400 matches
-
României, Partea I, nr. 436 din 22 iunie 2011, cu modificările ulterioare, sunt acceptate ca donații, pentru unitățile sanitare cu paturi care acordă servicii medicale pacienților internați ca urmare a incendiilor din clubul "Colectiv" și de la fabrica de pâine "Vel Pitar" Brașov, medicamente care conțin substanțe psihotrope și stupefiante necesare pacienților internați ca urmare a incendiilor din clubul "Colectiv" și de la fabrica de pâine "Vel Pitar" Brașov. Articolul 2 Derogarea prevăzută la art. 1 se stabilește de la data intrării în vigoare
ORDIN nr. 1.409 din 6 noiembrie 2015 pentru derogarea de la prevederile art. 10 din Normele privind donaţiile de medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale, vaccinuri, seruri şi consumabilele aferente, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.032/2011 , pentru unităţile sanitare cu paturi care acordă servicii medicale pacienţilor internaţi ca urmare a incendiilor din clubul "Colectiv" şi de la fabrica de pâine "Vel Pitar" Braşov. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/266200_a_267529]
-
pacienților internați ca urmare a incendiilor din clubul "Colectiv" și de la fabrica de pâine "Vel Pitar" Brașov, medicamente care conțin substanțe psihotrope și stupefiante necesare pacienților internați ca urmare a incendiilor din clubul "Colectiv" și de la fabrica de pâine "Vel Pitar" Brașov. Articolul 2 Derogarea prevăzută la art. 1 se stabilește de la data intrării în vigoare a prezentului ordin până la 31 decembrie 2015. Articolul 3 Unitățile sanitare cu paturi beneficiare ale donațiilor, direcțiile de specialitate din Ministerul Sănătății, Agenția Națională a
ORDIN nr. 1.409 din 6 noiembrie 2015 pentru derogarea de la prevederile art. 10 din Normele privind donaţiile de medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale, vaccinuri, seruri şi consumabilele aferente, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.032/2011 , pentru unităţile sanitare cu paturi care acordă servicii medicale pacienţilor internaţi ca urmare a incendiilor din clubul "Colectiv" şi de la fabrica de pâine "Vel Pitar" Braşov. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/266200_a_267529]
-
Plătărești (în trecut, Cucuieții-Plătărești) este o comună în județul Călărași, Muntenia, România, formată din satele Cucuieți, Dorobanțu, Plătărești (reședința) și Podu Pitarului. Aceasta comuna incepe pe drumul cu Fundeni, si se termina (stanga - intrare spre Dorobantu) spre Podul Pitarului. Comuna se află în vestul județului, pe malul stâng al Dâmboviței. Este traversată de șoseaua județeană DJ301, care o leagă spre nord-vest de
Comuna Plătărești, Călărași () [Corola-website/Science/301122_a_302451]
-
Plătărești (în trecut, Cucuieții-Plătărești) este o comună în județul Călărași, Muntenia, România, formată din satele Cucuieți, Dorobanțu, Plătărești (reședința) și Podu Pitarului. Aceasta comuna incepe pe drumul cu Fundeni, si se termina (stanga - intrare spre Dorobantu) spre Podul Pitarului. Comuna se află în vestul județului, pe malul stâng al Dâmboviței. Este traversată de șoseaua județeană DJ301, care o leagă spre nord-vest de Fundeni și mai departe în județul Ilfov de Cernica și Pantelimon (unde se intersectează cu DNCB și
Comuna Plătărești, Călărași () [Corola-website/Science/301122_a_302451]
-
penticostali (1,36%). Pentru 7,06% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Cucuieți-Plătărești", făcea parte din plasa Dâmbovița a județului Ilfov și avea în compunere satele Cucuieți-Sudiți, Cucuieți-Moara, Podu Pitarului, Progresu și Renașterea, având în total 2610 locuitori, ce trăiau în 590 de case. În comună funcționau 3 biserici (la Cucuieți-Sudiți, Plătărești și Podu Pitarului), două mori cu aburi și patru școli mixte. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în
Comuna Plătărești, Călărași () [Corola-website/Science/301122_a_302451]
-
parte din plasa Dâmbovița a județului Ilfov și avea în compunere satele Cucuieți-Sudiți, Cucuieți-Moara, Podu Pitarului, Progresu și Renașterea, având în total 2610 locuitori, ce trăiau în 590 de case. În comună funcționau 3 biserici (la Cucuieți-Sudiți, Plătărești și Podu Pitarului), două mori cu aburi și patru școli mixte. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Pantelimon a aceluiași județ, având 2033 de locuitori în satele Cucuieți-Moara, Cucuieți-Sudiți, Dorobanțu, Plătărești, Podu Pitarului și Renașterea. În 1950, comuna a fost transferată
Comuna Plătărești, Călărași () [Corola-website/Science/301122_a_302451]
-
funcționau 3 biserici (la Cucuieți-Sudiți, Plătărești și Podu Pitarului), două mori cu aburi și patru școli mixte. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Pantelimon a aceluiași județ, având 2033 de locuitori în satele Cucuieți-Moara, Cucuieți-Sudiți, Dorobanțu, Plătărești, Podu Pitarului și Renașterea. În 1950, comuna a fost transferată raionului Brănești și apoi (după 1956) raionului Oltenița din regiunea București. În 1968, comuna a revenit la județul Ilfov, reînființat. Tot atunci, satele Cucuieți-Moara și Cucuieți-Sudiți au fost comasate pentru a forma
Comuna Plătărești, Călărași () [Corola-website/Science/301122_a_302451]
-
construcțiile anexe și zidul de incintă. În rest, alte două obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Călărași ca monumente de interes local, ambele fiind clasificate tot ca monumente de arhitectură. Unul este din satul Podu Pitarului, datând din 1818 și aflată în cimitirul satului; iar celălalt este din satul Cucuieți.
Comuna Plătărești, Călărași () [Corola-website/Science/301122_a_302451]
-
este atestat documentar în 1637 (până în acest an jumătate de sat a fost a banului Preda Buzescu; tot acum, spătarul Preda Buzescu, fiul marelui logofăt Theodosie Buzescu și nepot al banului Preda Buzescu, a vândut această jumătate de sat marelui pitar Dumitru Filișanul). Se pare că existența locuitorilor de pe aceste meleaguri este din cele mai vechi timpuri zona fiind propice așezărilor omenești găsind aici locuri prielnice pentru pescuit, vânat, pășunat și chiar semănături în ochiurile de pădure. Descoperirile făcute în zona
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
Prahova. Comuna Parepa era formată din satele Parepa, Rușani și Degerați (toate astăzi contopite în satul Parepa-Rușani), avea 924 de locuitori, o școală frecventată de 17 elevi, 3 mori cu aburi și două biserici ortodoxe, una la Parepa (zidită de pitarul Ștefan Macovei) și una la Degerați (construită în 1892 și finanțată de Gheorghe Grigore Cantacuzino). Comuna Inotești avea 1000 de locuitori, o școală unde învățau 64 de elevi și o biserică ortodoxă zidită în 1818. Comuna Colceag avea 943 de
Comuna Colceag, Prahova () [Corola-website/Science/301661_a_302990]
-
60 de elevi (dintre care 10 fete), deschisă în 1854, și patru biserici ortodoxe — una în Râfov, fondată în 1724 de Chivu Căplescu; una în Antofiloaia, fondată de șetrarul Paraschiv Căplescu în 1783; una în Goga, fondată în 1776 de pitarul Gr. Brezoianu și vornicul C. Bălăceanu; și una în Mălăiești. Satul Sicrita alcătuia o comună de sine stătătoare, în vreme ce satele Buda și Palanca alcătuiau comuna Buda-Palanca. Aceasta din urmă avea 1096 de locuitori, în ea existând o moară, o pivă
Comuna Râfov, Prahova () [Corola-website/Science/301722_a_303051]
-
și Câineni, având în total 883 de locuitori. În comuna Câineni funcționa o școală de băieți cu 22 de elevi la Stăvărăști și două biserici (una la Stăvărăști construită în 1835 de Alex Bagdat și una în Câineni, zidită de pitarul Pantazi Bagdat în 1843). În 1925, comunele din zonă au fost reorganizate, astfel comuna Balta Albă era arondată plășii Boldu, fiind formată doar din satul de reședință, cu 724 de locuitori, iar comunele Grădiștea de Jos și Grădiștea de Sus
Comuna Balta Albă, Buzău () [Corola-website/Science/300792_a_302121]
-
vecin actual Poiana) o stațiune de producere a prafului de pușcă, numită Buda. Un alt Vasile Buhăescu, nepot de frate al celui menționat mai sus, bifează funcții importante în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, ca vel cămăraș, vel pitar, vel medelnicer, paharnic ori logofăt. În a doua jumătate a secolului XVIII, după 1766, un negustor cu dughene în Iași, Anastasie Duca, intră în posesia unor pământuri la Buhăești, după ce Vasile Buhăescu (al doilea) și fiul său Ștefan nu-i
Buhăiești, Vaslui () [Corola-website/Science/301867_a_303196]
-
Iași, Anastasie Duca, intră în posesia unor pământuri la Buhăești, după ce Vasile Buhăescu (al doilea) și fiul său Ștefan nu-i pot înapoia o datorie, iar după 1779 Duca își vinde partea șetrarului Ștefan Caracaș. Ștefan Caracaș descindea din marele pitar Caracaș din vrema lui Vasile Lupu, iar urmașii lui au fost pentru un veac și jumătate principalii proprietari ai moșiei Buhăieștilor; deasemenea, este stră-străbunicul biospeologului Emil Racoviță. Pe fiul lui Ștefan Caracaș, ce purta întocmai numele tatălui, buhăieștenii îl pomenesc
Buhăiești, Vaslui () [Corola-website/Science/301867_a_303196]
-
purta întocmai numele tatălui, buhăieștenii îl pomenesc și azi, acesta fiind ctitorul bisericii din sat, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", construită în 1798. El apare în pridvorul bisericii, în portretul de ctitor, alături de soția Catrina. Documentele cu referire la moștenirea pitarului Caracaș arată amploarea apiculturii în ținutul Vasluiului la acea vreme. Buhăieștii de Jos sînt și acum numiți de către localnici "Cărăcășeni" (de fapt, "Cărcășăni" în pronunția buhăieșteană). Ca fapt divers, după moartea fiului lui Ștefan Caracaș-întîiul, Ioniță Caracaș, soția acestuia, Ilinca
Buhăiești, Vaslui () [Corola-website/Science/301867_a_303196]
-
dat vistiernicul de pe toate moșiile sale se arătă: 60 sate întregi, 15 jumătăți de sate, 2 jirebii, 33 fălci de vie în valoare de 14.300 galbeni, 650 galbeni pe Fântânele și pe Boșotiani. În anul 1803, sătul Fântânele aparținea pitarului Iordache Cănănău care avea 2.248 lei bir, 5 breaslași cu 72 lei bir și 166 liuzi. La 26 iunie 1841 se dă anaforaua divanului în pricina de judecată dintre banul Costache Botez (proprietarul moșiei Siliștea) și postelnicul Costache Cănănău
Comuna Fântânele, Suceava () [Corola-website/Science/301952_a_303281]
-
domnia mea i-a iertat darea de cal ..." Din acest crisov se vede ca fetele pe atunci nu moșteneau moșia decât daca erau înfiate și așezate în drepturi ca băieții. Vlad Vodă prin Crisovul său din 17 decembrie 1531 confirma pitarului Stoian și soției sale Stanca moșie în Petrești "și iar să-i fie lui în Petrești o parte, pentru că a cumpărat-o din zilele lui Basarab Vodă". La 23 iulie 1557 Pătrașcu Vodă confirmă lui Dragotă și alții multe cumpărături
Comuna Bărbătești, Gorj () [Corola-website/Science/300454_a_301783]
-
parte din plaiul Râmnic al județului Râmnicu Sărat și era formată din satele Modreni și Valea Salciei, cu o populație de 728 de locuitori. În comună funcționau o școală mixtă și o biserică, zidită între 1847 și 1851 de marele pitar Ion Popescu (construcția a fost abandonată în timpul revoluției din 1848, dar reluată de locuitori după 1850). În 1925, comuna avea 863 de locuitori, avea aceleași sate în componență și se afla în plasa Dumitrești a aceluiași județ. Comuna a fost
Comuna Valea Salciei, Buzău () [Corola-website/Science/298647_a_299976]
-
Fiind intelectual, câștiga din cărți și din gazetărie. A publicat un roman, "Haiducii Pindului" prin subscripție, cărți despre macedoneni, un dicționar bulgaro-româno-turc pentru funcționarii din Cadrilater, o monografie a Salonicului. Mama, Julieta (născută Pop), era româncă. Urmează școala elementară de la "Pitar Moș" și "Liceul Regina Maria" din București, face studii universitare la Școala de Arte Frumoase, unde îl are profesor pe Dimitrie Gusti. Ca membră a echipelor monografice organizate de școala sociologică de la București în localitățile Cornova, Drăguș și Șanț, are
Lena Constante () [Corola-website/Science/299206_a_300535]
-
grupări religioase specializate, cum erau fețialii, preoții salieni, Frates Arvales - ocrotitori ai ogoarelor, Lupercii (lupa = lupoaică) desemnau sexualitatea dezlănțuită. Este zeul luminii și al fenomenelor cerești: vântul, ploaia, tunetul, al furtunii și al fulgerului. Este de proveniență indo-europeană, din Dyaus Pitar sau Părintele zilei la triburile indo-europene (care nu erau altceva decât traci emigrati). La ei DYAUS(ZIUA) era zeul cerului. Il are drept corespondent în mitologia greacă pe Zeus. Este soția credincioasă a lui Jupiter, simbolizând zeița Lunii. Ca zeiță
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
județului Argeș". La 12 septembrie 1848 a fost desemnat magistrat și apoi președinte de Tribunal. În anul 1853 este ridicat la rangul de serdar și revizor școlar. Contribuie, în mod direct, la înființarea Școlii din mahalaua Oțetari, din București, alături de Pitarul Hristache Ioanin și soția acestuia, Virginia Ioanin-Romanov. După anul 1880 se retrage din viața publică. Moare în anul 1886, fiind înmormântat , în cimitirul mănăstirii Cernica, cu funeralii naționale la care a participat și prim-ministrul Ion C. Brătianu. Tot aici
Nicolae Simonide () [Corola-website/Science/307720_a_309049]
-
din pribegie în 1583 (după revenirea pe tron a lui Petru Șchiopul) și de la menționarea într-un act că hatmanul Balica era deja mort în 1586. Balica era descendent din marea familie a boierilor Buzești din Țara Românească, fiind fiul pitarului Gherghina Buzescu și al Mariei, fiica lui Petru Rareș, și rudă cu Movileștii. El a îndeplinit dregătoriile de paharnic (16 iulie 1576 - 4 iulie 1578) și de hatman (2 aprilie 1579 - 21 august 1581). Hatmanul Balica este menționat în cronica
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
a permis să stea la Buzău). Astfel a aflat că mitropolitul ținea corespondență regulată cu frații Bâțcoveni, aflați în țară. Preocuparea de căpătâi a mitropolitului era adunarea manuscriselor istorice și a cronicilor, pentru a le publica. La 20 decembrie 1832, pitarul Ioniță Bâțcoveanul îi trimitea alături de o scrisoare de răspuns "„niște izvoade făcute de dumnealui medelnicer Ștefan, care măcar că sunt și cu stihuri și cu unele cuvinte drepte, dar atingătoare, și poate să fie neprimite cugetului preasfinției voastre, eu însă le
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
la Tribunalul Polițienesc din București pentru a-și recupera suma împrumutată, ceea ce va și reuși în final. Cu alți bani cumpără o brutărie scoasă la mezat, actul încheindu-se la 4 aprilie 1815. La această dată, Ștefan ocupa funcția de pitar, iar din 1817 devine medelnicer. Din această funcție va scrie un memoriu către Poarta Otomană din partea boierilor patrioți, nemulțumiți de politica domnitorlui Ioan Gheorghe Caragea În jurul anilor 1818 - 1819 Ștefan se mai afla încă în funcție, moment în care cumnatul
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
prieten dohtor”), în 1825. O primă șansă i s-a ivit serdarului în 1832, când mitropolitul Grigore Dascălul, aflat în exil la Buzău, a dorit să adune toate cronicile țării și să le publice. Astfel, prin corespondența cu frații Bâțcoveni (pitarul Ioniță și logofătul Mitropoliei, Nicolae) a reușit să intre în posesia unor "„izvoade făcute de dumnealui medelnicer Ștefan”". Curând după reinstalarea sa în scaun (22 august 1833), mitropolitul Grigore Dascălul a înființat o tipografie, vrând să-și ducă la bun
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]