661 matches
-
de tip francez), o mizanscenă riguroasă, dar ingenioasă în construcția aproape geometrică, a "jocului dragostei și al întâmplării", fac din această ultimă poveste din seria "Contes des quatre saisons" un film elegant, inteligent, ironic, reconfortant și agreabil, pentru amatorii de "piruete" spirituale și prețiozități academice. Prețiozități, chiar dacă nu atât academice, cât mai ales, infantile, descoperim și la debutantul Lionel Delplanque care în Promenous-nous dans les bois (2000) se dovedește a fi un pasionat al filmului horror (deși, susține el, nu și-
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
Marivaux. „Jocul dragostei și al întâmplării“ în regia lui Laurian Oniga se joacă pe și în jurul unei table de șah: remiză, nimeni nu pierde, nimeni nu câștigă, toată lumea se distrează (chiar dacă nu vrea). În jurul acestei metafore centrale, altele, multe, fac piruete grațioase, fără să se calce (prea des) pe bătături: commedia del arte. Colombine și Arlechini, Charlot și... Lulutza Chiritzei, Edith Piaf și... Marseieza își fac prietenos cu ochiul... în- tr-o veselie. Chiar dacă numele actriței Carmen Vlaga îl umilește-n dimensiuni
Agenda2005-12-05-a () [Corola-journal/Journalistic/283495_a_284824]
-
impresia că se află Barbu de E. Lovinescu, cel vizitat de angoasele zădărniciei, avînd pururi pe limbă gustul de cenușă al Neantului. Să spunem lucrurile pe nume. în pofida eleganței sale elocutorii, a mondenității dezabuzate ce-o pune în scenă, a piruetelor galice pe care le alcătuiesc vorbele de duh urmărite cu o fină pedanterie, Barbu Cioculescu avansează cu pași moi pe tărîmul cinismului. Se vorbește (noi înșine am vorbit) despre ironia d-sale, însă ce este ironia decît un cinism dezinfectat
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
au apucat de picioare celălalt l-a prins - gest profesionist - de sub brațe Îl transportau deja într-o rână pe trepte Mortul era tot mai țeapăn mai pătruns de demnitate și opintelile celor trei - un balet fantast o înlănțuire perfectă de piruete - trădau acum o virtuozitate înaltă o știință străveche Mizî ți-au obosit mâinile tot răsucind în vis o țigară scuturându-i scrumul feeric incandescent Ai mizat constant pe (aceeași) pulbere: pulberea unui drum (fără capăt) pulberea arzându-ți tălpile mici
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
iar Adriana, deși mi se potrivea întru totul, era la fel de frântă de oboseală ca și mine, așa încât de obicei tăceam împreună. În drumul de la gimnaziu la școala cu încăperi luminoase, pavoazate cu oglinzi uriașe, unde învățam să facem serii de piruete și tot felul de alte învârteli de mâini și picioare, aveam nevoie de un însoțitor, mai ales când treceam pe lângă zidul vechi al orașului, cam pustiu la ceasul la care aveam eu cale pe acolo. Dar aveam nevoie de Maharajah
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
picioare, aveam nevoie de un însoțitor, mai ales când treceam pe lângă zidul vechi al orașului, cam pustiu la ceasul la care aveam eu cale pe acolo. Dar aveam nevoie de Maharajah și pentru când îmi ajungea rândul la diagonala de piruete: cu echilibrul meu de invidiat și cu ritmul așijderea, îmi ziceam totuși că nu mi-ar strica ajutorul Maharajahului Solomon, de care îmi închipuiam că mă sprijin astfel încât piruetele mele să iasă magistrale. Și așa și ieșeau: picioarele îmi mergeau
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
de Maharajah și pentru când îmi ajungea rândul la diagonala de piruete: cu echilibrul meu de invidiat și cu ritmul așijderea, îmi ziceam totuși că nu mi-ar strica ajutorul Maharajahului Solomon, de care îmi închipuiam că mă sprijin astfel încât piruetele mele să iasă magistrale. Și așa și ieșeau: picioarele îmi mergeau strună și tăiau aerul ca briciul, dar, sărmana de mine, eram atât de lipsită de grație, în rest, încât aduceam cu o bucată de lemn care zadarnic încearcă să
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
lui Arcangelo Corelli și odele corale ale lui Francis Poulenc au luat în spațiul scenic o imagine neașteptată, desfășurată cu viteza unor clipuri, în care amintiri ale dansului clasic european, sugerate de pantoful de point al dansatoarelor sau, uneori, de piruetele bărbaților, se amalgamau în ansamblul desenului coregrafic gândit de creator, o adevărată nebunie inventivă, desfășurată în avalanșă. Schimbările, determinate cel mai adesea de o simplă rupere a continuității unei linii de mișcare, erau atât de rapide încât ochiul nu se
San Francisco Lines Ballet by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4121_a_5446]
-
unor teme delicate, preferă să-și ascundă gîndurile sau să-și atenueze afirmațiile. Dar lui Besançon nu pare să-i fie teamă de supraveghetorii ideologici ai sănătății noastre mentale și, de aceea, nu se încurcă în pudori teoretice sau în piruete discursive. El spune mai întotdeauna lucrurilor pe nume, iar impetuozitatea incomodă ce-i caracterizează scrisul îi împrumută aerul unui rebel indisciplinat, a cărui lectură este cu atît mai fermecătoare. Cartea de față, Eseuri despre lumea de azi, nu face excepție
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
expresie atinge pragul stridenței teatrale. Cînd nu vorbesc cu mîinile, italienii vorbesc cu fermenții unei perorații suculente, al cărei zgomot dăunează conținutului propriu-zis. Și cum scrisul are neajunsul de a nu le îngădui gesticulații directe, consolarea le vine din îndesirea piruetelor stilistice. Urmarea e că forma agitației retorice o ia înaintea sensului, cititorul resimțind excesul de declamație ca pe o nedorită bagatelizare a temei. Cuvintele țopăie singure, dezlegate de orice pretenție de înțeles. Genul acesta de grafomanie sufocînd tema pînă la
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
atenție. Nietzsche scrie în secvențe scurte fiindcă nu poate păstra linia dreaptă și ar fi o impietate să-i cauți în operă o consecvență a ideilor declamate. Nicolae Stan trebuie să-l fi urmărit ani de zile pe ghepard, cercetîndu-i piruetele, cîntărindu-i viața și comparîndu-i artificiile retorice. Și astfel a putut să-i depisteze nu doar căderile și inconsecvențele, dar și sclipirile indubitabile. Numai așa se explică finețea observațiilor la care ajunge în Nietzsche, ermitul vesel. Volumul trebuie să se fi
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
de partid, eu nu mă consider de stânga (...) Dacă dreapta înseamnă să-i huidui pe reprezentanții UE de la 17 km distanță", atunci nu sunt de dreapta, a spus Cristian Diaconescu. Evitând în continuare să explice cum și de ce a făcut pirueta doctrinară un om care a candidat la șefia PSD în 2010 (retrăgându-se ulterior în favoarea lui Geoană) și care înființat, alături de Gabi Oprea, UNPR, Diaconescu a bravat că "nu mi-am părăsit niciodată țara și statul" "Dvs trebuie să vă
Răspuns jenant al lui Diaconescu, întrebat despre traseismul politic by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/29347_a_30672]
-
urme indenegabil argheziene de un poet cu un suflet arhaic precum cel de care ne ocupăm... Cu titlu de amuzament, încheiem citînd o diatribă a lui Virgil Diaconu împotriva "noii direcții" a "ultramodernilor", care s-ar distinge prin "tumbe și piruete lingvistice", plasate în chiar "borșul cotidian". Coborît întru totul cu picioarele pe pămînt, d-sa se manifestă aidoma unui profet nemulțumit pînă la rozul indignării de contemporaneitatea decăzută: "O sectă/ care respiră și gîndește în grup, așa încît dacă îl
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
în cele aproape trei decenii de carieră, s-a ținut departe de mode și fasoane, calmând grațios și subtil puseurile și frisoanele, fie ele interne sau externe, manifeste sau obscure. L-am reîntâlnit recent la Paris, când i-am admirat piruetele pline de generozitate și avânt, grație cărora intersectează profitabil acele tendințe vivante, productive din muzica nouă, ori evită strategic fundăturile croite de exercițiul facil și steril. M-a impresionat temeinicia cu care își face, săptămânal, rondul instituțiilor la care funcționează
Foc fără fum by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12707_a_14032]
-
fermecată de Bărbierul din Sevilla. Realizat într-un limbaj neoclasic, într-o continuă, vioaie și foarte expresivă mișcare, fără pauze sau poze inutile, cu mult umor, grație și imaginație care îmbrăcau gama completă a partiturile tehnice de virtuozitate, cu multe piruete, manejuri de jette-uri antournand, tour a second, combinații de fouete-uri și cu câteva foarte picante mișcări rock în partitura de ansamblu, totul pe un colaj muzical din uverturile lui Rossini, plus cele două arii celebre, spectacolul pe care tocmai îl
?nt?lnire surpriz? cu baletul rom?nesc by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83127_a_84452]
-
era: „Dacă bolșevicii ajung stăpâni ai orientului Europei este că așa a fost voia lui Dumnezeu”. „Monștrii” și „troglodiții” de ieri se transformă dintr-o dată în salvatori, mărinimoși, veniți să ne „higienizeze” țara și să ne învețe... democrația! Efectuând această piruetă subită, care nu prea era spre onoarea unei fețe bisericești, vechiul umanitarist și militant pentru un socialism creștin se iluziona că a sosit vremea împlinirii idealurilor sale din tinerețe. Naivitatea lui va fi exploatată de către noii „democrați”, care-l vor
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
roman cu „unitate poetică" dotat cu o mare forță de sugestie. La fel, în eseuri, ideile autoarei sunt împinse spre cititor cu o masivă încărcătură metaforică și prin asociații verbale complet neobișnuite. Unde mai pui că totul, în aceste minunate piruete literare, este situat de partea bună a lucrurilor. Un autor care îți arată cum a distrus comunismul interioritatea umană și spațiul dintre oameni, cum a făcut terci viețile și istoria noastră nu e, în zilele noastre, puțin lucru. De aici
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
participat și aproximativ 15 parlamentari PNL. Întrebat dacă Tăriceanu mai are vreo șansă să revină în PNL după ce a făcut până acum, Iohannis a răspuns: Dacă m-ați fi întrebat acum o săptămână, aș fi zis că, dacă termină cu piruetele și se reorientează spre PNL, există o cale de discuție. După lansarea acelui vehicul cvasipolitic de ieri (joi - n.r.) cred că domnul Tăriceanu a ars podul din spatele domniei sale care-l mai lega cu PNL". Fuziunea PNL-PDL merge mai departe Klaus
Iohannis, despre o revenire a lui Tăriceanu în PNL by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/29470_a_30795]
-
surprindă substanța (seva, ar spune Mihai Șora) fenomenului, atunci cînd majoritatea celor implicați în discuție sînt incapabili să împingă analiza dincolo de scoarță. Chiar dacă formulările lui Mihai Șora nu au darul să șocheze sau să intre în memoria noastră culturală (precum piruetele stilistice ale lui Al. Paleologu, de pildă), ele sînt de cele mai multe ori în răspăr cu punctele de vedere genreralizate și, trebuie spus, în cele mai multe dintre cazuri, nu el este cel care greșește. Ascultate cu mai multă atenție de cei care
Bucuria de a trăi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11046_a_12371]
-
A încerca să-ți salvezi condiția de creator, conjugînd substantivul operei cu verbul teoretizării, înseamnă, în ordine componistică, derogarea de la menirea principală: aceea de a face sunetele să cuvînteze și nu de a determina cuvintele să sune. Incitantele și spectaculoasele piruete metafizice ori estetice, detentele explicative și testimoniale, tumbele revendicative și apologetice anulează, în bună măsură, preocupările pentru meșteșugul componistic propriu-zis, pentru polisarea tehnologiei de creație. Așa se face că există muzici a căror analiză îți procură satisfacții enorme, dar care
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
se poate spune că deficiența de selecție e compensată numaidecât de malițiozitatea vioaie a comentatorului. Cea mai eficientă expresie a malițiozității e, în mod paradoxal, eufemismul. Critica lui Cistelecan e cu atât mai ascuțită cu cât pare să facă lungi piruete pentru a ascunde defectele autorului comentat. Într-o retorică disimulativă de mare clasă, criticul se preface că identifică cu greutate câte o carență minoră. De cele mai multe ori, în punctul de pornire, această deficiență pare neglijabilă, când nu e prezentată de-
Critic peste noapte by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3627_a_4952]
-
reprezintă elementul de legătură. O ultimă schimbare la față petrecându-se în anii din urmă ai scriitorului, când el și-a redobândit interesul pentru propria operă și a încercat reinserția în lumea culturală pe care o părăsise. Contabilitatea acestor periculoase piruete este neiertătoare. O generație de cititori, intoxicată în tinerețe cu textele propagandistice ale corifeului prozei noi (Vânătoare de lupi, Drum fără pulbere, Povești adevărate, Pasărea furtunii), nu mai vrea să audă de Petru Dumitriu, chiar dacă acesta a mai scris și
O vară de neuitat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7952_a_9277]
-
zice Nea Nică: „Să vă spun cum a căzut maestrul Leahu în fosă? De două ori. În «Moartea unui comis voiajor», grozav spectacol: cu Leahu, Cosma Vasile, Marina Barta. Pe fosă, doar o pânză și la sfârșit face maestrul o piruetă largă, să nu-l uite publicul, și cade buluc în fosă. În două secunde s-a ridicat și s-a întors la aplauze, că-i plăceau. Iar la Oradea, la Casa de Cultură, nici pânză nu era pe fosă: a
Agenda2004-18-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282357_a_283686]
-
proletariatului. Mai mult: părerile lui politice, filozofia lui politică erau reacționare și înapoiate" (p. 97 în volumul din 1954), pentru că scriitorul ține cont de tron și de biserică, adică este monarhist și religios. Petru Dumitriu este nevoit continuu să facă piruete ale admirației pentru Balzac , în moduri care mai de care mai amuzante astăzi, ca de pildă: "Această societate burgheză, Balzac o analizează ca poet al cunoașterii, și opera lui, deși a unui conservator, care e încă adânc influențată de o
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
până acum. Dar credem că literatura și arta celei de-a doua jumătăți a secolului XX vor fi realiste, deci democratice, sau vor pieri" (p. 101, în vol. I, Opere Petru Dumitriu, 2004). E o pagină antologică, de virtuozitate a piruetelor ideologice ale scriitorului, practicate în anii 1956-1959. Ar merita analizată pe îndelete, ca un eșantion simptomatic al unui mod de a gândi esteticește în condițiile dogmatismului, prin oscilații derutante de la stânga la dreapta, adoptând sindromul nevrotic al animalului sălbatic în
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]