2,526 matches
-
nu strige. Deschise îngrozit ochii și-i mai veni inima la loc, când, în lumina lunii care intra pe fereastră, recunoscu chipul mamei! Îi făcea semn să nu țipe, să nu vorbească, îl luă repede din pat și coborâră în pivniță. Casa era veche, avea o pivniță în care niciodată nu avusese voie sa intre și de aceea, pentru el, era misterul însuși. De data asta, mai misterios decât toate, era să fie luat așa pe sus și dus din pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-i mai veni inima la loc, când, în lumina lunii care intra pe fereastră, recunoscu chipul mamei! Îi făcea semn să nu țipe, să nu vorbească, îl luă repede din pat și coborâră în pivniță. Casa era veche, avea o pivniță în care niciodată nu avusese voie sa intre și de aceea, pentru el, era misterul însuși. De data asta, mai misterios decât toate, era să fie luat așa pe sus și dus din pat. Unde, vedea bine, dar de ce, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
chipul fratelui său, mai erau acolo vecinul cu familia și după ei toți venea tata. Coborî în grabă scara, închise repede chepengul și-și ținu răsuflarea. De sus se auzeau zgomote, țipete, câinii urlau, pași grei se apropiau. Se cutremura pivnița și un praf înecăcios se risipi din tavan, când pașii ajunseră chiar deasupra. Auziră cum se sparge ceva chiar deasupra capului lor, mama plângea înăbușit, tata nu se mișca din loc, de sus strigătele se îndepărtară, apoi se apropiară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
sticlă... cine știe. Un fum acru și gros își făcea loc prin tavan. Apoi se făcu liniște. Nu știu cât a stat așa. Nu-i mai era somn. Încremenise de frică. Se priveau unii pe alții și nu îndrăzneau să vorbească. În pivniță era de mâncare, aveau și apă abia atunci văzu că pivnița era făcută exact ca și casa de deasupra mai puțin ferestrele. Dar, oricum, aveau ceas și se puteau orienta. De sus, se mai auzeau zgomote, voci, urlete dar tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
prin tavan. Apoi se făcu liniște. Nu știu cât a stat așa. Nu-i mai era somn. Încremenise de frică. Se priveau unii pe alții și nu îndrăzneau să vorbească. În pivniță era de mâncare, aveau și apă abia atunci văzu că pivnița era făcută exact ca și casa de deasupra mai puțin ferestrele. Dar, oricum, aveau ceas și se puteau orienta. De sus, se mai auzeau zgomote, voci, urlete dar tot mai rare și mai îndepărtate. I se păru că a stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
potirul și mi-a trecut deodată prin minte că sângele tuturor a fost oferit în loc de vin și al celor uciși, și al celor vii și că n-am dreptul să iau numai eu Sfânta Împărtășanie. Nu știu cum am alergat înapoi la pivniță, i-am scos pe ceilalți, am ajuns iarăși la locul bisericii și, în timp ce fetița începu să cânte, am împărțit-o tuturor. Acum vă așteptați, cred, la o minune. Dar n-a fost nici o minune. Nu atunci. Am dormit , prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Au muncit toată ziua, dar spre seară altarul era ridicat. Și așa, în lumina asfințitului, au citit din carte Sfânta Liturghie. Nu mai erau ostii, dar pe altar au pus bucățelele de pâine pe care le aveam la noi în pivniță. Când l-am întrebat de unde are cartea, fiindcă noi nu aveam decât Biblia, tata a surâs și a spus că niciodată cuvântul Lui Dumnezeu nu moare și nici nu poate fi omorât. Oamenii, da . Cuvântul Lui, nu. Probabil, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a Îndemnat nevasta lui Petrică. Nenea Mitru a umplut ulcelele de parcă ar fi fost paharnic de când lumea. Când totul a fost gata, Petrică a ridicat ulcica: ― Apoi, boieri dumneavoastră, faceți-ne cinstea de a gusta din acest vin uitat În fundul pivniței de când m-am Întors de pe front și Încă mai trăia tata. Parcă Dumnezeu mi-a șoptit: „Petrică, băiete, lasă vinul acesta să se Învechească... Cine știe când i-a veni rândul?”... Și, mulțumită Celui de Sus, i-a venit sorocul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
icoane. Vecinătatea devine simbolică. Ia bani din rezervele păstrate de mamă într-un loc ascuns și intră în tavernă, în vreme ce afară bat clopotele. Constată, iarăși justificativ, că localul era înțesat de lume comparativ cu biserica. Din crâșmă, coboară într-o pivniță, unde îl întâmpină un „gentleman” păzit de două namile îmbrăcate în negru și cu pistoale la brâu. Aceștia se gratulau cu termenul „frate”, de unde adolescentul nerăbdător deduce că aceștia ar fi „francmasoni”. Șerban jubilează că a obținut așa de ușor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
spus și pe scurt, nu este deloc o noutate nemaiîntâlnită. Eroul meu, strecurându-se printre mese foarte iute, ca un țipar, se duse direct și fără poticniri către locul 166 Rareș Tiron pe unde, în mod normal, se cobora în pivniță. Văzându-l că a ajuns acolo și întrebându-l răspicat ce anume dorește, un om cu înfățișarea cam ciudată, cu privirea circumspectă și cu alură de bandit, intră cu el pe ușa pivniței și îl conduse, cu pas domol și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
unde, în mod normal, se cobora în pivniță. Văzându-l că a ajuns acolo și întrebându-l răspicat ce anume dorește, un om cu înfățișarea cam ciudată, cu privirea circumspectă și cu alură de bandit, intră cu el pe ușa pivniței și îl conduse, cu pas domol și bine măsurat, în locul unde știa el. Scările de coborâre se dovediră, însă, a fi mai numeroase și mai întunecate, decât s-ar fi așteptat Șerban. De câteva clipe încoace, chiar devenise vizibil tulburat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
voi întinde cu o mână banii și le voi lua cu cealaltă drogurile, atât! Nici eu și nici ei n-avem nevoie de mai mult, nu cred...” În sfârșit, după alte câteva clipe, tânărul și cu însoțitorul său ajunseră în pivniță. Fără să vrea, băiatul înghiți pierdut, de câteva ori, în sec. Drumul făcut de Mărul lui Adam sus-jos răsună semnificativ în toată sala aceea. Doar impresia pe care io produsese priveliștea văzută acolo îl făcuse să înghită precum înghițise. Totul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
targă de lemn, coșciugul (tronul) în care se afla mortul. Lumea sta de o parte și de alta în niște bănci. În fundul sălii se afla o perdea groasă, iar după perdea era săpat un puț adânc, care da în niște pivnițe de piatră. Coșciugul a fost dus lângă acel puț și coborât în pivniță cu ajutorul unor lanțuri cu scripete. Cine avea curajul să privească la ardere, i se da voie. M-am scoborât și eu în pivniță. Acolo au dezbrăcat pe
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
o parte și de alta în niște bănci. În fundul sălii se afla o perdea groasă, iar după perdea era săpat un puț adânc, care da în niște pivnițe de piatră. Coșciugul a fost dus lângă acel puț și coborât în pivniță cu ajutorul unor lanțuri cu scripete. Cine avea curajul să privească la ardere, i se da voie. M-am scoborât și eu în pivniță. Acolo au dezbrăcat pe mort de toate hainele sale, și l-au zvârlit într-un cuptor de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
care da în niște pivnițe de piatră. Coșciugul a fost dus lângă acel puț și coborât în pivniță cu ajutorul unor lanțuri cu scripete. Cine avea curajul să privească la ardere, i se da voie. M-am scoborât și eu în pivniță. Acolo au dezbrăcat pe mort de toate hainele sale, și l-au zvârlit într-un cuptor de fier, care era bine încins și au închis portița. Prin niște ferestruici mici de cristal (care nu ardeau) am privit atât eu cât
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
erau dovada calităților deosebite ale casei. Teama de Dumnezeu nu trebuia nici ea uitată. Și legile, și regulile. Și Comisia Medicală Regală, în special directorul general Höjer. Și Comisia Socială. Apoi a arătat spre valizele mele: Le punem jos, în pivniță, a spus ea. E tot ce are cu el? Da, a răspuns tata. Tot. Apoi el și-a luat rămas-bun de la mine. Sau, mai bine zis, nu și-a luat. Voia să evite orice fel de sentimentalism. în special ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și ceasurile. Spațiul și timpul. Poate casa se afla deasupra râului Ume. Sau poate era râul Vindel. Ca toți ceilalți din Västerbotten, eu îi spun Râul. Deasupra lui se afla casa. Prin urmare, într-una din valizele care ajunseseră în pivnița de sub casă se aflau darurile primite cu ocazia terminării școlii. Și a plecării mele. Tata îmi dăduse o muzicuță. Ea ar fi trebuit să țină, într-un fel lipsit de pretenții, locul cântatului mamei la pian. Și al pianului automat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și ținând în față o Biblie deschisă, probabil în propria lui traducere, ar fi fost una din hainele mele. înainte tabloul atârnase în camera mea, lângă căminul marca Ankarsrum. Fusese ușor scorojit de căldură. Și această valiză a ajuns în pivniță. Nu aveam nevoie de ea. Până în ziua de astăzi m-am întrebat din când în când: De fapt ce se află ascuns în miile, da, sutele de mii de pivnițe de sub casele pentru needucabili? în lumea întreagă? Pe coridorul lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ușor scorojit de căldură. Și această valiză a ajuns în pivniță. Nu aveam nevoie de ea. Până în ziua de astăzi m-am întrebat din când în când: De fapt ce se află ascuns în miile, da, sutele de mii de pivnițe de sub casele pentru needucabili? în lumea întreagă? Pe coridorul lung ne aștepta paznicul, cu singurele haine admise acolo. Una din cele două surori m-a ajutat să mă schimb în bluza largă cu trei nasturi și în pantalonii cu elastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
fără să spună nimic altceva. De bună seamă, înțelegea că mă întristasem și nu voia să mă rănească fără rost. Dar la sfârșit a spus: Ei înșiși au luat hotărârea. Da, s-au dezis. Așa au ieșit valizele mele din pivniță. Nu se întâmplase nimic cu ele de când fuseseră împachetate. Nu mucegăiseră și nu se rupseseră, deși erau făcute din doc și din carton presat. Și am fost transportați împreună în camera goală, nepretențioasă, a infirmierei - valizele și cu mine. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a lungul drumeagurilor dintre brazde și livezi, mormane de gunoi. Cât cuprindea ochiul, fum; un strat gros și leneș parcă înlocuise cerul. Bătrânii dădeau semne de asfixie; au fost duși departe, pe dealuri; unii dintre ei au fost coborâți în pivnițe adânci. Și animalele respirau anevoie. Dar lăcustele nu cunoșteau opreliște. Oamenii, câinii, fiarele, păsările se mai sperie de ceva; gângăniile acelea nu. Aveau, se pare, dezvoltat doar un singur simț: gustul. Tot ce era verde le era pe plac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
concurență. Aceea care nu se naște din nevoia, păguboasă, de a demonstra cu orice chip că exiști în aria culturii. Am văzut cîteva spectacole de teatru în afara premierelor oficiale, festivalurilor sau mai știu eu a ce. Și în poduri sau pivnițe, în cochete săli studio, actori tineri sau nu joacă teatru cu bucurie. Cu imensă plăcere. Teatru de calitate. Nu mă refer deloc aici la altceva, la comercialul de doi lei, la teribilisme, la fițe. Mi se pare că s-a
După douăzeci de ani. Varianta feminină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7855_a_9180]
-
angrosistul Haikis și Mardare blănarul. Sus în colțul din dreapta o altă mînă scrisese Da! și semnase. Judecătorul a recunoscut caligrafia apăsată a lui Stelian în numele de pe listă și semnătura ministrului de Interne întinsă sub Da-ul din colțul foii. În pivniță, printre butoaie cu vin Pomenea a dibuit cîteva lăzi cu gloanțe de pistol de mai multe calibre și o mitralieră defectă. Nevasta lui Stelian, 40 de ani, încă frumoasă, dar obosită și speriată se ținea după ei și îi ruga
Poștașul din sertar by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7861_a_9186]
-
ancestral al boierilor Văcărești. în urmă cu câțiva ani am vizitat și eu acest eden al Elenei Văcărescu: din păcate, din curtea refăcută de tatăl său nu rămăseseră decât zidurile capelei, ridicate în 1868, cu acoperișul distrus, precum și ruinele unor pivnițe legate de vechea casă boierească a Văcăreștilor. Atmosfera tihnită și plină de verdeață putea însă să trimită cu gândul la ceea ce fusese altădată leagănul familiei. Scrisoarea?Elenei CRISOAREA ELENEI VĂCĂRESCU CĂTRE SOȚIA LUI CONST. ANTONIADE: "Văcărești prin Gara Văcărești 8
O scrisoare inedită de la Elena Văcărescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7021_a_8346]
-
690 1.600 6. Cu structura din beton armat, orice sistem de învelitoare, avînd insta- lații sanitare și electrice și încălzire centrală P+ (5-11)E 2.900 2.025 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── NOTA: - Pentru camere de serviciu situate în subsoluri 870 lei/mp. - Pivnițe, beciuri, boxe, în folosința exclusivă a locuinței. 625 lei/mp. - Garaje 1300 lei/mp. - Terase rezultate din retrageri în gabarit 590 lei/mp. Tabelul nr.2 ------------- TERMENI DE CORECȚIE pentru existența sau lipsa unor instalații sau elemente de construcții sau
DECRET nr. 256 din 14 iulie 1984 privind îmbunătăţirea regimului de construire a locuinţelor şi modificarea unor reglementări referitoare la stabilirea preţurilor limită ale locuinţelor care se construiesc din fondurile statului, a preţurilor de contractare ale locuinţelor proprietate personală şi a preţurilor de vînzare ale locuinţelor din fondul locativ de stat. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106663_a_107992]