356 matches
-
titlul răsunător ce ocupa prima pagină sau pentru că îl remarcase undeva peste umărul cuiva în timp ce călătorea în metrou spre casă. Și-a amintit îndată de filmul lui Bunuel ce i-a încântat adolescența. Se imagina în fața bisericii din Ouro Prieto, piațeta complet goală, biserica închisă și cu porțile care dintr-o dată se deschid larg și oile năvălind afară, îmbulzindu-se pe treptele bisericii. În plus au fascinat-o întotdeauna miracolele. Miracolele sunt de toate felurile, se gândea ea, urmărind linia curcubeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ce-l abordează din curiozitate, dar fără prea multă convingere, fiind cunoscut că virtuțile lui din starea de veghe nu ar fi diferite de cele ale unui om normal. Îmi place efervescența acestui orășel mai scrie ea format dintr-o piațetă minusculă, unde încap zilnic zeci de autocare înțesate de turiști, deopotrivă cu bolnavi sau nebolnavi răsfățați de bolile lor închipuite sau efemere sau pur și simplu atrași de lumina de aur arsă, ce conturează colinele din Ouro Prieto, de aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
secretă? Grija și Moartea, nedespărțite precum cele două fețe ale aceleiași monede În geografia acelui oraș, la fel cum erau și În aceea a vieții... Mai făcu câțiva pași de-a lungul unei străduțe care dădea Într-o parte a piațetei și recunoscu de departe poarta cu ușorul pe care fuseseră Încrustate Însemnele Artei. Străbătu ultima bucată de drum parcă prin vis. În ciuda orei, prăvălia era deja deschisă. Pe ușă răzbătea În afară o lumină pâlpâitoare, ca și când Înăuntru cineva s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu o față abrutizată. Dar omul Îi ieșise din raza de acțiune, resorbit de fluviul de trupuri. Abia atunci Își dădu seama de neobișnuita agitație din jurul său. Din spate, presiunea lumii aproape că Îl ridica de la pământ, târându-l spre piațeta de la capătul străzii. Pe deasupra mulțimii de capete se zărea un vârtej de pânze colorate, Înălțate ca niște vele pe platforma unui car oprit pe latura scurtă a pieței. Pe acea scenă improvizată se mișcau Încoace și Încolo niște trupuri Îmbrăcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și se precipitaseră Îndărăt, către rampă. Însă când Își dădură seama că era singur, Își recăpătară curajul. În timp ce se cățăra grăbit pe scară, Dante Îi auzi cum Înaintau printre prăvălii. Ajunse sus chiar În timp ce primul dintre ei se ivea În piațeta de la mijlocul podului, țintind cu lancea În direcția lui. Îi aruncă În spinare o scândură de pe acoperișul prăvăliei și sări pe cea alăturată. Lemnul acoperișului trosni amenințător, dar rezistă. De acolo, printr-un alt salt, ajunse pe prăvălia următoare. Dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Sunt În stare să fac aproape orice, să sufăr aproape orice pentru a auzi iar ca pe vremuri. Pentru că ziua era frumoasă, ieșiră la plimbare. Beaumont Street, care dădea În St Giles, era amplasată convenabil pentru explorarea străzilor, aleilor și piațetelor orașului studios, tocit de timp. Petrecură o jumătate de oră plăcută răsfoind cărțile din excelenta librărie Blackwell’s, verificând pe furiș stocurile existente din propriile cărți, așa cum fac Întotdeauna scriitorii. Henry avu plăcerea de a vedea câteva exemplare din Lecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Morris. De pe parapetul turnului pătrat se vedea la o distanță de mai bine de treizeci de kilometri. Era așezată În mijlocul unui cimitir presărat cu morminte vechi și mărginit de căsuțe Încântătoare de lemn. Într-o zi, pe când pășea din această piațetă spre West Street, recunoscu, cu un mic fior de plăcere, Camera Grădinii din desenul lui Edward Warren. Era legată de sora mai mare, Lamb House, așezată În unghi drept față de ulița printre pietrele căreia crescuse iarba și care cobora abrupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pișcoturilor, pe schița de mână trasată de talmudist, începu să se plimbe, încet, precum un spot de lumină al unei lanterne. Peste străzile, parcajele, umbrarele și părculețele, desenate pe acea schiță de mână. Pata de grăsime se opri în jurul unei piațete... 127 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI de coif, cu vârful în sus, undeva în dreptul liniei dublu sinusoidale a nasului. Cu genunchii desfăcuți cuviincios la o lățime de palmă. Fără bastonul abandonat printre hărți, în capsa de metal a taximetrului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că s-a oprit coloana de manifestanți, această mică parte pe care o vedem din ea, în intersecția în care palatul, cu părculețul care îl înconjoară, ocupă unul dintre colțuri, restul revărsându-se în jos pe strada în pantă, prin piațetele și străzile limitrofe, dacă încă s-ar mai afla aici socotitorii poliției ar spune că, în total, nu erau mai mult de cincizeci de mii de persoane, când numărul exact, numărul autentic, pentru că i-am numărat pe toți, unul câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
un moment dat a devenit pregnant și mi-am dat seama că ne apropiaserăm. Am început să adulmec precum un copoi de vînătoare și să iau urma mirosului printre case și culoare. În cele din urmă am ajuns : într-o piațetă în reparații, niște muncitori se încălzeau la un foc de lemne. Mirosea a fum, a foc de brad, ca în toată copilăria mea de pe munți. După-masă am ajuns la Spoleto și am reluat ritualul străduțelor medievale, de jos de la chestură
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mic detaliu. Ai băut cu mult Înainte de-a mă fi Întâlnit pe mine. Trebuie să ai puțin simțul proporțiilor. Nu lipsesc decât o săptămână. — Bărbații ăștia, spuse domnișoara Warren vag amenințătoare și, când Janet Pardoe se ridică să traverseze piațeta, o prinse și o strânse de braț cu o forță extraordinară. Promite-mi că vei fi prevăzătoare. Oh, dacă aș putea să vin cu tine! Când aproape că ajunse În pragul gării, intră Într-o băltoacă. — Oh, uite ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și, odată cu răsăritul soarelui, porni la drum în căutarea lui Kano, hotărât să-i ceară să-l însoțească pentru a afla motivul împușcăturilor. De pe malul mlaștinii, îl surprinse activitatea din sat și observă că tribul era adunat în jurul unei mici piațete formate de colibele mari, lângă apă. Când ajunse până la ei, războinici, copii și femei îi deschiseră calea în tăcere, fără să-și ia privirea din mijlocul cercului. A trebuit să facă un efort ca să nu țipe și să o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
facă după aia. Nici un alt loc din Paris nu-i plăcuse atât de mult ca acelea cu copacii cu frunziș bogat, cu casele vechi văruite și cu catul de jos vopsit În cafeniu, cu șirul lung de autobuze verzi din piațeta aceea rotundă, cu vopseaua purpurie pentru flori prelinsă pe pavaj, cu strada Cardinal Lemoine care se prăbușea brusc Înspre râu, și, dac-o luai invers, cu lumea strâmtă și Înghesuită a străzii Mouffetard. Strada care urca Înspre Pantheon și cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îmbrăcat În piele. — Ia uite-l pe Horace, spuse Doc Fischer când intrai În camera de gardă, unde mirosea a fum de țigară, a idoform, a fenol și a ars de la un radiator supraâncălzit. — Domnilor. Ce vești mai circulă prin piațetă? Întrebă Doc Fischer. Vorbea afectat, cu un fel de extravaganță care-mi părea a fi culmea eleganței. — Păi, curcanul gratis la frații Woolf? — Ai luat parte la ceremonie. — La modul copios. — Mulți dintre confrați? — Toți. Toată echipa. — Multă veselie sărbătorească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
rîului, statuia de bronz se ridică cîțiva metri mai În spate, privește de-acolo valurile, am făcut Împreună o fotografie, „Grup de scriitori din materii diferite”, la asfințit, bătea vîntul, cerul era rece auriu. Ne-am plimbat puțin prin mica piațetă din centru, am mai făcut o poză, și-atunci am remarcat pavajul, un pavaj În degradeuri, la Început gri-albastru, albastru-Închis-deschis-tonuri-de-verde-zeci-de-nuanțe-și-În-cele-din-urmă-portocaliu-rubiniu, sclipind ușor, am depășit limita de viteză pentru imaginație ușoară, m-am urcat În mașină și am Închis ochii. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
monumentele. În centru, catedrala O. L. Vrouw, 123 de metri Înălțime, secolul XVI, cînd spaniolii au distrus În mod firesc orașul ce și-a revenit abia peste două sute de ani. Biserica Saint Paul, primăria. Pe străduțele Înguste, deschise În microscopice piațete, se Înșiră restaurante cochete, cu prețuri inaccesibile. Casa lui Rubens. Închisă. Muzeul Groot. Deschis. Intrăm, Rembrandt, Rubens (aproape trei săli), Brueghel, Frans Haals, Jan Steen, Jacob Isaaksz Ruisdael, Jan van Eyk, Adriaen van Ostade, Împresurați de foarte mulți pictori flamanzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
întuneric mai dens, ca o umbră crescută dintr-o lună mai mare. De fiecare dată peronul se umplea de lume. Trenul nu oprea niciodată, așa că nimeni nu cobora și nimeni nu se pregătea să urce. Trăsurile erau totuși pregătite în piațeta din fața gării. Femeile își fluturau batistele și bărbații își vânturau pălăriile. Copiii ședeau în față, frumos îmbrăcați, țepeni ca la recitare, cu buchețele de flori în mână. Mica fanfară a garnizoanei cânta, de fiecare dată, Marșul lui Radetzky. Tamburul-major, agitându
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de Constantin Popa • Stepă...Votcă...și alte suspine scenarii după piesele lui A.P. Cehov toate scenariile au fost montate pe scena "Studio" al Teatrului Național, cu studenții Facultății de teatru Universitatea "George Enescu" Iași Pe aceași scenă s-a montat Piațeta de Carlo Goldoni și O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale Eterna și fascinanta Românie, scenarii din piese de I.L. Caragiale și șapte intermedii de Constantin Popa Premii • Nominalizat pentru "cel mai bun spectacol" cu piesa Piațeta de Carlo Goldoni, la
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
scenă s-a montat Piațeta de Carlo Goldoni și O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale Eterna și fascinanta Românie, scenarii din piese de I.L. Caragiale și șapte intermedii de Constantin Popa Premii • Nominalizat pentru "cel mai bun spectacol" cu piesa Piațeta de Carlo Goldoni, la Festivalul Național al facultăților de actorie Sibiu 1995 • Premiul pentru cel mai bun spectacol cu scenariul Livada cu... oameni Sibiu 1997 • Cinci nominalizări pentru cea mai bună interpretare: două dintre acestea au devenit premii *** În cadrul prgramelor
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
terasa unei cafenele -, postúri frecvente în contextul microcomunităților, postúri care permit „pândirea cuiva”. Giorgio Strehler a recunoscut acest tip de supraveghere la Goldoni și l-a pus genial în scenă, în spectacole memorabile precum Gâlcevile din Chioggia și, mai ales, Piațeta. Aici, supravegherea de proximitate furnizează neîncetat informații, grație unei permanente activități de spionare a vecinului, plasat sub tirul unor priviri iscoditoare, informații care leagă și dezleagă prietenii, anulează făgăduieli de căsătorie sau consolidează alte tipuri de contract. Împreună cu Luciano Damiani
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a vecinului, plasat sub tirul unor priviri iscoditoare, informații care leagă și dezleagă prietenii, anulează făgăduieli de căsătorie sau consolidează alte tipuri de contract. Împreună cu Luciano Damiani, scenograful său, Strehler reproduce datele urbanismului venețian, caracterizat prin prezența centrală a unei piațete mărginite de jur-împrejur de case ale căror ferestre reprezintă excelente puncte de observație reciprocă. Strehler surprinde cu finețe rolul atribuit de Goldoni acestei piațete: ea instalează și animă fără încetare socializarea. Il campiello, mica piață unde nimeni nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Împreună cu Luciano Damiani, scenograful său, Strehler reproduce datele urbanismului venețian, caracterizat prin prezența centrală a unei piațete mărginite de jur-împrejur de case ale căror ferestre reprezintă excelente puncte de observație reciprocă. Strehler surprinde cu finețe rolul atribuit de Goldoni acestei piațete: ea instalează și animă fără încetare socializarea. Il campiello, mica piață unde nimeni nu se poate ascunde de priviri indiscrete, e un spațiu viu, care se agită și se mișcă în ritmul acestei supravegheri mutuale. Spațiu seducător prin reversibilitatea raporturilor
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
într-un evantai, rafinament extrem permis unei priviri iscoditoare. Sala à l’italienne se supune ea însăși controlului de proximitate, spectatorii se comportă aici ca și cum s-ar afla într-unul dintre acele „saloane” la scara orașului, care sunt piețele și piațetele. Privirea scrutează o lojă cu aceeași aviditate cu care ar pătrunde prin fereastra apartamentului vecin... În ambele cazuri, fiecare ins poate fi, rând pe rând, supravegheat și supraveghetor, infinită permutație ciclică datorată unei socialități ce generează fără întrerupere supravegherea „de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
perioadă de prosperitate ca urmare a rolului său în cadrul comerțului transatlantic, ajungând la cca. 80.000 locuitori). Orașul vechi este partea cea mai interesantă din Cadiz, cu porțiuni din vechile ziduri de apărare, cu străzi înguste care leagă între ele piațete preferate de turiști cum ar fi: Plaza de Mina (cea mai frumoasă), Plaza San Antonio, Plaza Candelaria, Plaza de San Juan de Dios, Plaza de Espana. Catedrala din Cadiz, construită în perioada 1722 - 1838, situată în Plaza de la Catedral, este
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
deambulare. Doar copiii... Singurii, ei, zbenguindu-se printre picioarele pedestrașilor, rîzînd și țipînd firesc, par... normali în acest demers al părinților lor, ce și-au dorit, la urma urmelor, plăcerea călătoriei. Intru în șuvoi și, retrăgîndu-mă o clipă, protectiv, în piațeta cu statuia lui Goldoni, mă văd în oglinda pizzeriei: același facies de maniac al deambulării. Rictusul jovialului dramaturg, pișicher-galant, mă deconectează. Doar pînă reintru în halucinantul șuvoi. S-aprind luminile la Ponte Rialto. Canal Grande e acum o magnifică înscenare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]