la Înfiriparea viziunii. Totodată Însă, obiectul nu este pentru autor obiectul natural, fizic, ci „propria lui percepție a obiectului, așa cum percepția și experiența au crescut din interacțiunea sa cu obiectul, din experiența sa fondatoare”. Experiență căreiai
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
În afara unei mohorîte tristeți, că acel cojoc e doar un lucru abandonat și inutil, că peste toate s-a-ntins “jalea rătăcirilor / mohorul mîhnirilor”. Este de observat că În toate cele trei exemple avem de a face cu metafore și personificări. SÎnt ele prohibite sau se dovedesc cum nu se poate mai utile nu numai pentru a formula sensul poemului ci și pentru a-l face să tresalte, să-și ia zborul, atingîndu-și nivelul simbolic? Sigur că putem să botezăm acest
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]