740 matches
-
Acasă > Poezie > Credință > OPREȘTE, DOAMNE, RÂUL OMENESC Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Oprește, Doamne, râul omenesc Și fă-i clepsidra, timpului, iubirea Fă să dispară plânsetul lumesc Umanizează, Doamne, omenirea! Oprește tot și nopții leagăn fă-i Din chinul care-mi picura sub gene S-adoarmă întunericul din vai Și lacrima ce mi se zbate-n vene. Și orice vorba spusă fără rost, Sentința fie celui
OPREȘTE, DOAMNE, RĂUL OMENESC de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373469_a_374798]
-
-mi spună că ziua-i gata să apună și după atata timp ce am parcurs, acasă încă n-am ajuns. M-a căutat un vânt pe lungul drum necunoscut, m-a căutat un vânt să-mi spună că nici în plânset nici pe strună, pe cine am pierdut de mult nu-i de găsit, oriunde-aș mergr întrebând. M-a căutat un vănt printre cărări ce duc la nesfârsit... M-a căutat un vânt și m-a luat de mână ducându
M-A CĂUTAT UN VÂNT de NINA DRAGU în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373484_a_374813]
-
Mi-e plin de spini, de cuie și sârme, căpătâiulși nu-mi alină chinul nici rugile, nici sfinții.... V. E CEAS DE SĂRBĂTOARE, de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2292 din 10 aprilie 2017. E timpul pentru muguri și plânsete de miei- Ce mor doar pentru plata amarelor păcate, Oricât ar fi vreunii pe lume de atei, În fața jerftei sfinte le uită azi pe toate... E ceas de sărbătoare și-n ceruri s-au deschis Uși largi. Din ele curge
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
ceas de bucurie. Altarele sfințite în alb s-au îmbrăcat, Bisericile, toate, par torțe vii, aprinse, Ce ard cântând cu patos „Hristos a înviat,” În corul cel de îngeri cu glasuri necuprinse... Citește mai mult E timpul pentru muguri și plânsete de miei-Ce mor doar pentru plata amarelor păcate,Oricât ar fi vreunii pe lume de atei,În fața jerftei sfinte le uită azi pe toate...E ceas de sărbătoare și-n ceruri s-au deschisUși largi. Din ele curge mireasma-mbătătoareA
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
Am rădăcina doar, să-ți sprijini umărul, prietenia, să-ți răcorească sufletul ! Asemeni mărului, în viață, părinții toți ne dau povață, Ne-admiră orice biruință, ne-ndemnă-n țel și cutezanță, Și-ar da și viața, sufletul, ca să ne stingă plânsetul ! Crescând, uităm și-i părăsim și-i revedem doar când dorim, Sau când nevoile simțim, pe ei contăm și-i regăsim ! Referință Bibliografică: Mărul / Nelu Preda : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1583, Anul V, 02 mai 2015. Drepturi de
MĂRUL de NELU PREDA în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371304_a_372633]
-
că niște oameni au murit ca noi să trăim. Fiecare al zecelea făcea un pas înainte. Pe rând, își scoteau coifurile apoi lorica și tunica de lână. Apoi erau așezați în genunchi și li se dădea lovitura de grație. Fără plânsete sau vaiete. Fără vociferări sau acuze. Ca și cum fiecare și-ar fi făcut datoria față de ceilalți, nicidecum față de Roma. Doar vechi camarazi, care-și strângeau mâinile înainte de moarte! Nimeni nu mai spuse nimic însă toți ridicară ochii către cei răstigniți. -Ce
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
de pe punte. În difuzor se aude vocea căpitanului.) Vocea căpitanului: - Om la apă! Aruncați colacul de salvare! Dreptaciul: - Mă duc să văd ce se întâmplă. Poate au nevoie de o mână de ajutor. (Iese precipitat. Se aud zgomote. Strigăte. Vaiete. Plânsete. Apoi se lasă liniștea. Se aud doar valurile mării precum o simfonie.) SCENA X (Intră în scenă Dreptaciul. Trist. Este ud.) Dreptaciul: - Vai de soarta noastră! A dispărut unui dintre noi... (Își șterge lacrimile cu batista.) - Câți vor mai dispărea
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
timp, în cucernic popas,/ Am transcende în vis și al iernii impas“, la „geamul viu al iernilor din noi“. Asupra multor versuri planează un sentiment nostalgic: „preocupați să redresăm himere“, “temniță-i al nostru trup”, „pulberi de tăceri”, „fiorul unui plânset stins”, „sigla-nsingurării“, „bagaje de speranțe sfărâmate“. Natura este, nu rareori, personificată: „valsează norii“, “luna-ndurerată”, “ceru-ngândurat”, „o zi își deapănă azurul”, „toamna amorțită“. Alteori e surprinsă metaforic: „pădurile de ploi”, “smârcurile toamnei”, “horă de stele”, “bolta sângerie”, “castele de
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
cu ochii îmi zâmbește. Cânt când m-apasă furia, Când lovește nedreptatea, Când pe omul bun la suflet Îl învinge răutatea. Cânt când mâna de copil Mă atinge cald pe suflet, Și jucându-mă cu el, Nu aud al lumii plânset. Cânt când cei de lângă mine, Ieri prieteni, azi dușmani, Îmi lovesc cu disperare Truda inimii de ani. Cânt când stând în rugăciune, Greu genunchii mi-i strivesc. Și gândesc că între îngeri, Domnul Sfânt am să-l privesc. Cânt când
CÂNT CÂND PLÂNG de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373909_a_375238]
-
rătăcite” I, ÎI și III. De aceea și cartea nu poate fi lecturata de un cititor mai puțin erudit ori avizat. Cele de-al doilea volum al Mariei Axinte ar putea fi considerat însă și un poem în proza, un plânset în versuri pentru destinul sfâșietor al Lisandrei, pentru neputința ei de a-si împlini, pe pământ, iubirea; destinul de a fi iubita dar neamplinita. Așa încât , aproape firească, intrebarea “ Cine ești tu, Lisandra”, rămâne de actualitate, făcându-și loc și în
FÃGÃDUIALA- FILE RÃTÃCITE PE POTECÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373956_a_375285]
-
Toate Articolele Autorului Ce i-ai cerut- măicuța, în dar, lui Dumnezeu, Când mă zbăteam în tine să vin pe lume, eu, Ce i-ai șoptit în taină, ce l-ai rugat, nu știu, De m-am născut durere și plânset și pustiu. Ce i-ai cerut tu, oare, când pe genunchi stăteai, Ce-ai vrut să fiu și... mama... ce ruga înălțai În nopțile acelea, ce-i spuneai lui Iisus, Vei fi cerut canoane, vreo cruce grea, de duș? Ce
VEI FI CERUT SĂ-MI FIE CUVINTELE, POEM? de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374104_a_375433]
-
din 01 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului A trecut noaptea în care strigoii și-au făcut de cap după spusele moșilor și, în dimineața zilei de Sântandrei, mi-am luat una dintre odrasle să mă însoțească la Mănăstirea Cașva, în plânsetele celeilate odrasle, neîmpăcată că o răceală urâtă o obligă să stea în pat. Drumul umed, nu foarte aglomerat, păstrând urmele unui strat subțire de fard zăpeziu, se întinde leneș spre Munții Gurghiu, promițători prin zăpezile scânteietoare de pe culmile sprijinite-n
SLUJBA DE SF.ANDREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371971_a_373300]
-
lui Gaius care spusese aceasta aplecându-și sulița către grupul iudeilor. Iudeii priveau acum când spre vârful suliței, când spre Iisus din Nazaret, care atârna nemișcat pe cruce. Preț de un sfert de ceas nimeni nu mai spuse nimic, doar plânsetele femeilor mironosițe se auzeau printre rafalele de vânt. Ceata iudeilor privea către condamnați iar legionarii romani îi priveau cu suspiciune fiindcă știau cu toții cât de imprevizibili erau oamenii lui Caiafa. Iisus din Nazaret murise. Așteptând și privind țintă chipul lui
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
niște oameni au murit ca noi ceilalți să trăim. Fiecare al zecelea făcea un pas înainte. Pe rând, își scoteau căștile, apoi lorica și tunica de lână. Apoi erau așezați în genunchi și li se dădea lovitura de grație. Fără plânsete sau vaiete. Fără vociferări sau acuze. Ca și cum fiecare și-ar fi făcut datoria față de ceilalți, nicidecum față de Roma sau față de împărat. Doar vechi camarazi, care-și strângeau mâinile înainte de moarte! Nimeni nu mai spuse nimic însă toți ridicară ochii către
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
și de dor Curg orele împovărate cu dor și fiecare trece, spre negurile numărate de sunetul aramei rece. La fel și sufletul. Privirea, neplânse lacrimi germinează. Tăcerea hâdă-n juru-mi crește, durerea și neîmplinirea. Dar în zadar se risipește în plânset nesecat, izvorul. Spre toate zările vuiește bătrânul clopot, bocind dorul. Ciclul ~ Arama ~ 08 Februarie 2008 *** Dă, Doamne, dorul să-l alungi! În câte ploi să mă ascund Trecând prin tine, aer sfânt, Să vărs iubire pe pământ, Pentru acel de
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372037_a_373366]
-
și el să-mi dea roade și iar tăiam bucăți de cer și le puneam pe cai loveam norii cu biciul îi struneam eram nevăzut și străin că o apă în care se oglindea pădurea sub moșiile de cer doar plânset se auzea și dans din când în când mai muream și eu atunci doar atunci primeam țărâna acolo pentru-nălbirea oaselor mereu rămânea afară un nor în formă de câine ca să mă plângă (Mircea Lăcătuș) *** O vurdon andar mirro ilo beślem
CĂRUȚA DIN INIMA MEA de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372901_a_374230]
-
Irina Bbota, publicat în Ediția nr. 2070 din 31 august 2016. Toamna vine iar, cu brațele ei goale, ploile reci și ceața îi dau din nou târcoale. În adâncuri se-ascund surd izvoare de zâmbete, răsăriturile calde-s surghiunite de plânsete. Secretele curgerilor de apă ce numele-ți poartă îmi citesc sufletul amar din scoarță-n scoarță, lacrimile-mi curgând din ochii albaștri-duioși, să fie și norii-ncărcați de pe cer... invidioși. Mă-ntreb dacă inima-mi se va molcomi la timp
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
iar și iar. Dar pentru a câta oară? Citește mai mult Toamna vine iar, cu brațele ei goale,ploile reci și ceața îi dau din nou târcoale. În adâncuri se-ascund surd izvoare de zâmbete,răsăriturile calde-s surghiunite de plânsete. Secretele curgerilor de apă ce numele-ți poartăîmi citesc sufletul amar din scoarță-n scoarță,lacrimile-mi curgând din ochii albaștri-duioși,să fie și norii-ncărcați de pe cer... invidioși.Mă-ntreb dacă inima-mi se va molcomi la timppân' la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
ani și până la sfârșitul vieții va zugrăvi întâmplările de legendă ale Sudului american din unghiuri și perspective halucinante. Scriitura sa este abracadabrantă, antiliterară, urâtă chiar, semănând cu o frescă antică greu de descifrat din cauza sedimentelor sau a porțiunilor dislocate, lipsă. Plânsetul continuu a lui Benjy din Zgomotul și Furia, ascunde, de fapt, revolta neputincioasă a scriitorului, autoflagelarea în travesti, opusă, insidios, vacarmului asurzitor al vieții. Ca și Socrate, care considera nebunia un har dumnezeiesc, iar nebunii aleșii lui Dumnezeu, Faulkner pune
ZGOMOTUL ŞI FURIA de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372978_a_374307]
-
râului era tare greu să mai prinzi mingea, o vedeai înotând grăbită spre Dunăre, dacă nu se oprea undeva într-o hulboacă. Partidele de fotbal erau aprige, cu cotonogeli, chiote, picioare julite, strigăte de gooool, șoșoni rupți, pantaloni sfâșiați, bătăi, plânsete. Cel mai rău era însă când cineva ne alunga de la joacă, fie vreun părinte al unui copil, fie pădurarul, fie vreun profesor de școală care ne vedea că pierdem timpul în loc să învățăm. Dar să lăsăm fotbalul deoparte pentru altă povestire
PĂSTRĂVUL MEU de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371070_a_372399]
-
Și Ionel s-a dus la serviciu. Dar ea, nepricepută, emoționată, a afumat mâncarea și se văita că ce o să zică Ionel. Conștiinciozitatea asta care este mare dar de la Dumnezeu pentru tot omul! Și a venit Ionel. Și ea, cu plânset și vaiet, i-a spus: “Dragă Ionele, am afumat mâncarea”. “Lasă, dragă, nu mă interesează. Dar de ce nu te-ai gândit la mine toată ziua? Asta mă interesează pe mine”. Ei, asta o să ne întrebe Dumnezeu, Care ne-a dat
CONSTANŢA, ACUM LA ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA MUTAREA SA LA DOMNUL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371158_a_372487]
-
tot mai mult spre lăuntrul lui înghițindu-mi gleznele cu lăcomie, înlănțuindu-mă silit, cu o îmbrățișare vrăjmașă, ostilă. Vreme de câteva ceasuri bune am auzit ecoul universului supărat pe noi, tânguindu-se neîncetat într-un reproș inefabil, dăruind lumii plânsetul propriului său suflet. Apoi, scuturându-și mantia îmbufnării, și-a redus jalea până la o muțenie desăvârșită și, oprindu-se deodată, a lăsat locul unei silențiozități perfecte de puteai simți și sfinții revenind printre noi. Somnul nu mi-a dat târcoale
REGATUL DIVIN AL HORAIŢEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344993_a_346322]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > PLOAIA Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1196 din 10 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului PLÂNSET În picurii de ploaie sunt lacrimi de izvoare Și-n ochii cerului sunt șiruri de pâraie. Pe aripile vântului sunt lacrimi de nori Și-n ochii plânsului sunt glasuri de fiori. PLOAIA Vine o ploaie de gheață din nori Peste
PLOAIA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347767_a_349096]
-
s-o bea acelor ce li-i Mai virgină ca virgina - Infidelii și rebelii Ce-n viol strivesc tulpina, Gineceul îndoielii, Carnea trufei, rădăcina, Seva dulcelor micelii, Ce, brutali, sparg violina Gemetelor și scâncelii, Ce-n cătușe pun lumina, Vocea, plânsetul bocelii, Sugrumându-și balerina Ca-ntr-un lied al lui Bocelli Și-și ucid demenți regina Înfigând flama răcelii, Împroșcând adrenalina Cu tăișul bănuielii... Gelozia, bat-o vina, Patimă a nebunelii Ce ucide endorfina Fericirii și smintelii...! Referință Bibliografică: Carolina
CAROLINA... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347245_a_348574]
-
apă fiartă și nu rece, bea ceai de plante, dar, doar atunci când ți-e sete. Fiecare masa să aibă în compoziția ei cele șase gusturi ayurvedice: dulce, acru, sarat, picant, amar si astringent. Nu suprima nevoile naturale (urinare, vânt, căscat, plânset). ....................................................................... Zâmbiți și iubiți-vă ... aș adăuga eu la sfârșitul listei. Referință Bibliografică: Ayurveda sau Mânâncă doar atunci când îți este foame! / Helene Pflitsch : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1128, Anul IV, 01 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Helene
AYURVEDA SAU MÂNÂNCĂ DOAR ATUNCI CÂND ÎŢI ESTE FOAME! de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347313_a_348642]