1,034 matches
-
ai erei noastre, care poate marca în timp una din reparațiile necesare la întreținerea vechiului lăcaș. Vechimea reală a fost desigur mult mai mare, lăcașul cel vechi fiind probabil ridicat în secolul 18 sau chiar la sfârșitul secolului 17. Conform pisaniei de peste intrare biserica cea nouă din Optășești a fost ridicată în anul 1911. Pisania este reînoită în anii din urmă însă reține din cea originală următoarele date: "„Această sfântă și Dumnezeiască biserică cu hramul sfânta Cuvioasa Paraschiva s-a ridicat
Biserica de lemn din Optășani () [Corola-website/Science/321966_a_323295]
-
vechiului lăcaș. Vechimea reală a fost desigur mult mai mare, lăcașul cel vechi fiind probabil ridicat în secolul 18 sau chiar la sfârșitul secolului 17. Conform pisaniei de peste intrare biserica cea nouă din Optășești a fost ridicată în anul 1911. Pisania este reînoită în anii din urmă însă reține din cea originală următoarele date: "„Această sfântă și Dumnezeiască biserică cu hramul sfânta Cuvioasa Paraschiva s-a ridicat din temelie în anul 1911 în zilele [regelui Carol I al] României, episcop eparhiot
Biserica de lemn din Optășani () [Corola-website/Science/321966_a_323295]
-
în ziua de 27 octombrie 1913 I. Samoilă - pictor Râmnicul Sărat.”" Absența numelui regelui Carol I este o amintire din perioada comunistă, când nume de marcă din istoria României au fost șterse nu numai din instituțiile publice ce și din pisaniile bisericilor. Lucrările de renovare mai recente au fost surprinse în complectarea vechii pisanii: "„În anul 1997 s-a început renovarea la această biserică, iar în anul 1999 s-a turnat beton pentru centura de rezistență. Lucrările s-au finalizat în
Biserica de lemn din Optășani () [Corola-website/Science/321966_a_323295]
-
regelui Carol I este o amintire din perioada comunistă, când nume de marcă din istoria României au fost șterse nu numai din instituțiile publice ce și din pisaniile bisericilor. Lucrările de renovare mai recente au fost surprinse în complectarea vechii pisanii: "„În anul 1997 s-a început renovarea la această biserică, iar în anul 1999 s-a turnat beton pentru centura de rezistență. Lucrările s-au finalizat în anul 2006.”" Biserica de lemn de la 1911 a fost ridicată la o scară
Biserica de lemn din Optășani () [Corola-website/Science/321966_a_323295]
-
dată de „chir popa Ioanichie”. Fosta mănăstire a fost cumpărată de domnie în anul 1503, împreună cu cinci sate, de la urmașii unui anume Ivan Damianovici și dăruită mănăstirii ctitorite de Ștefan cel Mare. La data de 27 aprilie 1503, după cum precizează pisania aflată pe zidul bisericii, s-a început construirea bisericii Mănăstirii Dobrovăț, ctitorită de domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504). Printr-un hrisov din 6 octombrie 1503, voievodul a înzestrat cu cinci sate mănăstirea care era păstorită pe atunci de părintele Pahomie
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
cel Mare (1457-1504). Printr-un hrisov din 6 octombrie 1503, voievodul a înzestrat cu cinci sate mănăstirea care era păstorită pe atunci de părintele Pahomie. Pe peretele vestic al pridvorului, în dreapta ușii de intrare în biserică, a fost pusă o pisanie în limba slavonă cu următorul cuprins: ""Binecinstitorul Domn Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a zidit acest hram în numele Pogorârii Sfântului Duh, care s-a și început a se zidi în anul
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
Ștefan Ruset și a soției acestuia, Maria Sturdza, și cu cheltuiala monahului Macarie Hrisoverghi, s-a refăcut turnul porții, înălțându-se alte două nivele de formă octogonală. Cu această ocazie, pe fațada turnului s-a amplasat o placă cu următoarea pisanie: ""Întru numele Domnului H(risto)s începutu-s-au acest turn a se zidi din temelie după cum se vede în lontru, cu paraclis, hramul Sf(ânt)ului Mare Mucenic Gheorghe, în dzilele luminatului domnului Ioan Constantin Neculai (Mavrocordat) Voievod, cu
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
paraclisului a fost mărită în 1851, din inițiativa aceluiași egumen Acachie, fiul preotului Stoianovici din Rusciuc, construindu-se o turlă prin spargerea bolții. Tot atunci s-a repictat interiorul de către zugravul Gheorghe Mavrodin. Cu acel prilej, s-a pictat o pisanie cu următorul text: "„Nu nouă Doamne, nu nouă, ci numelui Tău dăm slavă, acest sfânt și dumnezeesc lăcaș, s-a zidit a doua oară din nou și zugrăvindu-se de robii lui Dumnezeu arhimandritul Acachie sin erei Stoianoviciu Rusciucliu, egumen
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
geomorfologic se constituie astfel, într-un factor care amenință chiar și ruinele rămase, cu distrugerea. Dintre elementele care au supraviețuit, două lespezi funerare (din care una se presupune a fi a ctitorului) expuse la intrarea în biserică și piatra cu pisania, sunt păstrate la biserica din Podoleni (cu hramul Înălțarea Domnului - din centru, în pridvorul acesteia), catapeteasma se găsește din 1876 la biserica veche din Frunzeni (Costișa), iar cinci icoane la Mănăstirea Agapia. În primul deceniu al secolului XXI sub patronajul
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
Trebuie subliniat că Logofătul Harvat este ctitorul primului așezământ atestat documentar ridicat la Gura Motrului. Cetatea mănăstirească a fost refăcută din temelii în anii 1642-43 de către domnitorul țării Matei Basarab. Participarea lui vodă Matei Basarab nu este surprinsă de vreo pisanie însă este indicată de Patriarhul Constantinopolului, Partenie, care arăta în anii 1640 că mănăstirea "„fiind veche și uitată de mulți ani și de tot stricată"", Matei Basarab "„au ridicat-o din temelie cu multă cheltuială și strădanie și au înnoit
Mănăstirea Gura Motrului () [Corola-website/Science/310958_a_312287]
-
fiind făcut din plăci încheiate cu plumb, se spune că avea o greutate de șaisprezece mii de ocale"". Interiorul a fost zugrăvit cu cheltuiala lui Constantin Brâncoveanu între anii 1702-04. Acest moment precum și reconstrucția bisericii au fost surprinse într-o pisanie sculptată în piatră peste intrarea în pronaosul bisericii. "„Acistă Sfântă și Dumnezăiască Mănăstire de la Motru al căria hramul să prăznuiașce probedeba Paraschevei : den temelia ei iaste zidită de Jupân Preda Brăncoveanul : Vel:vornic : la anul de la zidirea lumii : 7161 [1653
Mănăstirea Gura Motrului () [Corola-website/Science/310958_a_312287]
-
Această poartă s-a ferecat cu toată cheltuiala Cuviosului Kir Ștefan, năstornic al acestei Sfinte Mănăstiri iulie 15 leat 7221 [1712]"". În 1852 a fost refăcută pictura prin contribuția domnitorului Barbu Știrbei și prin strădania arhimandritului mănăstirii Eufrosim Poteca. O pisanie în pridvor peste intrare afirmă: "„Această reparație a zugrăvelii, după stilul original, s-a făcut cu bunăvoința Înălțimei Sale Barbu D. Știrbei, Prințul stăpânitor a toată Țara Românească, slobozind cheltuiala din Casa Centrală și prin osârdia Cuvioșiei Sale, Arhim. Eufrosin
Mănăstirea Gura Motrului () [Corola-website/Science/310958_a_312287]
-
publică în anul 1803 de către membrii breslei dubălarilor, în mijlocul unui cimitir dintr-o zonă mlăștinoasă aflată în lunca Bahluiului. Ea a fost târnosită în același an de către mitropolitul Veniamin Costache al Moldovei (1803-1842, cu întreruperi). Biserica nu a avut inițial pisanie, dar a avut un clopot pe care era inscripționat anul 1810. La început, biserica era mai joasă, neavând pridvor și turlă. La începutul secolului al XIX-lea, după cum relatează Gh. Dimachi în „Bisericile și breslele din Iași” (în "Ecoul Moldovei
Biserica Ziua Crucii din Iași () [Corola-website/Science/318059_a_319388]
-
doar câteva sute de credincioși. Deși a fost invitat să participe la resfințirea lăcașului de cult pe care-l renovase, preotul Vasile Chiroșcă a refuzat. Cu acest prilej, deasupra ușii de intrare din pridvor în pronaos s-a pictat o pisanie cu următorul cuprins: Preotul paroh Constantin Grigore, consilier juridic al Arhiepiscopiei Iașilor, a primit pe 24 octombrie 2009 din partea patriarhului Daniel cea mai înaltă distincție a Bisericii Ortodoxe Române - Crucea Patriarhală - Clasa I, în semn de apreciere a aportului juridic
Biserica Ziua Crucii din Iași () [Corola-website/Science/318059_a_319388]
-
Ioan Prosie și Vasile Iliovici). Tot în 1835 a fost construit și un turn-clopotniță de zid, cu două etaje. Biserica a fost sfințită de mitropolitul Veniamin Costachi, primind hramul „Buna Vestire”. Deasupra intrării din pridvor în pronaos se află o pisanie scrisă în limba română cu caractere chirilice având următorul cuprins: "„Biserica Bunei Vestiri a pre Sf. Născătoarii de Dumnezeu zidită în zilele Pre Înalțatului Domnu Mihail Grigoriu Sturza Voevod, cu blagoslovenia Preosfintului Mitropolit Veniamin, cu ajutorul acelor ce au năstăvit Duhul
Mănăstirea Durău () [Corola-website/Science/312438_a_313767]
-
din lemn pe acoperiș. Interiorul lăcașului de cult este compartimentat în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul este separat de pronaos printr-un perete de zid străpuns de o ușă. Pe peretele deasupra ușii se află câte o pisanie (pe cel din pridvor pisania originală cu caractere chirilice, iar pe cel din pronaos inscripția pictată în 1937). Pronaosul și naosul au bolta de formă semisferică sprijinită direct pe pereți. Catapeteasma bisericii este sculptată în lemn de tei și poleită
Mănăstirea Durău () [Corola-website/Science/312438_a_313767]
-
lăcașului de cult este compartimentat în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul este separat de pronaos printr-un perete de zid străpuns de o ușă. Pe peretele deasupra ușii se află câte o pisanie (pe cel din pridvor pisania originală cu caractere chirilice, iar pe cel din pronaos inscripția pictată în 1937). Pronaosul și naosul au bolta de formă semisferică sprijinită direct pe pereți. Catapeteasma bisericii este sculptată în lemn de tei și poleită cu aur, fiind pictată de
Mănăstirea Durău () [Corola-website/Science/312438_a_313767]
-
fost numit exarh și s-a transferat la Cernăuți. Pereții interiori ai bisericii au fost pictați în anul 1900 în tehnica tempera de către zugravul Anton Orobic din Suceava. Cu acel prilej, pe peretele nordic al pronaosului s-a pictat următoarea pisanie: ""În timpul Împăratului Francisc Iosif I și a Mitropolitului Arcadie, a parohului Simion Cobilanschi, s-a zugrăvit în anul 1900, biserică zidită din anul 1870-1877, de pictorul Anton Orobic"". După cum se precizează în ""Anuarul Mitropoliei Bucovinei pe anul 1937"", Biserica "Sfinții
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Mihoveni () [Corola-website/Science/323293_a_324622]
-
familiei Bibescu. Palatul a fost construit până în 1702 de către Constantin Brâncoveanu în stil brâncovenesc, stil utilizat anterior și la un alt palat al voievodului, construit de acesta la Potlogi. Lucrarea a fost terminată în ziua de 20 septembrie 1702, conform pisaniei de pe latura de răsărit a palatului. Data începerii construcției nu este cunoscută, dar se știe că Brâncoveanu a început să cumpere pământ în zonă din 1681. După 1714, când Constantin Brâncoveanu a fost executat la Constantinopol împreună cu întreaga sa familie
Palatul Mogoșoaia () [Corola-website/Science/303365_a_304694]
-
pietre de mormânt anterioare anului de construcție al lăcașului de cult (1494, 1506 și 1521) reprezintă o dovadă a faptului că logofătul Trotușan a zidit biserica sa în locul alteia mai vechi. Deasupra intrării în pridvorul bisericii se află fixată o pisanie în limba slavonă, cu următorul text: ""† Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, robul lui Dumnezeu, Pan Gavriil Trotușan, logofăt, a zidit această biserică în numele Tuturor Sfinților, care au strălucit în toată lumea, pentru mântuirea sa și a
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
care îi acordă statutul de târg, îi delimitează hotarele și construiește aici o curte domnească, în curtea căreia va ridica în 1495 o biserică cu hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Deasupra ușii de intrare în biserică se află o pisanie în limba slavonă, cu următorul text: "„Binecredinciosul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a început a zidi această casă întru numele sfinților, slăviților și întru-tot-lăudaților mai-marilor apostoli Petru
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
casă întru numele sfinților, slăviților și întru-tot-lăudaților mai-marilor apostoli Petru și Pavel, care este în Huși pe Drăslăvăț și s-a săvârșit în anul 7003, iar al Domniei-sale al 38-lea curgător, luna noiembrie 30”". Conform erei bizantine, reiese din pisanie ca an al finalizării construcției anul 1494 (deoarece când data este cuprinsă între 1 septembrie și 31 decembrie se scad 5509 ani din anul erei bizantine pentru a afla anul erei noastre). Totuși, până la anul 1572 se utiliza în Moldova
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
Acesta a găsit biserica într-o stare atât de ruinată, încât nu se mai putea sluji în ea. Cu sprijinul domnitorului Matei Ghica (1753-1756), episcopul Inochentie a dărâmat biserica ștefaniană până la temelii și a reconstruit-o între anii 1753-1756, încastrând pisania lui Ștefan cel Mare în pereții bisericii. Lucrările de reconstrucție au fost finalizate la 9 ianuarie 1756. La moartea sa, episcopul Inochentie a fost înmormântat în biserică, lângă strana arhierească. Episcopul Iacob Stamati (1782-1792) a înzestrat biserica cu o catapeteasmă
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
Chiriachi (de la Muntele Athos), care se păstrează și astăzi într-un chivot de argint aurit dăruit de generalul rus Pavel Kiseleff. În 1793, episcopul Veniamin Costachi (1792-1796) a reparat și pictat biserica episcopală. Cu acest prilej, a fost amplasată o pisanie cu următorul cuprins: ""+ Sau înnoit aciastă sfăntă bisărică de sfinție sa Kir Veniamin Kostaki episcop Hușului la anulŭ 1793"". Biserica a fost puternic avariată de cutremurul din 1802. Ca urmare, episcopul Meletie Lefter "Brandaburul" (1803-1826) a fost nevoit să dărâme
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
reclădirea turlei și restaurarea picturii (între 1943-1945), iar Episcopia Hușilor a suportat cheltuielile executării unei catapetesme noi din stejar masiv și a mobilierului interior de stejar, precum și pentru modificarea cafasului și a pridvorului. După finalizarea lucrărilor, s-a amplasat o pisanie cu următorul text: ""Înoitu-sa întru totul această sf. biserică, stricată de marele cutremur când pe pământ nu era pace - 10 noembrie 1940. Prin osârdia P.S. Episcop Grigorie Leu. 1941-1945"". După instaurarea regimului comunist la putere în România, la 5 februarie
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]