481 matches
-
revoluție și se extinde în Toscana, Parma, Modena, Statele Pontificale și în regatul Piemontului. Regatul Piemontului era cel mai dezvoltat stat italian, iar Lombardia aflată sub control habsburgic era cea mai dezvoltată economic. În urma agitațiilor revoluționare din martie 1848, regele Piemontului a fost nevoit să acorde un statut, o constituție. Între 1848-1849 , Piemontul a încercat o tentativă de unificare a italiei prin propriile forțe, declanșând un război împotriva habsburgilor. Războiul s-a încheiat prin înfrângerea forțelor italiene, iar regele Carol Albert
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
regatul Piemontului. Regatul Piemontului era cel mai dezvoltat stat italian, iar Lombardia aflată sub control habsburgic era cea mai dezvoltată economic. În urma agitațiilor revoluționare din martie 1848, regele Piemontului a fost nevoit să acorde un statut, o constituție. Între 1848-1849 , Piemontul a încercat o tentativă de unificare a italiei prin propriile forțe, declanșând un război împotriva habsburgilor. Războiul s-a încheiat prin înfrângerea forțelor italiene, iar regele Carol Albert a abdicat. Habsburgii trebuiau să fie alungați din Italia, dar italienii nu
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
Conte de Cavour, politician italian abil și determinat, a reușit să obțină alianța cu Franța. În 1859, aliații franco-piemontezi au obținut o victorie împotriva habsburgilor și astfel s-a realizat unificarea italiană. Patrioții italieni au organizat referendumuri privind unirea cu Piemontul. Giuseppe Garibaldi, fost marinar, bandit exilat în America de Sud și militar de profesie, a organizat o expediție în sudul Italiei alături de o grupare de voluntari-"Cămășile Roșii" pentru a realiza unirea cu restul Italiei. Expediția militară a debarcat în Sicilia și
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
În 1861, Regatul Italiei avea capitala la Torino. Avea să se mute ulterior la Florența. Între timp, Veneția a fost obținută, iar Roma a fost capturată, devenind capitala statului. Constituția oficială a statului italian devine cea lansată în 1848 în Piemont. Această îi conferă regelui Victor Emanuel o poziție importantă în stat. Acesta putea să numească și să revoce miniștrii, să semneze tratatele de pace și comerț, să convoace și să dizolve parlamentul. Guvernul, alături de rege, deținea puterea executivă. Parlamentul era
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
atribuții puternice. A întâmpinat însă opoziție și din partea regelui. Reacția a fost puternică împotriva centralizării căci unirea se dovedea a fi mai degrabă o "piemontizare" a statelor italiene. Administrațiile locale au fost înlăturate și au fost numiți funcționari doar din Piemont. În anii 1860 a început o mișcare ce a luat formă unui război de gherilă, un război civil între "cele două Sicilii". Armata italiană a fost mobilizată, alcătuită din zeci de mii de oameni, implicați în forma de protest împotriva
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
după ce Camillo Benso, Contele de Cavour a devenit prim-ministrul Italiei, puterea politică era deținută de adepții contelui de Cavour, o "dreapta istorică" ce a guvernat până în 1876. Camillo Benso moare bolnav după numai trei luni de mandat. Cei mai mulți din Piemont erau adepții unei guvernări stricte economic pentru realizarea unui echilibru economic și bugetar. Italia se îndatorase extrem de mult pentru a realiza unirea. Lichidarea datoriilor s-a făcut cu riscuri și costuri politice: au fost mărite taxe, impozite, măsuri considerate nepopulare
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
această și practic, nu avea un statut legalizat, fiind tolerat timp de 60 de ani până când va fi creat oficial Statul Papal. Statul Papal era recunoscut fiind multe state europene care își aveau ambasadele în acesta. Deși politică oficială a Piemontului și a Italiei a fost anticlericală, forță clericală nu era neglijată. S-a adoptat Legea Copino în 1877 a învățământului prin care devenea public, obligatoriu și laic. Însă Italia nu-și permitea să construiască școli, să instruiască personal în timp
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
Franței intră capitalul german în joc. În 1887, Francesco Crispi a devenit premier. Ca cel mai apropiat colaborator al lui Garibalid, a luptat alături de el în 1848 și în expedițiile din anii 1860, cucerind Regatul Neapolelui și fuzionandu-l cu Piemontul. Garibalid era reprezentantul curentului republican, al cărui fondator în Italia era Giuseppe Mazzini. Mazzini dorea eliberarea Italiei și unificarea acesteia, dar și instaurarea unui regim republican. Crispi era și el republican, însă în 1861 s-a dat de partea monarhiștilor
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
simplificată, realizată de Napoleon, cu o fărâmițare în șapte state, fără nici o legătură între ele. Peste tot, monarhii restaurați au revenit la fostele structuri ale Vechiului Regim și s-au sprijinit pe aristocrația funciară în mai toate aceste regiuni, cu excepția Piemontului, în care valul industrializării nu pătrunsese încă, și deci burghezia era numeric destul de slabă. Sudul peninsulei și Sicilia formau Regatul Neapolelui, restituit Bourbonilor după eșecul lui Murat, care încercase să recucerească statele acestuia și care a fost împușcat. În centru
Revoluția de la 1848 în Italia () [Corola-website/Science/314320_a_315649]
-
manifesta în mod direct în statul milanez și în Veneția, care formau Regatul lombardo-venețian, și în mod indirect asupra micilor state din jur, care intrau în marele ducat al Toscanei, și ducatele de Parma și de Modena. Numai regatul de Piemont și Sardinia scăpaseră de controlul Habsburgilor, căci aici pătrunsese industrializarea și o burghezie comercială și industrială, deschisă la inovații, încerca să încurajeze schimbarea. În primul rând, în sânul acestei burghezii progresiste, puternic influențată de ideile franceze și care, deși mai
Revoluția de la 1848 în Italia () [Corola-website/Science/314320_a_315649]
-
pătrunsese industrializarea și o burghezie comercială și industrială, deschisă la inovații, încerca să încurajeze schimbarea. În primul rând, în sânul acestei burghezii progresiste, puternic influențată de ideile franceze și care, deși mai puțin numeroasă și mai puțin influentă decât în Piemont, era prezentă totuși și în regatul lombardo-venețian, în ducate și în statele pontificale, s-a dezvoltat mișcarea liberală de unificare, Rissorgimento, care promovează proiectele de unificare ce duc la începutul lui decembrie 1860 la elaborarea constituției regatului unic. Declanșarea revoluției
Revoluția de la 1848 în Italia () [Corola-website/Science/314320_a_315649]
-
10 februarie 1848 o Constituție inspirată de Carta franceză. Revoluția se întinde și, la 14 martie, Pius al IX-lea, la rândul său, trebuie să aprobe o constituție, gest imitat în curând de marele duce de Toscana și de regele Piemontului, Carol Albert. Ca și în 1820 și apoi în 1830, Metternich se pregătește să intervină pentru a frîna contaminarea revoluționară. El este împiedicat de revoluția din Paris, urmată la scurt timp de revoluția vieneză și de începerea dezintegrării imperiului. Loviturile
Revoluția de la 1848 în Italia () [Corola-website/Science/314320_a_315649]
-
împotriva armatelor austriece. Suveranii înșiși, depășiți de evenimente, sînt luați de vîrtej. În ciuda prudenței sale deosebite, Carol Albert se lasă influențat de opinia publică piemonteză și de publicistul Cavour, care, în ziarul său, Rissorgimento, cere "război, război fără întîrziere". Regele Piemontului începe ostilitățile împotriva Ausțriei, iar trupele sale intră în Lombardia. Aici li se alătură armata pontificală, al cărei șef, generalul Durando, nu se mai supune ordinelor lui Pius al IX-lea care dorea să evite războiul. Pînă și regele Neapolelui
Revoluția de la 1848 în Italia () [Corola-website/Science/314320_a_315649]
-
(n. 16 ianuarie 1749, Asti, Piemont - d. 8 octombrie 1803, Florența) a fost un poet, dramaturg și filosof italian. A fost foarte influențat de cultura clasică și de spiritul romantic. Este considerat părintele tragediei italiene. Contele "" s-a născut într-o veche familie nobilă. A studiat
Vittorio Alfieri () [Corola-website/Science/314854_a_316183]
-
inclusiv cu vărul sau primar Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei care s-a mutat la Romă în 1939. De asemnea, el a fost în contact permanent cu alte case regale. În 1930 a participat la Romă la nunta prințului de Piemont (mai tarziu regele Umberto al II-lea al Italiei) cu Prințesa Marie-José a Belgiei, iar în 1935 a participat la Romă la nunta Infantelui Jaime al Spaniei. În 1938 el a aranjat transferul rămășițelor regelui Francisc al II-lea al
Prințul Georg de Bavaria () [Corola-website/Science/323924_a_325253]
-
speciale și au acel «gout du terroir», pentru că aici se întrunesc toate elementele necesare: un climat temperat-continental cu influențe mediteraneene - veri calde și secetoase, ierni blande, cu precipitații accentuate; solurile cu o structură litologică variată și o mineralitate bogată, specifice Piemontului Motrului, parte a celei mai mari unităși piemontane din țară, Piemontul Getic; vița de vie nobilă cu soiurile potrivite, furnizată de Pepinieres Hebinger și munca atentă și responsabilă a echipei Corcova Roy & Dâmboviceanu. Cramele construite de prințul Anton Bibescu au
Podgoria Corcova () [Corola-website/Science/319496_a_320825]
-
toate elementele necesare: un climat temperat-continental cu influențe mediteraneene - veri calde și secetoase, ierni blande, cu precipitații accentuate; solurile cu o structură litologică variată și o mineralitate bogată, specifice Piemontului Motrului, parte a celei mai mari unităși piemontane din țară, Piemontul Getic; vița de vie nobilă cu soiurile potrivite, furnizată de Pepinieres Hebinger și munca atentă și responsabilă a echipei Corcova Roy & Dâmboviceanu. Cramele construite de prințul Anton Bibescu au fost refăcute complet în perioada 2008 - 2009. Cu sprijinul FEADR (Fondul
Podgoria Corcova () [Corola-website/Science/319496_a_320825]
-
dispozițiilor din tratatul de la Amiens, ceea ce a stârnit mari nemulțumiri la Paris. Napoleon, crezând că englezii nu se vor mai angaja într-un nou război, și-a continuat planurile expansioniste pentru a obține hegemonia în Europa, Astfel, el a anexat Piemontul (ofensându-l prin aceasta pe țarul Rusiei, care era protectorul Regatului Sardiniei). Mai mult, cantoanele elvețiene au cerut primului-consul Napoleon Bonaparte să medieze în afacerile lor interne, ceea ce l-a neliniștit profund pe împăratul austriac Francisc I . În continuare, Franța
Războiul celei de-a Treia Coaliții () [Corola-website/Science/319953_a_321282]
-
împotriva Franței; la data de 11 aprilie 1805 a fost semnat tratatul de la Sankt-Petersburg, prin care Rusia se alia cu Regatul Unit. Scopurile declarate al celor două puteri erau: eliberarea Hanovrei, independența Olandei și a Elveției, restaurarea regelui Sardiniei în Piemont, evacuarea în întregime a peninsulei italice de către trupele franceze și, astfel, încercuirea Franței cu o serie de state relativ puternice. Regatul Unit se angaja să plătească 1,25 milioane de lire sterline pe an pentru menținerea pe picior de război
Războiul celei de-a Treia Coaliții () [Corola-website/Science/319953_a_321282]
-
-și funcțiile de inspector al litoralului, trebuie să își ocupe însă postul la armata de Italia, astfel Bonaparte se instalează la Nisa. De la numirea sa la armata din Italia, Napoleon a lucrat la un plan de operații care "ar deschide Piemontul armatelor republicii". Planul îl entuziasmează pe Augustin Robespierre și pe colegul său Ricord, și cei doi îl impun generalului comandant al armatei din Italia. La 6 aprilie, divizia Massena ocupă Ventimilie. A treia zi, părăsind provizoriu bateriile sale, Bonaparte trece
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
ani, de când Augustin Robespierre i-a asigurat comanda artileriei armatei din Italia - acel plan conceput în martie 1794 și care îi entuziasmase pe reprezentantul Ricord și pe fratele lui Robespierre. Directoratul a hotarât să ducă acest război "de diversiune" cu Piemont-ul și Lombardia dintr-un motiv foarte simplu și anume acela de a umple casieria tezaurului, înfiorător de goală. Francezii au furat cu această ocazie din Italia bani, aur, opere de artă, capodopere ale lui Leonardo da Vinci și Michelangelo
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
și „Palazzo dei Rolli” din Genova au fost înscrise în anul 2006 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Pentru aproximativ opt secole Genova a fost capitala Republicei Genova, care cuprindea majoritatea Liguriei, Corsica (dată Franței în 1768), o parte din Piemont (partea numită "oltregiogo") și insula Capraia. Cele mai vechi dovezi găsite în zona orașului sunt un așezământ din Neolitic (în zona Brignole) din mileniul V sau IV î.Hr. și locuințe din Epoca Bronzului (un perete aproape de răul Bisagno). Orașul a
Genova () [Corola-website/Science/297311_a_298640]
-
("Noara" în dialectul piemontez sau "Nuara" în dialectul lombard) este un oraș italian de 105.574 de locuitori, reședință a provinciei omonime în regiunea Piemont. Este al doilea oraș al regiunii că populație (după Torino) și este situat la intersecția a două mari căi comerciale, una care leagă Milano de Torino, iar cealaltă care leagă portul din Genova de Elveția. Simbolul orașului este cupola bazilicii
Novara () [Corola-website/Science/297327_a_298656]
-
la care au colaborat moldovenii C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, Al. Russo, dar și muntenii Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, Al. Odobescu. În 1859 - Este numit de domnitorul Al. I. Cuza ministru al afacerilor externe; va fi trimis în Franța, Anglia și Piemont pentru a pleda în scopul recunoașterii Unirii. Primește Premiul Academiei pentru Literatură în 1881. În 1863 ia naștere la Iași societatea Junimea, al cărui membru onorific a fost până la sfârșitul vieții. În anul 1867 este ales membru al "Societății literare
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
și un lanț vulcanic neogen stins în Carpați cu relieful vulcanic modelat de agenții externi unde apar conuri vulcanice, neck-uri și cratere sau fragmente de cratere. Relieful piemontan este cel mai bine reprezentat în nordul Munțiilor Pirinei, în regiunea Piemont din nordul Italiei și în Piemontul Getic, în sudul Carpaților Meridionali. Suprafețele de eroziune apar în masivele vechi sub forma unor peneplene, cât și în munții de tip alpin, sub forma de nivele de creste sau platouri largi și fragmentate
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]