6,198 matches
-
plăcuțe de aur fin, smălțuite cum se cuvine pentru a reda adâncimea ochiului, relieful părului și detaliul grimasei de durere ce părea să Îi marcheze fața bărboasă. Pieptul și brațele erau din argint, iar abdomenul, până la zona inghinală, era din plăcuțe de cupru bătut, În timp ce gamba stângă, ce părea să susțină greutatea corpului, plasată În acea poziție de pornit la drum, era alcătuită din fragmente de fier. Dreapta, abia Îndoită spre a sugera pășirea, era constituită dintr-un material roșiatic nemetalic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu mult mai larg, odată terminat. Poate că motivul crimei nu rezida În ceea ce fusese expus, ci În partea rămasă În mintea mortului. Dante aruncă o privire rapidă de-a lungul perimetrului absidei, căutând ceva. Nu era nimic, cu excepția câtorva plăcuțe făcute grămadă. — Căutați pretutindeni, le porunci zbirilor. Pânze, planșe desenate... Trebuie să existe cartoanele model ale mozaicului. Oamenii Începură să se Învârtă cu torțele ridicate, conduși de Bargello, care era fericit că se Îndepărtase de viul care vorbea cu morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
niște caractere nesigure și aproape ilizibile, trasate sub imboldul disperării cu un obiect tăios, mâna lui Ambrogio săpase niște semne asemenea unor litere: „IIICOE“. Dante se aplecă din nou să examineze semnele săpate superficial pe tencuială, probabil cu muchia unei plăcuțe. Bargello Îi urmărise atent mișcările, aplecându-se la rândul lui să privească inscripțiile. Apoi se ridicase la loc. — Da, văd... Și cum interpretezi asta, messer Alighieri? — În nici un fel. Poate că e un număr În caractere romane, nouăzeci și șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
inutil. Era suficientă autoritatea lui Aristotel pentru a combate o asemenea sminteală, semn negreșit al decăderii științei. Secretarul era un om de vârstă mijlocie, chel cu desăvârșire. Apăru În ușă cu o carte sub braț. Paginile erau strânse Între două plăcuțe din lemn Împodobite cu icoane de sfinți. — Doreai să mă vezi, messer Alighieri? Îmi Închipui că vrei darea de seamă asupra finanțelor Comunei. Am adus cu mine... — Mulțumesc, messer Duccio, răspunse Dante retezându-i vorbele. Vom avea timp pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Cel iluminat de lumina artei și cel otrăvit de durere? Și de ce fusese ucis mozaicarul În felul acela, transformat În Însăși piatra operei sale? Continuă să Își pună Întrebări fără răspuns, În timp ce aluneca În somn, legănat de un zornăit de plăcuțe din bronz ce Încă Îi mai răsunau În cap. 5 17 iunie, pe la prima oră Dante Încercă să se ridice din pat, făcându-și streașină cu mâna Împotriva razelor de soare care pătrundeau pe fereastră. Visele și amintirea i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ridicând mâna care purta lumina, Începu să examineze din nou mozaicul neterminat. Flacăra dezvăluia, Încetul cu Încetul, unele amănunte ale colosului, fără ca vreodată Întreaga figură să reușească să iasă cu totul din tenebre. Ceva se schimbase. Observă o grămăjoară de plăcuțe și de praf de var aflată pe jos; apoi, ridicându-și privirea, zări niște semne evidente pe suprafața desenului, spre centru, ca și când cineva s-ar fi străduit de zor să Îl șteargă. Dar probabil că fusese Întrerupt În opera sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pentru a contamina alegoria biblică din mozaic, și nu pe pământ, cum se spunea că Îl foloseau vrăjitorii În riturile lor? Se uită din nou cu luare aminte spre mozaic. Incizia deteriorase gamba stângă a colosului. Un mare număr de plăcuțe din teracotă zăceau pe jos, În mijlocul varului. Ceva sclipea printre fragmente. Un tip de pumnal cu lamă scurtă așa cum Dante nu Își amintea să mai fi văzut În Toscana. Părea o reproducere În miniatură a lamei de cosor pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să cadă pe marginea patului, cu ochii ațintiți asupra spectacolului din fața lui. Aplecată pe pardoseală, cu brațele Întinse În față, către un obiect așezat pe jos, lângă genunchii ei, era Antilia. Sunetul pe care Îl auzise era cel produs de plăcuțele din bronz legate de degetele ei, pe care femeia le lovea ritmic, În timp ce pronunța o cantilenă pe limba ei. Printre cuvintele necunoscute i se păru că recunoaște același nume șuierător invocat În biserica Celor Patruzeci de Martiri. Când Îl auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acolade mărunte În care se Întîmplă divertismentul, ai iluzia că alegi toate aceste opriri cînd peisajul se colorează și amintirile Încep să se Înghesuie nechemate, imagini peste imagini de-a valma ca mozaicurile hipnagogice; este de ajuns să schimbi o plăcuță și se schimbă desenul, proiecții pe un zid alb rămas undeva departe În urmă acum zece, acum douăzeci de ani, linii disparate, texte Întrerupte ca traseele șterse ale unui creier pe care trebuie să le umpli cu ceva și unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
noptieră, se Învelește, cuprinsă deodată de un frison, cu cearșaful pînă la gît și strigă să o audă domnul D. din camera de alături: — Ce faci, nu vii să te culci? O după-amiază obișnuită. Ajung acasă. Pe ușa liftului o plăcuță pe care scrie „În revizie“. Urc șase etaje pe jos. La fiecare al doilea etaj mă opresc să privesc, pe fereastra de la casa scării, peisajul. Îmi fixez un bloc anume la care mă uit și constat cu uimire că blocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
există decît viitor și pentru nebunul ăla... ce animale diferite În aceeași cușcă) Un tablou din care se pregătește să iasă cel care acum, În fața ta, Își mișcă mîinile, spune cuvinte, Își aprinde o țigară. ISTAMBUL - MOSCOVA - TOKIO se schimbă plăcuțele cu zuruitul lor de jocuri mecanice. Timpul se precipită Încă o dată, se mai zbate În cîteva strîngeri de mînă, În cîteva zîmbete, Într-o bolboroseală neînțeleasă, apoi se cască un gol. Moare ceva În fiecare. O parte dintr-un prezent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Archer. Oricum, avea deja destule pe cap, cu două slujbe în același timp. Am găsit câteva mesaje pe robot. Unul era de la prietenul meu Dave de la magazinul de motociclete din Balham; cunoștința lui de la DVLC a căutat numele care corespundea plăcuțelor de la mașina lui Față-de-Ou. îl chema Walter Quincy, locuia pe 14C Randolph Terrace, Fulham, o adresă care se potrivea cu Golf-ul GTI. Celălalt mesaj era de la Tim, care mă întreba dacă mai vreau să ieșim în oraș lăsându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
nici măcar bănui că acolo fusese cândva o mină. Până ce dăduse zăpada, desfăcuse și șinele de cale ferată, și le dusese la fier vechi. Cum se îndreptase vremea în primăvara următoare, ridicase un gard solid în jurul Muntelui Rău de care agățase plăcuțe ce atrăgeau atenția că nimeni nu are voie să treacă dincolo de el. Anii se scurseseră grăbiți unul după altul. Nici o clipă nu regretase decizia pe care o luase de a se stabili în Baia de Sus. Se simțea bine acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cartele perforate, apoi, în anii ’40, primele calculatoare cu destinație militară ce utilizează tranzistori. în 1971 apare microprocesorul, urmaș al tranzistorului, lansat pe piață de o nouă întreprindere, Intel, cofondată în acel moment de Gordon Moore sub forma unei minuscule plăcuțe de siliciu pe care sunt montate mii, apoi milioane, iar mai târziu miliarde de unități elementare de stocare și tratare a informației. Microprocesorul permite punerea la punct a calculatorului de serie, la rândul său moștenitorul unei îndelungate succesiuni de invenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
se simțea jenată de greșeala în care, de bună credință, o făcuseră să cadă. Trecură prin coridorul de mai înainte, dar de data asta au mers până în fund, acolo au cotit, pe a doua ușă la dreapta era o mică plăcuță pe care scria Direcție. Secretara bătu discret, dinăuntru i se răspunse, Intrați. Intră ea prima și ținu ușa ca să intre comisarul. Mulțumesc, deocamdată nu mai avem nevoie de dumneata, îi spuse șeful redacției secretarei, care ieși imediat. Vă mulțumesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
expunerii Fecioarei părea să se apropie de final. Relicva Își Închise Încet ochii, reașezându-și brațele peste piept. Părea să se fi Întors la somnul ei infinit, pierdută din nou În visele ei de slavă și de dreptate. După ce Închisese plăcuțele metalice și asigurase curelușele care țineau laolaltă diferitele părți Împodobite cu nestemate, călugărul Brandan se Întoarse spre mulțimea Încă agitată, trăgând după sine canatul ce Închidea tabernacolul și acoperi la loc, cu țesătura brodată, cufărul cel miraculos. Dante era nedumerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Dar nimeni nu a mai găsit vreodată modalitatea de a face astfel Încât mișcarea obținută să fie constantă, ca În această mașinărie. Mechanicus continua să scruteze cu uimire mecanismul. - Și uită-te aici, reluă el, arătându-i o gaură dintr-o plăcuță din bronz aflată pe o latură a mecanismului. O mână iscusită Încrustase În jurul deschizăturii desenul stilizat al unui ochi omenesc. Aruncă spre poet o privire Întrebătoare, ca și când s-ar fi așteptat la o explicație din partea lui. Dante se apropie ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
doi au aruncat o privire curioasă prăzii și s-au retras, Închizând mânioși ușa. Tipul solid l-a măsurat disprețuitor pe Amory. - Dumneata n-ai auzit de legea Mann? Vii aici cu ea - arătă spre fată cu degetul mare -, cu plăcuță de Înmatriculare de New York la mașină... la un hotel ca ăsta. A clătinat din cap, ca pentru a da de Înțeles că Își bătuse mult capul cu Amory, dar acum Își pierduse orice speranță. - Bine, a spus Amory cam nerăbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ultimul pipi într-un parc din București. Aici, pe Calea Victoriei, locuise Mișu într-o mansardă, pe vremea când era elev și abia îl cunoscuse pe Popa. Peste șaizeci de ani sau mai mult, pe zidul acestei clădiri va sta o plăcuță memorială: „Aici a locuit Halterofilul din Vitan, cetățean filantrop al României și Statelor Unite ale Americii. Veșnică admirație”. Aici, la cofetăria Hotelului Continental, Mișu se așeză cuminte în fața farfurioarei cu tiramisu. Era o vreme în care nu-și permitea să mănânce aici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
numele și adresa În agendă. „Aștept telefonul dumneavoastră“, adăugă ea Înainte de a Închide. Adresa era ciudată, iar numele Încă și mai ciudat. Biroul unui inginer de sunet situat Într-un imobil din cartierul Aoyama, iar tipul se numea Porcușor. O plăcuță fixată pe perete indica numele biroului a cărui adresă mi-o dăduse femeia. Imobilul se afla pe o străduță care dădea În bulevardul Aoyama și pornea din unghiul format cu o clădire sinistră ce adăpostea o firmă de construcții. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
numele biroului a cărui adresă mi-o dăduse femeia. Imobilul se afla pe o străduță care dădea În bulevardul Aoyama și pornea din unghiul format cu o clădire sinistră ce adăpostea o firmă de construcții. Am apăsat pe butonul de lângă plăcuța pe care scria „Staggio Heaven“ și o voce care părea să fie a unui moșneag urâcios sau a unui copil răgușit Întrebă pe un ton pițigăiat: „Cine-i acolo?“. „Mă numesc Miyashita.“ Un sunet metalic mă avertiză că ușa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a unui moșneag urâcios sau a unui copil răgușit Întrebă pe un ton pițigăiat: „Cine-i acolo?“. „Mă numesc Miyashita.“ Un sunet metalic mă avertiză că ușa de sticlă urma să fie descuiată. Se deschise automat În fața mea. Mai multe plăcuțe erau incrustate pe un perete acoperit de carouri multicolore; printre ele erau unele care indicau un atelier de confecții, biroul impresarului unui actor celebru, un studio foto și o firmă de produse ceramice de Kanazawa. Carourile erau roz, portocalii, verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
răspunse Getta 2. Plămâni artificiali, natural. — Păi vedeți? zise trist Felix S 23. Noi n-avem plămâni. — Dar ce-aveți? Niște procesoare, răspunse Felix S 23. Degeaba trag eu fumul în piept, că nu simt nimic; cel mult îmi stric plăcuțele. — Mă rog, zise Getta 2. Își scoase o țigară din poșetă și și-o aprinse. O aură albăstruie de lumină se formă imediat în jurul țigării. — Ce țigări fumați? întrebă Dromiket 4. — „Fermi”, zise Getta 2. — Sunt bune? se interesă Dromiket
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
scuipă. — „Dero”? făcu dezamăgit bărbosul. La ce vă trebuie atâta „Dero”? — Pentru curățenie, răspunse timid Stejeran. Știți, nava e cam veche și... dacă n-o ținem lună... — Da’ aurul? Unde țineți aurul? Sau platina! zise bărbosul. Ia să vă văd plăcuțele! — Ce plăcuțe? făcu Felix S 23. Plăcuțele de la circuite! răspunse bărbosul. Dezechiparea! Uitându-se jenați unul la altul și toți la Getta 2, roboții pământeni începură să-și desfacă șuruburile din jurul șoldurilor. Primul fu gata Dromiket 4. Blondul veni lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
făcu dezamăgit bărbosul. La ce vă trebuie atâta „Dero”? — Pentru curățenie, răspunse timid Stejeran. Știți, nava e cam veche și... dacă n-o ținem lună... — Da’ aurul? Unde țineți aurul? Sau platina! zise bărbosul. Ia să vă văd plăcuțele! — Ce plăcuțe? făcu Felix S 23. Plăcuțele de la circuite! răspunse bărbosul. Dezechiparea! Uitându-se jenați unul la altul și toți la Getta 2, roboții pământeni începură să-și desfacă șuruburile din jurul șoldurilor. Primul fu gata Dromiket 4. Blondul veni lângă el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]