37,317 matches
-
multă-i calea dindărăt... Se pare cum că omul cult (Ceea ce nu-i ușor s-arăt) Stă-ntr-un picior cum cocostîrcul, Și-n rîs de cîte-un biet nătîng E luat... Cei doi îndură smîrcul, Îi doare, însă nu se plîng. Atunci cînd, însă,-adoarme hoarda, Ei fac ca îngerii din Rai*: Coboară scara, sărind coarda, Iar treptele nu i le mai Ating. - Dacă vă par patetic, Încalec un velociped! Ei, într-un rond peripatetic, Fac împreună un biped. Fotografia e
Un turnir poetic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7564_a_8889]
-
praf. Ferice-s doar cei fără lanț, Cei cîți în haită nu se strîng, - Ci-și saltă, ca-ntr-un fel de danț, Piciorul drept, piciorul stîng. Piciorul drept, piciorul stîng Fac împreună un biped... Îi doare, însă nu se plîng, Unul pe altul se succed; Greu urcă pașii unijambi, E scara un scalar concept; Ritmează suitorii iambi Piciorul stîng, piciorul drept. * Din Raiul, baremi, al lui Max Jacob.
Un turnir poetic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7564_a_8889]
-
un icetea in cinstea ta Glumesc fără cale de-ntoarcere când liniștea atunci noi abia acum după ce petrecerea care nici asta n-a fost se închide și chelnerul moare abia acum tac bărbații și mamele lor cu mai mare înflăcărare plâng că după legea lui Dumnezeu ele cu rănile lor nu mai întorc pe nimeni din drum abia acum se liniștește pe stradă o luptă abia acum iese luna de după Ambianța și pe ușa ei scrie spațiu de închiriat abia acum
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
poporul meu născut în domiciliu forțat, plouă cu mărunțișuri, țigări proaste, chibrituri, ziare din Piața, desigur, Chibrit) Femeia neagră se alungește printre pietre și îmi întinde miezul încremenit în dulce, de papaya! ... în magazia de cărbuni Maia s-a spânzurat. Plângea bunica, ofilită, mică, cu mărgele multe, peste tutungeria din Piața Chibrit ... Plătim mândria din primii ani de școală "bunicul este ceferist și toți băieții lui sunt membri de partid!" Cum se aprinde (ah allumette), cum se stinge acest timp ce
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
singurul deși multă vreme așa am crezut câțiva cari în anumite nopți nu reușeam să adormim cu povești irezistibil eram atrași de zid ne venea să ne sprijinim fruntea de acea frumoasă liniște de eram singur cu el mai și plângeam ca un copil orfan plecam fără să ne vorbim ca niște frați de vis
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
etcaetera și p'orm mă-ntorc azi acasă cu simțul sfielnic enorm De cântat Se nășteau destui mureau destui în prostie dar când a fost să fie s-au înțeles ei-în-de-ei meșterul nu mai pocnea degetele nepricopsiților pe scriitură am plâns - de duioșie de dor de ură cu unghiile adânc înfipte în hârtia pe care scria ce scria E-atât de târziu, Maria! Lasă-ne pe toți în inima ta! Nimănui Himera încolăcită vânătă și puiul ei pe cer i-am
Poezie by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/7969_a_9294]
-
Duse pe scuturi de duhurile celor vii. Ține-mă bine în brațe - îi spuneam mereu mamei Când abia învățasem să merg - Țineți-mă bine în brațe, duhuri Ale nemuritorilor intrați în oameni Și făcuți fericire și joc. * îmi vine să plâng de adorații de lacrimi, Cu mâna pe tăișul sării. Unde e locul zămislirii pe care divinitatea Mi l-a promis în flăcări Și prin care am învățat cenușa Ce nu e altceva decît inima Arzând prin ea însăși dăruită Neantului
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
nu mai știi De tine însuți și de toți. Trage obloanele să nu vezi Că dincolo de ferestre cineva te privește Cu ochi devorați de ei înșiși. Groznică lumină din care toți se trag Beți de a fi și de a plânge. Să nu aud că oamenii mă cheamă, Chemarea fiind mortuară. Pereche mi-e de ceea ce mi-e teamă, Lucruri mărunte, gemete la vamă. Va spune lumea iar că sunt nebun, Așa sunt oamenii, făcuți din nebunie, Iar eu, vai mie
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
zbîrcească, Să se smochinească, Să se tranforme în mumii, Să prindă iz de sfinte moaște. Le voi ambala în pergamentul părului meu În mausoleul părului meu Ca-n manuscrise de la marea moartă Și le voi pune în ulcele Iar apoi, plîngînd, am să-ncep să le rup, Să mușc, Să înghit Toartă cu toartă!
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
un timp înclinat altfel nu se explică de ce se precipită toate în aceeași direcție și-n ultima secundă pragul suprem al mângâierii o reciprocă neatingere - ce i-ai putea cere omului cu mâinile pe dinlăuntru: să te îmbrățișeze? printre mesteceni plânge o chitară rece în plin dejun pe iarbă printre costume de călărie mașini decapotabile și rochii de voal aportul unui câine loial de vânătoare: un braț de om. au desprins de pe ciozvârtă manșeta cămășii pe urmă ceasul care continua să
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
și focurile de pe tăpșanele zeilor s-au potolit chinul din oase presimte potopul câteva semne mai face preabunul cu clopul și vestea cea mare din războiul troian ultimul sulițaș s-a întors pe scut cu suflet persan fetița cu chibrituri plânge întrebi de ce e cu putință limba înțelepților ca un aforism în aval întrebi de ce ucenicii toți au fugit ca un psalm rătăcit în savană un afluent al zilei e ochiul sacrificat în catastiful cu amintiri cum ai sculpta o ispită
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
dor nesfârșit de pantele muntelui Șarra, cu smocurile îngălbenite de iarbă, de soarele ca o flamă și de felul în care bărbatul arab o-n-tin-dea pe spate, posedând-o cu ochii, ca un șoim pregătit pentru vânătoare. În Africa uitase să plângă. Prin ușa bucătăriei o zări pe Zaouf frământând o lipie, cu degetele ei negre ca niște vreascuri. Stătea aplecată peste aluat, punând marginile pâinii peste jăratic, iar lumina cuptorului era atât de aproape că-i intra în liniile feței, în
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
cuptorului era atât de aproape că-i intra în liniile feței, în nări și între buzele care șușoteau. Abia atunci înțelese că era vineri și că bătrâna se ruga. Zaouf era o femeie tristă și se ruga ca și cum ar fi plâns. Aici toate femeile plângeau fără lacrimi. Și fete mai tinere decât ea știau să facă asta mutește, stând desculțe pe pardoseala bucătăriilor. Se-nălță între perne și ceru apă. Mehria plecase, iar peste acoperișurile de țiglă se lăsa întunericul. Transpira
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
aproape că-i intra în liniile feței, în nări și între buzele care șușoteau. Abia atunci înțelese că era vineri și că bătrâna se ruga. Zaouf era o femeie tristă și se ruga ca și cum ar fi plâns. Aici toate femeile plângeau fără lacrimi. Și fete mai tinere decât ea știau să facă asta mutește, stând desculțe pe pardoseala bucătăriilor. Se-nălță între perne și ceru apă. Mehria plecase, iar peste acoperișurile de țiglă se lăsa întunericul. Transpira. Rămăsese singură într-o
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
de cărți în limba sârbă, scrie și publică direct în românește, prilej pentru eseistul Răzvan Voncu, ce prefațează cartea, să scrie: "Limba română a câștigat (...) un tânăr poet pe nume Adam Puslojio, în vârstă de numai 13 ani". Așadar, după Plâng, nu plâng (1995), Adaos, poeme directe (1999), Versuri din mers (2003), Muritori, ce-i cu voi (2007), avem prilejul să răsfoim această carte intitulată Hai să vorbim (poeme mai noi), Princeps Edit, Iași, 2008, 126 p., coperta Călin Cocora, ilustrații
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
în limba sârbă, scrie și publică direct în românește, prilej pentru eseistul Răzvan Voncu, ce prefațează cartea, să scrie: "Limba română a câștigat (...) un tânăr poet pe nume Adam Puslojio, în vârstă de numai 13 ani". Așadar, după Plâng, nu plâng (1995), Adaos, poeme directe (1999), Versuri din mers (2003), Muritori, ce-i cu voi (2007), avem prilejul să răsfoim această carte intitulată Hai să vorbim (poeme mai noi), Princeps Edit, Iași, 2008, 126 p., coperta Călin Cocora, ilustrații de Mircia
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
degetele-sabie, dintr-un întreg mai mare. Mesaje pe fața apei am încercat să trec această diferență de ani, de săptămâni, de clipă mare; am tot spălat la orizont pământul și l-am ținut pe brațe,-n eclipsa lui totală am plâns într-o biserică înaltă și-am vrut să văd o altă-nfățișare dar timpul din altare m-a-nstrăinat pe-afară și ușa peste față ca timpul s-a făcut și am căzut atunci în marea neagră până-n adânc și iarăși deasupra
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/8230_a_9555]
-
sufletul: iar ai, fă, scurtcircuite? Iar are în minte calvarul colinei, trandafirul grădinii de acasă, măgarul pe pajiște... "Scurt-circuite în trupul meu de pasăre de pradă, pe care l-am vândut corăbierilor, drept plată pentru călătorie", strigă - iar am scurtcircuite. Plânge. Ea, dusă să se prostitueze în Lumea Nouă cu trup de pasăre de pradă, care e doar una dintre înfățișări, din mulțimea asta de gură-cască abia întrezărită: cu trăsăturile mai puțin scofâlcite, cu brățări din mărgele vegetale, pe valuri, în
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
ei. Am încercat și să deslușesc înțelesul vorbelor sale, nici asta n-am izbutit. Apoi am aflat că a murit. Au găsit-o în fața blocului celui urât, înghețată. Câinele său o veghea tăcut. N-am fost în stare nici măcar să plâng. Mi se încleștaseră dinții, gata-gata să o iau și eu razna. Însă povestea ei nu s-a încheiat. După o vreme tanti marioara mi-a reapărut în fața ochilor. Apoi, a devenit o regulă: Când și când, se ivește și zice
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
iar în dimineața tristă, în loc să-l lași pe câinele tău drag grivei să umble brambura pe străzi, îl ții în lanț, el scâncește, suferă, dar nu-l mai calcă mașina și după aceea nu mai ești pus în situația să plângi de-ți sare inima din piept. Ce mai, e o idee cum rareori mi-a fost dat să văd aceasta, să dai timpu-napoi!: te plimbi prin viața ta, încoace și-ncolo, ca pe bulevardul cu castani din centrul orășelului nostru
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
provizoriu. Fusese greșit înțeles... El nu făcuse altceva decât să-1 cheme pe lliescu în mijlocul oamenilor. Jos, unde erau ei! Dar nimeni nu-1 credea. Cacealmaua lui eșuase. Cacealmaua lor, a securiștilor. Pentru care ezitantul lliescu era considerat totuși prea radical. Danusia plângea la telefon. Îi auzeam pe copii: „How are you, grand-father!“ Mă emoționasem și eu, ascultându-i pe nepofii mei care, cu aproape douăzeci de ani in urma, când i-am cunoscut, nu intraseră încă la scoala, si care au astăzi
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
bunăstare prin vânzarea și abandonarea noastră. Între timp, înfierbântat de vorbele pe care le spuneam, mă mai ridicasem de pe scaun, măi umblasem prin cameră, măi scosesem câte-o carte din bibliotecă și nu băgasem de seamă că Daniel începuse să plângă mocnit. Numai când s-a smuls din fotoliu și s-a agafat de gâtul meu, hohotind de plâns, cu ochii șiroind de lacrimi, mi-am dat seama că mersesem prea departe. Dar nu mai era nimic de făcut. Cu câtlncercam
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
am răspuns, pe scurt, întrebării referitoare la Nicolae Ceaușescu. Purtătorul acestui nume a practicat intens vînătoarea, într-o manieră caracteristică pentru felul său de a fi și, într-un sens mai larg, pentru rînduielile de atunci ale țării. "Pădurarii se plîngeau că este capricios și mai ales că trage imprecis, rănește vînatul, ei trebuind să alerge să-l caute. în majoritatea cazurilor, cerbii răniți nu erau găsiți, vînătorul fiind nervos și supărat pe pădurari; metoda substituirii vînatului nu se descoperise încă
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
Petre Got Eu nu mai plâng Eu nu mai plâng, nu mai am lacrimi, Nu vorbesc, aproape toți țipă. Eu tac asemeni pietrelor, asemeni ierbii. Unde-i liniștea pe care o visez? În brațele țărânii? Poate nici acolo, Probabil cerul mi-e închis Ca o cetate
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
Petre Got Eu nu mai plâng Eu nu mai plâng, nu mai am lacrimi, Nu vorbesc, aproape toți țipă. Eu tac asemeni pietrelor, asemeni ierbii. Unde-i liniștea pe care o visez? În brațele țărânii? Poate nici acolo, Probabil cerul mi-e închis Ca o cetate cu porți de fier
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]