428 matches
-
El a fost șeful serviciilor secrete și este unul dintre inițiatorii legii cetățeniei. Și primarul de la Odorheiu Secuiesc a reacționat." Regret că politicul a intervenit în aducerea la bun sfârșit a ultimei dorințe a scriitorului Nyiro Jozsef, tensionând actul de pioșenie reclamat de funeralii. Sper că factorii politici nu vor mai interveni în procesiunea funerară, astfel scriitorul Nyiro Jozsef se va odihni în pace pe pământ secuiesc", a spus edilul.
Un oficial ungar atacă dur Guvernul Ponta în cazul horthyst-ului Nyiro Jozsef () [Corola-journal/Journalistic/58189_a_59514]
-
urmeze maestrul până în pânzele albe umflate de vântul tulbure ce usucă aridele câmpii ale unui expresionism impecabil vertebrat, dar poate că insuficient irigat de acel "Schwermutt" atât de necesar în adulmecarea sufletului omenesc. Nu-i vorbă, l-am urmat cu pioșenie în sincronicitatea lui perfectă, mi-am reglat pulsul la ritmurile, acordajele și atacurile lui ireproșabile; am savurat golurile și plinurile din Eight Colors a lui Tan Dun, reflexele unui verbiaj abundent însoțit de un gestualism analog din Cvartetul nr.4-Alphabet
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
tristă, desfășurată pe fondul straniu al sonorității de orgă obținută cu ajutorul sintetizatorului, a cărei traiectorie atinge culminații transsustabțiale, demne de Ascensiunea lui Olivier Messiaen. Incisivitatea acordurilor pianistice, a rimturilor percuției și sinuozitățile flautului sunt sublimate în final, în semn de pioșenie față de memoria prietenei de-o viață a compozitorului; Io de Darie Nemeș-Bota - piesă vizionară, concepută astfel încât să creeze spectre sonore de anvergură simfonică, descriind forța jupiteriană a celui mai vulcanic satelit al ”planetei roșii”, dar și contextul ciclic în care
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
ca și soldatul. Dar lucrurile ar rămâne, liniștite, aici, dacă nu s-ar adăuga acea privire din exterior care se dovedește a fi, de fapt, foarte din interior. În ultima tranșă de proză se arată cum Murivale, cel cuprins de pioșenia profanului față de un om pe care nu l-a cunoscut, dincolo de aura lui de poet, se plimbă, la rândul lui, printre scriitori. Printre oameni care au puterea, simbolică, de-a te transforma în personaj. Numai că această putere nu-i
Poetul și moartea by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2392_a_3717]
-
sectorul Topolovăț-confluență cu râul Timiș, precum și de reprofilare a albiei Timișului pe sectorul Coștei-Șag. OCTAVIAN NICA Centenar l Virgil Birou În data de 9 mai Societatea literar-artistică Sorin Titel din Banat întâmpină centenarul nașterii scriitorului Virgil Birou cu gesturi de pioșenie și restituiri culturale, după următorul program: ora 9,30, depuneri de coroane la placa comemorativă de pe str. Dacilor nr. 13; ora 10,30, parastas în Cimitirul din Calea Buziașului; ora 12, în sala Constantin Daicoviciu a Muzeului Banatului, simpozion despre
Agenda2003-17-03-28 () [Corola-journal/Journalistic/280954_a_282283]
-
în căutarea soldaților americani... În data de 15 august 2003 (de Sfânta Maria), conducerea PSD a inițiat un curs de pesederizare intensivă a românilor ortodocși. Deschiderea festivă a cursului s-a desfășurat după un manual din vremi comuniste păstrat cu pioșenie de Octav Cozmâncă, și a avut loc simultan la Mănăstirile Putna, Nicula și Argeșului unde lectori au fost domnii Octav Cozmâncă (cum era și normal), Dan Matei Agathon, Ioan Rus ș.a. Prima lecție, prin întreruperea liturghiilor, a fost citirea unei
Teleștiri de vacanță by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13558_a_14883]
-
premiera operei "Parsifal". în parcul vilei se află mormântul lui Wagner care odihnește aici împreună cu Cosima. Pe piatra funerară nu există nicio inscripție. Monumentul este sobru și discret. Erau puse doar câteva buchete de flori ale unor amidratori veniți cu pioșenie să-i aducă un omagiu maestrului. Vis-ŕ-vis de mormânt se află și locul unde a fost îngropat câinele său credincios. Am iești din casa Wagner cu o emoție adâncă în suflet, cu sentimentul că am omagiat pe acest geniu unic
Festivalul Bayreuth 2009 (I) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6913_a_8238]
-
de martiriul a 12 eroi anticomuniști. În anii care au urmat, arestările au continuat fără încetare. Ceilalți au continuat lupta până la ultima picătură de sânge sau au sfârșit în temnițele comuniste... Anchete și teroare securistă Mănăstirea este un lăcaș de pioșenie în care se calcă cu umilință și smerenie, dar ceea ce s-a întâmplat 10 ani mai târziu, în noaptea de 22 aprilie 1959, este în total dezacord cu această percepție. În modesta chilie a maicii Patricia, stareță la acea vreme
Agenda2005-10-05-a () [Corola-journal/Journalistic/283444_a_284773]
-
o parte ușițele astea din fier forjat - și să pătrundem în incinta semănată cu iarbă și veșnicie. Tinda e ușor blocată de un monument - deloc înalt, în raport cu tavanul cerului - pe care un vultur cu aripile mari deschise se pleacă în pioșenie. în cioc ține o sabie; cui îi mai trebuie? flăcăii aceștia abia o lăsaseră din mână când au venit să se odihnească aici - și tare și-ar fi dorit, dacă ar mai fi izbutit să se ridice, în locul sabiei o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
este percepută întocmai de Divin. Cum omul este captiv în materia profană, inclusiv „virusat“ de energiile ei joase, credem că Divinul „discerne“, analizează instantaneu și ia atitudine funcție de puritatea/claritatea și justețea întru Adevăr Suprem a rugăciunii. Ni se cere pioșenie, blândețe, umilință, tocmai pentru a ne separa de subiectivitatea zonei în care trăim, de care suntem pătrunși, prin simpla existență în acest mediu. * Conlucrarea dintre cele două „etaje“ ale creierului este misterioasă, o vom înțelege, cred, doar prin revelație. De
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
către Dumnezeu, în acest colț de rai, uitat parcă de lume, unde timpul pare că s-a oprit demult în loc. Aici, în fața credincioșilor, ruga de seară începe efectiv ritualic cu Tatăl Nostru care se înalță spre ceruri murmurată într-o pioșenie și mai adâncă și mai profundă și mai curată, la care desigur, contribuie și absoluta curățenie, aproape sfântă a locului. îmi dau lacrimile gândindu-mă acasă, la cei care nu mai sunt printre noi, de aici sau de oriunde în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
are totuși loc în după-amiaza zilei de 23 august 1944 neutralizează de fapt stridențele unei lumi în derivă și reface pentru cîteva ore armonia diferențelor. între Heil Hitler și Gruss Gott biruie ultimul, chiar dacă vremelnic și chiar dacă nu neapărat din pioșenie, familia personajului nu e tocmai cucernică, iar bunicul cezaro-crăiesc spune despre preotul care îi frecventa: "Un preot nu e de lepădat. Dă bine în societate, e decorativ ca un tablou futurist, nu-l înțelegi, dar îl privești cu plăcere." Cît
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
nu exagerează șovinismul. Tabloul e foarte credibil și nu impune vreun mesaj artificial împăciuitor. Există însă unele fragmente cu adevărat tulburătoare, mai ales pentru cei care n-au cunoscut vreodată Transilvania de atunci: "Vorbeam nemțește și toți ne ascultau cu pioșenie. Așa era în Transilvania: ascultai, chiar dacă nu înțelegeai limba celuilalt. Suna familiar și solemn ca liturghia în biserica ta." Din punct de vedere estetic, Cocoșul decapitat e mai ales o carte extraordinar de bine scrisă. E un debut și lucrul
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
v Femeile cele mai fidele și mai devotate reacționează în mod natural în fața eșecului social al bărbaților lor, chiar cînd îi iubesc în chipul cel mai dezinteresat, neacceptînd insuccesul... (că un fel de ratare sexuală, parcă). v v v O pioșenie isvorînd din conștiința unei îndelungi ticăloșii. v v v - Du-te la tac^ tu! îi spuse femeia copilului cu o duioșie răgușita, turburătoare. Urechea lui prinse pasiunea triviala din vocea ei, si avu brusc o erecție ușoară. (La schița refuzată
Per modo di dire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18202_a_19527]
-
totdeauna dornic să descopere în spatele cuvintelor - omul. Și prin om se dezvăluie întregul angrenaj social cu toate racilele lui. Discursul liric al poetului, în cea mai mare parte, este dominat de un ton liturgic, de o relație permanentă, plină de pioșenie, cu divinitatea, convins fiind de puterea factorului psihic asupra echilibrului biologic deficitar. Și nu în ultimul rând, versurile sale sunt o chemare imperativă la luptă pentru păstrarea ființei neamului ieșit dintr-o societate condusă de staliniști și intrată în alta
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]
-
respectul între generații, de supunerea instinctuală a copiilor față de părinții lor. Nu suntem un popor sălbatec. Avem morala noastră, în mare parte luată din învățăturile biblice, și care sunt enunțate ca un laitmotiv. Ele îndemnând la supunere în fața destinului, la pioșenie și la slăvirea Celui de Sus. Copii acestei familii învață bine la școală șiși doresc o profesiune pe măsură talentului lor. Din rândurile ei se nasc odrasle cu talente artistice, fapt ce vorbește de la sine despre izvorul folclorului creat de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93049]
-
sărăcăcioasă și umedă: „Dormea în iesle Cel ce este, Al universului Stăpân, Căci, ca un rob a fost născut, În staul, pe un pat de fân!” Măicuța lui, Preacurata Fecioara Maria Îi veghea somnul și bătrânul Iosif Îl venera cu pioșenie. „Iar îngerii cu flori de crin În zbor văzduhul străbătând, Cântau Micuțului Stăpân, Osana-n cer și pe pământ!” Peștera era luminată de Steaua, ce strălucea de sus. Asupra Pruncului suflau boii, făcându-I căldură. „Craii smeriți s-au închinat
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
primim talanți (daruriă. Unii primesc mai mult, alții mai puțin. Dar nimeni nu este lipsit de dar. Ni se încredințează atât cât putem înmulți”. Pătruns implacabil de necesitatea împlinirii destinului lui de a înmulți talantul harului narativ, autorul îndrăznește cu pioșenie și duioșie să ne aducă la cunoștință în șase povestiri, amintiri de demult, chipuri dragi careși cer cu însistență învierea prin evocarea poveștii lor. Parcurgând povestirile nu putem remarca respectul, dragostea și bucuria autorului de a ne vorbi despre mama
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
nu aveam bani la mine, am plătit după ce m-am întors la Tokio. Era în primul an de facultate. O vreme m-am dus la dojo-ul din Setagaya, dar mă ocupam de distribuirea pliantelor. În loc de antrenamente ne ocupam de îmbunătățirea pioșeniei. La dojo aveau hărți cu Japonia divizată în câteva sectoare și ni se spunea ce zonă să acoperim în ziua respectivă. Mergeam cu mașina seara, ne spuneau: «Tu mergi aici!» și ne împărțeau în grupuri. Treceam pe acolo și băgam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în același timp refuza să înțeleagă. Mai încercă o dată cu mâna, îi mângâie fruntea, sprâncenele, simți zbaterea genelor, lacrimile, apoi alunecă în lungul nasului spre gură. El i-o sărută, dar nu ca altădată, cu nesaț, ci cu un fel de pioșenie. Îi prinse și ea mâna și și-o apropie de gura ei. El își trase mâna rușinat. Cele două trupuri stăteau nemișcate, întinse alături, ca și cum o sabie cu două tăișuri i-ar fi despărțit. În lumina candelei poleind blând patul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o băgă de seamă pe Manda, închinându se, și pe Zamfira, rânjind. — Sărut mâna, măria ta, șopti Zamfira și se lăsă în genunchi. Luând în mâini tivul fustei doamnei, îl duse la buze și-l sărută, apoi își șterse cu pioșenie ochii cu același tiv și în sfârșit, după ce își atinse fruntea cu el, îl mai sărută o dată și-l lăsă jos. Să dea Dumnezeu să ți se împlinească ce ți-ai pus în gând, să-ți piară frica ce o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trei, întrebându-se cum au ajuns manuscrisele până la ei, el, Antonio Maria Del Chiaro aparținând primei generații de evrei botezați din familia lui, la simpla vedere a consoanelor desemnând cuvântul Zohar, își imagina, nu, mai mult, chiar vedea aievea toată pioșenia cu care bătrânul Om al Cărții scrisese rând cu rând tălmăcirea spre neamul lui a scrierilor lui Moise. I se părea că în cărțile acelea este ascunsă o strădanie depășind cu mult muncile eroilor mitologiei grecești. Pe el textul propriu-zis
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
picure cu vocea-i blajină rugăciuni nemaiauzite până atunci pentru alinarea celor robiți și schingiuiți. Era o implorare directă spre Iisus vindecătorul sufletelor și trupurilor și treptat duhul rugăciunii reuși să le însenineze fețele. Când ultimul amin fu rostit cu pioșenie, monahul examină cu luare aminte arsurile de pe pieptul și spinarea voievodului. — Mă gândesc să cercetez pe rând bășicile, cele cu puroi să le curățăm, cojile astea de arsură să fie înmuiate punând pe ele cârpe ude și apoi să fie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu silabă) unor oameni care fac pe ei în pijama la gândul morții, după cum meseria tatii e să vândă asigurări pe viață! Asta face fiecare ca să-și câștige traiul și, dacă chiar aveți chef să-l priviți pe careva cu pioșenie, apăi, tata să fie acela, fir-ar să fie, și închinați-vă în fața lui așa cum vă închinați în fața nemernicului ăluia borțos și caraghios, căci taică-meu chiar muncește până-i cad coaiele, dar nu-i trece o clipă prin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
părere de rău, căci eram prieteni și frați pe viață, dragi. Acum n-a mai rămas din cei doi prieteni ai mei decât fumul amintirilor. S-au dus în neant amândoi și prea devreme. Îmi amintesc cu aceeași dragoste și pioșenie de ei și mă gândesc că viața este totuși nedreaptă pentru unii, îi părăsește prea de timpuriu, tocmai când e mai frumoasă. * M-a impresionat mult viața unei cunoștințe, aș putea spune chiar că ne împrietenisem. Ne-am apropiat sufletește
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]