430 matches
-
voievozilor, neamurile măriei sale, privesc melancolic toți cei care și-au însemnat viața cu pecetea luptei pentru dăinuirea credinței creștine, privesc și poate așteaptă. Atunci când le-au ridicat trupurile Brâncovenilor din piața de la Iali Kiosk și le-au pus laolaltă cu pietroaie în saci de cânepă ca să cadă la fund când le-or arunca în mare, s-a apropiat de căruța mânată de călăi un călugăr bătrân călare pe un măgar și a plătit ca să fie schimbați sacii și să fie azvârliți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la fund când le-or arunca în mare, s-a apropiat de căruța mânată de călăi un călugăr bătrân călare pe un măgar și a plătit ca să fie schimbați sacii și să fie azvârliți în Bosfor alți saci, având doar pietroaie. Trupurile voievozilor și cel al lui Ianache Văcărescu în înfricoșată taină au fost purtate cu o luntre peste mare până la insula Halki. Acolo, la mânăstirea Adormirii Maicii Domnului, în aceeași seară au fost prohodite și înmormântate. Era 15 august 1714
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai ales o cățea pe care o hrăneau toți, se îngrășase și toată ziua lătra trecând de la o vilă la alta... Heam, heam, heam... Radu Boureanu era foarte grijuliu cu ea, îi dădea oase, o mângâia... Aruncam în ei cu pietroaie... Mirosind miloșii în jurul vilei-cantină, veniseră cu duiumul, flocoși și poltroni, nu fugeau când îi goneam, știau că alții îi protejează. Se uitau urât la mine, ce-ai domnule cu ei?... Că nu iubesc animalele... îmi aminteam animalele... Bisisica... câinii la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Odată văzură din depărtare un ciobănaș de vreo cincisprezece ani, satisfăcându-și poftele cu o capră. Altă dată zăriră două bătrâne foarte pioase, În haine negre, de văduve, cu cruci mari de lemn pe piept, așezate la amiază pe un pietroi mare din mijlocul câmpiei, nemișcate și tăcute, cu degetele Împreunate. Într-o noapte auziră muzică venind dintr-o ruină părăsită. Iar altă dată trecu pe drum, prin fața lor, un bătrân sfrijit, cântând din mers la un acordeon spart, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
jidanu s-a pus În genunchi, a privit la cer și s-a rugat apsent În jumatea lui dă limbă. Când au bătut clopotele la Montserrat, a căzut, pencă să mierlise. Noi ne-am mai vărsat năduhu o vreme, cu pietroaie care d-acu nu-l mai durea. Pă zău meu, Nelly, că am lăsat hoitu ca vai dă mămulica lui. P-ormă, Morpurgo, ca să să râdă gagiii, mi-a Înfipt cuțitașu dă ascuțit creoane În aia de-mi ține loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
el de spaimă și din cauza pericolului, mai ager decât iepurele de câmp, a desprins vagoanele, lăsându-le baltă și țâșnind pe locomotivă, a zbughit-o și tiva! afară cu ea Atunci, puhoiul cel negru și iabraș, purtând traverse de lemn, pietroaie și armături, a ajuns la vagoanele părăsite, blocându-se în ele, ca fumul în hornul necurățat și nemaiavând scurgere la vale, s-a întors din drum, luând-o spre fundul galeriei Iar când eu am ieșit din galerie, ca să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mă ștersei îngrețoșat pe obraz. Spre uimirea mea nimeni nu se indignă, deși se așternu o oarecare tăcere în marea sufragerie plină de lume. Când îl împinsesem descoperisem că numitul Petea, deși mai scund ca mine, era greu ca un pietroi, de aceea se și prăbușise scaunul pe care stăteam și nu el. Acest scaun mă umilise și nu Petea și de aceea mă ridicasem apoi și-l vârâsem pe acesta în perete și îl gâtuisem. Masa corpului său era inertă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
chiar din acea clipă te-ai schimbat." " Nu m-am schimbat, sânt aceeași!" "Nu-i adevărat, nu ești așa, nu-ți dai seama?" "Ba îmi dau seama, dar ce să fac, vreau să fiu ca înainte, dar parcă simt un pietroi pe inimă..." ., Nu, zisei, pietroaiele le aduce o situație insolubilă, mai degrabă ar fi trebuit să-l simți acest pietroi înainte, nu acum, că ai scăpat de Petrică... Ai scăpat în toate sensurile, te-ai vindecat de mila pe care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ai schimbat." " Nu m-am schimbat, sânt aceeași!" "Nu-i adevărat, nu ești așa, nu-ți dai seama?" "Ba îmi dau seama, dar ce să fac, vreau să fiu ca înainte, dar parcă simt un pietroi pe inimă..." ., Nu, zisei, pietroaiele le aduce o situație insolubilă, mai degrabă ar fi trebuit să-l simți acest pietroi înainte, nu acum, că ai scăpat de Petrică... Ai scăpat în toate sensurile, te-ai vindecat de mila pe care o simțeai pentru el și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-ți dai seama?" "Ba îmi dau seama, dar ce să fac, vreau să fiu ca înainte, dar parcă simt un pietroi pe inimă..." ., Nu, zisei, pietroaiele le aduce o situație insolubilă, mai degrabă ar fi trebuit să-l simți acest pietroi înainte, nu acum, că ai scăpat de Petrică... Ai scăpat în toate sensurile, te-ai vindecat de mila pe care o simțeai pentru el și pe care el a purtat-o până în pânzele albe..." " Singur spui că l-am surpat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
trebuiau ocupate, ochiul să se-odihnească frumos, estetic și, desigur, durabil. Așa apăruseră monumentele. Statuile ieșeau de peste tot, oamenii căpătaseră vocație de ctitori sau poate doar de maniaci, unde suceai privirea, te lua-n primire un obiect imposibil: capsule, pastile, pietroaie, aripi, mutre de eroi, țepușe, arbuști, poeți, angrenaje. Specii hibride populau acum piețe și scuaruri, vopsite în rugină sau pișate verzui când de-oxizii eșapamentelor, când de găinațul păsărilor: la „Casa Scânteii“, Lenin fusese dat jos și-n locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
anumite părți ale corpului - cap, degete, organele interne sau abdomen. De exemplu, dacă suferiți de o afecțiune gastrică, puteți dirija qi-ul către acea zonă pentru a o vindeca. Dacă dirijați qi-ul către cap, puteți să țineți pe capul gol un pietroi de 500 de livre și chiar să-i lăsați pe alții să-l spargă cu barosul pe capul dumneavoastră. Dacă dirijați qi-ul către degete, puteți sta cu capul În jos sprijindu-vă doar pe două degete, așa cum făcea profesorul meu Wan
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
disperate - o redută, o cetate, cu adevărat un turn de fildeș, de unde am aruncat peste „omenire”, ca În vremea asediilor ce durau luni sau ani, torente de pucioasă aprinsă, cu o sintaxă uneori discutabilă, dar... aprinsă, aprinsă! Și săgeți sau pietroaie, „un David Înfierbântat, sortit victoriei!”, cum scriam Într-unul dintre poemele mele din Elegii parisiene. Omul, omul singur, disperat, slab, atât de slab Încât Începe să creadă ceea ce spun aproape toți despre el, anume că este... slab! Mai mult: inexistent
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
așezămînt spitalicesc, lanul nesecerat plin de flori galbene, grîul în rugină, măreția de biserică catolică cu turnuri gemene, Ditrău, păcat de cenușiul integral! Mureșul fără maluri, stau la pescuit, la plajă, omul locului strînge fînul, a trecut Mureșul cu un pietroi în mînă, femeie cu rochia verde, intră pînă la șold, să nu o ia apa? decriptînd anagrama Groenlanda obținem Ciuc-Giurgeu, etalon de verde, Mureșul unde întunecate, biserici de ambele rituri Remetea, km 175, Gălăuțaș trenul pe cea mai lungă tribună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
aluziile. Prin Mexic caut obiectele comandate. Între timp inflația o luase la galop, dar nu-mi păsa, că doar nu plătesc din buzunarul meu. Nici nu mă tîrguiesc cu toată tragerea de inimă. Cele cumpărate trăgeau greu și gențile cu pietroaie îmi rupeau mîinile. Dar mă bucur că fac un serviciu balaurului plămădit de revoluție și, mai ales, de la București. Ajung cu dificultate în biroul lui și vesel îl anunț că misiunea a fost îndeplinită. V-am adus obiectele pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o oră de urcuș au constatat că nu-s chiar așa de sus cum credeau. Gîfîiau ca două foci obosite.... Dinspre vest se ridică un nor negru ca smoala. Tinerii nu iau în seamă norișorul și se așează pe un pietroi, să mai tragă cîte un gît de șliboviță. Nici n-au tras bine două duște mai acătării, că diavolul de nor cuprinde zarea. Se umflă ca naiba și îi astupă totul cu întuneric. La început cad bile de gheață unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe brâul sobei, de jur împrejur, sunt înșirate gutui, mere domnești îi tărtăcuțe; în curte, e liniște și miroase frumos a țară și a fructe de toamnă, pe jos e lipit; ușa e deschisă-n tindă și sprijinită cu-un pietroi...” La Pungești exista și doctorul Pravăț, despre care aflăm, tot din ceea ce mărturisește Dan, parcă ceva mai complet, : „...de un an era la Pungești; ca-n toate părțile pe unde fusese, se izbea și aici de greutățile aceleași administrații păcătoase
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
a tras de mine, eu am tras de el, ne-am înbrâncit, ne-am mai și lovit cu pumnii și cu picioarele și, împiedecându-se, Tabacarul a căzut cu nasul într-o băltoacă, în care, din întâmplare, se afla și un pietroi. Evident că l-a umplut borșul, cum se spune. Când l-am văzut plin de sânge, m-am speriat și am tulit-o acasă. Toată ziua am stat ascuns prin grădină, întrebându-mă întruna: dacă moare ăla a lui Tabacaru
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
urbane, nu există mahalale. Adică niște cocioabe, la periferie, niște locuințe improvizate, foarte sărace, niște chichinețe cât niște cotețe, acoperite cu carton gudronat și cu tot felul de bucăți de lemne sau de tablă, pe care se pun cărămizi sau pietroaie, ca să nu le umfle vântul și să le dea jos... Trece multă vreme până reușesc să-i explic Gertrudei marea diferență dintre casele de la noi, de la țară și cele de la oraș, pe de o parte, lucru care în Suedia, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ale pietrelor. Rarele ploi Înviorează peisajul de dune și grohotișuri roșiatice, de unde răsar pâlcuri de ierburi și arbuști țepoși. „Doar suspinele și gemetele vântului Întrerup liniștea nepământească din Deșertul Foișoarelor. Toate ingredientele necesare se află aici: o pădure imobilă de pietroaie uriașe pe un tărâm complet lipsit de vegetație; nici un semn de viață sau activitate umană; doar nisipul galben strălucitor, spulberat de vânt”21. Pătrunzând mai adânc În deșert, culorile se schimbă, iar cenușiul lasă loc auriului... Mii de astfel de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
e și nu ie: alee, idee, poet, poezie. Nu se scrie și nu se pronunță u la sfârșitul cuvintelor terminate în diftongii ai, ei, oi, ui și în consoanele k, g și c urmate de i nesilabic : tai, mei, auzii, pietroi, pui, ochi, unghi, bici dar se păstrează în câteva neologisme ca : aluminiu, teritoriu, beneficiu. Înaintea lui p și b se scrie și se pronunță m : bombe, împădurit, îmbobocit, împrietenit ). Principiul etimologic (tradițional istoric ) Respectarea în scris a formei originale a
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
Eu sunt În uniformă de Haftling, pe care mai arată și că sunt cel mai mare inamic al Reichului, că sunt evreu. N-am nici o șansă”. Dar altă soluție nu aveam, așa că am luat rețeta, am pus-o pe un pietroi mare, pe care am pus o pietricică și am arătat spre ea cu degetul. Și mi-am văzut de treabă. El n-a zis nimic, eu n-am zis nimic. Am mers dup-aia acasă, a doua zi am venit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pus o pietricică și am arătat spre ea cu degetul. Și mi-am văzut de treabă. El n-a zis nimic, eu n-am zis nimic. Am mers dup-aia acasă, a doua zi am venit din nou, numai că pietroiul era tot acolo. Dar parcă era ceva pe pietroi. Putea să fie tot plicul meu, hârtia mea, dar nu mai era Postenkette acolo. Era mai Încoace cu vreo trei metri. Mă fac că Îmi leg șireturile la celebrul meu bocanc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
degetul. Și mi-am văzut de treabă. El n-a zis nimic, eu n-am zis nimic. Am mers dup-aia acasă, a doua zi am venit din nou, numai că pietroiul era tot acolo. Dar parcă era ceva pe pietroi. Putea să fie tot plicul meu, hârtia mea, dar nu mai era Postenkette acolo. Era mai Încoace cu vreo trei metri. Mă fac că Îmi leg șireturile la celebrul meu bocanc, m-am dus și am văzut că era un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Îmi leg șireturile la celebrul meu bocanc, m-am dus și am văzut că era un plic: l-am luat și l-am băgat În buzunar. „Africanul” era chiar acolo - a urlat la mine și a tras câteva gloanțe În pietroi. Din pietroi mi-au intrat schije În gheată, În picior... Uite, se mai vede și acum urma lor -unele au ieșit afară, de aici, după 30 de ani de zile... Dar am scos și atunci... Însă asta mi-a adus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]