1,585 matches
-
într-o explozie de culori, pridvorul bisericii în care stătea preotul cu barba-i albă îngălbenită, căscând de plictiseală. Coborî în spatele domniței scara largă, de marmură albă cu ușoare vine cenușii și roz, și ieșind afară în curtea cu alei pietruite se întoarse să privească inscripția de deasupra intrării: „Am ridicat acest frumos și luminos palat pentru fiul meu Ștefan”. Privirea îmbrățișă încă o dată fațada de răsărit tencuită cu îngrijire și zugrăvită cu ghirlande florale ce coborau în cascade de lujeri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Pentru mine ești. Să trăiești, măria ta, și-i mai sărută o dată tandru mâna spălată de lacrimi. Sări în caretă, dădu cu aceeași mână dreaptă semnalul plecării, surugiii chiuiră și armăsarii trăpași porniră, mai-mai să se desprindă de drumul bine pietruit al Târgoviștei, ca în basme telegarii înaripați. De la Târgoviște au pornit pe înserat, că era lună plină și prin codrul desfrunzit se vedea ca ziua. Erau doi, Ștefan în haină de frate poslușnic și ieromonahul Gherasim Hagiul, cel care de când
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bac ar fi mortală. Așa că nu ne temem a mărturisi că punem cu mare satisfacție piciorul pe malul stâng. Drumul de la Siret până la Galați ocolește sau traversează râpe accidentate, pante abrupte periculoase. Într-adevăr, există chiar alături o șosea nou-nouță, pietruită; dar pietrele nu sunt sparte; se așteaptă de câțiva ani un cilindru compresor pentru a face șoseaua practicabilă! Galațiul are o populație de patruzeci și cinci de mii de suflete, fără a-i număra pe străini; orașul e mare, prost
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
emoțiilor. Nu știu, de fiecare dată mă simt parcă mai timidă când pășesc pe strada căreia Îi spuneam „valea plângerii”datorită noroaielor și gropilor pline cu apă. Acum poartă numele pârâiașului din spatele grădinii de legume a curții părintești și este pietruită, dreaptă. Primăria s-a Îngrijit să sistematizeze toate străzile adiacente șoselei principale (care trece prin mijlocul comunei) și să introducă pe fiecare stradă apă curentă. Și totuși, ulița pare pustie: o liniște de necuprins, un aer cald, primitor, curat, culoarea
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
pe nimeni. Încep să mă simt frustrat și o să fie din ce În ce mai rău. Mă hotărăsc să beau ceva și iau decizia să Încerc să găsesc una care nu seamănă deloc cu ea. Strategia asta funcționează pentru că instantaneu toate camerele de pe străzile pietruite și cenușii par să-mi ofere posibilități nemărginite. Găsesc o fată potrivită. Are păr roșcat și o față ciupită nasol de vărsat. Aceeași vorbăraie, de data asta fără nici un farmec, când Îmi spune că nu sărută. Mă gândesc să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
marea majoritate. Ca și noi, au o rată mare de sinucideri și de depresii. La iei depresia ien funcție de anotimp. Uită-te la tipul ăla Ted Moult care a făcut Everest Double Glazing. Ieșim de pe șosea și intrăm pe drumul pietruit care duce la fermă. Hector a auzit scrâșnetul Volvo-ului pe pietriș și a ieșit să ne Întâmpine la fel de călduros și viguros ca de obicei. E tipul clasic de fermier parazit: Îndesat, rubicond, păr alb și barbă, jachetă de tweed, catifea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și la punctul de cotitură a șoselei s-a oprit. Se uită la ceas, apoi zice: - Nu găsești că este prea devreme să mergem acasă? Apoi cu o privire nevinovată și un gest rapid arată cu mâna spre un drum pietruit ce ducea spre localitatea Cârja. - Aici, așa cum știi, este cea mai mare întindere de apă, cu bălți, canale și diguri din județul Vaslui. Apoi continuă: - Să știi că am în portbagaj scule suficiente de pescuit, râme scoase de ieri și
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
Lucrări de Întreținere a drumurilor naționale 45233140-2 Lucrări de drumuri 45233141-9 Lucrări de Întreținere a drumurilor 45233142-6 Lucrări de reparare a drumurilor 45233144 0 Lucrări de construcții de supratraversări 45233150-5 Lucrări de reducere a traficului 45233160-8 Drumuri și alte suprafețe pietruite 45233161-5 Lucrări de construcții de trotuare 45233162 2 Lucrări de construcții de piste de biciclete 45233200-1 Diverse lucrări de Îmbrăcare 45233210 4 Lucrări de Îmbrăcare a autostrăzilor 45233220-7 Lucrări de Îmbrăcare a drumurilor 45233221-4 Lucrări de marcaj rutier 45233222-1 Lucrări
GHID PRACTIC PENTRU ACHIZIŢII PUBLICE by Ş.l. dr. ing. ADRIAN ŞERBĂNOIU jr. CĂTĂLINA ŞERBĂNOIU () [Corola-publishinghouse/Science/1191_a_2364]
-
obligatoriu și cu panouri solare. 7. Să nu mai existe comună, sat fără canalizare și conducte de apă potabilă. 8. Înaintea construirii unei clădiri, indiferent de destinație, se vor face măsurători radiestezice. 9. Orice comună sau sat să aibă ulițele pietruite, dacă nu asfaltate, curate și să aibă măcar un parc central cu bănci. 10. Trotuarele spălate periodic cel puțin o dată pe lună cu detergenți dezinfectanți. 11. Atât angajații CUP, dar și cei din penitenciare vor face curățenia periodică a tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
e atât de frumos. —Nieve mi-a arătat fotografii cu el, însă nu te ajută să simți atmosfera locului, nu-i așa? fu de acord Aidan. Stephen apăsă pe butonul interfonului și poarta se deschise. Mașina trecu încet pe cărarea pietruită și se opri lângă celelalte șase mașini parcate lângă ușa impresionantă a castelului. Cei doi ieșiră din BMW și rămaseră să contemple clădirea. Ușa se deschise cu un scârțâit și o femeie apăru zâmbind. Eu sunt Andrea Finan, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și către morgă. Am pășit cu nonșalanță de-a lungul coridorului și apoi am coborât la subsol, pe lângă o cantină mică, spre ieșirea În caz de incendiu. Am Împins bara de la ușă și m-am trezit Într-o imensă curte pietruită În care erau parcate mai multe mașini de poliție. Un bărbat Încălțat cu cizme de cauciuc, care nu mi-a acordat nici o atenție, tocmai spăla o mașină. Am traversat curtea și m-am strecurat pe o altă ușă. Aceasta ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
despre cele unsprezece clopote, și tu îi ceri cu nevinovăție să-ți acorde câteva minute pentru a-i schița trăsăturile, înroșindu-se ușor, nu te refuză, ne face, îți face semn să-l urmezi, vă urmez și eu pe aleea pietruită, ajungem într-o poieniță plină de lumină, ferită cu grijă de priviri, probabil căutat loc de meditație pentru cel ce se încumetă să părăsească câteva clipe îndeletnicirile mănăstirești, după cum o atestă băncuța joasă de lemn, bătută de ploi și zăpezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
evită mereu privirea, întorcându-se către tufele de arbuști de la marginea drumului scoborâtor, n-are rost să-l întrerup cu întrebările mele, mai mult l-aș speria și, mă apucă brusc de braț, făcându-mă să mă opresc în mijlocul drumului pietruit, Aș vrea să-ți prezint pe cineva! cu febrilitate ferindu-se de ochii mei, Nu stă la Roma! Va trebui să mergem la Ancona! La cine, Andrea? și el nerăbdător să-mi spună, ca și cum dacă s-ar opri pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
duceau, deși nu se vedea încotro se îndreptau, părea un tunel subteran. După un timp în care am coborât la nimereală, pășind pe treptele întunecate, prin tunelul răcoros, scările s-au terminat și am continuat să merg pe un drum pietruit, prin beznă. Când nu se mai vedea nimic, a apărut o rază de lumină incertă, difuză, împrăștiindu-se pe pereți. Apoi am zărit și ieșirea din tunel. Imediat ce am pășit afară, am recunoscut peisajul. Știam unde eram. Mai fusesem aici
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ia cina împreună... Oh, ia stai, avea niște întâlniri în seara următoare. Ei, atunci poate se vor întâlni să bea ceva după aceea. Pentru început, la hotel, poate, deoarece era cel mai convenabil, apoi vor rătăci pe niște încântătoare străduțe pietruite înainte să intre într-un bistro parisian ca să mănânce niște cartofi franțuzești și să bea Coca-Cola Light. La momentul acela vor fi petrecut ceasuri întregi împreună, poate chiar se vor fi sărutat sub unul din acele felinare romantice din fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se ducă direct la canapeaua aceea și să se trântească pe ea; se întreba cum de Jesse mai putea să facă ceva într-un loc atât de frumos și de relaxant. — Nu-i rău, nu? întrebă el venind pe aleea pietruită și îi oferi un Bloody Mary cu lămâie. — Dumnezeule, locul ăsta nu arată cine știe ce din față — sau dinăuntru — dar aici...aici e superb. — Mersi. Sper. — Nu, serios, te-ai gândit vreodată să faci niște fotografii? Îmi imaginez cum ar arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
În urmă. Scurtul popas de pe mal obosise pe toată lumea. La vreo opt sute de metri de pod, lîngă un camion de muniții ars, drumul spre Nantao făcea o cotitură În unghi drept față de canal și mergea de-a lungul unui drum pietruit, Între două orezării. Procesiunea se opri. Urmăriți de japonezi, care nu făceau nici o Încercare să-i grăbească, prizonierii așteptau, toropiți, În soare. Jim asculta respirația lor obosită. Apoi se auzi un tîrșîit de saboți și convoiul se mișcă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vîscos Îi amețise pe amîndoi și, În orice moment, puteau cădea peste șine. Conduși de cele trei camioane, prizonierii părăsiră calea ferată și se adunară pe chei, lîngă magaziile În ruină. O sută de prizonieri rămăseseră În urmă, pe drumul pietruit prea obosiți să continue și resemnați față de orice viitor le pregătiseră japonezii. Stăteau În ploaie, sub taluzul căii ferate, urmăriți de soldații cu pelerinele șiroind. CÎnd coloana deținuților porni, Jim Își dădu seama că un sfert din deținuții care plecaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
scoțian mai În vîrstă din Blocul E, un contabil pensionar de la compania electrică din Shanghai, cu care Jim jucase adesea șah, ieși brusc din coloană. De parcă ar fi uitat unde fusese În toți anii de război, se Învîrti prin curtea pietruită, apoi merse prin ploaie spre taluzul căii ferate. La o oră după căderea nopții, ajunseră la un stadion de fotbal, În suburbia de vest din Nantao. Această arenă de ciment fusese construită la ordinul doamnei Chiang Kai-Shek, În speranța că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se părură apropiate, ci Îndepărtate de el și unele de altele, iar Între ele zări nori joși și cenușii, ca niște vălătuci. Afară nu se zărea nici un semn de viață. De parcă visul continua Încă. Dar acum nu mai erau alei pietruite, ci o stradă desfundată din capătul sud-vestic al cartierului Kiryat Yovel, un șir de blocuri turtite, construite repede și prost la sfârșitul anilor ’50. Locatarii Închiseseră aproape toate balcoanele, care cu ciment, care cu plăci de azbest, care cu sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
din autobuz nu era decât un exemplar din ziarul Maariv, pe care Îl găsise acolo. Din vina ministrului și a cocorilor nu era În stare să-și amintească nici măcar titlul articolului. 24 Rușine și vină În curte, mergând pe poteca pietruită ce Înconjura clădirea și ducea la intrarea În clinică, se opri puțin, pentru că de la etajul doi răzbăteau, prin geamurile Închise, prin foșnetul pinilor și al vântului, sunetele violoncelului uneia dintre cele trei bătrâne. Sau poate nu era decât un elev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de profeți. Citise nu de mult Într-un ziar că agenții de voiaj ultrareligioși știau să aranjeze lucrurile de așa natură, Încât să vândă bilete de avion la jumătate de preț. Acolo, la Roma, În mijlocul palatelor impecabile și al piețelor pietruite, viața e veselă și lipsită de griji, distractivă și eliberată de orice rușine sau vinovăție, și chiar dacă și acolo se petrec nedreptăți și cruzimi, nedreptățile nu sunt responsabilitatea ta, iar cruzimile nu-ți apasă conștiința. Un tânăr gras, cu ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de șpan ca în turnătorie sau vreo stație de benzină cu pompă roșie de alimentare a mașinilor. Și eu răsfoiam cartea mai departe până când ajungeam la partea aia unde rândurile erau scrise așa cum le cunoșteam, amintind mai puțin de aleile pietruite ale grădinilor, cât, mai degrabă, de drumuri asfaltate: urcau drepte și precise, fiecare semn în parte era simplu și slovele păreau treze în felul lor, ca acest cartier unde plecam, la fiecare sfârșit de săptămână, ca să stăm la masa bunicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mai era pur și simplu a merge pe bicicletă, era a zbura. În canicula serilor de vară făceam slalomuri în fața noilor barăci, vizavi de terenul din dreptul garajului nostru, unde fusese înainte pajiștea. Bicicletele noastre alunecau silențioase pe porțiunea nou pietruită, fără să trebuiască să suporte zdruncinăturile pe drumul de țară, cârpit în fiecare primăvară cu asfalt împănat cu pietre, încât noi aveam senzația că plutim, că eram piloți care-și aplecau capetele mult deasupra „armăturii“ ghidonului. Luam startul dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mea în noaptea aceea cu ploaie de stele căzătoare, pe când suiam drumul șerpuit ce ducea de la orășelul tirolez spre coama muntelui Horn. Omul acela ar fi trebuit să fie de o vârstă cu mine, ca să fi putut urca, sprinten, serpentina pietruită, până la platou, de unde, înfipt în talpă și ciomag, să fi luat pieptiș potecuța până la cabană. Și de teamă să nu piardă răsăritul soarelui, să se fi agățat repede pe peretele prea puțin înclinat ai piscului, până la capelă. Porniserăm trei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]