468 matches
-
trai, reprezentate de lunca apropiată a Oltului, cursuri de apă domoale, cu debit mic dar permanent, solul fertil al regiunii și terasele cu numeroase izvoare, favorabile cultivării viței de vie, pomilor fructiferi și grădinilor de legume. În sedimentele care formează Piemontul Getic se găsește silex (cremene), materia primă pentru confecționarea uneltelor și armelor preistorice. Comunitățile neolitice (Vinca, Vădastra) și cele din epoca bronzului (Glina, Verbicioara) s-au stabilit în această regiune, mai ales că în apropiere se afla și râul Olt
Runcu Mare, Olt () [Corola-website/Science/302012_a_303341]
-
montane coboară treptat spre sud, sub forma unor spinări domoale sau mai repezi, ce se termină fie cu abrupturi deasupra depresiunii, acolo unde aceasta este bine dezvoltată, fie se continua prin inflexiuni ușoare în dealurile de la sud. Limita sudică, spre Piemontul Getic, este cea mai dificil de precizat, trecerea de la o unitate la cealaltă făcându-se treptat, fără diferențieri evidente. În general, de-a lungul fâșiei de trecere dintre cele două unități, formațiunile sedimentare au dispunere monoclinală, fără a fi afectate
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
rezultat al unei îndelungate evoluții comune, în cadrul bazinului hidrografic al Oltului. Privit în ansamblu teritoriul creează imaginea unui relief de dealuri (a căror înălțime scade treptat de la 800- 1000 m, la contactul cu munții în nord, până la 300-400 m spre piemontul din sud), printre care se insinuează mici depresiuni și culoare largi de vale. Prezintă o structură monoclinală, fiind evidenta lângă munte, continuându-se apoi spre sud cu cea cutată. Având în general o structură monoclinală dealurile sunt alcătuite din gresii
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
(n. 5 ianuarie 1932, Alessandria, Piemont - d. 19 februarie 2016, Milano) a fost un scriitor italian, editor, filosof și semiotician. Este cunoscut în special pentru românul sau "Numele trandafirului" ("Îl nome della roșa", 1980), în care a combinat elemente de semiotica într-un cadru ficțional combinat
Umberto Eco () [Corola-website/Science/298589_a_299918]
-
best-seller". a fost președintele Școlii Superioare de Studii Umaniste, Universitatea din Bologna, și membru onorific al colegiului Kellogg, Universitatea din Oxford. A scris texte academice, cărți pentru copii și multe eseuri. Eco s-a născut în orașul Alessandria, din regiunea Piemont (nordul Italiei). Tatăl său, Giulio, a fost contabil, apoi guvernul l-a angajat să participe la trei războaie. În timpul celui de al II-lea război mondial, Umberto și mama sa, Giovanna, s-au mutat într-un sat mic din zona
Umberto Eco () [Corola-website/Science/298589_a_299918]
-
fost aprobate printr-o procedură pseudodemocratică, puterea politică fiind concentrată în vârful unei piramide totalitare. Clasificarea Constituțiilor după modul de adoptare: Constituția octroiată sau concedată<footnote Constituția dată de Ludovic al XVIII-lea la 4 iunie 1814, în Franța, Constituția Piemontului și Sardiniei din 4 martie 1844, Constituția japoneză din 11 februarie 1889 etc. footnote>; Constituția-pact<footnote Carta franceză de la 14 august 1830, Constituția României de la 1866 sau cea de la 1923. footnote>; statutul<footnote În literatura de specialitate, mai este denumită
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
în 1856 în țară, s-a manifestat ca un înfocat unionist, făcând parte din Comitetul Central al Unirii din București. După Unire a fost numit prefect al Poliției Bucureștilor, iar din mai 1859, emisar al lui Al. I. Cuza în Piemont și Franța, pentru dobândirea recunoașterii dublei alegeri; ulterior a fost membru în Comisia Centrală de la Focșani (1859-1862) și ministru al Controlului din Țara Românească (11 octombrie 1859-mai 1860), precum și delegat în prima Comisie a puterilor riverane Dunării. Membru (din 1865
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285558_a_286887]
-
o întârzierea civilizațională exprimată în cheia industrializare-modernizare3. La momentul unificării politice a peninsulei italiene cunoscută în istorie sub termenul/ conceptul de Risorgimento elită liberală a statului piemontez avea idei clare. Crearea noului stat trebuia să se realizeze sub forma expansiunii Piemontului în Italia în dauna formațiunilor statele istorice din peninsulă și cu precădere în dauna statului papal. O altă problemă care a fost pusă în discuție de "părinții fondatori" ai statului italian a fost aceea a tipului de modernizare și modul
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
a accepta o alternanta la conducerea acesteia a răcit relațiile diplomatice dintre cele două puteri continentale, fapt ce a condus la limitarea drastică a sprijinului prusac față de revendicările austriece în Italia. Austria, care refuzase în mod constant o sprijinire a Piemontului în efortul acestuia de a realiza unificarea teritorială, amenință pe cale diplomatică cu declanșarea unui război în cazul în care Garibaldi va continua să anexeze provincii italiene în numele regatului sabaud. Însă nici situația geopolitică a acesteia nu era stabilă. Rivalitățile pe
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
căci mi se pare că a lucrat excelent“. „Puține am de spus. După serbările londoneze, Încep festivitățile la Heidelberg, unde Salomon de Caus construise pentru elector grădinile suspendate, a căror palidă evocare am văzut-o noi În seara aceea În Piemont, vă amintiți. Iar În cursul acestor petreceri apare un car alegoric care-l slăvește pe mire În ipostaza lui Iason, și pe cele două catarge ale corăbiei reprezentate pe car apar simbolurile Lânii de Aur și ale Jaretierei, sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dedesubt, nu la lumina soarelui. De când lumea și pământul toți știu asta. Stăpânirea lumii Înseamnă stăpânirea a ceea ce se află dedesubt. A curenților subpământeni“. Mi-am amintit de o Întrebare pusă de Agliè În biroul lui și de druidesele din Piemont, care invocau curenții telurici. „De ce oare celții săpau sanctuare În inima pământului, cu galerii ce comunicau cu un puț sacru?“ continua Salon. „Puțul se cufunda În straturi radioactive, se știe. Cum e construită Glanstonbury? Și nu-i oare vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Lorenzei, cu voce tare lua În glumă puterea pe care Agliè o câștiga asupra lui Garamond. Poate că fusese și vina noastră. Agliè Începuse să-l seducă pe Garamond aproape cu un an Înainte, Încă din zilele petrecerii alchimiste din Piemont. Garamond Îi Încredințase fișierul ASP-ilor ca să identifice noi victime de stimulat pentru Împănarea catalogului lui Isis Dezvăluită, Îl consulta acum pentru orice decizie, cu siguranță că-i dădea o retribuție lunară. Gudrun, care făcea explorări periodice În fundul coridorului, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pe la sfârșitul lui ianuarie, treceam pe Via Marchese Gualdi, unde-mi parcasem mașina, și-l văzusem pe Salon ieșind de la Manuzio. „Am stat la taifas cu amicul Agliè“, Îmi spusese el. Amic? Din câte Îmi aduceam aminte de la petrecerea din Piemont, Agliè nu-l agrea. Salon era oare cel care-și vâra nasul la Manuzio sau Agliè Îl folosea pentru cine știe ce contacte? Nu-mi dăduse timp să mă gândesc prea mult la asta, deoarece Îmi propusese un păhărel, și nimerirăm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de ziare. Știrea zilei erau funeraliile lui Berlinguer. După puțin timp, un domn cu barbă venise să ocupe locul de lângă el. Lui Belbo i se părea că l-a mai văzut (gândindu-se Într-o doară, poate la petrecerea din Piemont, dar nu era sigur). La plecare, compartimentul era ocupat complet. Belbo citea ziarul, dar pasagerul cu barbă Încerca să intre În vorbă cu toți. Începuse cu niște observații referitoare la căldură, la lipsa de eficiență a sistemului de aer condiționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
timp să-mi pun alte Întrebări. Cineva intrase solemn, impunând tăcere cu mâna Întinsă. L-am recunoscut imediat pe Bramanti numai pentru că purta aceeași tunică purpurie, mantia albă și mitra pe care le văzusem la el În seara aceea În Piemont. Bramanti se apropie de vasul cu jăratic, aruncă În el ceva și se ridică o flacără, apoi un fum gros și alb, iar parfumul se Împrăștie treptat În sală. E ca la Rio, mă gândeam, ca la serbarea aceea alchimistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
astfel Încât nu reușeam să atribui fiecăruia titlul său, dar cu siguranță că printre primii doisprezece i-am văzut pe De Gubernatis, pe bătrânul de la librăria Sloane, pe profesorul Camestres și pe alții pe care-i Întâlnisem În seara aceea În Piemont. Și, cred că În calitate de Cavaler al Tetragramatonului, l-am văzut pe domnul Garamond, sobru și hieratic, pătruns de noul său rol, atingându-și cu mâinile tremurătoare Lâna de Aur pe care o avea pe piept. Iar În timpul acesta, Bramanti continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Ești american, nu? O să te ajut pentru că nu ai cum să înțelegi genul ăsta de lucruri fără ajutor. Am cunoscut mulți americani în timpul războiului. Nu sunteți italiancă, nu? i-am spus. Avea un accent care părea oarecum nemțesc. Sunt din Piemont, mi-a răspuns. Mulți îmi spun că nu vorbesc engleza ca o italiancă. Nu sunt nazistă, dacă asta încerci să spui. Ți-aș spune cum mă cheamă dacă ai avea cunoștințe cât de cât despre numele nobile, deși mă îndoiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Mesendorf 72. Este sigur că Austria, ca și Turcia și Rusia, dar din considerente diferite, dorea revenirea la separația celor două Principate, ea înțelegând foarte bine ce pericol prezintă pentru integritatea Imperiului habsburgic existența unui stat național român, un adevărat Piemont la Dunărea de Jos73. Rusia și-a făcut cunoscută poziția față de tânărul stat român fără nici un fel de ocolișuri diplomatice. Încercând, pe toate căile, să desfacă unirea celor două țări românești, Rusia a văzut în abdicarea lui Al. I. Cuza
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Mijlocii comandamentul rus a hotărât să transfere de la Petersburg la Tașkent o parte din lucrările consacrate acestei regiuni. • Lucrările lui I. Liprandi consacrate istoriei Basarabiei n-au atras practic atenția cercetătorilor. Tatăl lui I. Liprandi descindea dintr-o familie din Piemont. În anul 1775 s-a stabilit în Rusia, unde în 1790 s-a născut I. Liprandi. Participant la războiul din 1806-1812 și la războiul Rusiei contra lui Napoleon, în urma unuia dintre duelurile cu care era obișnuit, I. Liprandi a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Aplicate anonimilor cotidianului, inclusiv celor mai obscuri dintre ei, analizele proprii acestei istorii - ca, bunăoară, cea prin care Giovanni Levi ne-a restituit extraordinar de interesanta biografie a lui Giovan Battista Chiesa, preot, exorcist și vindecător într-un cătun din Piemontul celui de-al XVII-lea veac (1988) - arată în ce fel participanții la ea puteau fi, în același timp, obiect și subiect al marilor evenimente și procese, făurindu-și, într-o anumită măsură, propria lor istorie (cf.Lüdtke, 1994, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cu cele trei componente esențiale, care au influențat benefic mediul ambiant: a)Colinele Tutovei, situate între apele Siretului și Bârladului; b)Depresiunile deluroase din est ale Hușiului, Elanului și Horincei; c)Câmpia Piemontană a Podișului Bârlad, plasată la contactul cu „Piemontul Poiana Nicorești” și Câmpia Covurluiului („Platforma Covurluiului”). Elementele structurale ale Podișului Bârlad (Podișul Central Moldovenesc și Platforma Pliocenică Moldovenească), alături de Podișul Sucevei și Câmpia Moldovei, contribuie la desemnarea Podișului Moldovenesc ca cea mai mare unitate de acest gen din țară
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
probabil, inventat pe teritoriul Imperiului bizantin; preotul bizantin Nicetas, care a vizitat În 1167 Provența, aparținea deja ordinului de Drugunthia-Dragovița. Se presupune că bogomilismul a pătruns În Europa occidentală Înaintînd de-a lungul coastei dalmate și trecînd prin Veneția, Lombardia, Piemont, Provența și apoi Franța (la vremea aceea Provența nu aparținea coroanei franceze). Două episoade izolate de la Începutul secolului al XI-lea ar putea deja să indice pătrunderea catharismului. În 1143 catharii sînt atestați la Colonia. Pe la jumătatea secolului al XII
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
al pîrîului Oaia); al unui vîrf (în Munții Măcinului) și al unei movile (în Cîmpia Bîrzavei); a cinci sate (în județele Gorj, Mehedinți, Timiș, Tulcea și Vîlcea). Polarizări pot fi considerate: Cheile Cernei, Ciucevele Cernei, Culmea Cernei, Dealu Cernei (în Piemontul Oltețului), Gura Cernei, Muchiile Cernei, Munții Cernei, Cernița (pîrîu, afluent de stînga al Abrudului), Cernișoara (un pîrîu, afluent de stînga al Cernei, un sat în județul Hunedoara și altul în județul Vîlcea). Pot fi corelate etimologic cu acest nume toponimele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
numele fusese atestat încă din secolul al II-lea, deci exista cu cel puțin patru sute de ani înainte de venirea slavilor în părțile noastre. Ciulnița Este numele a două sate din județul Argeș, respectiv Ialomița, și al unui liman fluvial din Piemontul Rîmnicului. Ciulnița Mare (grind în Balta Isaccei) și Cîmpul Ciulniței (subunitate a Cîmpiei Bărăganului) sunt formate prin polarizare de la baza Ciulnița. Corelat etimologic cu aceste nume poate fi toponimul Ciulineț (gîrlă, afluent de dreapta al Dunării). În dicționarele pe regiuni
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
opt sate din județele Brăila, Călărași, Dolj, Giurgiu, Ilfov, Olt, Prahova, Vîlcea și a opt ridicături de teren de pînă la patru sute de metri (în cîmpiile Aradului, Jijiei Inferioare, Bărăganul Mostiștei, Nucarilor, Vlăsiei, în Balta Ialo miței, Culoarul Oltului și Piemontul Oltețului). Corelate etimologic, prin polarizare, cu această denumire sunt toponimele Grădiștea, Grădiștea Ceacu (movile din Lunca Dunării), Grădiștea de Munte (sat în județul Hunedoara), Grădiștea Muncelului-Cioclovina (parc natural din Munții Șureanului), Grădiștea Roseți (movilă din Balta Ialomiței), Grădiștea Scurtă (loc
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]