674 matches
-
domolească pe Amel. ― Vorbește gura fără tine, fiule, când spui asemenea enormități. Uiți probabil că a avea o înfățișare războinică nu e același lucru cu a fi un luptător adevărat. E o confuzie care ar putea să te ducă la pierzanie în împrejurări complicate. ― Spune-mi atunci! Învață-mă! De ce te opui încercării mele de a înlocui clonele de pe Lumile Agricole cu colonii de zeți? Kasser trase aer în piept și răspunse cumpănindu-și cu grijă vorbele, fiindcă știa că avea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fost niciodată vorba să vii însoțită. Mai ales de el! De altfel, nu știu dacă asta nu e chiar strict... ― Ascultă, poponar nenorocit! Am să intru la Stareț și discuția asta o să înceteze înainte să ne ducă pe amândoi la pierzanie! Du-te și trezește-l fiindcă altfel... Maria se opri gâfâind. ― Altfel ce? Rim făcu un pas lateral și își încrucișa brațele peste piept, zâmbind ușor. După musculatura gâtului știa că bărbatul din fața lui este un războinic încercat. Înfrângerea lui
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
armate capabile să-l învingă. Nu era o informație vitală, dar faptul că o pierduse din vedere arăta că dorea cu orice preț să o impresioneze pe Maria. ― O aperi degeaba! Ascultă-mă pe mine! Ea o să te ducă la pierzanie. Există decât o singură ființă... Sau nu, două ființe care îți pot zădărnici misiunea pe care ți-a dat-o împăratul. Iar ea e una dintre ele. Deși ar putea fi la fel de bine și cealaltă... Rim se încruntă și dădu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
chiar atât de mult, bolborosi ea. ― Ce anume? ― Să vă salveze. Sfinte Augustine și Doamne Dumnezeule, ajutați-mă să am puterea să vă împlinesc voia. Și dați-mi măcar un semn că nu ne înșelăm cu toții și punem la cale pierzania celui mai ales dintre noi. Maria începuse să depene povestea pe care o convenise cu Abatele. ― Mi-au spus că la numai jumătate de oră după ce se născuse micuțul, unul dintre frații-savanți a năvălit în cabinetul Abatelui, pretinzând că a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lui Dumnezeu îl va procura aleșilor după Judecata de Apoi. În așteptarea acelei zile, cultul lui Hristos îți dă voie să tratezi veșnicia ca pe o persoană (sensibilă), cu dalta sau cu penelul. Căci obiectivarea nu este aici sinonimă cu pierzania, ci poate deschide calea transfigurării din icoana bizantină. Tatăl nu poate fi înfățișat, dar "cel ce M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl" (Ioan, 14, 9). Niceea II nu autoriza reprezentarea nevăzutului; dar "fața Tatălui este fiul
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în loc de aliați, urând și fiind urâți, uneltind și îndurând uneltiri, și astfel își vor petrece întreaga viață. Ei se vor teme mai mult și mai degrabă de cei din interior decât de dușmanii de afară, năpustindu-se în goană spre pierzanie - ei și restul cetății. Iată de ce, să spunem că așa trebuie să fie înzestrați paznicii în privința locuinței și a celorlalte și că asemenea norme trebuie să legiuim. 19. Educația comună și ocupațiile comune ale femeilor și bărbaților (Republica, 455d-457b) (Socrate
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
face cea din ziua de azi. Pe cărarea îngustă dintre viață și moarte niciodată omul nu a fost mai expus pericolului de a rata definitiv întâlnirea cu Ființa. În lumina zgârcită a zorilor acestui mileniu confuz cărările care duc la pierzanie suflete pustiite sunt mai sofisticate și mai aglomerate ca oricând. Nicicând ispitele lumii nu au fost mai îndelung pomădate. În acest orizont telematic și imagocentrist noi trăim fascinați de linii de lumină și umbră care pretind că au forma chipului
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
se diversifica după un model reductibil la abordări filosofice. De la Unu la Multiplu, evoluția prodigioasă are realmente cu ce interesa curiozitatea filosofică. La cealaltă extremitate a preocupării lor găsim mersul și destinul lumii: încotro se îndreaptă ea? Spre propria-i pierzanie? Cât va dura? Va dispărea oare? își va găsi mântuirea? Regenerescența? Mania proprie timpurilor acelea pentru apocalipse găsește în utilizarea cifrelor un anumit fel de justificare serioasă: reducerea lumii la formule matematice îi tentează de multă vreme pe filosofi, de la
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de sub domnia ei, de sub legile ei, a ne considera mai buni, superiori animalelor - când, de fapt, facem mai rău ca ele - iată greșeala: pentru că nici un animal nu-i atât de nebun să țină la ceva care-l poate duce la pierzanie! Dacă filosofia are un sens, dacă este în căutarea unui adevăr, ea trebuie să-l găsească în natură: e necesar ca ea să-și găsească sensul, calea, lecțiile și învățăturile pe care trebuie să le dea. îîn treacăt: această poziție
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Într-un raport antinomic cu credința. Arogându-și dreptul de a lua totul În derizoriu, el deschide calea Îndoielii, care este dușmanul adevărului revelat: - Dar ce te-a speriat În discuția aceasta despre râs? Nu faci să piară râsul dând pierzaniei această carte. - Nu, desigur. Râsul este slăbiciunea, putreziciunea, lipsa de gust a cărnii noastre. Este gâdilatul pentru țăran, nerușinarea pentru bețiv, chiar și Biserica, În Înțelepciunea ei, a Îngăduit clipa de sărbătoare, de carnaval, de bâlci, această Întinare diurnă care
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
hotărât să ucidă tocmai pentru că ea face parte din această bibliotecă colectivă ale cărei baze le subminează. Cartea amenință mai Întâi biblioteca abației, pentru că există riscul să atragă Încă și mai mult călugării spre acest loc al descoperirii și al pierzaniei care este cultura. Dar, dincolo de această bibliotecă reală, al doilea volum al lui Aristotel pune În pericol, cel puțin potrivit părerii lui Jorge, ansamblul lipsit de pereți al bibliotecii omenirii. Lectura cărții lui Aristotel o va modifica pe a celorlalte
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
particularitatea jocului lui Swallow, imaginea celui mai rău: o imagine care este mai puțin destructurantă pentru el, care nu suportă incertitudinea, și pe care, din această pricină, este nevoit să o ascundă, Însă care Îl duce, Împăcat cu el, la pierzanie. Astfel, ca să reușească să vorbească fără jenă despre cărțile necitite, a decis să ne elibereze de imaginea opresantă a unui culturi fără ruptură, transmisă și impusă de către familie și de instituțiile școlare, imagine cu care toată viața Încercăm să concordăm
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
cărora acestea le dăduseră naștere. „Câți dintre acești cinci milioane de locuitori șadică cei veniți din zonele rurale să-și caute norocul În capitalăț nu sunt decât o piatră de moară pentru oraș, un obstacol, o cloacă Întunecată a nefericirii, pierzaniei și mizeriei umane?” Aversiunea sa față de mahalale era dublă. În primul rând, acestea eșuaseră, din punct de vedere estetic, să-i Îndeplinească standardele În materie de disciplină, funcție și ordine. „Există oare ceva”, se Întreba el retoric, „mai jalnic decât
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
moralei și a ascezei; în afară de cele două amintite deja, pot fi amintite iubirea (3), pomana (21), participarea la ospețe (9). Altele vorbesc despre comportamentul potrivit în anumite împrejurări de viață comunitară: relațiile cu presbiterii (5); căderea în mrejele Satanei și pierzania (6); comemorarea sfinților (8). Sau se referă la circumstanțe precise din viața lui Isus cum sunt Crăciunul (10), Botezul lui Isus (11), duminica (16), vinerea sfântă și patimile (17), Paștele (18), Urcarea la cer (19). Într-adevăr, începutul discursului nr.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
face în romanul Marcu Ulpiu Traian Stănoiu (1920), unde încearcă și o revalorizare în spirit sămănătorist a vieții rurale. L. vede satul ca unic păstrător al adevăratelor valori spirituale și sociale, în absolută contradicție cu orașul, considerat un loc al pierzaniei. În general, clișeul contrastului sat-oraș este o constantă în prozele ei: la sate trăiesc boieri bătrâni, care își ajută „poporenii”, spre deosebire de tinerii orășeni din înalta societate, superficiali, fără orizont spiritual, robiți plăcerilor ușoare. Piesa de teatru Hazail (1931) înfățișează patimile
LECCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287765_a_289094]
-
teatrale. În Tertia. Casta Diva (1899), piesă căreia i s-a acordat Premiul Teatrului Național din București, abordează, în manieră moralizatoare, conflictul de caractere. Personajele feminine principale sunt exponentele a două mentalități antagonice: Lelia, principiu al răului, o împinge la pierzanie pe inocenta Gina. Datorită intrigii și a tensiunii dramatice, piesa s-a bucurat de succes. Cu Quinta. Suprema forță (1900) L. încearcă analizarea unei zone din viața politică autohtonă. El surprinde cinismul cu care unii politicieni își manipulează „victimele” după ce
LECCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]
-
decât aceea pe care eu o simt clocotind în sângele meu.” Voluptatea patimii o cuprinde și pe Chira Chiralina, care se dezlănțuie când urcă pe corabia lui Nazim-Efendi, un traficant de carne vie, furnizor al haremurilor. Acum începe drumul spre pierzanie al Chirei, care sfârșește închisă într-un harem. Dragomir, fratele Chirei, este și el pervertit de Nazim-Efendi. Scăpând de sub sechestrul acestuia, începe să rătăcească prin întregul Orient, în căutarea mamei și a surorii lui. Poartă în suflet cinstea și demnitatea
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
viață, dorința de a împlini porunca inimii o absolvă de vina imoralității. Dar nu poate ajunge la fericirea dorită. Iubitul ei, pentru care a fost gata de orice jertfă, o dezamăgește amarnic. Ajuns om cu avere, bărbatul alunecă pe calea pierzaniei, se dedă beției și desfrâului, se lenevește și, până la urmă, o părăsește pe ascuns pe Minca, furându-i toți banii din casă. Povestirea e susținută de o tensiune dramatică autentică. O dramă existențială trăiește și Neranțula, din povestirea cu același
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
moralei și a ascezei; în afară de cele două amintite deja, pot fi menționate iubirea (3), pomana (21), participarea la ospețe (9). Altele vorbesc despre comportamentul potrivit în anumite împrejurări de viață comunitară: relațiile cu clerul (5); căderea în mrejele Satanei și pierzania (6); comemorarea sfinților (8); sau se referă la circumstanțe precise din viața lui Isus, cum sînt Nașterea (10), Botezul lui Isus (11), duminica (16), vinerea sfîntă și patimile (17), Paștile (18), înășțarea la cer (19). într-adevăr, începutul discursului 10
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
datînd cu aproximație din 1975, să ne oprim asupra amplei prefețe semnate de Ion Cristoiu, conspect, la rîndul său, al unui mod de "documentare" și al unei psihologii de recepție. Are dreptate Ion Cristoiu să considere că autorul Cîntecelor de pierzanie s-a autofalsificat, silindu-se a-și recomanda poezia anterioară cotiturii de la 23 august 1944 drept "prevestitoare a revoluției comuniste". Un soi de albatros care, pasă-mi-te, anunță furtuna. E o mistificare de sine evidentă: "Parcurgînd fără prejudecăți volumele
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
autofalsificat, silindu-se a-și recomanda poezia anterioară cotiturii de la 23 august 1944 drept "prevestitoare a revoluției comuniste". Un soi de albatros care, pasă-mi-te, anunță furtuna. E o mistificare de sine evidentă: "Parcurgînd fără prejudecăți volumele Cîntece de pierzanie (1938), Cîntece noui (1940), Poezii (1943), Orașul pierdut (1943), mi-a încolțit bănuiala că poetul a pus la cale un fals ce i se va dovedi de-a lungul timpului dezastruos. Și anume a împins critica proletcultistă, prin propriile mărturisiri
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
noua primăvară, ca să mă exprim în termenii realismului socialist, erau muncitorii și nu moții lui Avram Iancu. A doua: teoria evoluționară exclude individualismul exacerbat, așezarea de către o persoană, fără aprobarea partidului, în postura de lider. Or, lirica din Cîntece de pierzanie, din Cîntece noui, din Poezii, din Orașul pierdut are în centru un erou care se vrea în ipostaza de conducător al mulțimii răzvrătite, un fel de Ioan Botezătorul al României Mari". Creația lui Beniuc înainte de 1944 era angajată în slujba
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
Într-un colț, templul ei de căință, o așteptare fremătândă. Își cobora inima cucernică, și gândul cel mai pierdut ca pentru ultima spovedanie. Am uitat de rugăciunea de seară și ritualul candelei cuvântătoare. În urma ajungerii în noapte, rămâne doar tremurul pierzaniei: Dă-mi, Doamne, puterea înțelegerii și a închinăciunii, la templul moștenit și fără timp, să-mi pot petrece gându’ îmbătrânit, și inima-n lumină. IANUARIE Sunt născută în ianuarie, o lună cu ochii de gheață în hibernarea greoaie a poverilor
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
lună cu ochii de gheață în hibernarea greoaie a poverilor sufletești. Alături, înariparea îngerească a speranței. Zăbovesc pe străzi ca-ntr-o rugăciune. În jur, doar pândele cerșetorilor îmbrățișați părintește de ger, în uimirea trecătorilor indiferenți. Oriunde privesc, abatere, risipă, pierzanie de la drumurile moștenite de la facere, în licărirea luceafărului de seară. MĂ CHEAMĂ SINGURĂTATEA Șoapte meschine îmi șuieră în urechi, tocmai când bat clopotele împărtășaniei. Robe atârnate peste capetele rugânde, ochi înecați în lacrimi de căință, mustrări sfidând timid lumina, toate
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
din vedere conflictul principal. S. s-a simțit atras și de mediul orășenesc, pe care a încercat să îl descrie în câteva nuvele (Un paravan, Mâhnirile lui Trică, Din valurile vieții, Prințesa, Un democrat). Vede orașul ca un loc de pierzanie și imaginează intrigi puternice, cu situații dramatice și, de obicei, cu deznodăminte nefericite. Uneori reușește să se elibereze de această optică și atunci scrie o proză vioaie, nu totdeauna închegată. Așa sunt Revoluția din Pârlești, 1873 sau Crucile roșii, 1876
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]