10,156 matches
-
și cu accidentele de contur sau de suprafață pe care le exploatează fie la nivelul formei, fie înscenînd legături sau determinisme logice între lumea amorfă și gestul simbolic. Pe o scîndură perforată accidental din pricina unui dop cu secțiunea triunghiulară, Săvescu pictează, de pildă, forma senzuală, în pastă, a unui pepene verde, din care scoate, mimetic, un dop cu secțiune triunghiulară pe care îl asociază, expresiv dar și denotativ, cu golul din suprafața suportului. Există aici, începînd chiar cu aceste gesturi, aparent
Restaurare și postmodernism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17304_a_18629]
-
putea intra în nici o sală de expoziții fără a fi întîmpinat de valuri de sînge și baloți de spini împletiți în coroane, de păduri de cruci și tone de piroane. Inclusiv aceia care, cu doar cîteva zile în urmă, îi pictaseră în atitudini hieratico-marțiale pe demiurgul din Primăverii și pe îngereasa lui azurie, ca în viziunile celeste ale lui Bălașa, s-au trezit robotind din greu la urcușuri pe Golgota și la răstigniri. În aceste condiții, cel care și-a propus
După zece ani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17358_a_18683]
-
sînt deosebiri: antropomorfismul teluric guvernează și cosmosul. De altminteri, noi nu putem concepe existența altfel decît există ea pe planeta noastră. Și lumea de dincolo de moarte se supune acestei legi. Etruscii, spre a da un exemplu, în frescele lor funerare pictează universul morților: și ce vedem? Lupte, banchete, întreceri sportive, răpiri etc. Or, dacă și dincolo vom avea de a face cu aceleași mizerii ca și aicea, apoi, vorba lui Nenea Iancu, "ne-am procopsit". Imaginația omenească își are și ea
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
să priceapă că eu știu că mă trișează, regulat. O singură dată, rușinat de mica lui pîrleală ce mi-o aplică, serios, m-a întrebat, zîmbind fermecător, îngerește, ca toți îngerii pe care Renașterea, și nu numai ea, i-a pictat în Roma aceasta augustă care nu se știe de ce, azi, în ciuda aerului sărbătoresc al verii pline, mă întristează, - mă întrebase dacă-mi place laptele. Sau, de atîta măreție, să ți se facă și greață?... Se întîmplă. Privindu-mă cum îmi
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
un destin banal. Urâte toate personajele din Bietul Ioanide, cu excepția eroului însuși, net ratat de autor. Urâtă lumea lui Bruegel, a lui Goya, a lui Picasso, frumoasă, pe cât de irelevantă, aceea a pictorilor academici. (Academic, de la acadea?) Iar dacă Boticelli pictează frumuseți, sensul tainic al pânzei se adeverește a fi mortuar. Oribile mutrele de magistrați, de parlamentari ai lui Daumier și pe cât de urâte, pe atât de convingătoare, acolo unde chipul străbate prin mască. Pe urmele profeților, scormonind în acest fertil
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
aruncat la întîmplare/ într-o propoziție oarecare/ din caietul unui școlar cam nătîng" (Nouă glaciație). Înghețată, lumea eruptiva a expresioniștilor aspiră a-și reduce dimensiunile prin relativism și umilitate: "a înghețat lumea/ pînă în lavă vulcanului/ pînă în ochii sfinților pictați pe biserici/ pînă în sunetele care ies din clopote.// gîndul cade se scufundă -/ bănuț pe fundul oceanului./ mai bate nu mai bate/ inima transparență a gîndului?/ în adînc în adînc îngropat este gîndul/ cum e îngropată bucuria în creierul/ pruncului
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
te așezi la o masă și să ceri o bere", posibilă poezie a vieții, pierdută și ea (În așteptarea lui Vartolomeu, Fotografii particulare), peisajul cu b\trîni solitari, vegetînd pe cîte o bancă (Stiloul și foile albe), completează un tablou pictat în tonuri, încă o dată, bacoviene. Chiar și prozele care par a ieși din acest registru (Despre Blond numai de bine, Si trenul încetini, Pana) - cu oameni banali care capătă personalitate prin afișarea violenței și cu imaginea unei lumi amorțite care
Melodrame suspendate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/18069_a_19394]
-
a nascut dintr-un tablou palimpsest, al cărui autor este de fapt Vasco da Gamă (nu întâmplător numit că străbunul lui Moraes), chemat de tată pentru a-i face familiei un portret de grup. Fiind însă îndrăgostit de mama, nu pictează toți membrii familiei, ci doar pe Aurora, șezând pe o șopârla și legănând aer la pieptul sau gol. Înciudat de supărarea tatălui, acoperă pictură cu un alt tablou, intitulat că și românul lui Rushdie The Moor^s Last Sigh. Aceeași
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
Sigh. Aceeași temă este reluată de Aurora, obsedată și ea de tema Maurului. Dacă inițial, în tablourile sale, Maurul apărea că o figură metaforica a pluralismului modern, simbolul noii națiuni indiene, el ajunge în ultimii ani ai Aurorei, când este pictat în exil, o figură a râului, a impurității, a distorsiunii. Trăind în contextul incoerent al gunoaielor orașului, Maurul intra într-o lume a fantomelor, devenind el însuși o umbră degradata de viciu și crimă. Totuși, în ultimul tablou al Aurorei
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
fără studii de specialitate și fără nici o istorie specifică în spate, este pictorul Sabin Opreanu. Cunoscut și impus de multă vreme că poet, cu precădere în Vestul țării (de altfel, orașul său este Băile Herculane), el a început și să picteze, cu un an în urmă și după ce a depășit binișor vîrstă de cincizeci de ani. Fără cunoștințe temeinice în ceea ce privește pictură că disciplină artistică, cu probleme de tehnica și de limbaj bine individualizate, poetul s-a lăsat purtat exclusiv de instinct
Un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17591_a_18916]
-
Sinaia. Invocație de neocolit: o, unde sînt locantele din veac, în care adăstau, la un șvarț, miticii (nu chiar atît de caraghioși pe cît îi credem noi în rememorarea noastră grăbita) în care intrau, pentru cumpărături frugale, doamnele și domnii pictați de Aman? Le mai găsim doar în vreun mucegăit ghid de început de secol, ca acesta, după care ni s-a tras un xerox: Caraiman, Regal, Capșa (și aici!), Kăbler, Bulevard. Extaziere compensatorie: dar ce, astea de-acum, incintele astea
Istorie lungă, istorie scurtă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17621_a_18946]
-
atmosferă”. Argumentele se pot susține până la un punct, dar monocromatismul într-un spectacol este uneori ineficient. Actul I își pierde total atmosferă pucciniană prin instalarea unei schele uriașe pe scena pe care trebuie să se urce pictorul Cavaradossi ca să o picteze pe Maria Magdalena. Schela devine nefuncționala, îngustând spațiul de joc, iar interpreții sunt obligați să evolueze urcând și coborând de pe schela. Celebrul Te Deum din finalul actului este obturat sonor de ea, din păcate. Singurul indiciu că ne mai aflăm
„Tosca“ by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2476_a_3801]
-
Grete Tartler Povestea Katherinei Applegate, pe jumătate adevărată, pe jumătate inventată, despre o gorilă care pictează și care a reușit, mai ales datorită imaginației, trecând prin tot soiul de aventuri, să-și schimbe viața, e la prima vedere menită copiilor. Dar mulți părinți ar avea câte ceva de învățat de la Ivan cel fără de seamăn, gorila ținută într-
„Niciodată nu e prea târziu să ajungi ceea ce ai fi putut fi“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2478_a_3803]
-
englez. Urangutanul urmează cursuri de dans, scrie poezii, joacă și cărți, se îmbracă elegant, toți tinerii încep să se ia după degajatul dandy. Foarte cultivat e și maimuțoiul Milo din povestirea romanticului E.T.A. Hoffmann, Știre despre un tânăr cultivat: pictează, sculptează, ba chiar a făcut o statuetă cu iubita lui (maimuță) sub forma unei Diane antice; cântăreț, compozitor... cita din Shakespeare! Cu E.T.A. Hoffmann are loc o schimbare a felului de a vedea maimuța: care până atunci fusese considerată
„Niciodată nu e prea târziu să ajungi ceea ce ai fi putut fi“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2478_a_3803]
-
Ivan e brusc încurajat de cuvintele pe care câinele vagabond (cu experiență de viață!) Bob îl obligă pe prizonier să le spună, de câte ori e trist sau își pierde încrederea în sine: „Eu sunt Ivan cel fără de seamăn!” Prizonierul începe să picteze, inspirat de amprentele pe care degetul le lasă pe geam, în speranța că urmele de vopsea nu se vor șterge atât de ușor. Și-a dat seama că arta e „ceea ce menține viu un obiect mort” și începe prin a
„Niciodată nu e prea târziu să ajungi ceea ce ai fi putut fi“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2478_a_3803]
-
în care se hotărăște să o salveze pe Ruby, să nu moară în cușca unui mall, ci să ajungă într-un spațiu larg, pe câmpia cu elefanți a Grădinii Zoologice (pe care o văzuse la televizor), îi vine ideea să picteze o scenă imaginară, alcătuită din mai multe bucăți care urmau să fie puse pe panoul-reclamă și să atragă atenția asupra situației animalelor dresate. Ceea ce îi reflectă transformarea. Nu lipsește umorul de limbaj și de situație, deseori creat prin contrast de către
„Niciodată nu e prea târziu să ajungi ceea ce ai fi putut fi“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2478_a_3803]
-
Ivan și ale celorlalți - probleme secundare: dormitul pe burta gorilei după o escapadă în lumea largă, ironizarea („încetează să te comporți ca un cimpanzeu!”), autoîncurajarea („Casa mea e peste tot. Sunt o fiară sălbatică: neînfricat și neîmblânzit!”). Când Ivan o pictează pe Ruby cu două trompe, îi explică elefăntiței că asta „se cheamă licență artistică”. Menirea lui e să le arate copiilor că râsul e propriu și animalelor. În limba română i se spune deseori televizorului, în glumă, „cutia cu maimuțe
„Niciodată nu e prea târziu să ajungi ceea ce ai fi putut fi“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2478_a_3803]
-
nu vrea să plece, pentru că „aici e casa mea”. Nu, aici e închisoarea ta, o lămurește Ivan. Și cititorii se pot întreba dacă prietenia și iubirea pot transforma închisoarea într-o casă. Ajuns la rândul său în Grădina visată, Ivan pictează pe zidul ei, admirându-și apoi opera de la distanță, dintr-un copac. Nu e liber, dar are spațiu de contemplare. Nu e tocmai un happy-end. O notă a autoarei precizează că Ivan chiar există: povestea lui a început în Congo
„Niciodată nu e prea târziu să ajungi ceea ce ai fi putut fi“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2478_a_3803]
-
e tocmai un happy-end. O notă a autoarei precizează că Ivan chiar există: povestea lui a început în Congo, trecând prin Washington (anii de recluziune la mall), spre a se încheia la Atlanta, unde trăiește alături de alte gorile, dar și pictează, „semnându-și” opera. Nu ne mai mirăm aflând că unii cercetători le atribuie gorilelor nu doar emoții, sau gânduri la trecut și viitor, ci chiar sentimente religioase.
„Niciodată nu e prea târziu să ajungi ceea ce ai fi putut fi“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2478_a_3803]
-
și nuduri pasionale, de pretexte mitologice, de nuduri timide și nuduri scene biblice, de alegorii. Au îndrăznețe... De la nașterea pătruns și în pictura imaculată a Afroditei lui religioasă, nuditatea Botticelli la nudurile senzuale Nud este denumit genul de reprezentând imaginea pictate de Titian și Giorgione, pictură care reprezintă un purității. la nudul total al lui Tintoreto și corp uman gol. De cele mai cel robust al lui Rubens, la cel multe ori este un omagiu În pictura laică, nudul familial al
Nudul Omagiul frumuseţii feminine. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Dorel Schor () [Corola-journal/Journalistic/87_a_82]
-
goliciunii ei. S-ar putea afirma grația, eleganța și chiar... tematica se prelungește firesc că nu se află pictor virtutea. Depinde, evident, de la scandaloasa Olimpie a lui contemporan care să nu fi interpretare și context. Manet, la operele semnate de pictat un nud de femeie... Erotismul convențional Renoir, Modigliani, Pascin, Nudul bărbătesc a fost mai ascunde sexul. Dar fiecare puțin abordat, deși mari epocă a dezvoltat subiectul pictori, din motive cunoscute potrivit concepțiilor sociale, lor (și nouă) l-au preferat celui
Nudul Omagiul frumuseţii feminine. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Dorel Schor () [Corola-journal/Journalistic/87_a_82]
-
Însă nu toată lumea aprobă acest proiect, unele voci criticându-l vehement. În plus, apare întrebarea dacă arhitectura religioasă bombastică reflectă într-adevăr sentimentul religios din România, comentează DPA, precizând că bisericile ortodoxe din țară sunt în general mici, cu sfinți pictați pe pereți suficient de jos pentru a fi atinși. Credincioșii participă rar la o slujbă întreagă, care este în general lungă, și puțini sunt interesați de predici. Românii preferă să intre pentru scurt timp în biserică pentru a se uita
Presa germană: Catedrala Mântuirii Neamului, un proiect ce va depăşi Casa Poporului () [Corola-journal/Journalistic/25319_a_26644]
-
Arhiepiscop și Mitropolit Andrei. "Prin tradiție, acest pelerinaj se leagă de icoana Maicii Domnului, care a lăcrimat în urmă cu trei secole, o icoană care are o vechime și o istorie care se identifică cu istoria ortodoxiei ardelene. A fost pictată în 1681 de preotul Luca din Iclod, a avut un traseu interesant, a stat 70 de ani îngropată, apoi în timpul comunismului originalul nu s-a păstrat în biserică, probabil și pentru a evita un pelerinaj de amploare, care ar fi
Peste 25.000 de persoane au ajuns la Mănăstirea Nicula pentru slujbele de Sfânta Maria () [Corola-journal/Journalistic/25482_a_26807]
-
și unele dintre succese s-au născut din situații conflictuale. Prokofiev și Balanchine, de exemplu, au avut o serie de dispute în timp ce lucrau la Fiul risipitor (1929), ultima creație a erei Diaghilev pentru care Georges Rouault a contribuit cu decoruri pictate în stilul său târziu, inspirat de arta vitraliului.. Rezultatul a fost însă o capodoperă care continuă să fie frecvent montată și astăzi. Pentru cineva care a fost convins că baletul reprezintă cadrul cel mai propice pentru o sinteză a artelor
Miraculoasa lume a lui Serghei Diaghilev by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2547_a_3872]
-
nu este neapărat adevărată pentru pictură sau desen. Pentru majoritatea artiștilor plastici care au jucat un rol în producțiile lui Diaghilev, asocierea cu creația scenografică a fost ocazională și neesențială pentru reputația lor chiar dacă unele exponate, precum o uriașă draperie pictată de Natalia Goncearova pentru o variantă târzie a Păsării de foc sau costumele realizate tot de ea pentru baletul acvatic din Sadko sunt creații remarcabile. Pablo Picasso a compus decorurile pentru „Tricornul” (1919) și Pulcinella (1920), dar cea mai importantă
Miraculoasa lume a lui Serghei Diaghilev by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2547_a_3872]