50,172 matches
-
o parte, eram în prezența unor structuri absolut ferme, analoge, în propozițiile lor, cu structurile rudeniei ce puteau fi studiate în țări precum Franța, Germania, Italia, Spania, - iar pe de altă parte se petrecea ceva diferit. Prin urmare, ceea ce se petrecea aici nu putea fi interpretat decât printr-o trimitere la istorie - și la o istorie îndepărtată. Iar dacă o istorie îndepărtată funcționează, și istoria recentă funcționează. Eram, așadar, condus, după această analiză oarecum primitivă, sumară, a relațiilor de rudenie prin
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
alegerii a fost unul datorat împrejurărilor. Ne aflam în 1979, și regimul din acea vreme interzisese străinilor să fie găzduiți. Or, pentru mine nu avea nici un sens să vin să lucrez închis într-un hotel și să mă duc să petrec câteva ore într-un sat la patruzeci de kilometri de capitala unei regiuni, pentru a realiza câteva convorbiri. Deci, când am sosit la București, în această situație, le-am spus autorităților române de la Academia de Științe și de la Ministerul Culturii
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
dintre tîrgoveți, adică exact din păturile din care proveneau cei mai mulți scriitori și artiști. O generație de scriitori a redescoperit, cu prilejul evenimentelor anului 1848, drumul spre politică și spre civism. Dacă privim cu atenție istoria, observăm că acest lucru se petrece mai ales în împrejurări excepționale. De pildă, în anii '60-'70 ai secolului XIX, cînd mișcarea conservatoare trebuia întărită contra supremației "roșilor", care prelungeau artificial și ineficient spiritul pașoptist, au intrat în politică junimiștii, scriitori, cei mai mulți. Sau după Războiul de
Esteți și militanți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15059_a_16384]
-
încercînd să prindă un șut pe care l-a scăpat în față. Micul său orgoliu i-a costat finala pe nemți. Nenorocirea pentru fotbalul din România după acest Campionat Mondial e că toate hoțiile posibile vor fi cauționate de cele petrecute la Turneul final. De altfel, arbitri, antrenori, președinți de cluburi și-au și făcut încălzirea în vederea viitoarelor rezultate incredibile din campionatul autohton. De ce n-aș recunoaște, după acest Campionat Mondial, nici măcar nu-i mai pot acuza pe mafioții autohtoni că
Micul mafiotism autohton by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15057_a_16382]
-
repete procese mai vechi, omologate de studiile istorice. Schimbări fonetice, morfologice (adverbe care devin prepoziții, demonstrative care se transformă în articole) și mai ales semantice (lărgiri și restrîngeri de sens, procese metaforice și metonimice, transferuri de la concret la abstract) se petrec în actualitatea imediată, de multe ori ajutîndu-ne să înțelegem mai bine evoluțiile din istoria limbii. Procesul de scurtare a unor forme verbale prin căderea finalei, mai ales în îmbinări tipice cu o conjuncție - cre'că, las'că, poa'să, tre
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]
-
video, consecințele diferă în mod radical. Dacă ar fi să asociem în continuare televizorul cu o fereastră deschisă, în cazul artei video am putea spune că artistul închide fereastra și trage obloanele. Pe el nu-l mai interesează ceea ce se petrece dincolo, în lumea din afara ecranului, ci doar ceea ce se întîmplă pe suprafața sa. Ecranul devine opac și își pierde orice funcție denotativă, iar interesul artistului se deplasează de pe istorisire și informație pe expresivitatea și pe dinamica limbajului. Modificarea legăturilor dintre
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
la rându-i, convins că pentru România nu există nici o altă șansă - nu doar de prosperitate, ci chiar de supraviețuire - înafara valorile occidentale, dl. Geoană a făcut în ultimii ani o figură cel puțin onorabilă. E de presupus că intervalul petrecut pe malul Potomacului a însemnat o serioasă mutație în conștiința "birocratului" despre care se spuneau, prin '93-'94, lucruri destul de puțin plăcute. Oricum, prefer acest gen de "iluminări" comportamentului șocant al multor tineri intelectuali de-ai noștri care merg în
Cu marchizul de Sade în U.E. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15078_a_16403]
-
de-al său aduse acasă la femeie un măgar de povară, pe spinarea căruia stătea scris cu vopsea ce nu se mai șterge o lozincă electorală, pentru ca nimeni să nu uite că era un dar de la senator. În scurtul răstimp petrecut în stradă făcu și alte gesturi mai neînsemnate și îi mai și dădu o lingură de doctorie unui bolnav care fusese scos cu patul în poarta casei, ca să-l vadă trecînd. La ultimul colț, printre parii din curte îl văzu
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
mă distrugeți dacă credeți de cuviință. Dar să nu mă ignorați, persistând într-o tăcere complice. Vă rog sincer și nervos să terminați cu superioritatea și să vă aplecați asupra faptelor grotești despre care v-am vorbit și care se petrec în fiece zi sub nasul nostru, al tuturor. Refuzați și Dumneavoastră, ca și mine, să asistați și chiar să participați, prin nepăsare, la prostirea sistematică a oamenilor în mijlocul cărora trăim.
Refuz by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/15079_a_16404]
-
cartea mea titlul Nietzsche - Biographie seines Denkens/ Nietzsche - biografia gîndirii sale. Eu nu încerc să explic gîndirea filozofului prin biografia lui, ci mai degrabă doresc să evidențiez că cea mai importantă, emoționantă și pasionantă parte a vieții sale s-a petrecut în cadrul proceselor de gîndire. Gîndirea la Nietzsche este o chestiune atît de vie, încît ea își are biografia proprie. Această idee am dezvoltat-o în cartea mea. Creierul și gîndirea sunt deci reprezentate ca un "organ vital" al omului. Întocmai
Rüdiger Safranski - Să cugetăm înainte de a da sentințe by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15095_a_16420]
-
minunată, Scrisori către fiul și fiica mea - 1994). în 2001, Editura Albatros a publicat și o a doua colecție de scrisori, datînd din perioada domiciliului forțat, fermecătoare, arătînd o Alice Voinescu cocheta încă, puternică, mai ales în credința, după anul petrecut la Ghencea și Jilava, ajunsă într-un sat aproape inaccesibil, Costești, fără nici o sursă de venit și fără să știe cît va dura acest surghiun. E o singură voce, a lui Alice către Floșrica Rarincescuț, uneori către Marietta (Muzicescu), Aurora
Scrisorile lui Alice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15126_a_16451]
-
con de umbră care apare după moartea unui scriitor nu l-a acoperit (poate că a fost de ajuns umbra prin care a trecut după al doilea război mondial). Cu publicarea Grădinilor și drumurilor în 1942 (lunile de "ocupant german" petrecute în Franța în 1940), Jünger și-a cucerit imediat o audiență franceză plină de admirație. Evocați cu farmec, Sacha Guitry, Jean Cocteau, Céline, Paul Morand, Georges Braque, Picasso, Henri de Montherlant, ca să pomenim doar unele din pleiada de nume celebre
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
-le, nu oferi doar debușeuri, crează deschideri - numai așa poți schimba ceva. Dar nu merge prea departe. Iar în Statele Unite s-a ajuns prea departe. Toți își risipesc viața acuzîndu-se unii pe alții că sînt antisemiți, anti-homosexualitate, anti-femei, anti-tot. își petrec viața ca o poliție a gîndirii și e ciudat, și în același timp amuzant. Dar la noi nu s-a ajuns atît de departe. Să nu poți insulta minoritățile mi se pare un lucru bun. îmi dau seama că aici
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
nici la precedentul incendiu de la același năpăstuit muzeu, ministrul de atunci n-a sesizat că ar putea exista vreo legătură între scaunul său și unicatele care au ars din motive nici pînă astăzi aflate. Prin spitale și prin maternități se petrec, periodic, adevărate grozăvii. Nici un ministru al Sănătății nu a demisionat din această cauză, ca semnal pentru opinia publică, dar și ca avertisment pentru cei care tratează cu un criminal dispreț viața pacienților. În mai puțin de un an, în minerit
Răspunderea miniștrilor români by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15183_a_16508]
-
poate însemna fie al tău, fie al meu. Un singur vânător sau mai mulți erau desemnați în limba yahi printr-un singur cuvânt: wanàsi. în perioada colaborării lor, Prof. A. Kroeber și Mr. Ishi au devenit prieteni, iar familia Kroeber petrecea deseori întregi după-amieze în compania unor oaspeți indieni. De fapt, Ishi nu era numele originar: pe acela nu avea să-l dezvăluie nici unui alb, niciodată. În limba yahi, ishi înseamnă om. După ce a colaborat cu Prof. Kroeber, lăsându-se filmat
Ultimul yahi by Bogdan Suceavă () [Corola-journal/Journalistic/15182_a_16507]
-
putut ea, fiica lui Caragiale, marele clasic "care biciuise în opera sa burghezia și exploatatorii", să se mărite cu un "asemenea element". În primăvara anului 1986, totul se încheia, cu bunele și relele timpurilor pe care fiica lui Caragiale le petrecuse printre noi. La plecarea sa, nimeni nu se gîndise să aducă o cameră de luat vederi, sau un fotograf, prezent de obicei în asemenea împrejurări. S-a dovedit, apoi, că era totuși unul, care orbea din cînd în cînd asistența
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
o cameră de luat vederi, sau un fotograf, prezent de obicei în asemenea împrejurări. S-a dovedit, apoi, că era totuși unul, care orbea din cînd în cînd asistența cu lumina intensă a blițului: Iosif Constantin Drăgan. El venise să petreacă pesemne Paștele pe plaiurile strămoșești și aducea acum un pios omagiu ultimei reprezentante a ilustrului neam. Momentul căpătase o perfecțiune indicibilă, greu de uitat.
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
citit cu oarecare surprindere cronica t.v. pe care o semnezi în nr. 20 al României literare. Chiar dacă ești un simplu interimar, nu mă pot abține să nu-ți dau o replică pe măsură. Sînt un bătrîn telespectator. Mi-am petrecut mii de ore în fața micului ecran. Și cred că am învățat multe lucruri. Superficialitatea cu care condamni un mijloc de informare de care profită de decenii bune miliarde de oameni mi se pare inacceptabilă. Iată motivul care m-a determinat
Scrisoare deschisă () [Corola-journal/Journalistic/15181_a_16506]
-
ca și, probabil, cartea. Autorul, născut în 1947 la Bayreuth, a crescut într-un mediu rămas fidel memoriei Führerului, dar care i-a fost ascuns cu grijă după căderea regimului nazist. Copil fiind, Gottfried a văzut un film despre ororile petrecute în Germania de după 1933. A încercat să aibă o discuție cu tatăl său, dar n-a izbutit. Și mai refractară clarificării lucrurilor s-a arătat bunica lui Gottfried, Winifried, nora lui Wagner și apropiată a Führerului care, în 1930, o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15184_a_16509]
-
digerabilă, nu agreată de toată lumea, parțial, fragmentar sau integral, un exercițiu care te solicită pe tine, spectatorule, și nu te lasă să lenevești în scaun. Cuvintele nu-ți dau pace și, imediat în trena lor, tot ce nasc, ce se petrece în spațiul construit la propriu de Adriana Grand, în descifrarea propusă de regizorul Victor Ioan Frunză. Se reintroduce acum, în circuitul teatral bucureștean, o sală (un loc), recuperată din moloz, de sub amenințarea anonimatului și inutilizabilului. O sală ciudată, ca halele
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
două protagoniste, Clara Flores și Dana Voicu. O actriță în vîrstă și alcoolică este invitată, după o pauză de zece ani, să joace Arcadina din Pescărușul. Piesa nu este altceva decît acel interval, oră pe care actorul (actrița aici) o petrece în cabina sa, înaintea reprezentației. Ora aceea în care fricile, angoasele, frustrările, invidiile, orgoliile se adună și macină. Ora în care ai siguranța că ești cel mai bun, inegalabil, incomparabil sau, dimpotrivă, suma nereușitelor tuturor actorilor din lume. Este un
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
pe Bolintineanu (ale cărui "sonuri" îl prevesteau pe Ion Barbu), dovadă chiar multe din interpretările pe care noi înșine le dădusem celor vechi, voind cu tot dinadinsul să facem din ei contemporani ai noștri. Chiar dacă mutații atît de profunde se petrec rar în poezie și în percepția ei, e normal să existe o "evoluție" a gustului, care e și una a poeziei înseși. De fiecare dată cînd se schimbă criteriul poeticului, poezia "veche" începe să pară a ține de o altă
Poezia adolescenței, adolescența poeziei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15208_a_16533]
-
primul rînd pentru că oferă mai curînd virtualități decît certitudini într-un adevărat labirint cu multe piste false, prin acaparanta strategie a narării cu vocea unui copil. E ca și cum o cameră de luat vederi ar fi înregistrat singură tot ce se petrece, iar cel care face montajul și comentariul e cititorul, nu autorul; există astfel tot atîtea montaje posibile cîți cititori, cu atît mai mult cu cît finalul, fiind o dezarticulare a limbajului (ca la Huidobro?), rămîne la îndemîna celui care și
Istoria într-o țară mică by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15212_a_16537]
-
Constantin Țoiu În anii șaizeci, Miron Radu Paraschivescu primea musafiri de la București în casa lui încăpătoare, gen vilă, unde își petrecea verile și toamnele, mai ales. Oaspetele cel mai de seamă era Gogu Rădulescu, din Comitetul Central, care era convins că M.R.P., cum i se mai spunea pe scurt, era cel mai mare poet al României. Cel ce nu se declara
Culegătorii de omizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15223_a_16548]
-
avantajoase ale unei "specii dinainte clasate"... Rodica Binder: Domnule Alain Robbe-Grillet, ultimul dumneavoastră roman La Reprise trece drept un eveniment pe scena literară franceză și, iată, și pe cea germană, unde interesul față de această carte este aproape dublu: "acțiunea" se petrece la Berlin, în anul 1949, o capitală distrusă care poate fi și simbol al "deconstrucției și reconstrucției". Titlul romanului are mai multe sensuri în franceză. Opinia mea, și nu numai a mea, este că Noul Roman nu a murit, că
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]