1,307 matches
-
se înclină smerit și fascinat Eminiului: „...Nici un alt scriitor român, nici înainte și nici după el,nu a aparținut într-o atât de mare măsură, prin sentiment și prin operă tuturor românilor.” (Gândirea, Anul VII, Nr. 4-5/ 1998, p. 35) Pesimismul ca stare sufletească are două naturi: una lumească, naturală, filosofică, alta harică, cerească, creștină. Cea creștină are genă religioasă, biblică, un pesimism-optimist sau un pesimism-eminescian, ce urcă întru: <> și „Credința zugrăvește icoanele-n biserici. „Geniu după chipul lui Dumnezeu, mărturisește
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
Neamului. El a ieșit din conul abstractizării, al generalizării din cultura clasică, oferind sub îndrumarea Duhului Ortodoxiei cheia cunoașterii de acces spre mistică, spre revelarea tainelor divine. Zelul profetismului său creștin, deși l-a purtat oriunde, l-a smuls din pesimismul dezastruos ancorat de sfârșitul vieții, îmbunătățindu-i unda duhovnicească a vieții spre frumusețea spirituală ca finalitate a trăirii și a împlinirii, ca mod de viață împletit cu Învierea lui Hristos. Întreaga sa responsabilitate creștin-ortodoxă a considerat-o chemare și alegere
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
a scris articolele din Timpul din patimă de partid (Eminescu și partid!), ori că reprezintă ceva periferic la Eminescu, pe câtă vreme ele sunt însuși sufletul lui Eminescu, jumătate din sufletul eminescian... Deci, la Eminescu, nu e imposibilitate ca, după ce a făcut pesimism în activitate teoretică, să fie dogmatic în cea practică... Însuși romantismul lui Eminescu, acest romantism îl făcea să pună suflet, aur sufletesc, foc sacru, elan, îl făcea să se identifice cu cauza; mai mult romantismul îl făcea să vadă în
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
-și facă o analiză a vieții sale, în stil propriu desigur. Își amintea că făcuse cuceriri importante ca general, pe vremea când încă nu era împărat. Știuse să-și aleagă oamenii și apreciase cu moderație și cu o doză de pesimism orice plan de atac sau de apărare în războaiele sale. De aceea triumfase în toate bătăliile pe care fusese nevoit să le ducă, spre mirarea lui Augustus care la început nu îl crezuse în stare să aducă prea mari servicii
AL SAPTESPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380855_a_382184]
-
figurate sunt majoritare, este lesne de observat. Epitetele vântului por fi grupate pe serii antonimice: firbinte/rece, sperios/turbat, uriașe, gigantice/zefir, adiere. Un singur epitet a rămas fără pereche antonimică: trist. Să fie și aceasta dovada acelui mult discutat pesimism eminescian? Vântul vesel lipsește din poezia lui. Ca intensitate, această mișcare a aerului pleacă, la EMINESCU, de la adiere și zefir, la vijelie și furtună, viscol, uragan. Vântul este perceput auditiv(sună, urlă, miaună, suspină, trece-n șuier, cântă, mugește, vuiește
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
a te hrăni cu o spiritualitate care îți aparține, ruperea rădăcinilor însemnând slăbirea neamului. În această idee scriam în alt poem: „Dacă n-ar fi rădăcinile, am vedea copacii prin aer zburând!?” Schopenhauer - spirit mistic, modern, filosoful voinței și al pesimismului, între Goethe și Nietzsche „mult mai chinuit decât primul și mai sănătos decât al doilea” -, considera că putem afla adâncurile ființei noastre prin voință, aceasta determinând evoluția: „Voința este izvorul tuturor fenomenelor, inspiratoarea, creatoarea întregii lumi vizibile. Voința a vrut
BUCURIA ÎNVINGÂND TRISTEȚEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373908_a_375237]
-
de bucurie, În colțul gurii să îl porți, Mai vesel lumea să te știe Și să îmbuni nefaste sorți? Iar dacă-ți prisosește poate Din ură, frică, disperare, Sau dacă vrei să scapi de toate, De gelozie, de frustrare, De pesimism, timiditate, De plictiseală, sau mânie, Noi ți le-om coborî din spate Și vei vedea cum o să-ți fie. Sursă foto: Internet Referință Bibliografică: BAZAR SENTIMENTAL / Mihai Manolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1861, Anul VI, 04 februarie 2016
BAZAR SENTIMENTAL de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372369_a_373698]
-
ne lasă a bănui finalul cărții. În condițiile acestea, este nu doar posibilă, ci și necesară o lectură metafizică a romanului. Ea va analiza tabloul unei lumi despiritualizate: absența Centrului, retragerea harului, deruta, rătăcirea, idolatria măruntă, materialitatea grea, apăsătoare, instinctuală, pesimismul, tristețea fără leac, năzuința nedeslușită spre o identitate pierdută, spre un statut de ființă creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, ființă incompletă acum, mutilată de o viziune grosolan (și fals) antropocentristă. Toate evoluând, inexorabil, spre reabilitarea (timidă) ce încheie
EUGEN DORCESCU “VIAŢA ÎNTRE ZERO ŞI UNU”. NOTE DE LECTURĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372915_a_374244]
-
obsedat să se reprezinte într-un fel în ochii posterității- adică să-și picteze un autoportret cu o mască schimonosită de o durere eternă.O mulțime de comentatori- apologeți din veacul al XIX-lea l-au decretat pe Schopenhauer”fondatorul pesimismului modern”(James Sully, Pessimism.A History and A Criticism, second edition, 1891,p.74), găsind în ecuația lui neobijnuită”a trăi înseamnă a voi iar a voi înseamnă a suferi” psihologia pesimismului , spunând că este “pesimistul cel mai sincer și
MASCA LUI SCHOPENHAUER-PARADISUL PIERDUT AL NEFIINŢEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371191_a_372520]
-
XIX-lea l-au decretat pe Schopenhauer”fondatorul pesimismului modern”(James Sully, Pessimism.A History and A Criticism, second edition, 1891,p.74), găsind în ecuația lui neobijnuită”a trăi înseamnă a voi iar a voi înseamnă a suferi” psihologia pesimismului , spunând că este “pesimistul cel mai sincer și cel mai hotărât pe care lumea l-a văzut după Timon din Atena”, fapt ce l-a influențat și pe M.Eminescu. Descoperind o descendență spirituală din Mefisto.( Friedrich Paulsen, Schopenhauer, Hamlet
MASCA LUI SCHOPENHAUER-PARADISUL PIERDUT AL NEFIINŢEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371191_a_372520]
-
este unul dintre regretele mele cele mai mari, dar crede-mă că nu am timp. Dacă aș putea, aș juca handbal. Îmi place foarte mult! R.E.L.: Care ese viciul de care nu poți scăpa? Fuego: Uite, sunt sincer cu tine: pesimismul. Sunt într-o continuă luptă cu mine însumi, uneori gândesc prea negativ, iar acest lucru îmi displace! În rest: nu beau, nu fumez, nu sunt dependent de cafea. R.E.L.: Fară cafea, țigări și băutură se poate trăi. Eu nu beau
LA MULTI ANI, FUEGO! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371195_a_372524]
-
Litera trebuie să fie privită ca unul din cele mai de preț daruri ale umanității. 3. Ce este arta? GR: Arta este poate, frumosul care încântă ochiul. Ceva care creează o emoție sufletească. Arta poate fi și „estetica” urâtului, sumbrului, pesimismului, prostiei, cotroversului, anarhiei, mizeriei, nebuniei... (Vezi „Strigătul” lui Edvard Munch, unele desene grafitti, arta decadentă, epiderma mutilată prin tatuaje sau inele multiple, etc.). Nu cred că arta poate avea o definiție precisă, o definiție satisfăcătoare. Este mai ușor de definit
DIALOG CU GEORGE ROCA de MENUŢ MAXIMINIAN în ediţia nr. 36 din 05 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344922_a_346251]
-
de joacă și nu de luptă. Societatea are nevoie de oameni integrii, echilibrați care să poată duce "povara timpurilor" cu toate curentele lor nefolositoare și ingrate. Așadar, să scoatem afară din sufletul nostru "gloata" de gânduri frivole, de mândrie, și pesimism. Să ne dăm mâna în mâna providenței. Atunci ne vom putea ridica la rangul de Om și nu vom mai dormi în neștiiță și prostie. Să ne "încingem coapsele minții" așa cum spune Biblia, pentru că „Nimic nu e mai sacru decât
INTEGRITATEA ŞI CONTEXTUL SOCIAL de MARINA GLODICI în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345951_a_347280]
-
Blaga sau Ion Barbu, dar Lermontov și Cehov și Maiakovski apăreau în ediții complete; se respingea atmosfera moșierească din romanele lui Duiliu Zamfirescu sau Ionel Teodoreanu, dar aceleași ediții complete tipăreau un mare tiraj Turghenief; era acuzată de debusolare și pesimism lirica noastră, dar Esenin circula cu totala sa neatenție la realitățile sovietice; Tolstoi apărea masiv cu toată trena de studii despre el; până și despre Dostoievski se recunoștea a fi un gigant, chiar dacă la început se publica mai cu țârâita
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
cu invidie, nepăsare sau ură. Să iubim viața indiferent de frustrările celui de lângă noi, să ne recunoaștem propria vulnerabilitate indiferent de cum ne vor privi ceilalți! Să luăm chiar de la ghiocel exemplul! Ce, i-a păsat lui de frigul iernii, de pesimismul celor de pe margine care-și șopteau, poate, în barbă: ,, -Nu, n-o să reușească!” Îndrăznește, cititorule, atinge-ți obrazul cu-o floare de ghiocel și vei simți iubirea...curajul... magia... Eu, personal, mărturisesc că în ultimii ani, printre cei mai speciali
SOL VOIOS DE PRIMĂVARĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346795_a_348124]
-
țară, nimic pentru noi! Să trăiască România!'' * Familia, Școala, Armata și Biserica sunt pilonii pe care se sprijină sacrul edificiu al Cultului Eroilor Neamului * în anul 1918, într-un moment de răscruce al istoriei noastre, Lucian BLAGA, spunea: '' Îți iert pesimismul; într-un singur caz, nu!; când e vorba de viitorul neamului tău, căci a fi pesimist în privința viitorului neamului tău, înseamnă a fi trădător de neam'' * exemplare sunt cuvintele lui Alexandru ODOBESCU, de aceea vi le spun la finalul acestei
O ALTFEL DE ISTORIE A ARMATEI ROMANE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346870_a_348199]
-
a avut pentru nimenea ură în lume, n-a avut nici o patimă urâtă , și dacă a greșit, nu din răutate, ci dintr-o nemărginită slăbiciune a greșit. El era un copil bătrân, și astfel ar fi trebuit tratat“. Predispus la pesimism, Eminescu ajunge la consecințele practice dureroase ale concepției lui și printr-o experiență de viață destul de tristă. Destituirea din postul de bibliotecar face să se reverse pe hârtie o înverșunată diatribă la adresa celor ce-l scoseseră în stradă, practic, o
CORESPONDENŢA EMINESCIANĂ-MANIFESTARE DE FORŢĂ MAJORĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346315_a_347644]
-
le spun niciodată "te iubesc". Sunt prea ocupați cu munca, cu banii, cu prietenii lor. Prin legea a 2-a a termodinamicii, totul merge spre dezintegrare continuă. Unii filozofi observă acest lucru, dar nu găsesc soluția și atunci cad în pesimism existențialist, cad în depresie continuă și se sinucid. Stilul de muzică, cuvintele, violența, vulgaritatea, tot ceea ce exprimă această muzică este de fapt nemulțumirea lor interioară că golul lor interior nu poate fi împlinit de nimeni din această lume. N-am
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345088_a_346417]
-
inteligenți. Mă uit la un Kurt Cobain din Nirvana, care și-a clădit întreaga carieră pe filozofia lui Sartre și Camus, cum este Cioran în cultura românească. Filozofii aceștia au observat ceva din realitatea de zi cu zi, și anume pesimismul existențialist, care spune că nu poți găsi împlinire în nimic. Au observat că există o forță degradantă, care tot timpul deformează, rupe, fragmentează, lucru care scriptural vorbind este păcatul. Prin legea a 2-a a termodinamicii, totul merge spre dezintegrare
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345088_a_346417]
-
există o forță degradantă, care tot timpul deformează, rupe, fragmentează, lucru care scriptural vorbind este păcatul. Prin legea a 2-a a termodinamicii, totul merge spre dezintegrare continuă. Ei observă acest lucru, dar nu găsesc soluția, și atunci cad în pesimism existențialist, cad în depresie continuă și se sinucid. Atunci stilul de muzică, cuvintele, violența, vulgaritatea, tot ceea ce exprimă este de fapt nemulțumirea lor interioară că golul lor interior nu poate fi împlinit de nimeni din această lume. La fel mă
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345088_a_346417]
-
al autorului. George Astalos de la Paris vede în modul său de abordare a realității în general și a celei românești în special un paralelism cu inconvenientul de a te fi născut a lui Emil Cioran. Talpeș e autohton, departe de pesimismul lui Cioran în exil, chiar atunci când constată la contemporani săi o incredibilă stare de delăsare și nedorința de asumare a propriei condiții actuale și viitoare? (Breviar, p.255) Notițele lui scrise parcă în fugă, rar depășesc 10 rânduri, sunt rezumate
BREVIARUL LUI TALPEŞ de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 817 din 27 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345415_a_346744]
-
este strict interzisă de Moscova și neînțeleasă la București pentru că numai cultura occidentală a trecut Carpații. Nu și teologia! Izolarea de Roma, în calea tuturor relelor și mereu sub vremuri, cum ne spune cronicarul, l-au condus pe Cioran la pesimismul caracteristic mai tuturor exilaților, începând cu Ovidiu trist la Pontul Euxin, și pe Talpes la prudența față de sensibilitatea, comportamentul religios ale ortodocșilor, nu de rare ori complet absurd. Cum ar putea fi altfel, dacă trădătorii, spionii Pacepa, Mircea Raceanu, Nicolae
BREVIARUL LUI TALPEŞ de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 817 din 27 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345415_a_346744]
-
nu vorbim decât despre mentalitate, nu mă gândesc să dărâmăm totul ori să ne ardem operele de artă în piața publică! - Sunt lucruri care țin de AND-ul vostru, așa că, dați-mi voie, să mă îndoiesc! - Nu vă judec pentru pesimismul dvs., știu că voi, românii, ca popor, sunteți resemnați, adesea chiar tragici, împăcați cu soarta hărăzită de Dumnezeu ( știu exact ce înseamnă spiritul mioritic! ), este posibil să dureze, să mai treacă două-trei generații, dar de schimbat, vă asigur, ne vom
DRUMUL APELOR, 42 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376330_a_377659]
-
oamenii se simt ca niște copii!” Uneori poetul cade în „extaze” trezind „sensuri noi în viață” și plutind „în fantezii, revi încet la viață” deoarece „sensul vieții are un sfârșit”. Sunt și momente când poetul trece de la o stare de pesimism la optimism, de la tristețe la voioșie, la speranță: „Sunt liber, fericiri mă inundă, / Beatitudini cresc mereu / Când ud cu-ale mele lacrimi / Veșmântul lumii din sufletul meu.” Ca o obesesie revine adesea amintirea copilăriei că: „orice suflet / E-un suflet
TAINICA SIMŢIRE SAU PELERINAJ SPRE ABSOLUT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376642_a_377971]
-
de magistrale Au rupt ale realului vast contact. Inspirându-mă din spații siderale Lunec cu visul în marele neant. Limpezimea cerului cândva senin Este pentru mine o culoare sumbră Oricând mi-e sufletul de viață plin Nu mă sperie de pesimism vreo umbră, Toate schimbările ce mai survin Esențele gândirii uneori le surpă. Referință Bibliografică: Oare, mă scufund? / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 277, Anul I, 04 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile
OARE, MĂ SCUFUND? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375273_a_376602]