414 matches
-
ca la comandă. (Ai crede că Țâncul e doar o jucărie care, după ce ai întors-o cu cheia, sare cât colo imediat ce apeși pe un buton.) Unu, doi, trei! Motănel a plonjat chiar pe blana cenușie a nepoftitului. Acum, ghearele pisoiului l-au înșfăcat și-l țin strâns, ca-ntr-un clește. Sigur pe el, Țâncul privește spre Cuțulache care, acum, e foarte liniștit, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Câinele mârâie scurt: „Hai, ce mai stai, termină odată cu el
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
au intrat în pădure, au descoperit, rând pe rând, tufele cu fragi, zmeură și mure. Ce bucurie pe Sorin, Sorina și Puiu, cărora le plac tare mult aceste fructe de pădure! Dar nici Cuțulache și Motănel nu s-au plictisit. Pisoiul s-a urcat în mai toți copacii de prin apropiere. A vrut, chiar, să prindă câteva vrăbiuțe, dar Cuțulache, care-l urmărea de jos, i-a strigat c au mârâit: „Să le lași în pace, auzi!? Altfel, stricăm prietenia!”. Toată lumea
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și, cu toții au pornit, în mare viteză, la țară. După o jumătate de oră, o mașină Dacia de culoarea untului, se afla în fața porții bunicului. Primii care coboară sunt, desigur, Sorin și Sorina. Dar, auzind zgomotul motorului, un câine, un pisoi și-un cocoș au pornit-o spre poartă. Și fiecare a ținut să-și arate bucuria că-și revede prietenii. În felul lui, Cuțulache latră scurt, țopăie și dă din coadă tot timpul: Motănel a miorlăit răsfățat, apoi s-a
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ei”. Capacitatea figurativă demonstrată de autor în asemenea secvențe este remarcabilă. Demne de menționat sunt și câteva proze cu subiect animalier ale volumului în care, pornind de la mărunte întâmplări domestice, autorul construiește scenarii interesante. Astfel, în Țâncul o ispravă a pisoiului adoptat de copii (vânarea primului șoarece) este relatată ca o istorie cu suspans: <<Ochii lui Cuțulache l-au zărit. Privindu-l, Motănel îl și înțelege: „Rămâi acolo unde ești. Și mai ales încearcă să nu faci zgomot”>> „Puiu” este „epopeeea
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
confesiunea. Tanti de la bufet e o femeie cu preocupări din cele mai interesante. Dă de mâncare lighioanelor din curte, mai ales câinilor care acum, pe lapovița asta, a observat ea că suferă cumplit. Pisicile arondate bufetului le mai hrănește. Sorinache, pisoiul ăla negru, trebuie neapărat să scăpăm de el! Mi-a zis odată foarte hotărâtă. Are drame car’vasăzică. Mai are și un ginere care nu consumă carne de porc cu nici un chip, un vecin care, de deasupra, o inundă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
stricată. Miroase-mi picioarele. Pedeapsa rituală pentru orice abatere a ei, începând din anul când el o întrecuse ca forță fizică. Îi mirosi din nou trupul inert, pentru prima oară de când nu mai erau copii. Roquefort și vomă închegată. Ca pisoii vagabonzi pe care-i găsiseră ascunși sub verandă când ea avea nouă ani. Un miros dulce-acrișor, ca pădurea de mucegai de pe felia umedă de pâine pe care Mark o lăsase într-un vas acoperit deasupra cuptorului, când era în clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care să-i roage să scrie și să spună de ce cred că ar fi un partener potrivit pentru tine. Nu, n-avea sens. — Nu înțeleg. E ca și cum ai avea de gând să-mi faci publicitate, așteptând oferte. Ca pentru un pisoi fără stăpân. Nu se poate să vorbești serios. Lisa se însufleți. Nu e vorba că-ți fac publicitate, te promovez, Jen! Gândește-te. Poți găsi un mod mai eficient de a-ți atinge scopul? Ai 21 de nebuni care vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ajungeau până la mine aminteau de schelălăitul sacadat al unui cățel pe care-l supără puricii, întrerupt regulat de huruitul unor roți de căruță care trece repede un pod de lemn; și totul se termina într-un mieunat jalnic a unui pisoi flămând. Mai dormi, frate, dacă mai poți! De aceea mi-am spus că dacă este să mă culc, asta trebuie so fac înaintea lor, pentru a avea timp să adorm, ori nu mă mai culc deloc, pentru că n-aș face
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dobora. Dar nu era momentul să se plângă. Desert Rose se Întinse În pat să se odihnească și cele două persane ciufulite se urcară peste ea, cerșind afecțiune. — Rudy, tu ești adevăratul bărbat al casei, adevăratul cavaler, zise ea către pisoiul gri. Dacă mă supără cineva, Îl trimit la tine și-i arăți tu! Kitty se Întinse pe un scaun de piele, lângă fereastra franțuzească, privind Statuia Libertății și linia orizontului care se profila minunat deasupra Manhattanului. Era fericită să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Întâmplă nu depinde de noi, depinde de enzimele din creierul nostru. Se Întoarse spre pisici și continuă să se joace cu ele. Sunt frate și soră. Ți-am zis? Rudy a lăsat-o gravidă pe Moody. E rău, e un pisoi foarte rău. Moody va face pisoi curând, vrei și tu unul? — Draga mea, nu pot să-mi asum responsabilitatea creșterii unei pisici, zise Kitty. Eu Încă mă mai gândesc dacă să-mi iau un abonament de mobil pe un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Acompaniază perfect tânguirile tale, o vioară și un fagot.” Femeia are o poziție rațională și logică prin dorința ei de stabilitate, însă bărbatul îi dă o palmă, atitudine prin care dispare aureola intelectualului inteligent. Naratorul îl trimite la moarte pe pisoiul Ahmed a cărui suferințe sunt prezentate artistic. Tristețea lui Sandu sună autentic: „Dacă aș fi trait în Franța, în secolul al 17-lea, aș fi rugat pe La Fontaine să scrie o fabulă tristă, în care toate animalele ar conduce la
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
ta că vei să mori". "Asta cam așa-i", zic, puțintel intimidat, în timp ce, pe micul ecran, din nou se aud scrîșnetele năpraznice ale pneurilor de la mașini. Starea politică a națiunii Căldura cea mare, la vreme de amiază, singur în curte, pisoiul pe nume Mazarin stă tolănit în iarbă, cățelușa Daisy, la vreme de nici cinci luni, își poartă rasa, cea de ciobănesc german, prin arșiță, nu departe de umbra cea întremătoare a unui gutui care dă direct în stradă, încărcat de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
bolovanului, cînd Îl ținuse cîteva clipe deasupra capului și apoi și-l așezase pe creștet. Într-o bună zi Silva ridică și el pietroiul și pe urmă și-l așeză pe cap. Silva era un băiat blond cu Înfățișarea unui pisoi gata oricînd să scoată ghearele. Avea ochii foarte verzi și niște picioare puternice, cu pielea albă. A ridicat pietroiul și o săptămînă mai tîrziu i-a ars o mamă de bătaie lui Ramirez, cel din cor, apoi l-a chelfănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
oameni răi l-au otrăvit. L-am găsit într-o dimineață mort lângă poartă. Îmi aduc aminte cum apăreau de după sobă ochii lui mici, rotunzi, strălucitori, că seara, cuibărind-se în brațele mele ca un ghem, torcea de zor. Pufi, pisoiul meu drag și alintat, avea o blană moale, maroniu-roșiatică, capul nostim, rotund, cu ochii limpezi și verzi și năsucul rece, pe care de multe ori și-l băga în ligheanul cu cenușă. Cu urechile ascuțite auzea orice zgomot. Corpul i
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
scurți, picior peste picior, aplecat de spate, mestecând struguri negri și făcând predicții despre starea vremii, lentilele ochelarilor săi strălucesc de fericire, iar eu ședeam la baza treptelor acelora, cu brațele încărcate de pui de pisică. Tot timpul se nășteau pisoi în pustiul acestei câmpii, se jucau printre ierburi, codițele lor dansau în timp ce săltau de la soare la umbră, iar eu îi urcam pe scări, așteptând primul lor plonjon în această lume, îi momeam cu castronașe mici pline cu smântână, le miroseam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
înainte de scufundarea bărcii, aruncasem tot ce mai aveam, iar acum rămăsesem singură în barcă, cu siguranța celui care nu mai are nimic, urmăresc doar mișcarea degetului său, iată-l intrând pentru o secundă înăuntrul gurii mele, îl ling ca un pisoi care a primit un os suculent, apoi iată-l ascunzându-se în adâncurile ființei mele, limba lui grunjoasă coboară pe gâtul meu, deja este complet dezbrăcat, stă în genunchi în fața mea, cu picioarele scurte ca de pitic, și mă trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cele două trăsături genetice prima la locuitorii felini născuți sub acel acoperiș. După un timp, membrii familiei Kazanci Încetaseră să-și mai bată capul să găsească nume diferite pentru fiecare În parte, luându-se În schimb după genealogia felinelor. Dacă pisoiul arăta ca un descendent al ramurii aristocratice, alb, cu blana lungă și nas turtit, Îl numeau pe rând Pașa Întâiul, Pașa al Doilea, Pașa al Treilea... Dacă făcea parte din ramura pisicii maidaneze, Îl strigau Sultan - un nume net superior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
abrupte de la est și vest, căutând ceva, orice ar fi putut fi un semn favorabil. A trecut pe lângă cafenele goale, piețe murdare, case șubrede dinspre care veneau miresme de türlü și plânsete de copii. Singurul semn de viață era un pisoi gălbui ce mieuna jalnic lângă o rigolă murdară, lingându-și pântecul micuț Într-un loc În care carnea era sfâșiată, iar sângele se Închegase În jurul unei răni adânci și umflate. Mulți ani mai târziu când se gândea la tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lângă o rigolă murdară, lingându-și pântecul micuț Într-un loc În care carnea era sfâșiată, iar sângele se Închegase În jurul unei răni adânci și umflate. Mulți ani mai târziu când se gândea la tatăl lui, Yervant Își amintea de pisoiul acela cu desăvârșire singur pe strada pustie și Întunecoasă. Chiar și În Sivas, În micul sat de catolici armeni din Pirkinik, unde au plecat după aceea să se refugieze alături de bunicul și bunica, doar ca să fie expulzați Într-o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de la o țigară sau de la cursurile audiate împreună, nu mai ținea minte. Se văzuseră de câteva ori, în câteva seri s-au plimbat prin parcuri și când s-au așezat pe o bancă se agățase de gâtul lui, ca un pisoi. A chemat-o la el, au ascultat muzică în apartamentul mare al doamnei Marga Pop, plecată din oraș, i-a dat să bea votcă. Se prefăcea că e expertă, dar s-a înecat de câteva ori până i-au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
curând decât și-ar fi dorit, această felie îi va fi luată și că trebuia, încă de pe acum, să-și „cumpere” o altă felie de viață. Simți o mișcare între cotul și coastele lui. O căutare nesigură, oarbă, molatică. Doar pisoii de o zi se pot mișca așa. Dar știa deja că nu era decât mâna iubitei sale mici. În cămășuță lungă, Gaiané îl privea cu ochii ei foarte mari și foarte negri. Dintre toți copiii, ea era slăbiciunea lui. Puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mină plictisită, pretextând că avea nevoie de un disc cu mai puțină muzică de pian. La care Kerry s-a tăvălit pe podea, Înăbușindu-și râsul. — Pune Inimi și flori! a urlat el. Of, Doamne, Doamne, simt că nasc niște pisoi. Oprește afurisitul ăla de gramofon! a strigat Amory, cam congestionat la față. Nu dau o reprezentație! În tot acest timp, Amory Încerca, delicat, să cultive la D’Invilliers simțul apartenenței la o clasă socială, știind că de fapt poetul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Îl deschisese ea. O văzu deci numai din spate. Moartea o făcuse ușoară și frumoasă. Înzestrase mișcările ei cu grație, dar și cu un fel de stângăcie copilărească. Genul acela de amestec de elasticitate și neîndemânare pe care Îl au pisoii abia născuți. O strigă folosind numele ei rusesc, Lizaveta, apoi diminutivul, Liza, pe urmă numele ebraic, Elișeba. Fără folos. Mama lui nu se Întoarse și nici nu reacționă În vreun fel. Așa că Începu să alerge. La fiecare șapte-opt pași era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe o pantă a văii. Parcă primise sarcina să fugă chiar În clipa aceea să-și ajute mama să-și găsească copilul pierdut. Își spuse că precis era numai zgomotul unor jaluzele desfăcute. Sau unul din copiii vecinilor. Sau vreun pisoi Înghețat prin curte. Oricât Își forță ochii, nu zări nimic În noapte. Oriunde privea, nu vedea decât Întuneric. Nu apăru nici un semn, pe dealuri sau printre luminițele slabe ce veneau din căsuțele răspândite pe povârniș sau pe cerul negru. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nerușinate la una dintre cele mai demne și admirate poete ale românilor, Ana Blandiana: „Nu se mai întoarce timpul din trecut, / Chiar de vor lichele titluri de eroi! / Cabotinii scenei văd ce n-au văzut: / Sânii poetesei linși de un pisoi. Plânge poetesa cu lacrimi de noroi... / Nu se mai întoarce timpul din trecut!“ (Rondelul lui Arpagic) Lacrimile unei ființe omenești nu pot fi de noroi. În schimb, există mult noroi în această carte, ceea ce ne face să credem că prefațatorul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]