540 matches
-
făcut din vocație, ci fiindcă l-a îndemnat o rudă preot, ca să scape de el din casă. El n-a cunoscut viața de familie, n-a avut un cămin sigur, de aceea și acum, când îi vorbește cineva, se uită pieziș și neîncrezător. Dar dacă se încredințează că-i ești prieten, e omul cel mai devotat. - Oricum, a găsit în tine un avocat excepțional. Și... desprefemei ce părere are? - Nu prea bune, e cam misogin. A avut, spune el, o soție
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fost iertat cu condiția de a ucide cu mâna lui pe alții, ar fi executat această propunere. De obicei oamenii care se tem de moarte se sinucid, părîndu-li-se, printr-un mister al psihologiei, mai acceptabilă pieirea prin propria inițiativă. Privirile piezișe ale lui Cioarec intrigând, i se luară cu mare grijă toate obiectele ce i-ar fi putut sluji la vreun gest funest: lingură, curea. De fapt, ideea de a se sinucide nu trecu o singură clipă prin mintea lui Cioarec
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
clica lui Sludden, cu mîna vîrîtă la pieptul hainei. Le-ar zîmbi din colțul gurii și și-ar scoate brusc brațul. în momentul în care Toal și McPake ar sări în picioare, i-ar prăvăli la podea dintr-o lovitură piezișă, apoi le-ar înghesui pe fete într-un colț, cu toate scîncetele lor, și le-ar sfîșia hainele. Apoi imaginea devenea confuză, pentru că fiecare dintre fanteziile lui avea tendința de a se topi în alta înainte de a ajunge la punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-l plătesc deloc? — Nu cred. Lucrează pentru ei doar în timpul liber. — Hm. Bine, sper c-o ajuți pe maică-ta la treburile casei. Știi că nu se simte prea bine. Ruth și Thaw se uitară pe fereastră încurcați. Sub razele piezișe ale soarelui, drumul se ondula peste o mare mlaștină, în pliurile căreia vedeai mici lacuri neregulate. Vîrful conic al unui munte răsări după curbura orizontului mlaștinii, și Thaw își dădu seama cu dezgust că era Ben Rua. Pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să mănînc porridge-ul fără un anestezic ca lumea! Repetă fraza mai tare, dar nimeni nu o băgă în seamă, așa că o scrise pentru a i-o spune lui Drummond sau McAlpin, și continuă să mănînce. CAPITOLUL 27. Geneza Lumina piezișă a soarelui lumina vaza tăiată în sticlă de pe masa domnului Clark, în care se aflau flori de ciuboțica-cucului și campanule. Thaw stătea în fotoliu și admira florile de culoarea untului, cu tulpini verde-pal, încovoiate, lujerii întunecați, cu frunze ascuțite ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Capitația nu este justificată. Capitația amânduror țărilor, pe când nu exista nici o altă dare, constituia abia a douăsprezecea parte a bugetului actual de venituri și nu se va găsi un singur caz, de la gonirea fanarioților până la reabilitarea lor de acum pe cale piezișă, în care un om să fi fost vândut rob pentru capitație. A pune aceste vânzări monstruoase în socoteala capitației, a dării celei mai mici și mai neînsemnate, este un act de estraordinară rea credință și o apucătură pentru a ascunde
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
populare", care să se integreze perfect în atmosfera Moșilor. Tâmpi, gușați, bețivi cu cuperoză, țărănoi cu ochii apoși, brahicefali cu un dinte de tinichea în față, muieri cu sarmale-n cap și fața făinoasă, adolescenți cu buze umede și priviri piezișe de onaniști - așa ar fi trebuit să arate agenții ideali pentru misiunea de față în viziunea felliniană a maiorului Bădescu. Cum toate aceste trăsături presupuneau și o oligofrenie subsidiară, se ivea un paradox: ca orice artist, maiorul trebui până la urmă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Speriat de furia mișcării, Aloim aproape că se lipi de peretele opus al culoarului. ― Rados... Abatele, vreau să spun... vrea să te vadă. Fără nici o vorbă, Rim începu să se îmbrace, aruncîndu-i tânărului, din când în când, câte o privire piezișa. Nu e numai sperietura... Probabil ca e homosexual. Și îi spune pe nume Abatelui... Ce moșneag pișicher! Abatele stătea în fotoliul său favorit și privea la dimineața mohorâtă când Rim intră și își înclină foarte puțin capul, pentru a rămâne
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să vorbească întîi cu tine. - Și? întrebă Xtyn absent. - Te așteaptă, șopti Insa pe un ton disperat. Abia atunci Xtyn ridică privirile din pământ și văzu că în fața lui, la doar câțiva metri, stăteau trei bărbați care îi aruncau căutături piezișe. La mijloc era Vartil, un om blând dar hotărât, respectat pentru felul în care știa să aplaneze conflictele. Cu toții se simțeau mai liniștiți când el era de pază în rand. Era vrednic și apărase cu nădejde nu o dată tribul. Forța
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în dimineața aceea, însă, hunul, care făcea întotdeauna ultimul tur de pază, îl văzu ridicându-se în capul oaselor la primul cântat al privighetorii. înjurând printre dinți, Audbert aruncă învelitoarea, își frecă pleoapele îngreunate și, în fine, își roti privirea piezișă de jur împrejur, oprind-o asupra bărbatului care era izvorul tuturor spaimelor sale. Așezat cu picioarele încrucișate, cu blana de oaie pe umeri și cu sulița culcată pe coapse, Balamber îl fixă câteva clipe fără să rostească un cuvânt, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Rutger, gâfâind răgușit, o pătrundea iar și iar cu smucituri violente, care o zgâlțâiau toată. îl simți - mai degrabă decât să-l vadă - pe Balamber, în picioare lângă el și se opri pentru un moment, aruncându-i acestuia o privire piezișă, încărcată de răutate, ca a unui lup care, pornit să-și sfâșie prada, se întoarce amenințător împotriva celui care-l deranjează. Făcu chiar și un gest cu mâna, cu intenția să-l îndepărteze. — Tu mai așteaptă! La urmă, o să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îmbibate de praf și sânge; câțiva erau răniți și se târau, agățându-se de tovarășii lor. Cu solicitudine, Ambianus deschise din nou porțile și, puțin după aceea, primii războinici intrară în curte, făcându-și loc prin mulțimea fugarilor, aruncând priviri piezișe, într-o tăcere sumbră. Patru dintre ei duceau un rănit, un tânăr ce arăta cam de douăzeci și cinci de ani, pe o targă rudimentară, improvizată sumar din două sulițe și o manta. înaintea lor mergea un om îndesat, cu păr lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care servea în tavernă o cam are la inimă, pe cât se pare; în ultimele trei zile l-am văzut mai tăcut decât de obicei. Maliban, fără să-și schimbe poziția, se mulțumi să zâmbească vag și le aruncă o privire piezișă, o încuviințare plină de satisfacție și totodată o invitație a nu-l împunge mai mult decât i-ar fi îngăduit să tolereze onoarea sa de războinic. Schimbând vorba, Metronius îl întrebă dacă era bucuros că se apropia de Aureilana, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce părea pierdut și înspăimântat. Nimeni, însă, nu-l amenința. Sub presiunea loviturilor din poartă, prezența sa părea acum să trezească numai oroare fugarilor, care făcuseră gol în jurul lui și căutau la el pe sub sprâncene, evitând să-i întâlnească privirea piezișă, chiar amenințătoare, acum că simțea că i se apropie din clipă în clipă eliberarea. La intrare, însă, loviturile se răriră, începeau să fie aplicate cu tot mai puțină convingere și, în sfârșit, încetară: barbarii preferaseră, pentru moment, să meargă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Văzându-l sosind, prietenul său îl invită printr-un semn să-și potolească și el setea, însă Balamber refuză invitația. Agățând la locul său burduful, Odolgan ridică din umeri. — Cum vrei. Praful ăsta îmi usucă gâtul. Balamber aruncă o privire piezișă, încărcată de suferință, către desișuri. Dacă lucrurile stau cum spun cercetașii, curând o să ieșim din pădurea asta. Agedincum nu e departe. — Rămânând în spate, și azi o să ajungem să dormim sub cerul gol. Utrigúr, acolo în față, ne pune să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
slugi pe cei cari-i fusese rivali. ZUGRAVUL Minunat ai izvodit-o. Acest tron, Fortuna aceasta și acest dâmb, cum văd, cu acel un om căruia numai i se face [semn] dintre toți să meargă în sus, plecîndu-și fruntea spre piezișul munte spre a-și urca norocul, s-ar putea reprezenta bine și prin breasla [noastră]. POETUL Nu, nu, ia ascultă mai departe, prietene. Toți cei care, cu puțin înainte, îi fusese încă tovarăși și de-o samă cu dânsul, ba
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bloc În care se desfășura Party-ul Woody Allen!... Zaciu menționa pe „Iorgulești, Dimisieni, Magdalena Popescu, Raicu și Sonia, Sorin Titel, Ioana Crăciunescu, Mircea Dinescu, G. Bălăiță”, la care adăuga pe Paul Georgescu („monstruos, obez, cu figura aparent adormită, fornăind răutăți piezișe, nu mă are, evident, la stomac”). Nu, Paul nu Îl agrea, Îi și găsise o bună poreclă (cum ne găsea tuturor): Japonezul. Dacă te uitai bine, domnul Mihr-tchea Za-tchu semăna, oarecum, cu un distins profesor japonez. Însemnarea din acea zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
nu a mai venit niciodată. Corespondența s-a Întrerupt brusc după acea scrisoare. Nu am primit nici volumele următoare ale Jurnalului. Prieteni din țară și din exil mi-au semnalat, Însă, și În acestea, bizare formulări. Trecând peste unele afirmații piezișe sau răutăcioase care mă priveau direct, m-aș opri la una, din volumul trei, datată 26 ianuarie 1986 (o lună după ce plecasem din țară): „Ascultat, acum câteva seri, reluarea unei emisiuni, o masă rotundă cu V. Nemoianu și Matei Călinescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Franța, din Anglia și din țară. Pe măsuțele din dreapta și din stânga patului, până unde mâinile de fildeș puteau ajunge, se Îngrămădeau ultimele cărți bune și reviste proaspete, trimise de prieteni de peste țări... Proptea peste genunchi o scândură cu picioarele tăiate pieziș și - În aceeași poziție În care dormea, În care mânca - Blecher sprijinea cartea ori caietul”. În 1930, Tudor Arghezi publică În Bilete de papagal primele două Încercări În proză trimise de bolnavul internat la Berck. În vara și toamna anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
niște coase. Se întoarse ca să se uite la casă. La anul pe vremea asta nu va mai fi aici, se va prăbuși sau va fi dărâmată cu buldozerul, ca și cum n-ar fi existat niciodată. Acoperișul ca o carte deschisă, ușa piezișă a pivniței, proptită în fundația de cărămidă, ciotul pătrățos în formă de cutie, ițindu-se la orizontul pustiu. Adăpost pentru nimic. —Mai ții minte când tu și tati ați încercat să curățați rezervorul ăla înfundat? El se lovi peste cap, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Patru soldați fac greșeala să se apropie. Deși e a șasea oară când se întâmplă același lucru, Weber așteaptă încremenit, căci a șaptea oară deznodământul ar putea fi altul. Din nou în aer, târându-se înapoi spre est pe ruta piezișă de zbor, devine transparent, mai subțire decât pelicula. O voce spune: Vă rugăm să nu vă plimbați prin cabină sau să vă adunați în grupuri pe culoare. Se agață de cuvinte - o vestă de salvare. Ceva din specia asta s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
timpul liber, cel lenevos, celălalt mers îl folosea dimineața. Era mersul la cârciumă. Atunci nimeni nu se mișca mai repede ca el. Tata l-a poftit să guste o bere proaspătă din America. Mătușa l-a săgetat cu o privire piezișă. „Una singură, femeie, dintr-atâta nu i se învârte capul unui bețiv”, a spus el când ea i-a aruncat cuvântul bețiv, rostit cu jumătate de glas. Mama a împărțit tuturor ciocolată americană cu lapte, arahide și așa mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Și se Înfierbântă. Și acolo, În fața lor, Începe să lovească ritmic parchetul cu vârful picioarelor și cu călcâiele, dansând nebunește dansul acela, mai degrabă un iureș de mișcări păgâne, furtună de contorsionări și fragmentări de ritmuri Întretăiate cu priviri sticloase, piezișe, fierbinți, cu strigăte și sunete desprinse dintr-o melodie nescrisă și necântată până atunci. Brusc, se oprește, privirea Îi devine Îngândurată și, fixând un punct, dincolo de orice percepție vizuală, acel punct aflat mereu În Întunericul unui gol În care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
în public. Dacă face asta acum cu Tally înseamnă că e intim cu ea și-n alt mod. Kieran cântări afirmația. —Poate, dar nu neapărat de curând. Întreaga scenă păru să înghețe pentru un moment. Eu încercam să descifrez observația piezișă a lui Kieran, în timp ce Lisa se uita înnebunită când la unul, când la celălalt, încercând să găsească o modalitate de a ne distrage atenția. Ce vrei să spui cu asta, Kieran? am spus eu, uimindu-mă pe mine însămi cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de la petrecere. M-au interogat înainte de a-mi distribui bulina. Am fost uimit că nu mi-au băgat o lanternă în ochi și că nu mi-au vorbit cu accent german. Deci care era planul lor? Am aruncat o privire piezișă. Prietenele mele își studiau meniurile cu o concentrare demnă de un chirurg înaintea unei operații de care depinde viața pacientului. — Nu au nici un pic de încredere în capacitatea mea de a face față unei mese cu un străin fără fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]