530 matches
-
înfruntat. I-am spus că trebuia să se considere onorat de prezența mea acolo; nu se puteau lăuda mulți cioplitori de cruci că aveau în serviciul lor un sculptor. Și tot el era nemulțumit? Meșterul mi-a aruncat o căutătură piezișă. Vroia să vadă dacă nu glumeam. Nu glumeam. Apoi s-a hotărât să mă lase în plata Domnului. Nu ținea să se certe. Avea grijile lui cu boala, cu atelierul. Nu-i ardea de țâfnele mele. Dar am simțit că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Neîmpăcându-se cu discursurile filozofice și preferând discuțiile directe jargonului intelectual, mătușa Varsenig a intervenit: — Barsam dragă, arată-mi și mie un turc care vorbește armeana dacă poți. Drept răspuns, Barsam i-a aruncat surorii sale mai mari o privire piezișă. Mătușa Varsenig a continuat: — Spune-mi câți turci au Învățat vreodată armeana. Nici unul! De ce mamele noastre au Învățat limba lor și nu invers? Nu e limpede cine pe cine a dominat? Doar o mână de turci a venit din Asia Centrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ar fi atât de simplu! Adevărata prăpastie culturală e cea dintre turci și turci. Suntem o mână de oameni politicoși și cultivați, Înconjurați din toate părțile de fermieri și țărănoi. Au cucerit Întreg orașul. A aruncat o privire lungă și piezișă spre ferestre, ca și când i-ar fi fost temă că o mulțime de oameni i-ar putea zdrobi cu bâte și ghiulele. — Străzile le aparțin, piețele le aparțin, bacurile le aparțin. Toate spațiile deschise sunt ale lor. Poate că În câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cînd l-am recunoscut de departe pe Jean Piaget, iar eu n-am vrut să mă despart de ea. M-am mulțumit să Încetinesc pasul pentru a mă uita mai bine la faimosul profesor care se Îndepărta pe o stradă piezișă. Oare ar fi trebuit să-i vorbesc lui Jennifer despre el și să-i spun că mîncasem spumă de ciocolată acasă la acel domn bătrîn? Doar nu era s-o plictisesc povestindu-i copilăria mea și, de altfel, nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
înfruntat. I-am spus că trebuia să se considere onorat de prezența mea acolo; nu se puteau lăuda mulți cioplitori de cruci că aveau în serviciul lor un sculptor. Și tot el era nemulțumit? Meșterul mi-a aruncat o căutătură piezișă. Vroia să vadă dacă nu glumeam. Nu glumeam. Apoi s-a hotărât să mă lase în plata Domnului. Nu ținea să se certe. Avea grijile lui cu boala, cu atelierul. Nu-i ardea de țâfnele mele. Dar am simțit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
coboară de pe țeasta-i pleșuvă. În Rusia, cînd dispare cineva, toată lumea știe ce s-a Întîmplat. Îl ia KGB-ul și Îl expediază În Siberia, asta dacă nu cumva Îl ucid pe loc. Wakefield Îi aruncă prietenului său o privire piezișă. — Nu asta voiam să spun. Tipul trăia În Anglia, o țară democratică, unde viața privată și drepturile individului sînt respectate. A vrut s-o șteargă și asta a și făcut, apoi s-a Întors. Punct, sfîrșitul poveștii. Ivan nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lumi de sub controlul complet al statului, fascinat de raporturile dintre secretomanie și expunere, de demolarea zidurilor care au ținut această lume la distanță și de revelația dramatică a lumilor ascunse la propriu de aceste ziduri. Farkas Îi aruncă o privire piezișă. A auzit cînd Maggie i-a spus despre el că e genul care ar muri la birou. Wakefield se hotărăște să joace cu cărțile pe față. — Aș putea să te Întreb chiar pe tine, ai vreun interes față de Ungaria? Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lume, fără obraz, fără nume. Făptură e? Sau numai vânt e? N-are nimenea grai s-o descânte. Bolnav e omul, bolnavă piatra, se stinge pomul, se sfarmă vatra. Negrul argint, lutul jalnic și grav sunt aur scăzut și bolnav. Piezișe cad lacrimi din veac. Invoc cu semne uitare și leac. [1931] * LUMINA DE IERI Caut, nu știu ce caut. Caut un cer trecut, ajunul apus. Cât de-aplecată e fruntea menită-nălțărilor altădată! Caut, nu știu ce caut. Caut aurore ce-au fost, țâșnitoare, aprinse
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
în care era ferecat, ci forței pe care o emana chipul său ars de soare. Chiar și fiii lui aveau un aer mândru, deși felurit: Constantin era subțiratic și palid, Heraclius, un mânz oacheș, iar Atalaric avea privirea ageră și piezișă. Un ropot de aplauze m-a făcut, în cele din urmă, să tresar, însoțit de un strigăt repetat: „Flaviano! Flaviano!“. Drept care acesta și-a făcut apariția în arenă. Mie mi s-a părut că zăresc o cocotă, dar, după ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Aude și cu Nicolas, minți ea fără rușine, expediindu-i un zîmbet pocăit bunicului ei. Îmi pare rău că am Întîrziat, bunicule. Arthus Îi zîmbi scurt În chip de răspuns și reîncepu să mănînce. Nepoata lui Îi strecură o privire piezișă și se amuză În sinea ei de ușurința cu care Îl Îmbrobodea. Dacă ar fi știut el că-și petrecuse o parte a nopții afară, și mai cu seamă dacă ar fi știut cu cine, cu siguranță că i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu trebuia s-o ia pe ocolite și deveni mai grav: - Am Întîlnit atîtea lucruri inexplicabile Încît... Da, cred În semne. Așa cum cred În lumea de dincolo și În mesajele pe care ea ni le poate adresa, adesea pe căi piezișe. - Și care e, după dumneata, mesajul unui menhir din care picură sînge? El cătă o clipă spre valurile care pătrundeau cu putere sub podeț. - Face În mod evident trimitere la jefuitorii de corăbii. La memoria colectivă a insulei. CÎt despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
așa ceva Își tăia singură punțile. În ce privește restul, o să vedem la momentul potrivit. - Marie are dreptate, declară imediat Christian. Avocatul care te-a eliberat se va ocupa și de fiul tău, bătrîne, nu-ți face griji. TÎnăra polițistă aruncă o privire piezișă spre Fersen, care Își atribuise fără rușine meritul acelei eliberări anticipate. Ce taler cu două fețe! Christian o trăgea deja de mînă, spunînd sus și tare că de acum nimic nu se mai punea În calea plecării lor. Lucas Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
procurorul din Brest, prietenul meu Dantec... - Nu cred că va fi necesar deocamdată... Fersen capitula, nu avea În posesia lui destule elemente pentru a răspunde unei mustrări a procurorului. În timp ce se Întorceau la mașina de teren, Lucas aruncă o privire piezișă spre Marie. Era Îmbufnată. Îi stătea bine: sub fruntea bombată ochii i se Întunecaseră, o strîmbătură de enervare Îi făcea o gropiță În colțul gurii, bărbia contractată Îi ieșea un pic În afară. I se părea În mod categoric mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În care ai să-mi cazi În brațe, va fi fără băutură și de bună voie. MÎnia, ațîțată de umilință și de alcool, o făcu să se Împurpureze toată. Sări stîngace de pe scaunul Înalt de bar și, cu un mers pieziș, porni ciocnindu-se de tabloul cu chei. Cu un gest pe care-l voia ferm și precis, dădu greș În Încercarea de a apuca cheia vizată și se văzu nevoită să Încerce de Încă două ori pînă s-o desprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a ucis gemenii nou-născuți. * * * Gwenaëlle condusese ca un automat de cînd părăsise portul și aproape că se miră că ajunsese nevătămată cînd mașina se opri În fața fabricii de faianță. La fel de mecanic străbătu atelierele ca să ajungă la birouri, insensibilă la privirile piezișe pe care le schimbau angajații la trecerea ei. Legătura pe care o avusese cu Loïc nu mai era un secret pentru nimeni de cînd o văzuseră cu toții prăbușindu-se pe chei, cu două ceasuri În urmă. Numai că ăsta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
neutralizate de departe, cu praștia. În orice caz, este singura explicație rațională, declară ea. - Dar camerele? - Grupul electrogen s-a ars. Un Înveliș protector al firelor care nu era În regulă, după părerea tehnicienilor de la PS. Îi strecură o privire piezișă cînd coti la dreapta. - E rîndul dumitale... Degeaba Își alese cu grijă cuvintele ca să-i povestească ce se Întîmplase pe faleză, ferindu-se să Întrebuințeze termeni susceptibili să-i declanșeze ironia, ea Începu să rîdă pricepînd că trăsese pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
s-o tai cu cuțitul. Insuportabilă. El a fost primul căruia Îi cedară nervii. - Presupun că te vei mărita cu eroul zilei, zise el accentuînd voit ultimele cuvinte. Coti pe aleea care ducea la castel. Marie Îi aruncă o privire piezișă, dar el Își ținea cu Îndărătnicie ochii ațintiți la drumul din fața lui. Ea dădu din umeri. - M-am angajat s-o fac, răspunse ea, laconic. Lucas Îi salută mașinal pe jandarmii care păzeau intrarea principală și se opri În curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
marca Brandt adăpostea sticlele de șampanie; de regulă, acolo se păstrau produse chimice uzuale. Patru sticle pentru cincisprezece oameni - era cam meschin. Totul, de altfel, era cam meschin: motivațiile ce-i adunau laolaltă erau superficiale; o vorbă neinspirată, o privire piezișă și grupul risca să se risipească, fiecare grăbindu-se la mașina lui. Erau Într-o Încăpere climatizată de la subsol, cu faianță albă, decorată cu un poster reprezentând lacuri germane. Nimeni n-a propus să se facă fotografii. Un tânăr cercetător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Între timp, mă gândisem mai bine la cele zise de Barra. Of, of, trebuia să amânăm lupta asta Încă puțin! Să ajungem Într-o câmpie Întinsă, plină de sate, și acolo Îi vom Înfrunta. Cât despre oamenii ăștia cu ochi pieziși, păreau tocmai buni ca să-mi Încep o lucrare de vorbe cu ei, așa că i-am trimis pe cei mai sprinteni vânători pe urmele lor. N-am rămas deloc În satul lor, mai ales că Scept și ai lui se apropiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu ei, așa că i-am trimis pe cei mai sprinteni vânători pe urmele lor. N-am rămas deloc În satul lor, mai ales că Scept și ai lui se apropiau În pas Întins. După ce se lăsă Întunericul, micuții cu ochii pieziși se luară la luptă cu iscoadele noastre și, nu mică ne-a fost mirarea când Îi văzurăm cât de iuți și de buni luptători erau. Erau prea puțini Însă, așa că repede s-au lăsat păgubași, mai ales că pândarii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dea putere și noroc. - Cum să-mi dea putere și noroc? i-am Întrebat. - Las’ că vezi tu, că ești om Înțelept. I-am ascultat, ce să fac. Barra a dat să se adape și el, dar călăuzele cu ochii pieziși Îl opriră cu chiote furioase. - Nu! Nu! Apa asta e doar a lui Krog! Doar a lui Krog! Stați să treacă soarele de trei-patru palme, și atunci o să beți și voi! - Ce fel de apă era asta, măi Krog, măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pieptul. Se prăvăli În genunchi, ieșind pentru totdeauna din viața mea. Atunci, auzii un horcăit la numai câțiva pași și-l văzui pe unul dintre mărunțeii lui Kikil luat cu totul pe sus de un om din acela cu ochii pieziși, numai că era mai mare și mai gras decât cei din neamul Os din Kron. Bietul mărunțel zbură prin aer și buși atât de tare cu spinarea de o piatră, Încât Începu să se cutremure, azvârlind din picioare fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Într-o parte, ca beat. M-am repezit asupra lui, l-am Împuns cu sulița În burtă, după care l-am terminat, răsucindu-i vârful suliței În măruntaie. - Tot ai să mori pân’ la urmă! mă blestemă vrăjmașul cu ochi pieziși. Of, of! Îi afundasem sulița prea adânc În burtă și, până să apuc s-o scot din carnea lui, mă simții luat pe sus de o pereche de brațe vânjoase. Cerul se răsuci deodată și fu cât pe ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În alta a gâtului, aproape descăpățânându-l. Șiroaie de sânge Îi țâșniră din beregată. - Enkiiiim! Frate Enkiiiiiiiim! M-am repezit spre Scept, fără să mai privesc la trupul ce găzduise vorba lui Enkim. M-am Împiedicat În măruntaiele vrăjmașului cu ochi pieziși, răspândite pe jos, și am căzut cât eram de lung. M-am ridicat și, fără să mai strig de data asta, m-am năpustit asupra lui Scept care rânjea. - Pricepi ce-am trăit când l-am văzut pe Logon? strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că abia ai ieșit de sub terapia intensivă? Numai cu câteva ore În urmă nu puteai să respiri. Și acum Îți umpli plămânii șubrezi cu fum? E un lucru foarte grav, a spus Schley aruncându‑mi și mie o privire rece, piezișă. Firește, eu n‑ar fi trebuit să‑l las să‑și aprindă țigara. Doctorul Schley era și el chel ca În palmă, Îmbrăcat În alb, iar mâna Încordată de furie ținea ca pe o praștie stetoscopul care Îi ieșea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]