1,059 matches
-
Pe de altă parte, virtutea nu poate fi învățată de oricine. Educația trebuie să fie orientată pe calitățile înnăscute, preexistente în spirit. Ce este virtutea? Este o însușire care întrunește elemente etice, estetice, ontologice (armonia și frumusețea sufletului, ordinea, cumpătarea, pietatea, dreptatea, curajul). S-a spus că virtutea este renunțarea la plăceri cu scopul asigurării libertății de gândire. Socrate nu ținea discursuri, nu avea teorii gata făcute pentru a fi servite ascultătorilor. Prin convorbiri în aparență libere îi ajuta pe cei
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
și ieșind astfel în evidență prin rimă precum și prin accentul de pe vocală lungă a formelor de tip fă‘l, fă‘"l, sau fă‘‘ól. Sunt vestitele „nume frumoase” (al-’asm"’ al-≤usn"), a căror memorare, recitare, meditare constituie practici de pietate privilegiate în rândul credincioșilor musulmani. Un ≤adÖ celebru spune: „Dumnezeu are nouăzeci și nouă de nume - o sută fără unu - și oricine le memorează 5 va intra în paradis”. Acest ≤adÖ, raportat, conform tradiției sunite, de Abó Hurayra
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ai Școlii Ardelene. Îndeosebi Istoria pentru începutul românilor... i-a entuziasmat pe tinerii intelectuali, având un rol decisiv în formarea spiritului național și revoluționar al generației pașoptiste. I. Heliade-Rădulescu, Timotei Cipariu, G. Barițiu, Mihail Kogălniceanu, N. Bălcescu se declară, cu pietate, fiii spirituali ai lui M. În special în Transilvania a fost întreținut un adevărat cult pentru opera și memoria sa. Petru Maior [...] dă nume unei însemnate epoci nu numai pentru că s-a integrat total spiritului ei, ci și pentru că i-
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
grotesc stă însă și sub influența Salomeei lui Jules Laforgue, de unde resorturi funambulești, tentația de a descompune un profil, o scenă consacrată, pentru a le reface apoi parodic. De la autorul Moralităților legendare provine ideea subtitrării, încât modelul Hamlet sau urmările pietății filiale înlesnesc formula: Salomeea sau Urmările unei proaste educațiuni. La o radiografiere atentă se văd în dramoleta lui M. urme din Salomeea lui Oscar Wilde, poem de intensă vibrație dramatică (scris direct în franceză, pentru tragediana Sarah Bernhardt), percutante fiind
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
plastice, semn al trăirilor pozitive, ca efect al receptării frumuseții luminoase, nealterată de intruziuni, inevitabil ochiul se întoarce spre interior, „peștera ființei mele”), în care „e negură nebiruită”. Un accident biografic (moartea soției, care a determinat și confesiunea în proză Pietate, 1930) acutizează și mai mult stările negre ale poetului, torturat de amintirea iubitei, generând în volumele Cenușă sfântă (1930; Premiul Societății Scriitorilor Români), Elegii (1933; Premiul Societății Scriitorilor Români și Premiul Academiei Române), Zăpezi și purpură (1936) tânguioase evocări și invocări
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
reprezintă un caz de sinceritate, de atașament firesc la poezie. SCRIERI: Poezii (1915-1919), pref. I.A. Bassarabescu, Ploiești, 1920; Primăveri scuturate, București, 1924; Cântece pentru madona mică, Craiova, 1926; Opinii literare, București, 1927; Priveliști, București, 1928; Cenușă sfântă, București, 1930; Pietate, București, 1930; Elegii, București, 1933; Zăpezi și purpură, București, 1936; Poezia lui Cerna, București, 1939; Amiază, București, 1942; Zvon și joacă de copii, București, 1955; Ce mai faceți, florilor?, București, 1957; Glasuri limpezi, București, 1961; Frăgezimi, București, 1964; Poeme, pref.
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
Antim Ivireanul. Prin traducerea Psaltirii în versuri, Dosoftei a așezat temeliile versificației în literatura noastră cultă, iar prin Viețile sfinților a dăruit sufletului românesc din veacul al XVII-lea o bogată literatură de imaginație, împletită cu elemente miraculoase, plină de pietate și uneori înviorată de grație naivă. N. CARTOJAN SCRIERI: [Stihuri la luminatul herb a Țărâi Moldovei], în Psăltire a svântului proroc David, Uniev, 1673, reed. în Dumnezăiasca liturghie, Iași, 1679, în Psaltirea de-nțăles, Iași, 1680, în Molităvnic de-nțăles, Iași, 1681
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Se argumentează cu înflăcărare necesitatea unei literaturi militante, „patriotică, de solidaritate națională”, dar cu angajamentul de a publica „înainte de toate o literatură. Cu nici un preț nu vom renunța la cerințele estetice ale scrisului.” Ca temă cardinală se anunță întoarcerea cu „pietate spre epopeea războiului”, „tragic și înălțător”, „punctul cel mai luminos al istoriei întregului nostru neam” pe care „mulți l-au hulit”, dar care se cuvine preamărit, cântat și idealizat „în eroii lui umili și în căpeteniile lui destoinice”. „Programul nostru
LECTURA PENTRU TOŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287767_a_289096]
-
religioasă, pe care S. le denumește „poeseuri”. Adorația și smerenia stau alături de îndoială, de întrebări și dubii, de curajul denunțării eului trufaș. Toate acestea - afirmă Gheorghe Grigurcu - „pe altarul lirismului încărcat de cele mai eterogene ofrande, un prinos emoționant al pietății atât de trebuitoare în răstimpul de cumpănă istorică în care ne aflăm”. Sunt valorizate acum și alte filoane: protestul împotriva unor monstruozități ale istoriei, precum în Psalmul cenușii (Holocaustul perpetuu) (2003), sau poezia trubadurescă, de celebrare a visului și a
SAIOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289436_a_290765]
-
un portret de ctitor valah, într-o predică franciscană adresată păsărilor ori în imaginarea „părerilor de rău” ale asinului ce l-a purtat pe Hristos, a „cântării” Pământului sau a „glasului” Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul. Alături stă pietatea însoțită de simț gospodăresc a omului de rând (sursa de inspirație pare să fi fost „diata” lui Anton Pann), pentru ca să vină la rând sfâșierea modernă, alternând negațiile, „demistificările”, anxietățile și freneticele elanuri, aici modele fiind (după cum remarca Mircea Vulcănescu) Mihai
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
Acatiste și madrigale) și cartea intitulată Războiul nevăzut. Vieața de îndumnezeire a sfântului părintelui nostru Paisie cel Mare. Operă de maturitate, scrierea este inspirată de viețile sfinților, în care - cum spune S. - „se găsesc atâtea posibilități de poezie cât de pietate”. Aparținând artei, ca și religiei, autorul a voit-o „un răspuns bizantin la Divina comedie”. Preia ceva din epopeea dantescă - împărțirea în cânturi (în număr de 31), utilizarea terținei (fiecare cânt are douăsprezece triple terține), cizelarea cu grijă maximă a
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
a însuflețirilor sale poeticești. O sentimentală încropire, Idila din Venezzia. Amorul lui Alfred de Musset cu George Sand (1914), cantonează cam în aceeași zonă. Despre viața și minunile „Sărăcuțului” din Assisi, K. scrie un op masiv, încărcat de emoție și pietate, după o prelungită ședere în Umbria verde (Sfântul Francisc din Assisi și spiritul franciscan, 1942). Pe fundalul unei epoci în care luminile se întretaie violent cu întunericul, faptul biografic se întrețese cu legenda iradiantă în evocarea, presărată cu inspirate descrieri
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
în memoria colectivă monumente dărâmate sau pe cale de a fi dărâmate, dar și „fizionomia” de la începutul secolului al XX-lea a unor cartiere bucureștene. Demersul pornește atât din spiritul pozitivist al vremii, cât și dintr-o înclinație romantică, manifestată prin pietatea față de trecut și prin gustul pitorescului. În acest sens, descrierea monumentelor ascultă, fără pedanterie, canonul scientist, în timp ce imaginea orașului rezultă din tablouri cu virtuți evocatoare. Darurile autorului, mai cu seamă spiritul de observație, exersat în sesizarea laturilor comice, se întrevăd
STAHL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289842_a_291171]
-
și după moarte starea privilegiată (sepulcrul își avea, prin urmare, sediul într-un spațiu sacru, ad sanctors), să declare contemporanilor și urmașilor nu doar „substanțialitatea” unor concepte a ideologiei monarhice (dacă ne referim la Voievozi) ci și un tip de pietate exemplară, să proclame în eternitate gloria conducătorului supusă slavei lui Dumnezeu. Voievozii români au asimilat de timpuriu această datorie a zidirii unor biserici (și boierii i-au urmat) destinate a fi și necropole pentru ei și familiile lor. Alexandru cel
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a plăcut întotdeauna să se înconjoare. Magnifiant înzestrată cu odoare și moșii, având rangul de stavropighie (ce-i conferea o autonomie marcată), mănăstirea urma a fi un semn limpede al gloriei ctitorului, al puterii sale voievodale și o emblemă a pietății - cu trimitere fără echivoc către un „model” asumat (hramul bisericii era al Sfinților împărați Constantin și Elena), un centru de elaborare și răsfrângere culturală (Vodă întemeiase aici o bibliotecă menită a se transforma în „depozit național”), un model pentru viața
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
privatului în public): dangătul clopotelor, lamentațiile, doliul, plângerea mortului la mormânt, sâmbătă de sâmbătă, timp de un an, bocetele, slujbele de pomenire, făcute tot în preajma mormintelor (de multe ori stipulate de cel ce se pregătea să moară, alături de actele de pietate, în acel „document pentru salvarea sufletului sub privirea morții” - cum l-a numit Pierre Chaunu 23 - care era, testamentul, și în care testatorul - emitea hotărâri succesorale, soluționa lichidarea datoriilor 24, își fixa [dacă era Voievod] urmașul la tron [gesturi, toate
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sărace (alături de partenocomiile ce adăposteau fecioare, de brefotropiile destinate copiilor mici abandonați, și de orfanotropii, adică orfelinate). Aceste „instituții” erau date de multe ori în grija văduvelor adunate de Biserică într-o grupare religioasă, al cărei factor omogenizator îl constituia pietatea. Votul castității le unea, de asemenea, pe aceste femei, „primite” în Biserică, admise în „ordin” (care trebuiau să fie trecute de 60 de ani, să fi fost căsătorite doar o dată și să fi dus, după moartea soțului, o viață consacrată
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cazul în care pofta trupească ar depăși limitele zămislirii de prunci, răul să fie scuzabil sau motivabil, întrucât relațiile dintre bărbat și femeie se desfășoară sub oblăduirea acestei Sfinte Taine care este căsătoria” 173 -, ci către un trai dus în pietate și în cumpătare doar în compania „lucrurilor spirituale” (lectio, oratio, psalmus, bona cogitatio, bonorum operum freqventatio ... în alt loc sunt repetate „izvoarele” deliciilor spirituale: „Jejunia quoque ac vigiliae in quantum valetudinem non perturbaut, si ornando, psallendo, legendo, et în lege
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nu rareori văduva recăsătorită îi antipatizează, îi urăște chiar pe copii făcuți de soț cu o altă femeie), să-și consacre viața rugăciunii și bucuriilor spirituale (în ierarhizarea lui Ioan Gură de Aur, acestea sunt: „a-și crește copiii în pietate, a practica ospitalitatea, a ajuta pe cei nefericiți, [...] a se îndeletnici cu orice lucru bun”179). Le laudă pe văduvele decise să-și păstreze castitatea, celebrul sfat „să rămână ca mine” (căci după zisele Apostolului Pavel, „a doua nuntă” este
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
467 Dacă văduva era tânără și intenționa să se recăsătorească, textul semăna cu cel „de fată” (și lăudați erau nurii ei, straiele cele frumoase erau și ele pomenite etc.), absența unor noi intenții matrimoniale modifica seria de motive, făcând loc pietății și altor apeluri la codul religios (fără-a fi uitată, firește, durerea pricinuită de dispariția soțului 468), precum și fidelității arătate defunctului. Văduva pleacă în căutarea celui mort, chestionându-i pe cei întâlniți în cale: Tinerei voinici, Pe cai povărnici, Pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu teamă: „Despre orănduială și opștească datorie, carea la toți va să să găsească, adcăndu-mi aminte de moarte și fiindu-mi frică”, începea cineva un testament) se cuvenea a fi vegheat. Comemorarea liturgică a celui mort, practicile devoționale, actele de pietate, considerarea neîncetată a amintirii sale (care includea și respectarea ultimelor dorințe), coroborată cu gesturile făcute împotriva uitării, gesturile întreprinse (cei vii mijlocesc...) în vederea mântuirii celui dispărut - sărindarele, comândările, pomenirile - toate figurând în testamente („două sărindare, pomeni la moarte la 3
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
experiențe afective și morale, cu un pronunțat caracter subiectiv și pe care le resimțim În cadrul Întâlnirii interumane ca atitudini psiho-morale din care se vor concretiza acțiunile și conduitele noastre. Aceste virtuți sufletești și morale sunt următoarele: caritatea, filantropia, mila sau pietatea, simpatia, iubirea, responsabilitatea. Să le analizăm În continuare. Caritatea este o virtute morală având la bază sentimentul iubirii (etimologie: latinescul caritas, cu corespondentul În greacă agapéĂ. În ceea ce privește semnificația acestei virtuți morale, distingem următoarele: - virtute teologală, având ca scop ultim iubirea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
iubirea de sine, egoismulă și mizantropia (În greacă misanthropia = absența iubirii pentru oameniă. Filautia desemnează o Închidere sau o Întoarcere narcisică În sine, către sine și pentru sine, pe când mizantropia este absența iubirii În general, pentru toți oamenii. Mila sau pietatea este o virtute morală, dar și o atitudine psihologică de apropiere și coparticipare a unei persoane la suferința sau nenorocirile altuia (etimologie: latinescul pietas = milăă. Ca semnificații distingem următoarele: - calitatea celui care este pios sau milostiv, a celui care este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Înecat În apele râului pe când Încercau să scape. Sikhșii și-au pierdut toată venerația pe care o aveau față de guru, căci vederea lucrurilor obținute prin jaf de către tabăra lui i-a ispitit mult prea tare, făcându-i să-și piardă pietatea. Singurul lor scop era acum acela de a-și asigura, fiecare pentru el, cât mai mult din pradă, Însă pentru aceasta trebuiră să lupte din greu. Moartea lui Baba Bir Singh. Utter Singh, fratele lui Lena Singh, ucigașul prințuluitc "Moartea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
își abandonează soțul, dar după un timp infidela moare, iar seducătorul ei se însoară cu o Elena, care îi dăruiește un băiat. Suportul literarității e realismul minuțios, veracitatea scenelor de existență obișnuită, cotidiană. Cel de-al treilea roman, Muntele de pietate (1983), amintește de literatura „micului fapt adevărat” produsă de Nathalie Sarraute. Relatarea este un colaj de „felii de viață”, cam ternă, cu citate și referințe livrești, presărate, de altfel, pe întregul cuprins al cărții. Scrierii, saturată de notații realiste ascuțite
SERBANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289637_a_290966]