903 matches
-
Bărăganul tăcea, desfășurându-se ca o mare împietrită în necunoscutul depărtării. Nici glas de om, nici trâmbițare de cucoș, nimic; umbra din fața mea făcea un zid, care se retrăgea cu repejune, pe măsură ce calul înainta în trap iute. Eram nerăbdător, dădeam pinteni fugarului. Nourii de pe boltă se îngroșau, mâncau albastrul cerului; când boarea lină a bălții prinse a-mi mângâia fața, simții o picătură de ploaie pe obraz. „Are să ploaie! gândii. N-am făcut nimic!“ Și o părere mare de rău îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai bine să curm dintrodată ciorovăiala aceasta. Sandu, tot zâmbind, mă privea în ochi. Eu, acuma, tăceam. Apoi, asta-i, boierule, eu voiam numai să știu... Atât... Și ochii lui șireți așteptau parcă o mărturisire. Eu încălecai repede și dădui pinteni calului. Iar pe drum, cu neliniște, începui să-mi perindez prin minte toate mișcările și privirile pușcașului. Apoi mă gândii la Chiva, la zorii de dragoste pe care abia-i așteptam iar, și iar îmi veni în minte chipul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la câșlărie și nu l-am găsit... Nu știu ce i-am răspuns. Pe Voinea nu-l văzusem. Mi s-a părut că nici n-a băgat de samă la vorbele mele; și-a săltat pușca în spate, a îndemnat calul cu pintenii și s-a dus prin lumina lui august, până ce s-a pierdut prin bungeturile din marginea pădurii. Cânele, nedespărțit totdeauna de stăpânu-său, un câne mare roș, cu părul lung, sărea în dreapta și-n stânga calului și străbătea prin toate desișurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
intre în codru pe așa vreme? Boierul pufni mânios. Chihaia Gavril mai încercă domol, două vorbe: —Poate-acu să fi intrat... pe furiș... mai știi?... Da’ cum? izbucni Costea. Vrei să treacă pe lângă casa ta?... Chihaia tăcu. Stăpânul își îndemna cu pintenii calul, care-și înfunda copitele adânc în noroiul drumeagului; Chihaia se ferea de băltoage, se strecura printre tufe, pe lângă trunchiuri de copaci, se încovoia, luneca, se depărta și se apropia de cal. Așa merseră multă vreme fără să vorbească. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trece și acest fecior va fi în stare să aducă singur țapul pe grumaz; și după ce va face cu el din munte zece kilometri, când va ajunge acasă, să sară o dată în sus de bucurie bătând de două ori din pinteni, înainte de a atinge iar pământul, după rânduiala paznicilor tari. De două ori a fost chemată, în aceste expediții, și Vidra, cățelușa, într-ajutor, ca să găsească țapul cât după urmă de sânge, cât după putoarea pe care o lasă ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un război cu sfârșit cel puțin nesigur, sultanul nu dădea dovadă de o ușurință criminală. Urmarea evenimentelor avea să le dea dreptate: castilienii ripostară punând stăpânire pe cea mai puternică fortăreață din partea dinspre apus a regatului, Alhama, înălțată pe un pinten stâncos. Iar strădaniile disperate ale sultanului de a o recuceri se dovediră zadarnice. A început astfel un mare război, un război pe care musulmanii nu-l puteau câștiga, dar pe care l-ar fi putut, dacă nu evita, măcar amâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dat doi călăreți să mă însoțească și mi-a mai pus la dispoziție și niscaiva daruri pe care trebuia să le ofer în numele lui acestui amabil senior: o pereche de scări de șa împodobite după moda maură, o pereche de pinteni superbi, două șnururi din mătase împletite cu fir de aur, unul violet, altul azuriu, o carte în legătură nouă care povestea viața sfintelor personaje ale Africii, precum și un poem de laudă. Călătoria a durat patru zile, de care am profitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
avea s-o recunoască - era limba greacă. Scutură din cap, neputând să înțeleagă sensul ultimei părți a visului; nu pusese niciodată mâna pe o armă, dar continua să simtă în palmă atingerea mânerului din piele al sabiei de gladiator. Dădu pinteni calului și își reluă drumul prin pădurea aceea unde avea să-i întâlnească pe Julius Civilis și pe Velunda. Când ajunse la o ridicătură, se opri, fiindcă Lurr stătea nemișcat, cu părul zbârlit, adulmecând. Valerius coborî de pe cal, afundându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
spre sat, grăbit să scape de primejdie, de monștrii, spiritele și balaurii pădurii, dar, mai ales, de gladiatorul care aducea numai nenorociri. Valerius își petrecu șnurul de piele după gât, vârî amuleta sub haină și o strânse la piept. Dădu pinteni calului și, precedat de Lurr, o porni în trap mărunt pe o potecă ce se pierdea printre copaci. Se întoarse. Sub fulgii care cădeau deși, gladiatorul îl urma, aplecat pe calul său, cu gluga trasă pe ochi. În spate, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îl ducea sus, deasupra capetelor soldaților care mărșăluiau. Soarele strălucea pe mâna de fier argintat aplicată la capătul bățului și înconjurată de o cunună de lauri. Nu crezi că ar trebui să-i ajungem din urmă pe soldații noștri? Dădu pinteni calului, cu ochii la signum. Vântul făcea să oscileze însemnele de bronz, cele două discuri aurii și cele patru de aluminiu atârnate de bara transversală fixată sub mâna argintie, ce reprezentau numărul manipulului, douăzeci și patru, fiindcă fiecare din cele două discuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Dar purtarea sa era acum cu totul alta de astă dată și a declarat că renunță la orice gând de luptă cu un om care-l cucerise prin currtuazia sa. Cu aceste cuvinte el și-a luat sabia , a dat pinteni calului și s-a făcut, în câteva clipe, nevăzut. Bradamanta dorea acum din nou să se retragă de pe câmp, iar Rogero a ținut s-o însoțească, deși nu știa că era femeie. În drum ea a întrebat de numele și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
luminiș. Sacripant i-a aruncat o privire fioroasă și, neașteptând ca acesta să se apropie, l-a provocat la luptă. Străinul, fără a răspunde acestor semne de dușmănie, s-a pus în gardă. Caii lor, împunși în aceeași clipă de pinteni se repeziră unul către celălalt ca niște vijelii. Scuturile lor fură străpunse de lăncii și numai oțelul călit al platoșelor le-a salvat viețile. Ambii cai au fost aruncați îndărăt de violența ciocnirii,dar acela al necunoscutului își reveni repede
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
unul către celălalt ca niște vijelii. Scuturile lor fură străpunse de lăncii și numai oțelul călit al platoșelor le-a salvat viețile. Ambii cai au fost aruncați îndărăt de violența ciocnirii,dar acela al necunoscutului își reveni repede sub atingerea pintenilor, pe când al regelui sarazin a căzut mort, târându-și stăpânul după el. Cavalerul alb, văzându-și adversarul în această stare, nu a mai ținut să lupte ci, găsind că a făcut destul pentru glorie, și-a văzut de drum prin
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
triumfa asupra sa. Rinaldo, apropiindu-se de Bayard, a oftat plin de rușine și de turbare și a jurat că de îl va ajunge pe Roland, îi va smulge imima din piept. Apoi încălecându-l pe Bayard și dându-i pinteni, l-a lăsat pe regele Circaziei pe jos, în pădure. Să nu vă pară ciudat că Rinaldo l-a găsit pe Bayard în șfârșit supus, după ce atâta vreme nu îngăduise nimănui să-i atingă frâul; căci acest splendid animal avea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
înconjurătoare spre a-l prinde, și, în cele din urmă, armăsarul i-a îngăduit lui Rogero să-l apuce de frâu. Neînfricatul Rogero i-a sărit în crupă fără a mai sta la gânduri, și l-a făcut să simtă pintenii, ceea ce l-a ațâțat într-atât, încât după un scurt galop, și-a desfăcut aripile și s-a ridicat în văzduh. Bradamanta a trăit durerea să-și vadă iubitul smuls de lângă ea, în chiar clipa când îl regăsise. Rogero, care
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ca ambasador al lui Carol Magnul, unchiul său. În acest timp, curiozitatea cavalerilor englezi a fost în parte satisfăcută privindu-l pe Hipogrif în repaus, iar Rogero, pentru a le reînoi surpriza și încântarea, încălecă din nou animalul și , dâmdu-I pinteni, l-a făcut să se ridice în văzduh cu rapiditatea unui motor, îndreptându-I zborul mai spre apus, până când a început a se ivi coastele Irlandei. Aici el zări curând ceea ce părea a fi o prea frumoasă fată, singură și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mării. Uriașul monstru nu a întârziat să se arate, cu o parte de trup ieșind deasupra valurilor, iar cealaltă parte rămânând sub apă. Angelica, aproape moartă de frică, a scos un strigăt de deznădejde. Rogero, cu lancea întinsă, a dat pinteni hipogrifului, îndreptîndu-l în direcția Orc-ului. Dar dihania aceasta diferea de tot ceea ce natura obișnuiește să producă. Arăta ca o namilă fără formă, neavând din animal decât capul, ochii și gura, aceasta din urmă fiind prevăzută cu niște colți ca
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
totuși destul de bună spre a oferi un adăpost pentru o noapte. Locuitorii săi, de cum l-au văzut, s-au grăbit și i-au ieșit în întâmpinare. Unul îi lua calul, altul scutul și platoșa, iar un al treilea îi scotea pintenii. Această căssuță era tocmai aceea unde Medor fusese adus rănit, unde Angelica îl îngrijise și după aceea se măritase cu el. Ciobanului, care trăia în ea, îi plăcea să spună fiecărui nou venit povestea acestei căsătorii și curând a depănat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
făcut acum? ― Tu i-ai spus ceva lui Cornel? ― Nimic! ― Nici să nu-i spui; fă-te că nu știi nimic și poartă-te cu el ca și mai-nainte... și las' că te răzbun eu, de-o să bați în pinteni de bucurie! ― Ce ai de gînd? ― Ai să vezi! N-avea nici o grijă... Dacă nu s-o întoarce Tanți la tine cu mai multă dragoste ca-nainte, să-mi faci ce vrei! Pe tine te servesc mai presus decât pe
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
În dreapta. Alexandru nu-l văzuse niciodată În felul acesta. Devenise alt om. Un om transformat Într-o mașină de luptă care dădea ordine cu repeziciune: - Pietro! Cinci sute de Apărători pe flancul stâng, atac la lance! Galop mare! Pietro dădu pinteni, fără nici o Întrebare. Știa că Oană simțise o mare primejdie abătându-se asupra voievodului. - Gâlcă! Lacrămă! Trei sute de oameni, apărare În triunghi cu arcași pe colțuri! Moț! Cincizeci de scuturi În jurul măriei sale! Și deodată totul deveni real. Toate temerile căpitanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
anatolian, Îmbrăcat Într-o armură de Samarkand, crăpându-i coiful și despicându-i țeasta. Lângă el, Oană prinse cu coada ochiului Încercarea unui călăreț otoman de a-l ataca pe voievod cu lancea scurtă scoasă rapid de la oblâncul șeii, dădu pinteni și Îi reteză brațul din umăr. La cincizeci de pași, Gâlcă părea rănit, căci lupta cu stânga și răsufla greu. Din valea Bârladului Începeau să se scurgă șiruri de turci fugari, călărind Înspăimântați spre sud. Mii de ieniceri În debandadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și a Împăcării cu sine. Dacă aici trebuiau să moară, aici vor muri. Dar iată că nu toți erau sortiți morții pe Valea Bârladului. Iată că cerurile se clătinaseră și că dușmanul șovăia. Călăreții de Neamț Întoarseră caii și dădură pinteni, chiuind, pe urmele spahiilor fugari. Călăreții de Vrancea Începură o Învăluire largă, care tăia drumul unui grup masiv, de peste cinci mii de fugari călări. Răzeșimile se Întoarseră și ele, fugind printre miile de trupuri fără viață din jurul podului, ca să oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
umărul drept. Și năvăli peste el un spahiu, rotind iataganul. Căpitanul se feri de iatagan, dar căzu de pe cal și se ridică repede, așa, cu sulița Înfiptă În umăr, și dintr-o lovitură piezișă Îi luă capul ienicerului. Spahiul dădu pinteni să-l hăcuiască pe al nostru, dar căzu, cu o săgeată În inimă. Mă uitai Înapoi și-l văzui pe căpitanul Petru, cu arcul Încordat. - Bun arcaș, căpitanul... ai văzut lupta de la Lipnic, Între Petru și mongolul acela? - Da... Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de răzeși din Țara de Jos sunt Îngăduiți a pleca spre Dunăre, unde vor ridica palisade pe mal, pentru organizarea ambuscadelor! Împăratul Mahomed Cuceritorul nu trebuie să mai aibă puterea de a lovi Moldova În anul care Începe! Curierul dădu pinteni și porni mai departe, spre podul surpat. În rândurile răzeșilor se lăsă liniștea. Înțelegeau abia atunci că, totuși, bătălia nu se terminase și că urdia avea Încă destulă forță pentru a reveni. Se adunară, Încet, gânditori, În fomațiunile de luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ce? Ce-am spus? N-am spus decât să... - Am Înțeles, răspunse Erina, râzând de-a binelea. În mintea ta, călătoria a Început deja! La galop, căpitane! Să vedem cine ajunge primul la ziduri! Cei trei cai nechezară deodată, simțind pintenii care Îi Îndemnau brusc să alerge. Cursa spre Suceava se anunța a fi strânsă. 15 februarie 1475, templul Shaolin, China - Nici un semn... spuse Liu Huang după scurta discuție cu pelerinul care sosise dinspre Apus. Drumurile sunt tot Înzăpezite. Negustorii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]