58,806 matches
-
ca unii dintre cei ce scriu în aceste pagini virtuale să aibă formație filologică, liceală sau universitară; specializarea nu e totuși nici generală, nici ostentativă. Din comentarii ("mie mi-a plăcut poezia pentru că e coerentă și unitară... nu mi-a plăcut pentru că avea prea puține metafore și era cam simpluță pe alocuri") se poate reconstitui sistemul de valori mai larg al receptării literare contemporane. Viziunea profesională a poeziei ca abilitate tehnică se reflectă în numeroase observații, corecții, sugestii de modificări pe
Comentarii de poezie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14928_a_16253]
-
ei autori) - și care sînt adesea acceptate. Discursul poetic e văzut în desfășurarea lui inegală, cu reușite și căderi ("prima parte a mers mai bine deși spre final ai deviat în redundanță!"; "și iar același sentiment amestecat, ici colo îmi place la nebunie, dincolo mă enervează, mai încolo îmi smulgi un zîmbet, la alt vers devine grimasă"). Observațiile sînt uneori pur lingvistice - privitoare la ortografie ("căciulițele") și punctuație ("virgulele"), la folosirea unor forme greșite ("O poezie interesantă, dacă o mai șlefuiești
Comentarii de poezie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14928_a_16253]
-
în călătorii. M-am dus deci la doamna Domain și i-am spus: "Vreau să vă propun această carte, deși nu vorbește explicit despre călătorii. Dar puteți imagina o modalitate inedită de a călători prin bucătăriile lumii". Ideea i-a plăcut, așa că mi-a sugerat să las cartea acolo. Mi-a promis că o va pune în vitrină, iar dacă se vinde, ea va comanda alte exemplare la editură. La sugestia ei, am revenit peste o lună, după vacanță. M-a
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
Este un salon anual, care se petrece la Périgueux, un fel de capitală a gastronomiei - franceze, mai ales. Vin acolo cele mai mari nume în domeniu, să-și vîndă cărțile. Și au loc și demonstrații culinare pe viu. Am fost plăcut surprinsă să fiu invitată și eu. Ce a trebuit să faci? Să citești din carte? Nu, n-a trebuit să citresc. Eram la un stand, ca la orice "salon". Stăteam acolo și semnam cărțile, pentru cei care voiau să le
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
din ele au fost părăsite în cioplirea statuii. ( Omul adună și trebuie să știe mereu a fi gata să renunțe la ceea ce ostenește, în numele unei trepte mai înalte). Emisiunea Beethoven la radio (Sfințirea Casei, Lieduri, Romanța în sol, Bagatele). îmi place enorm. Într-adevar energia creatoare este deasupra "euforiei" sau dramei. Dar oare aceasta înseamnă umbrirea eticii? în muzică îmi place omul, care, se știe că a fost moralist (tolstoian). <2 martie 1972> în tempo lent Bach și Chopin căștigă în
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
la ceea ce ostenește, în numele unei trepte mai înalte). Emisiunea Beethoven la radio (Sfințirea Casei, Lieduri, Romanța în sol, Bagatele). îmi place enorm. Într-adevar energia creatoare este deasupra "euforiei" sau dramei. Dar oare aceasta înseamnă umbrirea eticii? în muzică îmi place omul, care, se știe că a fost moralist (tolstoian). <2 martie 1972> în tempo lent Bach și Chopin căștigă în frumusețe; Beethoven pierde la lectura încetinită. Originalitatea cu orice preț! în secolul XX căutarea ei a devenit căutare paroxistică. Semnătura
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
seară de seară, ceasul de mînă, apucîndu-i între degetul mare și arătător rotița striată și învîrtind-o repede înainte și înapoi. Mișcarea era însoțită de un sunet subțirel, mai liniștitor decît torsul pisicii. O altă mișcare cu sunet la care îmi plăcea să asist era cea din micul atelier de remaiat ciorapi de pe strada Postăvarului din Brașov. O însoțeam din cînd în cînd pe mama la o doamnă cu bucle mici și arămii, care avea un aparat cu motoraș, pe a cărui
Gesturi pierdute by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14977_a_16302]
-
anturajul nostru, lăsîndu-i să se infiltreze în fisurile nepăsării și disprețului nostru leneș: ele ne schimbă viața, ca fîșiile de iarbă lingușitoare și insistente ce fac să explodeze cimentul sub care s-au strecurat". După cum se vede, lui Breban îi plac poemele în proză, metafora este punctul forte, se pare. Fraza lungă alambicată, ambiguități semantice, uneori greșeli semantice, toate aceste așa-numite atuuri au fost demontate cu acuratețe de Ion Negoițescu. Nu are rost să revenim... Este deja legendar stilul greoi
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
neimaginat. Deasupra patului, în dreptul locului unde dorm eu, se află o gravură de Chagall. Ullise legat la ochi, cu urechile înfundate cu ceară, dar ascultând deasupra vaporului sirenele cu corp de păsări, atacându-i pe bărbații rătăciți pe mare. îmi place gravura, e atât de adevărat că sirenele au corp de păsări și nu de pești: dorințele sunt aeriene, zburând cu subtilitate de la un lucru la altul, aiurind cu iluziile aerului la care omul e puțin adaptat. Omul, ca în Psalmii
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
mult decât un scriitor. Atunci îl cunoaște și pe excepționalul scriitor Italo Svevo, care-l va influența enorm. Nuvelele au fost scrise după trăirea a două îngrozitoare războaie și semieliberarea țării sale de sub puterea britanică. Cel mai mult mi-a plăcut ultima nuvelă, cea mai lungă, Morții, adăugată la ediția nouă din 1919. E ceva care m-a obsedat personal ani de-a rândul și am ajuns la concluzia că motivul creației trebuie să fie foarte personal ca să devină universal. Un
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
despre considerațiile literare, despre aforismele filosofice, despre portretele pe care cartea le conține din plin. Toate scrise cînd cu amărăciune laconică, cînd cu o bogăție stilistică care i-ar rușina, dacă ar avea rușine, pe marii noștri "stiliști". Dar ce place în primul rînd e că scriitoarea nu mizează pe ele. Cu toată lipsa de curaj pe care și-o mărturisește, aflăm din cartea ei atît de multe despre acea perioadă istorică, se face atît de multă dreptate, încît nu putem
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
rivalizând periculos cu soliștii) nu se mai poartă, dar stilizarea extremă cu personaje descărnate pe scena goală este mai convingătoare? Nu sunt împotriva stilizării ("Pescuitorii de perle" la Opera din București, tocmai prin renunțarea la exotismul de mucava, mi-a plăcut); "Aida", Wagner etc., cu personaje statuare și viziune esențializată se pretează la o tratare oratorială, dar această istorioară de un exotism filtrat printr-o grație Jugendstil, plină de minsucule acțiuni cotidiene este mai bine valorificată de o regie care urmează
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
Magdalena Boiangiu Pe un traseu, despre ale cărui dificultăți nu-i place să vorbească, Marcel Iureș își folosește numele și renumele pentru a asigura accesul către publicul iubitor de teatru al celor care au ceva de comunicat. Un program estetic liber, o mare generozitate, o solidaritate exemplară îi adună în pivnița de pe
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
generozitate, o solidaritate exemplară îi adună în pivnița de pe Calea Victoriei pe acei care cred încă - creatori și public - că teatrul este o experiență colectivă nu o cale de a-i exploata pe ceilalți pentru a-ți asigura vizibilitate publică. E plăcut acolo și e plăcut de povestit ce se mai întâmplă în acel spațiu mic și curat sub toate aspectele. Lectura ca teatru Pe de o parte, mă mândresc atât de mult cu alfabetizarea mea timpurie, încât nu-mi place să
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
îi adună în pivnița de pe Calea Victoriei pe acei care cred încă - creatori și public - că teatrul este o experiență colectivă nu o cale de a-i exploata pe ceilalți pentru a-ți asigura vizibilitate publică. E plăcut acolo și e plăcut de povestit ce se mai întâmplă în acel spațiu mic și curat sub toate aspectele. Lectura ca teatru Pe de o parte, mă mândresc atât de mult cu alfabetizarea mea timpurie, încât nu-mi place să fiu scutită de contactul
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
E plăcut acolo și e plăcut de povestit ce se mai întâmplă în acel spațiu mic și curat sub toate aspectele. Lectura ca teatru Pe de o parte, mă mândresc atât de mult cu alfabetizarea mea timpurie, încât nu-mi place să fiu scutită de contactul direct cu cartea, pe de altă parte, cred că teatrul este cu totul altceva decât lectura. în al treilea rând, un lung stagiu la emisiunea Teatru radiofonic mi-a lăsat amintirea unei combinații unde lectura
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
va șterge la fund pentru că s-a răhățit în pantaloni și că i-ar trebui mai degrabă o pereche de pemperși decât scrisoarea pe care i-o adusesem." (...) " Nu ești chiar un sfânt, s-a exprimat îngerul elegant. Dar îmi placi!". "Ești homo? Vrei să mi-o tragi? Vii acasă la mine, mă scoli la o oră imposibilă și-mi faci complimente?!". "Lupta lui Iacob cu îngerul" se rezolvă aici tot în cheia bătăii de joc, câștigă îngerul de fete bătrâne
Viața și non-literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15290_a_16615]
-
am văzut mulți oameni, prieteni vechi și noi, și-am fost scutit ca prin minune de întîlniri neplăcute - de latura negativă a întretăierii de improbabilități - de care mă temeam. Ce mai scrieți? Ce va mai apărea în România? Nu-mi place să vorbesc despre proiectele mele, am superstiția că nu se realizează. Pot totuși menționa aici două probabile apariții: cartea despre relectură, cu titlul A citi, a reciti: Către o poetică a (re)lecturii, pe care o traduce profesorul Virgil Stanciu
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
Ștefan Augustin Doinaș Nu credeam să-nvăț a muri vreodată, primul vers din poezia "Odă (în metru antic)" de M. Eminescu, este un element prozodic cu totul aparte. Singularitatea lui se impune, de îndată ce ochiul criticului - care, îmi place să cred, este cititorul ideal - se oprește, cu amănunțită atenție, asupra țesutului său verbal. După opinia mea, patru superlative îl definesc drept o realizare excepțională a lirismului românesc. Voi încerca să le explic și să le legitimez pe rând, într-
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
aceasta apare abia după ce trecem de versul întâi, ca de un prag liric. Îndată după aceea, însă cuvintele poetului își afirmă capacitatea lor de a se închega în viziuni, pentru a deschide un orizont din ce în ce mai vast asupra "aventurii" erotice. Îmi place să cred că adverbul de timp de la finele acestui vers - acel "vreodată" - își are, la rândul său, locul bine definit și rolul propriu în economia prozodică. El contribuie - cred eu - deopotrivă la sporirea aridității, a dimensiunii filosofice și a ambiguității
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
surprinzător. O carte tipărită în 1897 (Adolf Steinberg - Adevăratul cod al manierelor elegante pentru junii de orice condițiune) inserează, printre metodele pe care un tînăr străin de loc le poate utiliza pentru a face cunoștință cu o fată care îi place, "frecventarea deasă a bisericei pe care o vizitează dînsa. Aici ai să șezi ori să stai modest și respectos. îți arunci din cînd în cînd ochii asupra încîntătoarei copile care se închină cu inocență și grație și să nu dai
Șezi frumos... by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15313_a_16638]
-
Luminița Marcu Geo Dumitrescu s-a născut în 1920, împlinește așadar anul acesta 82 de ani. Indiferent cît ne place sau nu literatura domniei sale, indiferent care este imaginea fiecăruia dintre noi despre intelectualul Geo Dumitrescu, această venerabilă persistență în spațiul cultural românesc nu poate decît să ne emoționeze. Trebuie să spun fără ipocrizie că atunci cînd am deschis acest nou
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
farduri. Are un soț (relativ) docil căruia are grijă să-i confirme din cînd în cînd, pentru liniștea lui desigur, autoritatea. E o profesionistă onestă, o persoană atentă, admirată și simpatizată chiar și de cei pe care ea nu-i place. Acest tip de personaj feminin "corect", "perfect" populează mult prea des literatura scriitoarelor și este pentru cititor, orice ar face, antipatic, mai ales dacă scriitura nu îi vine deloc în ajutor. Descrierile de peisaj apatice cînd nu ideologice (după ce laudă
Un personaj fără "vino-ncoa" by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15343_a_16668]
-
criticul american mă fascinase și căutam tot ce se putea în legătură cu el) o mărturisire, pe care autorul o făcea la bătrînețe, despre spaima de care este încercat că, într-o zi, va fi "depășit" de literatură, nu-i va mai plăcea nici ce, nici cum se scrie, pur și simplu nemaiînțelegîndu-și timpul. Eram foarte tînăr pe atunci și totuși neliniștea lui Wilson mi-a dat de gîndit. Astăzi o resimt din plin. Istoria literară nu ne dă răspunsuri încurajatoare. E ciudat
Criticul și timpul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15361_a_16686]
-
conving să intre în sală, la ceea ce, în mod foarte generos, am putea să numim o curiozitate culinară - un film românesc. Ce poate determina un spectator francez să se ducă la un mic cinematograf de artă și experimente, (cum le place lor să numească pompos cinematografele mici - les cinemas d'arts et d'essais)? Ce l-ar putea interesa în cinematografia unei țări pe care, de obicei, n-o leagă în capul lui decît de Dracula, de Nadia Comăneci și de
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]