22,633 matches
-
virtuților colectivismului, introduse ca un ou de cuc chiar în cuibul unor teze mistice: "Această ordine, potrivnică marilor existențe dezordonate ale poeților însingurați (Rimbaud între aceștia) este o fugă de singurătate și o căutare a universalului. Și aici Claudel urmează pilda spiritului medieval: In esse uno non est ordo - în a fi singur nu există ordine - spunea Meister Eckhart. Există o forță obscură, o occulta virtus în natură, care urăște, consumă ca focul orice formă izolată, neangrenată într-un întreg: totul
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
mică urmă de-ndoială, pentru poet Dumnezeu este o certitudine absolută. Acum, poetul se va metamorfoza în Marele Preot". Ne-am fi așteptat ca faza a doua să smulgă admirația totală a comentatorului în discuție, similară cu cea provocată, de pildă, de acel înalt spirit care a fost Nicolae Steinhardt. Dar nu se întîmplă așa ceva. Cassian Maria Spiridon se pronunță ca un poet care-și are criteriile imanente de judecată, fără ca înclinarea cumpenei spre valoarea estetică să semnifice o dezicere de
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
nu e puțin lucru. Filmul e o glumă (dar o glumă bună), care amestecă "înaintea erei noastre" cu era efectelor speciale (mecanice și digitale), un joc care cultivă cu grație (postmodernistă?) anacronismul, aluzia, "clin d'oeil"-ul pentru inițiați. De pildă, pe inventatorul unui ascensor avant la lettre din film, un fel de scripete tras de robi, care să-i urce pe Cezar și Cleopatra, îl cheamă... Otis (numele celei mai faimoase companii producătoare de lifturi din Europa!) ș.a.m.d.
Nasul Monicăi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14232_a_15557]
-
complexe și când, însăși intelectualitatea în definiția ei cea mai exactă a încetat să mai fie solidară în numele unor principii chemate altădată să schimbe lumea, nemaifiind, de altfel, luată în seamă ori contând foarte puțin în comparație cu timpul în care, de pildă, generalul de Gaulle spunea, referindu-se la Sartre cel din 1968, că nu poate, fi întemnițat un Voltaire... Dacă evoc această luare de poziție, este pentru că "servitorul" literaturii probează, pe întregul parcurs al "itinerariului critic" din ultimii cincizeci de ani
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
Luvrul este gol. Cu excepția parcursului pe care se află Gioconda, Venus din Milo sau Victoria din Samotrace, cu excepția, de asemenea, a sălilor de artă egipteană, în restul muzeului, vizitatorul se poate simți la largul său practic oricînd. E surprinzător de pildă ce puțină lume vine în sălile de pictură franceză de la etajul doi al Curții pătrate. Și ce e de făcut? Ați remarcat o dată că francezii nu știu să citească un tablou. E adevărat? La școală înveți să citești, dar, în
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
mi-am cultivat "ochiul", trebuie să spun că acesta își are limitele sale. Se spune că "ochiul" meu valorează ceva în domeniul picturii franceze a secolelor XVII și XVIII. Nu are nici o greutate cînd e vorba să se pronunțe, de pildă, asupra unui tablou de Rembrandt. Știu că există în Franța o dezbatere privind relansarea istoriei artei ca disciplină științifică. Vi se pare că evoluția ei merge mînă în mînă cu evoluția instituției muzeale? Este cert că un muzeu ca Luvrul
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
părere că scriitorii sau istoricii care scriu despre artă încalcă un teritoriu care nu le aparține, că pretind a fi competenți într-un domeniu care îi depășește? Nu le reproșez nimic scriitorilor sau istoricilor care comentează arta. Îl admir de pildă fără rezerve pe Diderot, adesea pe Baudelaire, uneori și pe Malraux. Dar fiecare cu locul său. Mi se pare că scriitorii se servesc de opera de artă spre propriul folos, în vreme ce istoricii de artă ar trebui să fie în slujba
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
Îl urmăream fascinat cum lucrează. Mi-am dorit, mai târziu, să am și eu o meserie manuală. N-am putut să-mi împlinesc dorința asta, dar am rămas cu un fel de ambiție de a lucra cu aparate complicate. De pildă, mi-a plăcut să mânuiesc aparatul de fotografiat - Mateiu, ca mulți oameni ai vremii spunea "aparat de fotografie"; am avut mai multe, nu cu toate m-am priceput să lucrez. - Trebuie să vă întrerup. Cum era domnul Șerban Cioculescu ca
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
de urât, încât după aceea nu s-a mai întâmplat niciodată. Dar asta nu înseamnă că nu l-am respectat. - V-a fost un model? - Când am spus că l-am respectat, mă refeream la o treaptă mai jos; de pildă, când îi ceream bani, îmi dădea întotdeauna, dar nu prea îndrăzneam, preferam să-i cer mamei care însă voia să știe întotdeauna pentru ce, dacă nu-mi ajung mai puțini. El nu întreba nimic, dar aveam o jenă; altfel, eram
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
fel și fel de specialități: de științe naturale, de politică, ba chiar am găsit o dată o carte de astrologie care dădea și anumite scheme pentru a-ți face singur zodiacul. Răsfoind cartea, am dat peste următorul exemplu: "Să luăm, de pildă, un nativ născut vineri la orele 17,30, în ziua de 10 august anul 1927.". - Ziua și anul dumneavoastră de naștere! - Exact! Și, în continuare scria: "Sera poete ou inventeur". Am avut impresia că este un fel de semnal al
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
Pentru că mă privește fioros!". De fapt, nu aveam chef să m-asculte. - Cine intra în casa dumneavoastră? - În primul rând, scriitori. E foarte greu să fac o enumerare pentru că, de fapt, întâlnirile se petreceau îndeosebi la cafenea. Dar dacă, de pildă, Lucian Blaga venea în București, îi făcea tatei o vizită. Tata avea o pisică neagră, superbă, care era a lui în sensul că față de el își arăta întreaga tandrețe, pe ceilalți ținându-ne la o oarecare distanță. Aici, în birou
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
el trecuse deja "pe linie" ( cum se spunea) și trebuia să se justifice într-un fel, s-a lansat într-o diatribă împotriva burgheziei românești care, între cele două războaie ar fi lăsat țara de izbeliște. Zicea: "Șerbane, când, de pildă, acestei burghezii i s-ar fi pus întrebarea dacă este dispusă să dea jumătate din avere, fiecare, ca să salveze țara, ar fi făcut-o?" O întrebare utopică: la urma urmei, nimeni n-are jumătate din avere în lichidități. - Și oricum
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
descurcat în anii aceia? - Iată cum: în tata s-au deșteptat virtuți clasice oltenești. El a făcut multă vreme anticariat " pe picior" - cumpăra și vindea cărți dar, din păcate, multe erau chiar ale lui, încât și-a desfăcut colecțiile. De pildă, doamna Caragiale îi făcuse cadou tatei arhiva Caragiale pe care tata a vândut-o bucată cu bucată Bibliotecii Academiei Române. A primit pe manuscrisul piesei O noapte furtunoasă 1000 de lei, ceea ce reprezenta atunci o leafă bună, iar pentru noi - două
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
și la alte pagini; timp de aproape trei ani am scris între unul și trei articole zilnic. A fost pentru mine un antrenament extraordinar, asemănător celui al unui sportiv de performanță. Din păcate, ziarul nu mergea. N-avea difuzare. De pildă, la Gara de Nord, dacă un vânzător voia să-l pună pe tejghea era amenințat că va fi înjunghiat de către cel care conducea mafia difuzorilor de presă din gară. - Era vremea când din trenuri se aruncau în plin câmp publicațiile neconvenabile guvernanților
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
de invidie pe Marius Chicoș Rostogan, ea îl plasează între clienții "beției de cuvinte" și-ai "patologiei literare" descrise de Maiorescu. Dacă dl. Tănase delirează la nivel de sintagmă, cum s-o fi comportând pe spații... mai ample?! Ca de pildă, în regizarea unei piese de Ionesco... Gâgă își are, de-acum, un nesperat tovarăș de aberații lingvistice pe malurile Senei. Dar cum ar putea fi Centrul Cultural Român de la Paris o lumină când directorul acestuia se visează simbriaș al lui
Din abis în abis, spre noi culmi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14269_a_15594]
-
mă gîndesc bine, e posibil și ca prezentatorii programelor (care sînt uneori scriitori: directorul editorial al programului PRO este dl. Dan Silviu Boerescu, al suplimentului "Evenimentul zilei", d-na Sanda Aronescu) să aibă o strategie. Evitarea etichetei de tragedie, de pildă, s-ar putea să nu fie întîmplătoare. Grija de starea de spirit a telespectatorului trebuie să fie, nu e așa, permanentă: dacă acesta vede că filmul e tragic, se prea poate să-l ocolească, mai ales la ore de seară
Ce fel de filme vedem by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14264_a_15589]
-
încă sub lacăt. Exceptându-i pe tinerii talentați (și nu-s puțini), vestmintele noi (!) le asigură mai vârstnicilor evidența, nu și credibilitatea. Mai cred că dacă altele ar fi criteriile de judecată în aprecierea travaliului artistic (renunțarea la "dosar", de pildă), câștigul pentru fenomenul cultural ar fi mai relevant. La o adică, ce e adevărata literatură? Nu e cumva permanenta selecție individuală dintr-un noian (imensitate? ocean cosmic?) de scrieri de pe varii paralele și meridiane după gusturi greu de evaluat? Faptul
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
ostilitatea sau indiferența scârbită a multora față de dl I.B. Lefter se răsfrânge și asupra lor. Nu e întotdeauna ușor să disociezi între director și redactor, între cel care dă indicațiile, și cel care, vrând-nevrând, le respectă. Ce părere ai, de pildă, despre Paul Cernat? Mie mi se pare, din tânăra generație de critici, unul dintre cei mai promițători. Câți mai spun asta în afară de mine? Câți o scriu? De ce ecou s-a bucurat prima lui carte (operă colectivă, cu patru autori)? Știi
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
ea. Dar cunosc medici mai competenți în chestiuni de literatură decât "literați" cu toate diplomele luate, prozatori buni care sunt și matematicieni străluciți, ba chiar istorici literari eminenți care nu au făcut studii de filologie. Regretatul Ovid S. Crohmălniceanu, de pildă, avea diploma de... inginer constructor. Îmi place așadar să purtăm un dialog cu feed-back, să te am ca partener de discuție. Și lasă, că nici tu nu m-ai luat foarte "moale". Acum, când spui că stând departe de lumea
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
volumul de debut. Există, și în domeniul atât de "fluid" al literaturii (și al criticii pe marginea ei), o constrângere pe care textul o face asupra celui ce îl citește cu onestitate. O evidență, până la urmă. De aceea eu, de pildă, nu mă pot pronunța asupra unei opere până când nu am parcurs-o integral. Nu e nici un fel de curaj aici, sau e un curaj echivalent cu bunul simț, adică ceva pe care ar trebui să îl avem în sânge. - Eu
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
care se face între valoarea estetică și succesul mediatic de librărie. Vrem sau nu vrem, revizuirile țin cont de rating într-o foarte mare măsură. Aproape că n-are rost să încercăm să aflăm dacă tema (învechită) ori factura (de pildă, esopismul) romanelor predecembriste scot din prim planul scenei literare o carte sau alta, înainte de a ști dacă nu cumva cauza principală o reprezintă iraționalitatea pieței. În al treilea rînd, mai este și problema canonului. Schimbarea lui, din clipa în care
Revizuirile critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14268_a_15593]
-
să trecem! Punctul forte al filmului (în măsura în care se poate vorbi de punct forte într-un context debil) e ideea scenariului de a ironiza justiția americană, în micile ei formalisme și în cultul ei pentru tot felul de chichițe, legate, de pildă, de primirea citației direct de la portărel, sau de ora primirii, sau de statul în care se desfășoară procesul; se știe, legislația americană diferă, de la un stat la altul, așa încît aceeași "acțiune", în funcție de locul unde e judecată, se poate solda
Servicii complete (pentru Sara și Tinu) by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14258_a_15583]
-
Cursa e destul de chinuită, hazul e de prea multe ori forțat și fără clorofilă, protagoniștii nu au anvergura necesară în materie de farmec. Totuși, dialogul și construcția scenariului (Jay Sherick și David Ronn) sînt uneori de o inteligență scăpărătoare. De pildă, la un moment dat, portărelul și soția tradusă ajung la o fermă, noaptea; nu vor intra, pentru că, îi explică Ea - Lui, " Dacă intri într-o fermă noaptea, pățești două lucruri: 1. calci în rahat de vacă și 2: ești împușcat
Servicii complete (pentru Sara și Tinu) by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14258_a_15583]
-
de vedere; noroc că au fost făcute pe banii statului, altfel ar fi fost faliment curat! Nu mai reproduc și alte mîndre aberații ale acestui fals proiect cinematografic, cum ar fi, din start, niște erori de distribuție cît casa! De pildă, în imaginația regizorului român, în rolul lui Marius Tucă ar trebui distribuit... Nae Caranfil! Greu de găsit un exemplu mai elocvent de divorț între adevăr și ficțiune și de neînțelegere a sensului unei realități... Apoi, în rolul lui Dumitru Tinu
Servicii complete (pentru Sara și Tinu) by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14258_a_15583]
-
sacri și gimnazii amenajate pentru efebi, aduceau la rândul lor "ordinea celestă"; aici a funcționat școala lui Platon, Academia. Lumea plină de zei a fost creată de sculptori și poeți, într-o relație familiară. Multe rituri amintesc Orientul Apropiat, de pildă purificarea și descălțarea pentru intrarea în templu (vestita statuie o reprezintă pe zeița Nike nu reparându-și sandala, ci descalțându-se pentru templu). Misterele eleusine alungă teama de moarte (bobul de grâu care moare, renaște). Divinația din acele vremuri e aproape
Cartea străină by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14262_a_15587]