1,038 matches
-
rugăciune ,, acuarelă , semnată de Constanța Abălașei-Donosă , artist plastic, grafician și poet , expoziție ce cuprinde o parte din portretele unor spirite alese, întemnițați în închisorile comuniste pentru ideile lor spuse în proză sau în versuri ,, substanță dumnezeească din care vor fi plămădiți îngerii ,, cum bine spunea medicul poet Vasile Voiculescu în scrierile sale , în versurile sale. Printre aceste chipuri de sfinți ai închisorilor pictați în acuarelă apar: Părintele Arsenie Boca, Părintele Nicolae Steinhardt, Constantin Noica, Petre Țuțea, Alexandru Paleologu, Părintele prof. Dumitru
BRĂILA 2013 de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346231_a_347560]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > ÎN ULTIMUL MINUT Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 249 din 06 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului M-ai plămădit din trinitatea sfântă Iubire, trup și suflet...Dar nu pot Să mă desprind din lacrima durută Și rădăcinile să nu-mi mai scot Din lutul cel trudit de suferință M-ai modelat cu grație și har Și-ai săvârșit superba
ÎN ULTIMUL MINUT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356127_a_357456]
-
bizari, nemiloși în esența lor, de parcă ar coborî dintr-o altă lume, a îngerilor negri de supărare și ranchiună, pe care incerci mereu să o ocolești, fiindcă nu îți dorești să fii asemeni "aluatului" lor, ci înțelegi că tu ești plămădit dintr-un aluat fragil, neted, divin, conștient fiind că ți-a reprezentat și caracterul, și te-a făcut să te temi de a fi astfel, de a deveni vreodată așa, în agonia alergării prin timp, printre toate obstacolele ivite în
DESPRE BINE, CONŞTIINŢÃ ŞI DREPTATE... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368807_a_370136]
-
purtată spre cer, Te iubesc, chiar și când vântul bate, bate, pustiit de dor. Nimic nu mă va face să cobor. Totul mă-nalță! Mă ridică la tine, prin aburul scânteii divine, ființa mi-e plină de lumină. FECUNDAȚIE Sămânță plămădită din iubire Ce înăbușă durerile care tac, Tac, la Poarta sărutului, Pentru a mă purta pe pânza nevăzutului, În noaptea pământului. Și inima mea zace, Toată lumea zace, sub puterea celui rău, Dar deasupra a toate, Dumnezeu Preasfântul, Reclădește firea omului
POEME DE SUFLET (2) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369061_a_370390]
-
actual decât, prin corelarea lui cu aripile”. Interesantă, deși defel nouă, ideea prin care scriitorul creștin se oprește într-o viziune dincolo de care lumea nu mai este antheică, nu mai ține de gravitația lutului din care, ca oameni, am fost plămădiți. Ba, mai mult, Salvomir merge mai departe, ne asiguă că ... Dacă ar fi să desenăm diagrama arborelui genealogic al aripei, originea ei s-ar găsi în vremea de zămislire a primei respirații.” Frumos spus și pentru că autorul acestui volum de
ZBOR CAZUT INTRE ARIPI de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370847_a_372176]
-
averile lor și de grăsimile/ în care sunt împachetați” (p. 27) ... Dar în cumințenia poetului? aș întreba eu. Și tot eu voi răspunde că poetului îi pasă, pentru că artiștii, creatorii au altă alcătuire de spirit și de tină. Ei sunt plămădiți din materie stelară. Ei nu au puterea politică, administrativă... Puterea lor stă în cuvânt, și ar fi un mare păcat să o lase să se irosească... În alte poeme, Alex Daniel pare un poet al ludicului. În realitate, el pune
ALEX DANIEL: „LUMEA NEBUNILOR” de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370951_a_372280]
-
aceasta prin doinele noastre populare”, întocmai acestea-s cuvintele rostite la începutul unei conversații cu doinitoarea bucovineană Mina Pâslaru de către poetul bucovinean Grațian Jucan. Astăzi, când atât glăsuitorul prin cuvânt, cât și glăsuitoarea prin glas, poetul și cântăreața care au plămădit la un loc durerea și dorul din lutul propriilor vieți, smălțuindu-le cu sufletele lor, au plecat unul după celălalt în călătoria fără capete și temporalitate, cuvântul „dor” mai denumește o stare a ființei: frigul! Când, pe 17 decembrie 1995
MINA PÂSLARU. DOINEI BUCOVINENE ÎI E FRIG… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371017_a_372346]
-
știe că u > e (Uruk > Erek etc.) și atunci ne întrebăm dacă e o relație între tribul hitit luvit și tribul ebraic levit. Că Yahu era zeul cerului se deduce și din V.T., Isaia, XLV, 5-7: „Eu întocmesc lumină, eu plămădesc întunericul“. Yahu producea fulgerul, numit focul lui Iahwe. Urmăriți comentariile de mai jos.Ion Carstoiu Referință Bibliografica: YAHU,YAHVE,IEHOVA / Ion Cârstoiu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1805, Anul V, 10 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion
YAHU,YAHVE,IEHOVA de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369839_a_371168]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > DIN DACI... Autor: Nelu Preda Publicat în: Ediția nr. 2125 din 25 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Din daci noi fost-am plămădiți, De veacuri mult prea asupriți - Dar vitejește am luptat, Și glia ne-am eliberat. Dar vremuri grele au venit, Iar trădătorii s-au tocmit Să vândă trupul țării sfânt - Se-torc străbunii în mormânt! Se-ntorc, căci moștenirea lor, Ne-
DIN DACI... de NELU PREDA în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369996_a_371325]
-
de vâltoarea râurilor de cristal s-a revărsat pe iile țesute cu spice de aur sub care sâni feciorelnici copseseră cea mai dulce pâine pâinea din care ne-fruptăm cu toții dulcea limbă românească STÂNCILE ȚĂRII MELE DE PIATRĂ Scriu pe file plămădite din prospețimea frunzelor un poem al munților Țării de Piatră râd codrii a vară și izvoarele ah, izvoarele - limpezimea sufletelor moților mei curățime și dorință de frumos, de liniște... și de bine - susură-n orbitele pietrelor șlefuite de puhoaie până
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
strivești iubirea Și dorul, zbuciumat mereu. DIN DORURI FAC NIMB În ochii tăi mi-am găsit aripile Atârnate de o Troiță uitată Respiră nervos silaba gânavă Cerșind clipele de-altă dată. Adun pașii în palmă cu gândul la tine Genunchii, plămădiți din metanii, Calcă lutul din mine Ruginită, uitarea potrivește pumnalul flamând Mă aștern ca o toamnă Din doruri fac nimb. DACĂ-AI UITAT Dacă-ai uitat să mă iubești Lasă deschisă măcar ușa Să vânturăm pe-ascuns cenușa Iubirii care
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
cu blândețe; Chipul Tău se vedea aurit pe miile de fețe. Doamne, fâ o unică lume în credință Și îndreptării noastre dă-i drept de căință. Tu ne iubești, blânzi, cuprinși de pocăință, Fiindcă Tu ne-ai creat, ne-ai plămădit în ființă. Îți mulțumim Ție, Bunule, al nostru Părinte, Iartă-ne pentru trecutul păcătos și ajută-ne să pășim înainte ... Canada, în Transcanadian, 2014 D O A R EL de Melania R.C. După: Job-Iov, 28, pag.745 - La Sainte Bible
GRUPAJ DE POEME de MELANIA RUSU CARAGIOIU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370515_a_371844]
-
Repet ceea ce am spus și altădată: Dintre toate crizele abătute în chip programat asupra României (am în vedere îndeosebi făcăturile economico-financiare și politico-sociale), cea mai perfidă, statornică și subtil-distructivă se dovedește criza moral-spirituală, din a cărei substanță toxică s-a plămădit încet-încet criza identitară! Într-un atare marasm existențial, anormalul a luat locul normalului, iar cetățenii cu scaun la cap și frică de Dumnezeu asistă neputincioși la întoarcerea valorilor tradiționale cu gaibaracele-n sus (pesemne că aidoma lui Mitea Karamazov, unora
TOT MAI MULŢI POSTDECEMBRIŞTI N-AU CURAJ, CI-S TUPEIŞTI ! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369357_a_370686]
-
în acele vremuri roșii, tulburi de tot din punct de vedere social și politic, el s-a urcat pe o bancă și a recitat în fața celor prezenți poezia “Doina” de Mihai Eminescu, știam cu toții că era interzisă de regimul comunist. Plămădit din aluat de cea mai bună calitate, acest om a dovedit în timp că poate rezona cu plânsul, durerea, suferința dar și cu bucuriile celor mulți. El era, mai cu seamă la început de eră nouă, dupa Revoluția din 1989
SCRISOARE DESCHISĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369383_a_370712]
-
Ion Horea, Elenă Armenescu, Ana Calina Garaș, Dan Bodea și mulți alții. Totul s-a întâmplat cu naturalețea și șarmul simplității. Au venit ca de la sine în simțirea noastră. Prin poezie și proza poți mângâia oamenii, o lacrima, un vis. Plămădite din suflet de om, cu truda și sensibilitate, citind spectacolul cuvântului, lucrarea să creatoare, dai peste un munte de frumusețe, o poartă deschisă spre universul limbii române. Pare ușor a scrie proza și poezie, dar nu e nici pe departe
PROFIL DE SCRIITOR SAU „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369299_a_370628]
-
mine zace până mor Un înger, pe care tu nu-l vezi. El are chipul mamei mele; Ca pe-o metaforă l-aș naște, Încătușat dintr-o durere, Ca un întreg din sfinte moaște. În mine-adânc, ca poezia, S-a plămădit atâta vreme, Ca-ntr-o cetate frenezia, O mamă dulce din poeme. I-aș da o viață în nefință, Să v-o prezint de ziua ei, E o dorință mult pretinsă, Că-i parte-n lumea de femei. E mama
MAMA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369502_a_370831]
-
cântece de dor, Nu-s luate-n seamă,păcat de strălucirea lor! Praful de stele e trezit prin magie Din carbon și ape-și creează feerie, Oare când moare una-n galaxie, Se naște pe pământ o alta vie? Se plămădește-o visare-n mintea mea Am făcut parte cândva dintr-o stea? Întreb Luceafărul și-l rog să-mi spună Dacă nu-i doar o glumă bună! Dar,asemănarea-i mai mult decât am vrea Suntem născuți pentru-a străluci
GLAS DE STEA de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370673_a_372002]
-
cea roșie și acum scuipă venin. (Se depărtează de fereastră, ridică plapuma și se învelește. Înveșmântat în plapumă se așează pe scaunul de lângă masa pe care se află un caiet deschis și un creion.) Ieri am fost poetul ce a plămădit stele. Astăzi poetul fuge de mine, pentru că am rătăcit nectarul vieții. Ia creionul și începe să scrie ce rostește.) Într-o lume oarbă poetul picură foc peste stoluri de gheață și speră. Acolo unde apar vlăstari începe eternitatea. Focul a
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
lungul vremii ori au fost înlocuiți de oameni tulburați de mania grandorii sau de extratereștri. Oculta, pusă altădată pe seama unor forțe transcedentale, capătă dimensiuni terestre, speculând teama omului de moarte, grija pentru bani sau setea de nemurire. La fel, femeia, plămădită în retortele neantului cu mult înaintea izgonirii din Eden, își păstrează statutul inconfundabil de purtătoare de cuvânt a fatalității, în timp ce prietenia rămâne singura dimensiune umană pe care se mai sprijină lumea, la limită. Dincolo de aceste repetabile repere ale umanității, epopeea
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
răspuns, ci reprezintă esența gândirii Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae care ne adună spre a ne hrăni cu darurile teologiei sale. Chiar sfinția sa spunea, ca un testament lăsat teologilor de azi, că teologia sa își va împlini rostul numai în măsura în care va plămădi și cultiva, în mintea celor care o studiază, puterea iubirii spre dezvoltarea ideilor la care el a ajuns. Observăm că dragostea și iubirea ce au stat la baza studiului său și pe care le-a inserat cu prisosință în creația
PĂRINTELE PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE – TEOLOGUL (1903-1993); 112 ANI DE LA NAŞTEREA SA PĂMÂNTEASCĂ ŞI 22 ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN CERURI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369579_a_370908]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ÎN RÂURI DE TIMP Autor: Florentin Dumitrache Publicat în: Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017 Toate Articolele Autorului ÎN RÂURI DE TIMP În râuri de timp s-au plămădit visele mele din lutul nașterii, iar coacerea lor a durat atât cât în mine a înflorit sentimentul cald al existenței. În râuri de timp am călărit pe Marele Alb la pas și galop, prin visele mele înflorite acum cu petale
ÎN RÂURI DE TIMP de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369657_a_370986]
-
în mine a înflorit sentimentul cald al existenței. În râuri de timp am călărit pe Marele Alb la pas și galop, prin visele mele înflorite acum cu petale de amintiri. ÎN RÂURI DE TIMP În râuri de timp s-au plămădit visele mele din lutul nașterii, iar coacerea lor a durat atât cât în mine a înflorit sentimentul cald al existenței. În râuri de timp am călărit pe Marele Alb la pas și galop, prin visele mele înflorite acum cu petale
ÎN RÂURI DE TIMP de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369657_a_370986]
-
în mine a înflorit sentimentul cald al existenței. În râuri de timp am călărit pe Marele Alb la pas și galop, prin visele mele înflorite acum cu petale de amintiri. ÎN RÂURI DE TIMP În râuri de timp s-au plămădit visele mele din lutul nașterii, iar coacerea lor a durat atât cât în mine a înflorit sentimentul cald al existenței. În râuri de timp am călărit pe Marele Alb la pas și galop, prin visele mele înflorite acum cu petale
ÎN RÂURI DE TIMP de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369657_a_370986]
-
în mine a înflorit sentimentul cald al existenței. În râuri de timp am călărit pe Marele Alb la pas și galop, prin visele mele înflorite acum cu petale de amintiri. ÎN RÂURI DE TIMP În râuri de timp s-au plămădit visele mele din lutul nașterii, iar coacerea lor a durat atât cât în mine a înflorit sentimentul cald al existenței. În râuri de timp am călărit pe Marele Alb la pas și galop, prin visele mele înflorite acum cu petale
ÎN RÂURI DE TIMP de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369657_a_370986]
-
în mine a înflorit sentimentul cald al existenței. În râuri de timp am călărit pe Marele Alb la pas și galop, prin visele mele înflorite acum cu petale de amintiri. ÎN RÂURI DE TIMP În râuri de timp s-au plămădit visele mele din lutul nașterii, iar coacerea lor a durat atât cât în mine a înflorit sentimentul cald al existenței. În râuri de timp am călărit pe Marele Alb la pas și galop, prin visele mele înflorite acum cu petale
ÎN RÂURI DE TIMP de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369657_a_370986]