743 matches
-
moment”, însă, ce-ți va aduce ziua următoare e dezastruos. Asemeni ție, un trecător prin viață, îți spun că vei avea nevoie de multă încredere în tine pentru a putea face față acestui cerc vicios. Nu te împiedica de micile pietricele, vei învață să treci peste obstacole. Degeaba încerci să pavezi șoselele acestei vieți, cu viciile nu reușești să schimbi ceva. Vreau să-ți mai dau un mic sfat, nu căuta fericirea în lucrurile trecătoare, țintește spre ceva măreț și nu
Dragă trecător prin viaţă. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Trifu Robert Vladimir, Bota Claudia () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2009]
-
singuri cobrele". În noaptea aceea m-am simțit mai liniștit. Lucrurile nu s-au oprit aici. Un alt îmblînzitor a început să sune la ușă în fiecare seară și, dacă nu-i deschideam, bătea cu pumnul sau îmi azvârlea cu pietricele în geam. Până la urmă trebuia să-i deschid, n-aveam încotro. Și își făcuse obiceiul să vină la aceeași oră, când umbra amurgului cădea roșie peste oraș însîngerînd acoperișurile de tablă... Ieșeam la ușă, iar el mă întîmpina în tăcere
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
într-o stampă făcîndu-și meseria pe eșafod. Abia am așteptat a doua zi să vină seara. Când i-am auzit pașii târșiți pe trepte, m-am și repezit la ușă. De obicei îl lăsam să bată, să-mi arunce cu pietricele în geamuri, doar-doar va crede că nu eram acasă. Acum, înainte ca el să sune, am și deschis ușa. Asta l-a mirat. A rămas o clipă descumpănit; pe urmă și-a arborat rânjetul. Dar pe mine nu mă mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Jandarmul care stă deasupra, lângă o gheretă cenușie, veghează ca nici un curios să nu treacă gardul de sârmă, retras, față de vechea "graniță", cu vreo cincizeci de metri. Pe dig, patrulează un jandarm cu pistol mitralieră. Când se plictisește, azvârle cu pietricele în mare. Fantoma lui Ceaușescu a devenit "obiectiv militar". Dacă aș fi un "barbar" autentic, n-ar trebui să văd în acest "domeniu rezervat" un fel de "Romă"? Mutatis mutandis, evident. Zidurile aureliene au devenit gard metalic. Pretorienii au devenit
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
un contra repetă monosilabe ce se pronunță înaintea sa. În fine, uneori stând singur esprimă monoloage fără sens. Această turburare este și mai pronunțată din diferitele lui acte. Astfel, plimbîndu-se prin grădină, strânge fel de fel de obiecte de pe jos, pietricele, bucăți de lemn, de hârtie, ce le pune în buzunar, crezând că aceste obiecte sunt de valoare; dar și strică cu mâna și rupe ce găsește, așternutul său, hainele sale, obiecte din casă; într-un moment reconstituie ca o trebuință
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
când aveau bani, la bordel, "Crucea de piatră" nefiind foarte departe de internat, după care își povesteau cu lux de amănunte, în dormitor, isprăvile. Cei mici jucam fotbal cu o minge de cârpă, pe stradă, sau ne întreceam să aruncăm pietricele, la țintă, în curtea, năpădită de urzici și de iasomie, a bisericii din apropiere. Alte amintiri din acei ani nu prea am. Doar câteva imagini disparate: noaptea cutremurului din noiembrie '40, când ne-am repezit în stradă și, exact în fața
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sau din rever, sau din buzunarul interior al hainei; era un tip dat dracului, acum scosese trei porumbei dintr-un buzunar unde mai Înainte nu era nimic. Bineînțeles că ștrengarii nu se astîmpăraseră și ba trăgeau cu praștia, ba suflau pietricele prin țevi de trestie, nimeni nu vru să mărturisească sau să spună cine a tras, dar scamatorul era cît pe-aci să se supere de-a binelea cînd erau să-i omoare unul din porumbei. „Fiți cuminți, copii!“, porunci doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
e mai mare ca al tău, sîc. Și astfel, umflîndu-se În pene la gîndul ăsta sau altele asemenea, intrau pe poarta din spate, În fața căreia staționa autobuzul, sau pe poarta laterală, unde Piratul făcea să sune o lădiță plină de pietricele și Încerca să-i Îndoape cu dulciurile lui. Puseseră un gard de sîrmă și sădiseră chiparoși ca să nu mai pătrundă În curtea școlii, dar el Își vîra mîna prin gard și le dădea bomboane de ciocolată otrăvită și caramele pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu făcu vreo aluzie la însemnătatea locului. O pojghiță de gheață acoperea încă marginea apei. Ultimii cocori apucau pe lungul drum spre nord, spre ținuturile unde se împerecheau vara. Dar ea încă îi putea auzi, deasupra lor, invizibili. Daniel aduna pietricele și le arunca pieziș în râu. —Platte al nostru. Chiar că iubesc râul ăsta. Lat de o milă și adânc de un țol. Ea încuviință din cap, rânjind. —Prea gros ca să bei din el și prea subțire ca să treci prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
între mărimea ochilor, lungimea nasului și grosimea buzelor. — Am devenit așa de rapid că pot să păcălesc multă lume. Numai fețele - cu altceva n-avea probleme. De fapt, percepea mai bine decât mulți alții micile diferențe dintre obiectele aproape identice - pietricele, șosete, oi. Dar pentru el, supraviețuirea în societate depindea de capacitatea de a face calcule faciale uluitoare tot timpul, de parcă ar fi fost o joacă de copii. Joseph S. trăia ca un spion în tabăra inamică, ajutându-se de calcule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
totul va fi panică. Straniu, ca nașterea. O să scrie despre asta - primul caz de Capgras contagios din istorie - asta dacă mai putea scrie. Pare să se apropie, iar ea îl conduce. Gândurile se revarsă în el ca un pârâu asupra pietricelelor, dar nici unul nu e al lui. Vine și finalul, cu golul său. Apoi rămâne doar îmbrățișarea și pregătirea pentru vertijul nesfârșit. Fără cuvinte, se întorc la mașina ei. Încotro? spune ea. De fapt, n-au de ales. —Spre vest. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu scrii, când ai fost descrisă drept încarnarea lui Eminescu de către nenumărate conducătoare de cenacluri județene. Și jocul a reînceput. M-am îndrăgostit de un scriitor. Am scris o carte despre lipsa familiei. Un tub roșu. În tub, oglinzi și pietricele colorate cât poți să prinzi cu buricele degetelor. Te uiți la pietricele, n-au niciun sens. Le pui în tub, printre oglinzi, te uiți în lumină, fac forme frumoase. Un Eu care tinde spre sănătate e în căutare de sensuri
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
conducătoare de cenacluri județene. Și jocul a reînceput. M-am îndrăgostit de un scriitor. Am scris o carte despre lipsa familiei. Un tub roșu. În tub, oglinzi și pietricele colorate cât poți să prinzi cu buricele degetelor. Te uiți la pietricele, n-au niciun sens. Le pui în tub, printre oglinzi, te uiți în lumină, fac forme frumoase. Un Eu care tinde spre sănătate e în căutare de sensuri. Tubul îngust, pietricelele aceleași. Florile parcă niciodată la fel. Caleidoscop, ceva decorativ
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
poți să prinzi cu buricele degetelor. Te uiți la pietricele, n-au niciun sens. Le pui în tub, printre oglinzi, te uiți în lumină, fac forme frumoase. Un Eu care tinde spre sănătate e în căutare de sensuri. Tubul îngust, pietricelele aceleași. Florile parcă niciodată la fel. Caleidoscop, ceva decorativ, ceva frumos, ceva atractiv. Dacă rămân doar între oglinzi. Poate nu rămân. Scriitorul meu a rămas în camera aceea albă din Castelul Solitudinii. Se numea așa, dar eram mulți și petreceam
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
mine! mirosul ăla de negru, care nu se ducea cu nimic, mama nici nu putea să-l sufere, i se făcea rău, cînd treceau prin cameră rămînea dîră În urma lor... și dracii ăia de copii le făcuseră chipurile punînd niște pietricele din rîu drept dinți și, Închipuie-ți... să-i spui așa ceva unui copil de doi ani... mi-am zis că-s chiar Willy și Lucindy Patton... „Uite!“ - mi-a zis Bob - „or să te mănînce!“ - zice, și ce-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-și noteze toate lucrurile interesante. Pietrișul luneca spre stîncile abrupte între care se aflau bolovani și băltoace. Se ghemui lîngă o băltoacă de dimensiunea unei farfurii de supă și se uită în ea încruntîndu-se. La fundul apei cristaline văzu trei pietricele, o mică anemonă de culoarea ficatului crud, un smoc de ierburi și cîțiva melci de mare; melcii erau oliv sau violet-închis, și i se păru că aceia mai deschiși la culoare au tendința să stea la margine, iar cei închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
celălalt spre încîntarea sa, se Bucură cînd altul își pierde liniștea, și clădește un Iad în disprețul Raiului.“ Blake nu alege, indică doar două tipuri de iubire, și viața ar fi mai simplă dacă femeile ar fi bulgări și bărbații pietricele. Poate așa sînt cu toții, dar eu sînt un amestec de prundiș. Sentimentele mele de pietricică se îndreaptă în întregime spre June Haig, nu, nu June Haig cea reală, ci una imaginară, aflată într-o lume fără înțelegere sau conștiință. Sentimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
crustă umflată de păduchi de toate dimensiunile, de la cîțiva centimetri la un metru și jumătate. Apoi au început să se devoreze unii pe alții. La sfîrșit a rămas unul singur, un titan încolăcit în jurul ecuatorului ca o rîmă în jurul unei pietricele. Corpul ultimului Puripăduche conținea carnea a tot ce a trăit vreodată pe pămînt. Era mulțumit. în timp ce-și construia fantezia, a adormit de cîteva ori și a continuat-o în vis, uneori ca victimă a Puripăduchelui, alteori ea Puripăduche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îl duse înapoi și i-l dădu prietenei ei. Simți imediat diferența. Avea corpul mai ferm, mai suplu, fără să fie fragil, iar părul, de un auriu stins, era dat frumos pe spate, lăsîndu-i fruntea palidă liberă. Avea cercei din pietricele atîrnate de lanțuri subțiri, și o rochie neagră cu decolteu pătrat. Uneori îi ghida pașii, alteori îl felicita. El o privea drept în ochi, își imagina cum ar fi să fie însurat cu ea, apoi se gîndea la Molly Tierney
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cunoașterii, iar imaginea lor se reflecta clar într-un lac încărcat de papură și iriși. în lacul ăsta, izvor al unui rîu, era un somon care țîșnea spre un țînțar și turnulețe mozaicate din larve grosolane care se tîrau peste pietricele acoperite de buruieni. Pînă aici era mulțumit. Tot necazul începea cu fundalul, în care istoria era povestită prin meandrele și delta unui fluviu care curgea spre ocean. Cu cît lucra mai mult, cu atît își făcea apariția figura furioasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Fleck. îți amintești zilele din vechea stradă Ashfield, cînd eu și surorile mele ne jucam de-a vapoarele pe patul tău? Uau, dar ai cam pus șunci pe tine. Pe vremea aia erai slab. Aveai buzunarele pline cu scoici și pietricele, îți amintești? — Tu erai băiatul ăla? întrebă Lanark clătinînd din cap. Ce mai face doamna Fleck? Ai mai văzut-o? — Nu, în ultima vreme, nu. Nici nu mai iese din casa acum. Artrită. Din cauza vîrstei. Dar mulțumesc lui Dumnezeu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
veșmînt țesut din cele mai fantastice flori, printre care nu se zărea aproape nici o frunză, în acest ocean de culori schimbătoare și miros îmbătător. Lacul era atît de adînc și de transparent, că fundul lui, care părea un covor de pietricele mici, rotunde și perlate, putea fi văzut clar ori de cîte ori ochiul își îngăduia să nu vadă, jos de tot, în cerul răsturnat, copia dealurilor în floare. Totul emana bogăție, căldură, culoare, liniște, dulceață și delicatețe, și pe măsură ce ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu „în flăcări“ substituit lui „roșu“. POE, EDGAR ALLAN Cap. 8, par. 7. „Apartamentul mare și înalt“ este un Plagin din povestirea Căderea casei Usher. Cap. 19, par. 16. Primele trei propoziții lungi sînt un Plagin din Domeniul Arhheim. Substituirea pietricelelor „perlate“ cu pietricele „de alabastru“ provine din cealaltă descriere pe care Poe o face pietricelelor de pe fundul apei în Eleonora. POPE, ALEXANDER Cap. 41, par. 6. Afirmația lui Timon Kodac: „Ordinea este prima lege a cerului“ este din poeticul Eseu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
substituit lui „roșu“. POE, EDGAR ALLAN Cap. 8, par. 7. „Apartamentul mare și înalt“ este un Plagin din povestirea Căderea casei Usher. Cap. 19, par. 16. Primele trei propoziții lungi sînt un Plagin din Domeniul Arhheim. Substituirea pietricelelor „perlate“ cu pietricele „de alabastru“ provine din cealaltă descriere pe care Poe o face pietricelelor de pe fundul apei în Eleonora. POPE, ALEXANDER Cap. 41, par. 6. Afirmația lui Timon Kodac: „Ordinea este prima lege a cerului“ este din poeticul Eseu despre om. PRINCE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și înalt“ este un Plagin din povestirea Căderea casei Usher. Cap. 19, par. 16. Primele trei propoziții lungi sînt un Plagin din Domeniul Arhheim. Substituirea pietricelelor „perlate“ cu pietricele „de alabastru“ provine din cealaltă descriere pe care Poe o face pietricelelor de pe fundul apei în Eleonora. POPE, ALEXANDER Cap. 41, par. 6. Afirmația lui Timon Kodac: „Ordinea este prima lege a cerului“ este din poeticul Eseu despre om. PRINCE, REV. HENRY JAMES Cap. 43, discursul lui Moboddo. „Stai cu mine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]