82,518 matches
-
Ioana Pârvulescu Există oameni de afaceri care, stînd cu picioarele pe birou, în timp ce o armată de subalterni fac plecăciuni lingvistice în jurul lor, cîștigă, cu un simplu telefon, dat între două sorbituri de cafea, milioane de dolari. Firește, neimpozabili, întrucît nedeclarați. Ei nu au în urma lor prea multe studii de specialitate
Prețul manualelor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15187_a_16512]
-
de șopîrlă desprinsă de trup, apoi li se gată și lor oxigenul, iar în timpul acesta geometrii și topografii celești fac măsurătorile necesare și ridică axa lumii taman de pe Vîrful Omul (toponimia are și ea un înțeles tainic!) și pînă la picioarele tronului pe care Dumnezeu adastă și desenează harta mistică a României. Cînd realitatea noastră geografică, istorică, politică, morală și spirituală este aceasta, adică un partaj între satanismul imanent și grația transcendentă, cum s-ar putea formula o informație? Poate cineva
Opinia și Informația by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15199_a_16524]
-
care dispar complexele, frustrările, derizoriul. Funcționarul Perkins ia, din greșeală, altă servietă decît cea personală. În locul tradiționalului sandviș făcut cu dragoste de iubitoarea soție și de nelipsita umbrelă găsește o sumă fabuloasă de bani. Aventura i s-a așezat la picioare. Cam devastatoare efectele pentru monocolorele personaje: doamna Jean Perkins descoperă că nu-i chiar atît de neplăcut și de defăimător să te magnetizezi și să minți întruna, fără opreliști; domnul Henry Perkins părăsește dezinvolt statutul anost al funcționarului și hotărăște
Cad bani din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15226_a_16551]
-
Editura Dacia, seria "Restituiri"), încheiem cu un savuros "jurământ de credință": "Pă noao țări, pă trei mâncări, pă ziua de ieri, pă spatele vântului, pă fata juciului, pă coada măgarului, pă ciuma pădurii, pă apa vinerii, pă spuma Dunării, pă picioare de porc ce ești, cu coaste cu șold cu tot, perire-ai cu tot, pă oală, pă boală, pă pistoale, pă p... toți în iale, pă lunei, pă macavei, pă marțolea cu fasolea [...], pă fus și pă toți cei, dacă
Despre începuturile literaturii românești by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15239_a_16564]
-
goană după imagine, obsedați de-un singur lucru: propria îmbuibare. Cunosc destui reprezentanți ai lui zoon politikon care s-ar lăsa sfâșiați și de-un pitbull, numai s-ajungă pe pagina întâi a ziarelor. Complet dezumanizați, respingătoare bestii pe două picioare, majoritatea politicienilor români ar trebui puși în lesă alături de cele mai fioroase exemplare canine. Mobilizarea fără precedent întru stârpirea (sau măcar izolarea) câinilor ucigași dovedește că suntem un popor ce n-a ieșit încă din epoca gândirii magice. Sunt sigur
O botniță pentru Pit-Bullă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15235_a_16560]
-
patroana Spaniei, este una dintre cele două mari fecioare spaniole, cealaltă fiind, firește, Fecioara de Guadalupe, care mi se pare inferioară celei dintâi (ea este patroana Mexicului). Așadar, în 1640, un locuitor din Calanda, Miguel Juan Pellicer, și-a zdrobit piciorul sub roata unui car și a trebuit să și-l amputeze. Era însă un om foarte credincios și mergea în fiecare zi la biserică, își înmuia degetul în uleiul de la candela Fecioarei și își freca cu el ciotul. Și, într-
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
foarte credincios și mergea în fiecare zi la biserică, își înmuia degetul în uleiul de la candela Fecioarei și își freca cu el ciotul. Și, într-o noapte, Fecioara cu îngerii ei au coborât din ceruri și i-au pus un picior nou. Cum se întâmplă cu toate miracolele - căci altfel n-ar mai fi miracole - acesta a fost confirmat de numeroase autorități ecleziastice și medicale din epocă și subiectul a creat o iconografie abundentă și a inspirat numeroase cărți. Este un
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
confirmat de numeroase autorități ecleziastice și medicale din epocă și subiectul a creat o iconografie abundentă și a inspirat numeroase cărți. Este un miracol extraordinar, în fața căruia minunile Fecioarei din Lourdes mi se par aproape mediocre. Un om "al cărui picior era mort și îngropat" își regăsește piciorul intact! Tatăl meu a dăruit parohiei din Calanda una din acele efigii care sunt scoase în timpul procesiunii din Săptămâna Mare și pe care anarhiștii au ars-o în timpul războiului civil. În sat - unde
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
din epocă și subiectul a creat o iconografie abundentă și a inspirat numeroase cărți. Este un miracol extraordinar, în fața căruia minunile Fecioarei din Lourdes mi se par aproape mediocre. Un om "al cărui picior era mort și îngropat" își regăsește piciorul intact! Tatăl meu a dăruit parohiei din Calanda una din acele efigii care sunt scoase în timpul procesiunii din Săptămâna Mare și pe care anarhiștii au ars-o în timpul războiului civil. În sat - unde nimeni nu punea la îndoială întâmplarea - se
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
care sunt scoase în timpul procesiunii din Săptămâna Mare și pe care anarhiștii au ars-o în timpul războiului civil. În sat - unde nimeni nu punea la îndoială întâmplarea - se zvonise că regele Filip al IV-lea în persoană venise să sărute piciorul restituit de îngeri. Să nu credeți cumva că exagerez când vorbesc de rivalitățile dintre diferite fecioare. În aceeași perioadă, un preot din Zaragoza, în timp ce predica despre Fecioara din Lourdes, recunoscându-i meritele, a spus că acestea erau inferioare celor ale
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
erotice" (Dumnezeu știe cum ajunseseră până acolo), La Hoja de Parra - "Frunza de Viță" - de exemplu, sau K.D.T., ale cărei reproduceri erau destul de realiste. Acele reviste interzise ar părea astăzi de o inocență angelică. De-abia se putea distinge un picior sau un sân, că dorința era ațâțată și confidențele se porneau. Totala separare a bărbaților de femei făcea mai arzătoare impulsurile noastre stângace. Chiar și acum, când îmi vin în minte primele mele emoții sexuale, mi se pare că simt
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
revendicat acum de istoria artei și al cărei strălucit reprezentant a fost, în Spania, catalanul Gaudí. Când se deschidea poarta mare a casei, ca să intre sau să iasă cineva, se vedea un grup de țângăi pe scări - jos sau în picioare - care privea cu uimire spre interiorul "luxos". Cei mai mulți dintre ei țineau în brațe un frățior sau o surioară, care nu erau în stare să gonească muștele așezate în dreptul glandelor lacrimale sau în colțul buzei. Mamele acestor puști lucrau la câmp
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
mama cocoțată pe un măgar (fotografie care se numea "fuga în Egipt"). Iată-mă pe mine la șase ani pe un câmp cu porumb împreună cu alți copii. Și apoi spălătoresele, țăranii tunzând oile, sora mea Conchita, micuță de tot, între picioarele tatei, care sporovăiește cu don Macario, bunicul meu, hrănindu-și câinele, o frumoasă pasăre în cuibul ei... Astăzi nu mai vezi în Calanda săraci așezându-se vinerea lângă biserică, pentru a cerși o bucată de pâine. Satul e relativ prosper
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
a lui Ion Antonescu, a comuniștilor. Prin urmare "patronul totalitarismelor" s-a văzut dezavuat tocmai de cei ce ar fi trebuit să aibă cultul său! Liberalizanții noștri actuali, unii abia coborîți de la catedra îndoctrinării marxist-leniniste (sau încă rămași cu un picior pe podiumul acesteia), sînt și ei antinăiști nu o dată cu o suspectă înverșunare, improprie distingerii nuanțelor. Firește, Nae Ionescu a fost un om complex (de tip renascentist, nota cineva): "Rînd pe rînd: filosof de catedră, soț și tată, cap de școală
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
Bancherii rîvneau să-ți atingă încheieturile gotice/ sau să-ți cumpere o șuviță de păr./ Mă lăsai îmblînzit lîngă ceafa ca o Capelă Sixtină,/ cu tatuaje ce se învălmășeau,/ mireasma ta era de sepie venețiană/ cu zece mii de mîini și picioare-n satin./ Roșu-ți era părul ca fiara apocalipsei ce se năpustea./ Tu voiai să mori ca o leoaică rănită de dogi,/ eu voiam să mor ca un poet al supremei amăgitoare./ Din turn, la campanile, vedeam muzicanții cu ochi
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
a-ți transmite gripa lui exotică. Eu unul am avut în familie o mătușă, de o extraordinară sensibilitate și nu prea fericită în viață și care, pășind în salonul cu grele draperii de catifea s-a văzut pe sine, în picioare, drept, zicându-și: „Ce e cu tine, sărmană Paula?” Cu asemenea zestre în familie, eram încredințat că, încrucișându-mă cu dublul meu, la loc deschis, nici n-aș clipi. Cel mult, m-aș uita să văd dacă are și umbră
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
un pas îndărăt: veți recunoaște că nu e lucru de toate zilele să te afli acostat de dublul tău, nu mai spun să-l vezi cu acea șapcă neagră de pâslă pe care o arborează pensionarii, cu niște șalupe în picioare de dinainte de Revoluție, iar pe nas cu ochelari chinezești de zece ori mai ieftini decât cei din vitrine. Veți ghici, prin urmare, că numai plăcere nu mi-a făcut... - Deci, continuă acela, întinzându-mi o mână bătătorită, te așteptai să
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
apoi în „laș”, „nerușinat”, „Nero” „Hitler” și alte delicatețuri, până la indignatul apelativ „un cismar analfabet și criminal”. „Vasta capacitate intelectuală” trebuie înțeleasă, am impresia, în jonglarea demențială cu cele două unități de măsură: pupatul vicios al dosului și călcarea în picioare a ceea ce tocmai adorase mistic. Când e Vadim sincer? Atunci când se prosternează oriental și promite să rămână în eternitate sclavul „marelui bărbat”, sau atunci când scrie, speriat probabil de propria sa contribuție la declanșarea nebuniei lui Ceaușescu: „Am avut noi tot
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
că va băga buldozerul în obiectiv. Ziarele centrale nu văd nici ele cu ochi buni această construcție. ADEV|RUL e de părere că astfel s-a mai găsit un pretext pentru a se toca bani publici. ROMÂNIA LIBER| ia peste picior explicația executivului: „Tunelul lui Năstase - secret de stat”. l Grevele studenților au fost reflectate de cam toată presa centrală. Adevărul citează una dintre scandările studenților din Timișoara: „Noi sîntem viitorul. Viitorul e în stradă!”. l Singurul ziar central interesat de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13407_a_14732]
-
ea și s-a supărat puțin. Când s-a întors a văzut-o în geam, uitându-se la strada pustie pe unde odinioară în nopți ca aceasta se pierdeau Rolo și Héctor. Razele lunii se întindeau deja pe jos, la picioarele Deliei, și în farfuria de alpaca pe care o ținea în mână ca pe o altă lună micuță. Nu voise să-l roage pe Mario să guste de față cu părinții, el trebuia să înțeleagă cât o oboseau reproșurile lor
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
Deliei și fața ca de cretă, un arlechin respingător în penumbră. Degetele se mișcau frângând bomboana. Luna căzu din plin pe masa albicioasă a gândacului, cu corpul despuiat de platoșă, iar în jur, amestecate cu menta și marțipanul, bucățele de picioare și aripi, praful carapacei fărâmițate. Când i-a aruncat totul în față, Delia își duse mâinile la ochi și izbucni în hohote, gâfâind într-un sughiț ce o sufoca, iar plânsul i-a devenit tot mai strident, ca în noaptea
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
au furat țara. Mi-au scos-o din ghiozdanul de școlar. Și din fruntariile ei. Au răpit-o când a ieșit în stradă. Braconierii au avut o noapte fericită. Au umflat o pradă bogată. Mai întâi au pus-o la piciorul mesei. Au băut vodcă. Patria s-a apărat din ce în ce mai firav. Apoi au cumpărat-o cu o rochiță roșie. Pălăria avea pene de păun. Era fluturată în tribune în timpul parăzilor militare. Patria și-a pierdut cunoștința. Poate o mai salvează vreun
Lirică poloneză contemporană by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13426_a_14751]
-
și e întotdeauna câte o cotitură./ pe urmă îmi pun ochelarii și totul reintră în normal.” Lumea este înțesată de imponderabile care pot să devină, dintr-o clipă în alta, active: „însă pe scară/ pe el l-a mușcat de picior o bizară/ încrengătură de trosnete”. Dacă nu mă înșel, de-a lungul sutelor de pagini, acesta este episodul cel mai brutal: piciorul cuiva (se poate paria că e vorba de cel al eului liric) este mușcat de această înfricoșătoare „încrengătură
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
pot să devină, dintr-o clipă în alta, active: „însă pe scară/ pe el l-a mușcat de picior o bizară/ încrengătură de trosnete”. Dacă nu mă înșel, de-a lungul sutelor de pagini, acesta este episodul cel mai brutal: piciorul cuiva (se poate paria că e vorba de cel al eului liric) este mușcat de această înfricoșătoare „încrengătură de trosnete” (serenadă). Totul este abstract, dar întrucâtva reprezentabil, în poemele lui M. Ivănescu. În Lumină iernatică, la o afirmație neliniștitoare a
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
Lumi întregi se ivesc și dispar între aceste paranteze-oglinzi, deschizându-se și închizându-se. Autorul ar putea renunța la o parte din universul specular resemnându-se la folosirea unui delir de virgule, dar ar fi păcat. Lectorul pătrunde în vârful picioarelor în fiecare paranteză, iese din ea aproape neîncrezător, și nerăbdător să pătrundă în lumea următoare, ca prin sasuri de nave intersiderale trecând dintr-un univers în altul... În La aniversară, autorul se dezlănțuie pentru a ne povesti... fantasme! Ce se
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]