96,681 matches
-
Irina Marin Cine spunea că feminismul și-a pierdut actualitatea, că a fost înlocuit cu alte preocupări în domeniul academic? Cartea Laurei Grünberg (R)evoluții în sociologia feministă probează tocmai contrariul, aducând pe teren românesc problematica "genizării" în discursul sociologic, pledând pentru corectarea "miopiei de gen" în științele sociale
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]
-
îmi deschid cronica de față preocuparea constantă a lui Nicolae Bălcescu de a aduce lumină acolo unde istoricii, după opinia sa, au greșit. În faptul de a nu fi văzut decât "lupte de pretendenți la tron" și de a fi pierdut tocmai esența, "principiul și interesele ce fiecare pretendent reprezintă." Altfel spus, că fiecare s-a arătat sensibil numai la vibrația pasională a evenimentului, fără să identifice în spatele acestuia sâmburele care l-a generat, pentru ca reconstituirile să ducă, în urma contactului cu
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
obiective în realismul notației. Că de aici se ajunge la exaltări, este adevărat, numai că ele nu afectează substanța viu colorată local, planul observației, al evidențelor și al raporturilor dintre fapte și lucruri. Un amănunt aș ține să nu-l pierd din vedere: că Mihai, deși ar trebui să fie programatic simbolic, el nu apare ca un invincibil. Noi îi cunoaștem sfârșitul tragic, dar din descrieri, personajul nu este de plâns. Trece și el prin toate fazele slăbiciunilor omenești. Cunoaște înălțări
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
el nu este unicul protagonist interesant. Alexandru Vodă, Murad al III-lea, Rudolf al II-lea, Sigismund Bathori, ca să numesc doar o infimă participare la viața epocii, se constituie într-un amalgam subtil de mit și adevăr. Dar să nu pierdem din vedere, luați de vârtejul evenimentelor și de vitalitatea oamenilor care le transfigurează în artă, cuceritor, că, de fapt, avem dinainte o ediție și că ea reproduce "corect și fidel" manuscrisul autorului, aflat în Biblioteca Academiei Române, la cotele 77, 78
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
destule elemente care indică o oarecare sincronie, Lucia Țurcanu nu-i raportează pe optzeciștii basarabeni la congenerii lor din România, scopul studiului ei fiind de altfel unul așa-zicând general-teoretic: "de a dovedi că, deși savant construită, poezia livrească nu pierde din emotivitate și plasticitate, pentru că livrescul produce, de fapt, un nou tip de sensibilitate, alimentată din mediere, nu din frustrețe și inocență"(p.8). Folosindu-se din plin de sugestii venite pe filiera unor Radu G. Țeposu sau Gianni Vattimo
Livrescul la optzeciștii basarabeni by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14488_a_15813]
-
Cluj. Toată parodia, ludicul, ironia și oniricul din acest text (scris înainte ca absurdul lui Eugen Ionescu să se ivească) se strîng într-un ritm ciudat, prea agitat sau care pare că se stinge, într-o lume aiuritoare care se pierde într-o livadă minunată creată de Cristian Rusu, un scenograf despre care am aflat abia acum. Și vina este numai a mea. am revăzut: Lecția lui Victor Ioan Frunză de la Teatrul Maghiar din Timișoara, un superb concert de cameră al
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
a putut ca să distrugă mugurii reformei. I-a fost necesar aproape un deceniu pentru asta. Scriitorii n-au cedat nici ușor, nici de bună voie. Disidența și emigrația din rîndurile breslei încep abia în anii '70: atunci cînd scriitorii își pierd ultimele speranțe de a putea conserva ceea ce obținuseră în anii '60. Acestea fiind zise, e destul de limpede ce a vrut cu adevărat PCR și despre ce fel de dezgheț a fost vorba în România. Fără a ține cu orice chip
Dezgheț cu voiede la partid? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14508_a_15833]
-
ceva vreme unul din efluviile lirice de care întreaga familie se temea atâta! Numai că el are mereu capul pe umeri și nu vede nimic rău, nici pentru el nici pentru alții, în această voioșie a unui bărbat care așteaptă pierdut o femeie. Cel puțin asta-și spune în fiecare dimineață când, prin marile ferestre ale aeroportului, se uită la avioane, la pistele de ciment, la hotelurile de beton și la insulele de pământ care au supraviețuit masacrului. După plecarea Amei
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
văzând acest amănunt de un gust îndoielnic. Scutindu-l de întrebări neplăcute și de-o scotocire degradantă în căutarea actelor de identitate și de alte dovezi irefutabile că el, dimpotrivă, făcea parte din această Lume Nouă, sau să-l facă pierdut în imensitatea Franței și a Orașului lumină, jandarmii îl împinseseră amabil într-o mașină și-l depuseseră, cu adresa unui hotel și bilet în mână, grațios, pe peronul a ceea ce părea să fie stația unui tren sau a unui metrou
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
cu o poșircă de vin. Timp de douăzeci de ani domnul Carol nu se amorezase de nici o femeie. Bineînțeles că fuseseră destule femei în viața lui. Fusese întotdeauna viril și, de aceea, pornit întotdeauna înspre libertinaj, și pentru el a pierde ocazia unei partide "cu poalele peste cap", fie și cu cele mai nasoale, ar fi fost ceva de neiertat. Se pare că era singura lui slăbiciune cunoscută. În clipele de rătăcire se temea - vag, de altfel - că va veni odată
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
m-a convins. în primul rînd atitudinea sceptic-speriată în fața a tot ceea ce înseamnă cucerire de ultimă oră în ingineria corpului uman: transplantul de organe, procrearea fără sexualitate, clonarea... Cartea care urmează vorbește despre o proprietate pe care corpul modern a pierdut-o. Despre intrarea șamanilor în transă și drumul în afara corpului. Drum în afara corpului Șamanii tunguși e cea de-a patra apariție din seria Mundus imaginalis a Editurii Dacia din Cluj. E un studiu savant, riguros, ce lasă senzația epuizării oricărei
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
pe palierul blocului. El coboară, eu urc (nici un fel de metaforă!). în timp ce-mi caut cheile, îl urmăresc tăcut cu privirea. Continuă să zâmbească. Un zâmbet mai puternic decât obscuritatea densă de pe scara de bloc. în fine, dibui cheile, pierdute pe fundul genții-sac. Cu toate că știu la ce se referă, trag de timp: Ce spuneați c-ați făcut, domnu' Pintea?" "Păi, intrarăm în NATO!" Deși ardelean, dl Pintea folosește cu obstinație perfectul simplu. Vreo sechelă din vremea când, transmutat la Timișoara
Tratament NATOrist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14509_a_15834]
-
cu Constantin Virgil Bănescu din România. Ei, neștiind germana, au fost foarte interesați și m-au rugat pe loc să încerc să traduc, să reproduc din poeziile Herthei. Le-am tradus și, le-am tradus cu mare ușurință, însă se pierduse ceva... era exact experimentul, era exact noutatea cu care ea venea. Eu în traducere nu pot să le redau pentru că ea decupează cuvintele, le ia arbitrar și face un drum dus-întors: ori îi vine o idee și atunci ia din
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
Fostul președinte Constantinescu declara, spre sfîrșitul mandatului său, că a rezolvat problema marii corupții și că ceea ce urmează ar fi luarea la puricat a corupției mai mici. Dar tot dl. Constantinescu a scăpat faimoasa replică prin care admitea că a pierdut partida cu foștii securiști și cu foștii activiști de partid. Un fel de a recunoaște că s-a înșelat și asupra rezolvării problemei marii corupții. Vine PDSR-ul la putere după ce anunță că va lichida și cu corupția, fiindcă nu
Corupția și adevărul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14506_a_15831]
-
Muntean - Furia. E prea devreme sau e momentul să vorbim despre un nou val? Rămîne de văzut ce va urma. Cei trei, oricît de diferiți între ei, reprezintă aceeași generație: o generație fără iluzii (dar nu pentru că le-ar fi pierdut - cum li s-a întîmplat altor generații -, ci pentru că a crescut fără iluzii), și o generație care a mîncat "video" pe pîine. Cristi Puiu le e superior celorlalți doi printr-o anumită "puritate a liniei"; Cristian Mungiu le e superior
Alți tineri furioși by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14502_a_15827]
-
un romancier urmărit constant de nenoroc. (Cu atât mai mult cu cât știm că manuscrisul celui de-al patrulea și, totodată, celui din urmă roman al său, încheiat în 1948, va fi confiscat în momentul arestării de către Securitate și, astfel, pierdut pentru totdeauna.) Există, după știința noastră, o singură cronică dedicată romanului Moartea cotidiană în presa vremii, cea menționată la bibliografia critică consacrată operei lui Dinu Pillat în volumul amintit mai devreme 2 și în studiul monografic al subsemnatei, Dinu Pillat
O restituire by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/14520_a_15845]
-
numita Republica Moldova, ca despre o cantitate anexabilă României, mai debitînd și prostia uriașă politic că România trebuie să intre în NATO cu Republica Moldova cu tot. Prostie sau provocare venită din partea unui politician care simte că e pe punctul de a pierde partida?
Un început de limpezire by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14532_a_15857]
-
luni, simțind adierea istoriei. După vizita președintelui Bush, redacțiile ziarelor au ținut seamă că sîmbătă și duminică televiziunile și radiourile nu s-au ocupat decît de acest eveniment. Cronicarul remarcă încîntat - sîngele apă nu se face! - că ziarele și-au pierdut complexul televiziunilor și nu se mai străduiesc să ofere cititorilor echivalentul pe hîrtie al transmisiunilor în direct. Un remarcabil orgoliu al hîrtiei de ziar și o știință a puterii cuvîntului scris care s-au acumulat în toți acești ani de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14533_a_15858]
-
betonată că unu-i Năstase și că totul i se cuvine l-au transformat într-o variantă cu două capete mai înaltă (și doar atât) a lui Ceaușescu. Adulat de-un grup grețos de lăudători de profesie, Adrian Năstase a pierdut cam repede simțul realității. Dușul administrat de Iliescu nu e decât primul episod dintr-o serie de necazuri care i se vor aglomera la ușa casei cu o viteză din ce în ce mai mare. Că Adrian Năstase a început să simtă aerul de
Tactica somnolenței provocate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14535_a_15860]
-
nu mai poate ocupa nici un loc", secvența citată dispare în ambele reeditări. O frază ca "Atitudinea spirituală a lui Eminescu orientată într-un sens opus civilizației va reflecta și ceea ce precedă și se opune rațiunii, originea lucrurilor și coincidența contrariilor" pierde în ediția din 1974 orice element periculos, devenind (fără croșete, puncte de suspensie sau alte indicații): Atitudinea spirituală a lui Eminescu va reflecta ceea ce precedă rațiunea, originea lucrurilor și coincidența contrariilor"; în 1985 textul recuperează cîte ceva, și mai ales
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
pe palierul blocului. El coboară, eu urc (nici un fel de metaforă!). în timp ce-mi caut cheile, îl urmăresc tăcut cu privirea. Continuă să zâmbească. Un zâmbet mai puternic decât obscuritatea densă de pe scara de bloc. în fine, dibui cheile, pierdute pe fundul genții-sac. Cu toate că știu la ce se referă, trag de timp: Ce spuneați c-ați făcut, domnu' Pintea?" "Păi, intrarăm în NATO!" Deși ardelean, dl Pintea folosește cu obstinație perfectul simplu. Vreo sechelă din vremea când, transmutat la Timișoara
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
unitate și închegare, și uneori, câte o găselniță simpatică ce înconjoară bine în cuvinte nimicul sau greutatea unui moment, ca acest pasaj descriind revederea a doi prieteni regăsiți de viață aiurea: "și se apucară de băut așa cum erau, fără să piardă timpul, dar și fără grabă, unul în pijama, iar celălalt în pardesiu, ca doi oameni care, deși fac acum ce fac, ar putea în orice moment să nu mai facă sau să facă altceva." Găsesc în aceste rânduri, (și renunț
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
Nicolae Mecu transcrie mersul anilor, fără ca desfășurarea lor să se resimtă de pe urma vreunei îndreptări. Fără să complice ori să șteargă, atent însă la orice nuanță, mai cu seamă a variantelor, Nicolae Mecu, în virtutea scrierii cronicarilor, înregistrează măsura timpurilor și nu pierde nimic din voia lor. De aceea, esența comentariului critic rezidă în drama raportului dintre autor și imixtiunea cenzurii în toată creația acestuia. Între nevoia autorului de a-și apăra libertatea interioară la care, atunci când renunță, o face din nevoia de
Spectacolul anilor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14545_a_15870]
-
nu este receptiv la formula "ediției de autor", motivându-și poziția, ca fiind determinată de "amestecul genurilor" și "încălcarea cronologiei". Este și motivarea neaplicării, în cazul lui G. Călinescu, a criteriului versiunii ultime din viața autorului, tocmai pentru a nu pierde măcar o dată din vedere intervențiile de conjunctură, păstrate prin firea momentului apariției acestor versiuni, de edițiile - așa-zis - definitive. Faptul este rezultat din desfășurarea epică a aparatului critic conceput de Nicolae Mecu pentru viața intimă a romanelor călinesciene, sobru consemnat
Spectacolul anilor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14545_a_15870]
-
nu mai poate ocupa nici un loc", secvența citată dispare în ambele reeditări. O frază ca "Atitudinea spirituală a lui Eminescu orientată într-un sens opus civilizației va reflecta și ceea ce precedă și se opune rațiunii, originea lucrurilor și coincidența contrariilor" pierde în ediția din 1974 orice element periculos, devenind (fără croșete, puncte de suspensie sau alte indicații): Atitudinea spirituală a lui Eminescu va reflecta ceea ce precedă rațiunea, originea lucrurilor și coincidența contrariilor"; în 1985 textul recuperează cîte ceva, și mai ales
Armoniile cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14547_a_15872]