608 matches
-
solară și fundul iadului, murmurând referenele pionierești ale epocii... A doua zi m-am internat în spitalul Fundeni pentru intervenția chirurgicală pe aortă fără de care, după cât se pare, aș fi fost mort de mult.) Pe patul meu, cu ochii semiînchiși pironiți în tavanul care în amurg se îndepărta până ce ajungea ca toată suprafața lui să fie umplută de policandrul miriapod, îmi liniștesc în zece minute trupul și nervii. Ar fi trebuit să găsim un loc în casă mesei din lemn masiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fi la fel...! În fine! Nu conteazăcum Îl cheamă! Contează că cei de acolo o să devină și mai suspicioși când n-au să Înțeleagă limba În care vorbești! Vorbesc serios, nu e o glumă... El tace, mai departe, cu ochii pironiți pe fereastră. Se uită, fără să le vadă, la dealurile nisipoase, cu smocuri de iarbă, din loc În loc. Valuri alb-gălbui de nisip petrificat, cu scoicile Înfipte În piatra poroasă peste care coboară lumina viorie. Întinsul roșcat al mării de altădată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și nici nu pot să-mi pierd vremea, Încercând să Înțeleg ceea ce nu e de Înțeles, atunci de ce ai mai venit, străine, aici, pe ceață și pe Întuneric? Privirea lui - opacă, absentă -, Întoarsă spre amintirile din interiorul lui, a rămas pironită pe afișul colorat de pe frigider. A uitat chiar și de privirea Christei: ocrotitoare, ironică, sigură că Îl Înțelege mai bine decât se Înțelege singur. * —...Întoarcerea a fost, Într-adevăr, un coșmar, dragii mei. E drept că eram obosit și nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
avea să-l omoare chiar acolo, în inima deșertului, dar în cele din urmă celălalt îi făcu un semn șoferului și camioanele se îndepărtară pe unde veniseră. Mubarrak, imohag-ul din „Poporul Lăncii“, sări în ultimul vehicul și ochii lui rămaseră pironiți în cei ai targuí-ului până ce norul de praf îl acoperi pe acesta din urmă. îi fuseseră de-ajuns acele momente ca să înțeleagă ce se petrecea în mintea lui Gacel și îl cuprinse teama. Nu era bine să umilești pe imohag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și sunt nemulțumiți... Abdul a promis multe lucruri... Lucruri pe care poporul așteaptă să le facem noi și pe care nu le vom putea îndeplini niciodată, fiindcă sunt utopice... Tăcu și puse din nou paharul pe nisip, lângă foc, simțind pironiți asupra lui ochii targuí-ului, ce se iveau pe deasupra litham-ului și păreau că vor să pătrundă dincolo de fruntea sa. — Ți-e frică de el, conchise în cele din urmă Gacel. Tu și toți ai tăi vă temeți îngrozitor de el, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
copiii... O să te anunț eu când să te întorci. Chiar așa de rău stau lucrurile? — încă nu știu, recunoscu. Totul depinde de ce-o să facă Turki la Paris. Puse receptorul în furcă și rămase pe gânduri vreme îndelungată, cu privirea pironită pe marele portret al președintelui, ce domina peretele din fund. Dacă Turki eșua sau hotăra să treacă de partea adversarului, se putea considera că totul e pierdut. întotdeauna crezuse orbește în eficiența și fidelitatea sa, dar acum era stăpânit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de sudoare și prietenos ca de obicei când am intrat în locuința lui din subsol. Deasupra televizorului atârna un tablou cu Madonna. Ea ținea un copil în brațe. Copilul era dolofan și avea ochi de adult. Mai târziu îl vor pironi pe cruce, mi-a explicat Pietro, vecinul. La televizor vorbeau despre o scrisoare de la Brigate Rosse. Aceia luptau pentru ca în Italia totul să se schimbe și să fie la fel ca la noi. Unele din cuvintele lor îmi sunau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
animal mic ce-a venit pe lume o dată cu primăvara. Ochii i se mișcau vioi și în ei puteam citi veselie, supărare, uimire, disperare. Nu mai văzusem ochi atât de expresivi de foarte multă vreme și îmi făcea plăcere să-mi pironesc privirile asupra lor. — Vorbești serios? întrebă ea. Am dat din cap afirmativ, umplându-mi gura cu salată. Și-a pus iar ochelarii de soare pe nas și m-a privit din dosul lor. Nu ești mincinos, nu? — Mie îmi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Ea avea treisprezece ani, eu treizeci și unu... dar când mă uitam la trupul acela al ei, mi se părea irezistibil. Imaginea aceea îmi este încă foarte vie în minte. Tot nu-mi vine să cred că rămăsesem cu ochii pironiți pe trupul unei fete de treisprezece ani. În comparație cu ea, eu arătam jalnic de-a dreptul, te rog să mă crezi. Am tăcut pentru că nu știam ce să spun. Fata m-a întrebat: „Ce s-a întâmplat? Nu-i așa că vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Am coborât în hol și am văzut-o pe Midori. Purta o fustă de jeans incredibil de scurtă și ședea pe un scaun, picior peste picior, căscând. Toți cei care treceau pe acolo în drum spre cantină rămâneau cu ochii pironiți pe picioarele ei. Chiar avea picioare foarte frumoase! — Am venit prea devreme? întrebă ea. Am impresia că abia te-ai sculat. — Poți să mă aștepți cincisprezece minute? Ma spăl pe față și mă bărbieresc. — Pot să aștept, numai că toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Se pare că individul nu putea vorbi, așa că a dat doar din cap. A tușit de două-trei ori, a luat câteva înghițituri de apă din paharul de la capătul patului, s-a întors pe partea cealaltă și a rămas cu ochii pironiți pe fereastră. Nu se vedeau decât fire de telegraf, iar pe cer nu se zărea nici măcar un nor. — Cum te mai simți, tată? întrebă Midori, apropiindu-și gura de urechea bătrânului, aproape de tot, ca [i când ar fi f\cut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
întâlnim, dar oriunde voi fi, îmi voi aminti de tine și de Naoko. Am privit-o în ochi. Erau plini de lacrimi. Am sărutat-o fără să realizez că suntem pe peron și că cei din jur rămăseseră cu ochii pironiți pe noi. Nici nu-mi mai păsa, de fapt, de asemenea lucruri. Noi doi trăiam și nu trebuia să ne gândim decât la viață. — Îți doresc să fii fericit, mi-a spus Reiko în timp ce se urca în tren. Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
bancă. Nu prea i-a convenit: era ahtiată după mersul pe jos. Avea un fular remarcabil, care o vindeca de orice bănuială de feminitate. Nu ne-am dus în Cișmigiu, ci în parcul Izvor, evitând privirile indiscrete. Stăteam cu ochii pironiți pe Casa Poporului și mă gândeam că trăiesc în singura capitală cu un cavou imens în centru. Un cavou public și luxos, în care ai fi putut înghesui viii și morții României și ai Coreei la un loc și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bine dispusă: ― Haide, nu te mai preface! Trebuie s-o întrebi și pe ea înainte de a te muta la mr. Seri, Nu e așa? ― Fără îndoială, încuviință, încercînd să rânjească, inginerul. Maitreyi o privea cu o adevărată mirare, apoi își pironi privirile în ochii tatălui. ― Ți-am adus ceva de citit, Allan, vorbi inginerul repede, ca să curme scena. Fiica mea a ales Out of the East a lui Lafcadio Hearn. Dar acum e prea târziu ca să-ți mai citească. ― N-am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
răspunsul, apoi își plecă fruntea. - E adevărat, spuse. Poate că nici nu-ți dai seama cât este de adevărat!... Dar nici măcar ninsoarea, chiar acolo, la fereastră, nu o mai impresionează. Stă, de zile și nopți, stă cu ochii deschiși, uscați, pironindu-și privirile în tavan. Nici o lacrimă... În câteva zile va împlini opt ani, adăugă după o clipă de tăcere. Dintr-o singură privire, întrebător, Ieronim îi cercetă pe toți. Apoi se hotărî. - Va fi greu, spuse. Câinii nu-i țin
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ochii spre cer, își împreună mâinile și închise puțin ochii, ca și cum s-ar fi rugat, apoi îl privi din nou, adânc, cercetător. - Fă și tu așa, Ivan! strigă. Fă cruce după mine. Boje,Cristu! Apoi tăcu, și toți trei își pironiră privirile pe fața rănitului, așteptând. - Nu mă înțelege, oftă târziu Zamfira. Dacă i-am fi putut vorbi pe limba lui... - Grijania lui de bolșevic! izbucni Iliescu printre dinți. Se preface că nu ne înțelege... Darie întoarse capul și-l privi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lăsat să mori pe marginea drumului. - Zi măcar atât, încercă Iliescu, zi Cristos! Cristos! Maria! După vreo sută de metri, se opriră să-și tragă răsuflarea, dar nu-și lăsară povara din mâini. Rănitul încerca, scâncind, să se zvârcolească. Își pironise privirile, rugător, în ochii lui Zamfira. - Vorbiți-i dumneavoastră, domnule elev. Spuneți-i ceva, că-i vrem binele... Darie își săltă ranițele în spate cu un gest scurt, de furie și deznădejde. - Ce să-i spun? Pe ce limbă să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fuseseră obligați să-l asculte, cei mai mulți în picioare, unii din ei chiar lângă ușa sufrageriei. Ar fi trebuit să se ridice și el, să arate limpede că s-a pus capăt discuției, dar parcă o stranie, deși plăcută, oboseală îl pironea acolo, în fotoliu. Zâmbea în neștire, încercînd să înțeleagă ce se întîmpla cu el. Laura îi puse mâna pe braț: - Haide, c-am rămas ultimii, șopti. E târziu... Nu s-a ridicat decât când s-a simțit tras, cu putere
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fost frică, domnule filozof? se auzi întrebă în șoaptă. Întoarse speriat capul și dădu cu ochii de Pricopie. Îl aștepta lângă pom, cu câinele lângă el. Zâmbea. - De ce v-a fost frică? îl întrebă văzând că Darie rămăsese cu privirile pironite asupra lui. - Dar ce-i cu dumneavoastră, aici, domnule doctor? Cum ați ajuns aici? Oboseala îi pierise deodată și se apropie de el repede, înviorat. - Unde vă este unitatea? întrebă din nou, ajuns în fața lui. În aceeași clipă își dădu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu spaimă, gesturile. Ca și când tot ce făcea de-acum înainte era doar un lucru ce trebuia, cu orice preț, dus până la capăt ; o datorie de care n-avea altfel cum să scape. Și ea, simțind fără îndoială asta, cu ochii pironiți în albul tavanului- un tavan pe care îl urmărea în cele mai mici neregularități ale lui -, cu buzele strânse peste dinții albi, mici și ascuțiți, și pe urmă, clipind des și mărunt, lăsând să-i scape printre pleoapele întredeschise sclipiri
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai existase pentru ea o realitate obișnuită. Privea peste capul lui Brian la peticul de grădină, la șipcile încrucișate ale gardului, la cele câteva narcise galbene, oribile, care tremurau în vânt. Îi venea să plângă. Își înălță capul și își pironi privirile pe un punct fix întrebându-se ce naiba căuta ea, ea, în locul ăsta și printre oamenii ăștia. „Vanitatea, își spuse în sinea ei, nici măcar mândria, ci vanitatea. Sunt împietrită de vanitate, ultima mea zdreanță de orgoliu nu-mi îngăduie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
creaseră precedente. Cățelul mamei doamnei Bowcock participase ani de zile la reuniuni. Căpșorul delicat al lui Zet, cu creștetul alb și negru, rotund, privea peste marginea buzunarului. După ce-și roti un timp privirile cu un aer critic, alert, își pironi ochii pe Robin Osmore, fixându-l pe omul legii cu intensitate și cu o expresie de uimită curiozitate ironică. Osmore, conștient că e scrutat, începu să se simtă stânjenit, derutat, se foi pe bancă, privi în altă parte, apoi își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
singura dintre toate animalele, o extrage din tovărășia rasei umane. Pe urmă se petrecu un lucru straniu. Vulpea își întoarse ușor capul și-l înclină, până când aproape că atinse iarba cu botul, dar continuând să-și țină ochii albaștri, palizi, pironiți pe Zet. Apoi își lăsă laba neagră jos, se aplecă ușor într-o parte și, ca într-un dans lent, începu să se învârtească în jurul câinelui. Zet se mișcă și el ușor, ținându-și tot timpul fața ferm întoarsă către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
își scosese dantura falsă, care putea fi văzută, scânteind, într-o ceașcă joasă, albă, de pe noptieră. George continuă să-l contemple, conștient de propria lui respirație agitată și de palpitul dureros al inimii. Apoi se îndepărtă și, cu privirile mereu pironite asupra patului, începu să inspecteze încăperea. La ferestrele camerelor de la parter (care, în această aripă a clădirii, dădeau spre o pajiște din Grădina Botanică), se instalaseră, după îndelungi controverse, geamuri din sticlă jivrată. Deci pentru George nu exista nici un pericol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în hol, cu paltonul lui John Robert, acum cald și uscat. Își pocni călcâiele și-i ținu paltonul; trebui să se înalțe pe vârfuri ca să-l ajute să-l îmbrace, în timp ce profesorul își flutura orbește mâinile în spate, cu privirile pironite asupra lui Hattie. Pearl deschise ușa din față, dar John Robert se întoarse brusc în camera de zi. Hattie, care îl urmase, sări în lături ca să-i facă loc să treacă. Reapăru după o clipă, ținând în mână sticla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]